Analiza turismului rural in comuna dragoslavele

ANALIZA TURISMULUI RURAL IN COMUNA DRAGOSLAVELE

Turisnul rural in zona Dragoslavele – Muscel

Localitatea Dragoslavele este situata in depresiunea cu acelasi nume, dominata

de varfurile Piatra Dragoslavelor (1434m) in est si Mateias (1239m) in sud-vest.

Relieful este alcatuit din zona depresionara a culoarului Dragoslavele – Rucar –

Bran si dealurile inalte care continua masivele muntoase Leaota si Iezer-Papusa; teritoriul comunei este strabatut de raul Dambovita.

La Dragoslavele putem ajunge folosind drumul national Campulung – Dragoslavele – Rucar – Bran (DN 73), care coboara in serpentine largi pe culmea Mateiasului, sau urmand drumul judetean care insoteste valea Dambovitei, de la Stoenesti, cale de 8 km.

Comuna este formata din satele Dragoslavele – resedinta comunei si Valea Hotarului situata la 3 km de aceasta.

Stravechea asezare, Dragoslavele continua un sir neintrerupt de forme de habitat inca de pe vremea dacilor. In feudalism, rolul de ”vama” impartit uneori cu Rucarul, i-a conferit in anumite perioade istorice, statutul de ”sat de hotar” cu toate atributele ce deriva din aceasta. De altfel, vama de la Campulung a fost initial mutata la Dragoslavele nu departe de actualul local al scolii, punctul vamal fiind evidentiat printr-o inscriptie in slavona. In documentele istorice o intalnim sub numele de ”vama Dambovitei” sau vama Dragoslavele si Rucar. Iata de ce economia satului (pastorit, exploatare forestiera, prelucrarea calcarului) a fost antrenata de timpuriu in schimburile comerciale ce se efectuau intre provinciile romanesti prin folosirea drumului transcarpatic al Brasovului.

La Dragoslavele a existat din stravechi timpuri o raspantie de drumuri. Aici se intalnea vechiul drum de pe valea Dambovitei cu drumul de culme ce porneste din Campulung trecand prin localitatea Namaiesti si saua Pravat (895 m), astazi folosita mai putin datorita construirii soselei modernizate prin Mateias.

Frumoasa asezare Dragoslavele ofera posibilitatea de a cunoaste arhitectura musceleana, monumentele istorice, portul popular de o sobra frumusete, precum si nedezmintita ospitalitate a locuitorilor.

Vatra satului s-a extins considerabil, adevarate vile de munte stralucind de curatenie, au dus la unirea cu Rucarul, in nord, si Stoenesti, in sud, dezvoltantu-se astfel tipul de sat ”strada”.

Prin potentialul sau turistic, Dragoslavele poate fi considerat un ”sat turistic” datorita atat frumusetilor naturale cat si celor de interes istoric. Dintre monumentele istorice retin atentia vechea biserica domnesca, situata in centrul comunei, construita pe vremea carmuirii lui Grigore Ghica si a sotiei sale Maria Sturza datand din anul 1661, apoi schitul de lemn de la Podisor asemanator constructiilor maramuresene de acest gen, ca si crucea ce aminteste de fosta vama dragosloveana. Interesante puncte de belvedere sunt varful Mateias (1239 m), saua Pravat (895 m) din Muntii Iezer-Papusa si Piatra Dragoslavelor (1434 m) din Muntii Leaota.

Pitorescul deosebit al comunei precum si asezarea de-a lungul unei mari artere de circulatie la poalele Carpatilor, pe valea raului Dambovita, iti confera o mare importanta turistica, fiind vizitata anual de numerosi turisti din tara si de peste hotare.

1. CADRUL NATURAL

Asezare. Limite.

Dragoslavele este asezat intre muntii din partea de nord – est a vechiului judet Muscel, pe soseaua nationala ce duce spre Campulung si Brasov intre km 68- 71 si pe pe soseaua spre Targoviste.

Cele mai multe locuinte sunt asezate pe malul stang al raului Dambovita care, privit de pe inaltimile din jur seamana cu o lunga banda argintie. Suprafata totala a comunei este de 12.000 hectare.

LIMITE. La rasarit cu judetul Dambovita prin culmea de despartire a apelor; la apus cu comuna Namaesti pe culme Magurei, prin varful Pravatului si pe culmea muntilor Plaisor si Fantanea; la miaza – noapte cu muntele Sohorat prin apa vaii Frasinului si cu comuna Rucar prin paraul Carcei; in extremitatea de nord a acestei linii hotarul coboara in cheia Ghimbavului la Saritoare iar de aici urca pana la Rapa Rosie in varful Coltilor, coboara apoi la Fantana Neagra din Zabava, inconjoara partea de apus a muntelui Sf. Ilie si intra in valea Rudariei. De aici restul hotarului de nord margineste cu muntele Fundata.

La miazazi se invecineaza cu comuna Stoenesti prin valea Mateiasului cu muntii Priseaca, Fagetel, Geabelea – pana in varful Leaotei.

CAI DE COMUNICARE. Legatura spre nord cu satul Rucar, situat la o departare de numai 4 km se face pe soseaua nationala Pitesti – Campulung – Brasov. Mergand pe aceeasi sosea in directia sud – vest treci pe langa Namaesti prin Valea Mare si apoi ajungi in orasul Campulung situat la 18 km departare. Soseaua urca in forma de serpentine Mateiasul si coboara apoi spre Campulung.

Paralel cu apa Dambovitei, spre sud, duce soseaua Targovistei, mai putin circulata. Cea mai frumoasa priveliste a satului o ai urcandu-te pe inaltimile dinspre sud-vest, Magura si Plaisorul. Aflandu-te pe aceste inaltimi, poti admira minunata pozitie a acestei localitati istorice cuibarita intre munti.

Geologie

Infatisarea actuala din Culoarul Rucar – Bran constituie fara indoiala rezultatul unei lungi evolutii. Majoritatea cercetarilor evidentiaza faptul ca acest spatiu care se suprapune culoarului s-a individulizat in mezozoic (la sfarsitul cretacicului) in urma miscarilor de cutare, prin care s-au inaltat sinclinalele Bucegi, Piatra Craiului si anticlinalele Leaota. In mod cert framantarile tectonice din muntii vecini au gasit o ampla rezonanta ce se resimte si in peisajul actual al acestei regiuni.

Fundamentul culoarului este alcatuit din formatiuni petrografice dure, cristaline, asemanatoare celor din muntii Fagaras si Leaota. Cam de la mijlocul erei mezozoice, teritoriul actual al culoarului a functionat ca un bazin de sedimente incadrat de masivele cristaline ale Leaotei, Fagarasului,si Iezerului. Aici s-a acumulat din jurasic pana in cretacic, in mai multe cicluri, mai intai formatiuni predominant calcaroase (calcare compacte sau stratificate, calcare recifale, marnocalcare cu intercalatii de gresii si marne), apoi formatiuni detritice, alcatuite indeosebi din conglomerate si gresii. Dupa sedimentarea completa din cretacic culoarul devine uscat, intrand astfel sub actiunea factorilor erozivi.

De fapt, originalitatea acestui spatiu carpatic a fost surprinsa de cercetatori in chiar denumirile initiale propuse ”uluc depresionar”, ”coline”, ”platforma” si in fine ”culoar depresionar” care corespund cel mai mult realitatii geografice. Iata cum sintetiza de pilda geograful M. Constantinescu acest culoar ”un horst fata de tinuturile joase pe care se sprijina si o depresiune in comparative cu muntii vecini.”

Depresiunea Dragoslavele, separata de Rucar prin culoarul mai ingust al Dambovitei, sub forma unui defileu, este mai putin extinsa, avand o forma alungita. Este un bazinet de eroziune selectiva, strajuit catre sud-vest de muntele Mateias (1239m), iar catre nord-est de muntele Vartoapele, sau Piatra Dragoslavelor (1434m), ambele alcatuite din calcar sub forma unor maguri solitare care ofera un tur de orizont deosebit de instructiv spre muntii din jur si asupra culoarului Dambovitei.

Regiunea este formata in cea mai mare parte din sisturi cristaline care se intind in toata partea muntoasa de la muntele Leaota prin muntii Fagaras si Parang.

Dupa cum se stie, sisturile cristaline fac parte din cele mai vechi formatiuni ale scoartei terestre si sunt rezultatul unui indelungat metamorfism care a transformat rocile primare de origine vulcanica sau sedimentara, sub actiunea unei inalte presiuni si temperaturi, in sisturi cu o structura cristalina. Ca pete izolate raspandite in regiunea cristalina gasim si roci eruptive astfel: granit in muntele Albescu, muntele Rosu.

Calcarul de Dragoslavele se prezinta cu o structura compacta cristalina, roscata, cel mai adesea alba. Pe cand la suprafata se prezinta fisurat, sfaramicios din cauza apelor superficiale, spre baza devine baciform. Uneori in stancile calcaroase gasim excavatiuni care au fost transformate printr-o actiune de dizolvare si coeziune a apelor de ploaie. Se stie ca apele incarcate cu bioxid de carbon au o puternica actiune de dizolvare asupra calcarului si acest fenomen se datoreaza formarii stalagmitelor din pesteri, precum si depunerile de incrustatiune si cristale de calcit de prin crapaturile stancilor sau prin cariere. Printr-o actiune mai intinsa de dizolvare in interiorul masivelor calcaroase s-au produs la suprafata scufundarile in forma cel mai adesea rotunde – ceea ce numim doline – si care se gasesc in regiunea calcaroasa foarte numeroase.

Dar ceea ce formeaza pitorescul si starneste admiratia vizitatorilor sunt frumoasele chei din valea Ghimbavului, apoi valea Cheii si valea Groului. In decursul timpului geologic masivul calcaros care a taiat intocmai ca un fierastrau de raurile ce si-au croit astfel drumul printre doi pereti abrupti si inalti de zeci de metri.

Minerale si roci utile. Cea mai mare bogatie o constituie calcarul (piatra de var) care, exploatata din Mateias si Piatra Caselor, da renumitul var alb, gras de Mateias. Piatra de var se mai intrebuinteaza la pietruirea soselelor, fiind o roca rezistenta, putandu-se in acelas timp sfarama in pietris.

Sisturile cristaline, desi nu sunt o roca rezistenta se intrebiunteaza la constructii de case, dependinte. Trebuie amintit aici si de minereurile de cupru (arama) sub forma de malachite si azurite ce se gasesc in valea Olaneasca si care, probabil, sunt aduse de ape din munti si fac parte din zacamintele de cupru ce sunt bine determinate in valea Badeanca, langa Stoenesti.

Relieful

Comuna Dragoslavele are un relief destul de variat dar iese in evidenta prin zona de munte. Comuna Dragoslavele poseda mai multi munti printre care: Algaiul, Zabava, Fantanea si o parte din muntele Leaota.

Muntele Algaiul este situat in partea de sud –est a satului, despartindu-se la nord de muntele Rotu prin valea Hotarului. La sud se margineste cu satul Slobozia si o parte din muntele Priseaca, la vest cu malul stang al raului Dambovita, iar la est cu muntii Priseaca si Piscul Calului. Golul muntelui e in intindere de 139 hectare. Padurea care ocupa 7 parti din intinderea sa totala e mai mult fag, putin brad si putine alte esente.

Avand mai mult o inclinatie spre sud si sud-vest, inverzeste mai timpuriu, dar din aceleasi motive sufera mai mult decat ceilalti munti de seceta. Valea cea mai insemnata a acestui munte se numeste Olaneasca si este acoperita cu intinse paduri de fag. In partea de est, unde se margineste cu muntele Priseaca – hotarul satului Stoenesti – se vede si astazi un lant de trasee si urme de adaposturi inamice din timpul razboiului din 1916. in acest munte sunt cotele 1024, 1411 si 1547, des amintite in lucrarile ce se ocupa cu primul razboi mondial.

Muntele Rosu – se numeste asa din cauza ca iarba sa, ramasa nepascuta, spre toamna capata o culoare putin rosiatica. Golul sau este de 277 hectare, iar padurea de brad si fag este de 4 ori mai intinsa. Intreg muntele se afla in valea Hotarului in sud, valea Caselor in nord, soseaua Targoviste spre vest si muntii Fagetel si Geabelea spre est. Partea dinspre apus si poalele sunt acoperite cu paduri de fag si mesteacan, iar cea dinspre est numai cu padure de brad. Varful cel mai inalt al acestui munte se numeste Cioara, care are o inaltime de 1853 m. Pe varful Cioarei creste un arbust numit afinis. Fructul sau de culoare vanata este bun de mancare si se coace spre sfarsitul lunii august.

Muntele Prislop are golul in suprafata de 187 hectare, iar padurea de doua ori mai mare. Spre sud se desparte de muntele Rosu prin valea Caselor, spre sud Valea Ghimbavului, spre vest livezile de fanete si o parte din izlaz, iar spre est muntele Albescu.

Varful cel mai inalt al acestui munte se numeste Piatra Prislop sau a Caselor, care are o inaltime de 1437m. De acolo se poate vedea bine Campulungul si o mare parte a regiunii muntoase pana spre Bucegi, Papusa si Piatra Craiului. De asemenea se poate vedea satul intreg, precum si Rucarul. Toti vizitatorii care vin vara in Dragoslavele tin sa se duca pana in punctul numit si ”Varful Pietrii”.

Legatura cu valea Ghimbavului se face pe o sosea pietruita care are o lungime de 7 km. Este bine intretinuta si seveste pentru aducerea materialului lemnos din bazinul vaii Ghimbavului. Partea cea mai frumoasa este cea care coboara din Menghea spre Gura Plaiului.

Muntele Albescu se numeste astfel pentru ca a fost inainte proprietate a satului Albesti. Are un gol de pasune destul de mic (80 hectare) in jurul punctului numit Valea Albescului (1756m) si este inconjurat de paduri de brad. Spre miazazi se margineste cu muntele Rosu, spre miaza – noapte cu valea Ghimbavului, spre apus cu Prislop si spre rasarit cu muntele Cumparata. In apropiere de varful Albesc sunt mai multe lacuri. Unul dintre acestea are o suprafata de aproape 100m². Este destul de adanc si nu a secat niciodata chiar in timpul unor secete cumplite. Se povesteste ca in acest loc a fost acuns in vechime clopotul cel mare al bisericii ”Adormirea Maicii Domnului”.

Originea lacurilor din varful Albescu nu s-a stabilit cu precizie, nefiind nici urme de ghetari, nici urme vulcanice. De sub varful Albescu izvoraste Valea Caselor, care se varsa in Dambovita, dupa ce strange apa a o multime de paraie de pe versantul nordic al muntelui Rosu si de pe versantul sudic al muntelui Prislopului.

Muntele Cumparata are un gol in intindere de aproximativ 137 hectare. Padurea este aproape numai de rasinoase (brad, molid). Se margineste la nord cu muntele Secarii, la sud cu Leaota iar la vest cu muntele Albescu. Cel mai inalt punct din acest munte are aproximativ 1799m.

Muntele Secarii, are un gol de 145 hectare,padurea este in majoritate de brad si molid. Se margineste la nord cu muntele Cumparata, la vest cu muntele Sfantul Ilie, la sud cu Secaruia prin care se desparte de muntele Cumparata, la vest cu muntele Sfantul Ilie si cu muntele Zabava prin Valea Andolia, iar la est cu muntii Jugureanu si Pietrele Albe.

Muntele Sfantul Ilie s-a numit asa din cauza ca in timpuri vechi, pe un loc ses din varful sau, se adunau la sarbatoarea Sfantului Ilie de pe langa granite si se facea schimb de produse.

Are gol foarte putin care abia trece de 50 hectare. Se margineste la nord cu muntele Fundata, la sud cu muntele Zabava prin valea Groului iar la vest cu muntele Capatana si Valea Cheii, iar la est cu muntele Secarii. Padurea este aproape numai de brad. Varful acestui munte are o inatime de 1792m; muntele si-a luat numele sau de la o veche familie de mosneni numita Zabava.

Golul sau are o intindere de 33 hectare. Se margineste la est cu muntele Secarii prin Valea Andolia, la vest cu muntele Ghimbav, la nord cu muntele Sfantul Ilie si la sud cu muntele Prislop si Albescu prin Valea Ghimbavului. Este acoperit cu paduri de brad si molid.

Muntele Fantanea si-a luat numele de la niste fantani mari si dese care erau in cuprinsul sau. Urmele acestor fantani se observa si acum. Este cel mai mic dintre toti muntii dragosloveni si este singurul munte asezat pe malul drept al raului Dambovita. Gol are putin, doar 18 hectare. Se margineste la nord cu muntele Sohorat de care se desparte prin Valea Frasinului, la vest cu muntele Plaisor si la est cu raul Dambovita. Padurea este numai fag si mesteacan.

Tot de comuna Dragoslavele apartine si lantul dinspre comuna a muntelui Leaota.           

Masivul Leaita se intinde pe o suprafata mai mare decat cea a Bucegilor propriu-zisi, dar este mai coborat (varful cel mai inalt: Leaota 2135m). Totusi cea mai mare parte a muntelui scade sub 1600m ceea ce inseamna ca suprafata de modelare sub-aeriana cea mai inalta (peste 1800m) si cea mijlocie (intre 1400 – 1600 m) sunt bine reprezentate in acest masiv. Strabaterea lui, dupa traversarea podului structural al Bucegilor aminteste de drumurile de pe plaiurile superioare ale Fagarasului sau podurile Godeanului, ale Parangului si ale Iezerului.

Pe scurt ceea ce deosebeste grupa de munti Bugegi de celelalte masive ale Carpatilor Meridionali si pana la o anumita limita si chiar de celelalte ramuri ale Carpatilor sud-estici este suspendarea podului sau structural si morfologic la 1200 – 1600m altitudine.

Aceasta caracteristica fundamentala la care trebuie sa adaugam prezenta in stive groase a calcarelor jurasice si a conglomeratelor cretacice, tot calcarul imprimand masivului caractere distincte si anume:

• la exterior abrupturi puternice, intrerupte de umeri si pinteni etajati: mari ingramadiri de grohotisuri in cuverturi de panta si depozite torentiale;

• la interior o succesiune de suprafete de modelare sub-aeriana.

Mai mult de 4/5 din suprafata totala a muntilor care apartin comunei este acoperita de paduri de fag si brad. Spre poale sunt si alte esente mai slabe, indeosebi mesteacan si anini. Aceste intinse paduri au o suprafata de circa 8000 – 8500 hectare.

Dealurile. Cele mai insemnate sunt: Pravatul, situat in partea de sud-est a satului intre Magura si Plaisor. Pe acest deal s-au dat lupte sangeroase intre trupele noastre si cele germane in anul 1916. dealurile dintre Pravat si muntele Fantanea cu partea inclinata spre sat poarta denumiri ca: Chilii, Furcituri, Tudoroiu si Podisor. Pozitia cea mai frumoasa o are dealul numit Podisor pe care se afla resedinta de vara a Patriarhului Romaniei.

Aspecte climatice

Clima culoarului depresionar se incadreaza prin particularitatile sale in climatul montan moderat, fiind influentat de masivele inalte ale Carpatilor Meridionali.

Desfasurarea elementelor climatice este generata de circulatia generala a maselor de aer, care se face pe directia predominanta nord-est-sud-est.

Climatul reconfortant si tonic pentru activitatile umane se caracterizeaza prin ierni mai moderate decat pe culmile montane din jur, cu veri relativ calduroase si toamne lungi, uscate si calduroase.

Reaparitia geografica a precipitatiilor atmosferice arata cresterea acestora o data cu altitudinea dinspre regiunile periferice ale culoarului spre pasul Giuvala. Precipitatiile anuale inregistrate in Dragoslavele sunt de 870 mm.

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

In culoarul Rucar-Bran au fost individualizate mai multe tipuri de topoclimate. Topoclimatul pantelor sudice se desfasoara intre 600-1100 m altitudine caracterizandu-se prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 6s si 8sC, fenomene de inversiune de temperatura la Podul Dambovitei, Rucar, Dragoslavele, lipsa varfurilor dominante, 30-50 zile de iarna, identic cu numarul zilelor de vara. Precipitatiile sunt cuprinse in medie intre 750 si 900 mm, cu ploi torentiale frecvente, iar stratul de zapada persista in unele locuri 3-4 luni pe an.

Accentuata fragmentare a reliefului si dispunerea diferita a pantelor fac radiatii solare si temperatura aerului sa fie distribuite uniform.

Valorile medii ale temperaturii variaza intre -2sC pe varfurile inalte ale Fagarasului, 0sC in Iezer si Piatra Craiului, 2sC in masivul Leaota, 6sC in partea mai joasa a culuarului Rucar-Bran si a muscelelor.

In Dragoslavele clima este uscata si calda tot timpul verii iar curentii de pe valea Dambovitei abia se simt.

Hidrografia

Principala apa cugatoare care uda satul si care strange in albia sa toate

celelalte vai si valcele este raul Dambovita. Bazinul hidrografic al Dambovitei ocupa circa doua treimi din suprafata culoarului Rucar-Bran, fiind cel mai important afluent al Argesului, cu o lungime de 266 km si o suprafata a bazinului sau aferent de 2759km².

Raul de legenda – Dambovita se fomeaza in masivul Iezer – Papusa de sub varful Reosu de la inaltimea de 2240m, prin unirea paraielor Borcanasul si Valea Vadului. De aici incepe de fapt aventura Dambovitei, nume de adanca rezonanta in istoria romanilor.

In bazinul Dragoslavele principalii afluenti ai Dambovitei sunt Frasinul, Valea Caselor si Valea Hotarului. Unele paraie provin din muntele Leaota, pe firul carora se poate patrunde usor in acesti munti, o mentiune deosebita o merita Valea Caselor, pe care, asa cum o arata numele, de-o parte si de alta gospodariile patrund mult spre pasunile Leaotei.

Dambovita intra in interiorul satului in locul unde se varsa paraul Carceiu, care face hotarul spre Rucar. Curge alaturi de soseaua nationala pana in dreptul vaii Pravatului si apoi de aici mai departe, paralel cu soseaua Targoviste, pana in Lunca Gartii.

Lungimea totala a cursului sau pe teritoriul satului este de 7 km. Afluentii raului Dambovita pe malul drept, incepand din partea de nord sunt urmatorii: Valea Frasinului, care face hotarul intre proprietatile dragoslovenilor si muntele Sohorat.      Aceasta valcea izvoraste din aproprierea locului numit ”La Comanda” aproape de creasta muntelui Fantanea si are cursul dinspre vest spre sud.

Paraul Runcului este mai mic decat Valea Frasinului si se varsa putin mai la nord; curge dinspre vest spre est.

Valea Pravatului izvoraste din apropierea varfului Pravatului (cota 895m) si se varsa in Dambivita la 600m spre sud.

Curge mai ales primavara si atunci vine uneori destul de mare, aducand la vale mult nisip si pietris; cursul sau este tot dinspre vest spre est.

Tot pe malul drept se mai varsa in Dambovita si alte paraie mai mici care au apa putina: Valea Mare, Valea Mica, Valea rea, Valea Mateiasului.

Pe malul stang afluentii raului Dambovita sunt mai numerosi si cu apa mai multa.

Valea Caselor este numita astfel din pricina ca cele mai vechi locuinte ale satului s-au construit pe ambele maluri ale sale. Are cursul lung de 5 km de la est spre vest. Izvoraste de la poalele Albescului si dupa ce strange apa din mai multe paraie se varsa in raul Dambovita.

Valea Hotarului se varsa in raul Dambovita langa km 3 pe soseaua Targoviste. Ea face hotarul dintre muntii Algaiul si Rosu.

Valea Ghimbavului curge o mare distanta pe teritoriul satului dar se varsa in Dambovita in comuna Rucar. Aceasta vale strange o mare cantitate de apa dupa o suprafata intinsa.

Vegetatia

Ceea ce da farmec peisajului este si covorul vegetal, care impodobeste intr-o diadema uriasa, comuna Dragoslavele si muntii vecini cu paduri tainice si umbroase, peticite de pajisti multicolore.

Varietatea relifului, desfasurarea acestuia pe inaltime intre 500-2000 m (muntele Leaota), conditiile climatice, substratul calcaros ori conglomeratele imprima vegetatiei dispunerea etajata si bogatia speciilor.

Fara indoiala vegetatia forestiera ocupa primul loc intre ecosistemele culoarului Dragoslavele – Rucar – Bran. Raspandite in trupuri masive, indeosebi in zonele mai inalte si pe versantii masivelor muntoase limitrofe sau izolate in petece, inviorand plaiurile de balada din zona, padurile constituie o bogatie naturala deosebita, ce a avut un rol important in viata populatiei locale.

In repartitia altitudinala a padurilor distingem un prim etaj al padurilor de foioase indeosebi faget, situate intre 500 – 1000 m , un etaj al padurilor de amestec intre 1000 – 1500 m iar peste 1500 m intalnim paduri de brad si molid.

Padurile de foioase sunt raspandite in zona Dragoslavele si a culoarului Rucar-Bran. Alaturi de fag (Fagus silavtica), cel mai raspandit arbore al acestor paduri, care pot atinge pe versantii lini si insoriti o talie impresionanta, se mai afla carpenul (Carpinus Betulus), frasinul (Fraxinus excelsior) si un mesteacan (Ulmus montana), plop (Plopus tremula) si chiar artar (Acer platonoides).

Padurile de amestec in care alaturi de faget devine odata cu inaltimea predominant si bradetul, ocupa versantii mai intunecosi cu expozitie nordica. Tabloul acestor paduri este inegalabil prin cromatica in deosebi primavara si toamna. Cele mai raspandite specii de conifere sunt: molidul (Picea abies), bradul (Abies alba) si laricea (Larix decidaus), de o mare varietate economica. La peste 1500 m intalnim paduri de brad si molid care au o mare insemnatate economica.

Dintotdeauna padurile au execitat o irezistibila atractie pentru oameni, oferindu-le cu generozitate resurse de hrana, material de constructii si adapost. In milenara existenta umana s-a verificat si proverbul conform caruia ”romanul este frate cu codrul” si s-au pus bazele civilizatiei carpatine a lemnului. Si astazi gospodariile folosesc intro apreciabila masura lemnul, aidoma ca in vremea stramosilor nostrii, desi materialele moderne se afla in ofensiva.

O prospera industrie forestiera antreneza si mai multi locuitori in doborarea, transportul ori prelucrarea lemnului. Despre vechimea exploatarilor si chiar a exportarii de lemn ne vorbesc unele documente. Astfel, lemnul de conifere al padurilor este exportat pana in Imperiul Otoman, fiind folosit datorita calitatilor deosebite in santierele navale pentru confectionarea corabiilor si catargelor.

Pajistile secundare reprezinta o asociatie care ocupa, datorita dezvoltarii unui pastorit intens si stravechi mari suprafete. Covorul pajistilor montane este format de numeroase specii reprezentative prin paius (Festuca rubra) firute (Argus tenuis) teposica (Nordus stricata) paiusul de livada (Festuca pratens) si trifoiul alb (Trifolium repenes).

Numeroase flori invioreaza cu corolele lor multicolore pajistile si fanetele montane. Din buchetul florilor de munte nu lipasesc viorelele (Viola adorata), cicoarea (Cichorium intybus), sanzienele (Golium vrum), lumanarica (Verbascm thopsus) ori gura leului (antirrhinum majus).

Un peisaj caracteristic il constituie vegetatia zonelor carstice, in care alaturi de ovasciorul auriu (Tristium flovescens) ori specii de paius isi fac simtita prezenta garofita (Dianthus spiculufolius) si rogozul (Carex rupestris), care invioreaza tabloul polilor si dolinelor.

In zona culoarului Dragoslavele – Rucar – Bran specii de mare interes stiintific sunt desigur endesismele, din care amintim garofita Pietrei – Craiului (Dianthus callizonus), unica in lume care se rasfata pe branele inaccesibile ale Pietrei – Craiului alaturi de sangele voinicului (Nigritella nigra), bulbucul de munte (Trollius eorupeus), drobusor (Istatis transilvanica) ori smardor (rododendron kotschyi).

Daca primavara si vara padurile si pajistile ademenesc prin verdele lor crud, prin covorul multicolor al florilor din pasuni si prin mirosul fanului cosit, toamna se desfasoara spectacolul neasemuit al codrilor ruginii in care se aprind din cand in cand si din loc in loc ”focurile” frunzelor atinse de bruma.

Intr-un cuvant peisajul comunei Dragoslavele reprezinta pentru turistul aflat in odihna sau trecator, un tablou a carei negraita frumusete ne cheama si ne recheama mereu, in orice anotimp.

Fauna

Cadrul natural specific comunei Dragoslavele este deosebit de favorabil pentru

o fauna bogata si diversificata,care populeaza padurile,fanetele si pasunile montane apele involburate sau tainicele pesteri pana la crestele scaldate in nori.In umbra padurilor de faget sau de conifere isi gasesc adapost numeroase specii:lupul(Canis lupus),rasul(Felix lynx),jderul de munte(Martes martes),veverita(Scrius vulgaris) ori parsul de alun (Muxardinus avelonorius).

Unele exemplare prezinta un interes cinegetic deosebit, care le-a adus faima pretutindeni. Sunt exemplare de urs (Ursus arctos), mistretul (Sus scrofa) sau o frumusete deosebita ca cea a cerbului (Cervus elaphus).

Pe culmile inalte ale muntilor, pe branele salbatice din Coltii Ghimbavului, singuratica sau in grupuri, traieste o podoaba a naturii carpatice, capra neagra (Rupicapra rupicapra), specie ocrotita de lege.

In apele repezi ale Dambovitei si in apele afluentilor mari traiesc laolalta pastravul (Salmo trutta fario) – cel mai valoros peste din apele de munte, zglavoaca (Cottus globio), lipanul (Thymallus thymallus) si moioaga (Barbus meridionalis petnyi) reprezentand o reala tentatie pentru pescarii sportivi si amatori, dar si pentru turistul venit sa se delecteze in acest univers al Carpatilor.

Bogatia faunistica este completata in mod original de bogate specii cavernicole care populeaza lumea tainica a pesterilor si a golurilor subterane.

Posibilitatile de practicare a vanatului si pescuitului constituie o premisa favorabila aplicarii turismului de sejur, o invitatie speciala pentru cunoastere si drumetie.

Dragoslavele, alaturi de alte comune componente ale culoarului Rucar – Bran se deosebeste printr-o bogatie faunistica deosebita.

Solurile

Veritabila sinteza, invelisul de soluri din comuna Dragoslavele se incadreaza in categoria solurilor montane brune si brune acide. Relieful deosebit de variat si substratul pe care se dezvolta (calcaros ori conglomerate) au determinat individualizarea in principal a trei tipuri de soluri suport pentru invelisul vegetal natural ori pentru culturile agricole.

Cele mai raspandite soluri sunt cele brune, care ocupa o suprafata destul de mare, invelite la altitudini medii pana la circa 1300m. Se dezvolta pe un substrat de conglomerate cu elemente cristaline si pe calcare, au un profil scurt, nediferentiat, bogate in humus. Sunt in acelasi timp slab aprovizionate cu fosfor si potasiu si au o buna permeabilitate. Pe aceste soluri se dezvolta atat paduri de faget sau amestec, cat si pasunile si fanetele montane. Se practica si culturi agricole in sistemul agroteraselor.

Solurile brune acide de padure sunt raspandite pe suprafete mai joase. Substratul este reprezentat din formatiunile sedimentare si cristaline. Prezinta un profil mai adanc, bogat in humus, fosfor si potasiu, putin permeabil si cu o textura argiloasa-lutoasa. Pa aceste soluri se dezvolta in deosebi pajistile, dar pot fi si cultivate daca se administreaza ingrasaminte.

Solurile rendzinice sunt intalnite frecvent la altitudini diferite, pe terase de-a lungul raurilor, pe culmi si pe platforme. Au un profil foarte scurt, slab diferentiat structural, sunt greu permeabile, adesea bogate in humus si azot. Pe aceste soluri se dezvolta covorul multicolor al pajistilor montane.

Populatia

Populatia comunei, la 1 iulie 1970 era de 2370 locuitori din care 1234 barbati si 1136 femei.

Repartitia pe sate se prezenta astfel:

Dragoslavele – 2157;

Valea Hotarului – 21

Populatia stabilita din Dragoslavele era de 2571 locuitori, din care 1212 femei si 1309 barbati (datele sunt de la recensamantul din 1992).

Populatia activa, pe ramuri economice nationale, la recensamantul din 1992, in conuma Dragoslavele era de 1449 persoane din care:

Agricultura si silvicultura                   – 122 persoane

Industrie                       – 501 persoane;

Constructii                    – 245 persoane;

Comert                          – 48 persoane;

Transport si comunicatii                                – 63 persoane;

Finante             – 1 persoana;

Cercetare          – 6 persoane;

Administratie publica  – 28 persoane;

Invatamant       – 34 persoane;

Sanatate                                 – 9 persoane;

Cultura, sport, turism – 6 persoane;

Altele                            – 2 persoane.

Populatia activa dupa statutul profesional se prezinta astfel:

patron                           – 1;

pe cont propriu          – 86;

salariati             – 964;

membrii asociatiilor cooperatiste     – 12;

asociatii familiale                               – 1;

alte situatii                             – 85.

Populatia de peste 65 de ani reprezinta 11, 138% din totalul populatiei. Populatia tanara, intre 0 – 19 ani este de peste 993 persoane. Comparand aceasta grupa cu persoanele de peste 60 de ani (440 persoane) se vede ca rezeva de forta activa de munca depaseste cu mult grupa de pensionari sau posibili pensionari.

Pentru 1992 varsta medie era de 32,052 ani. Cifrele arata o crestere pana in 1992, moment din care se observa o descrestere a populatiei pe teritoriul comunei Dragoslavele.

Miscarea naturala a populatiei. In comuna Dragoslavele se poate constata o crestere a ratei de imbatranire a populatiei de sex feminin. In acest sens in cadrul grupei de varsta 65 de ani si peste, care este si ea mai numeroasa, cuprinzand 324 de persoane (11,1% din totalul populatiei comunei). 176 persoane, adica 54,3 % reprezinta persoane de sex feminin. Acest proces va duce la o scadere a numarului populatiei comunei.

In 1996 numarul nascutilor vi a fost de 40, numarul persoanelor decedate de 31, deci sporul natural a fost pozitiv (+9).

In anul 1995, rata natalitatii a fost de 15%, rata mortalitatii de 12,L% deci sporul natural a fost de (+2,5).

In anul 1996 se poate constata ca numarul nascutilor vi a crescut in mai mare masura decat numarul persoanelor decedate, sporul natural fiind pozitiv (+9).

Desi valorile sporului natural raman pozitive in urmatorii ani, se considera ca in perioada 1997 – 2010 sporul natural va deveni negativ, argumentele fiind urmatoarele:

imbatranirea persoanelor de sex feminin;

ponderea mai mare a populatiei de sex barbatesc in ansamblul comunei;

situatia economica care va determina familiile tinere sa-si planifice un numar redus de copii.

In perioada 1995 – 1996 miscarea migratoare interna pe localitate arata urmatoarea situatie:

stabiliri de domiciliu in localitate (sositi) – 31;

plecari cu domiciliul din localitate (plecati) – 28;

soldul schimbarilor de domiciliu (sold)       –

In anul 1995, atat soldul schimbarilor de domiciliu (+³) cat mai ales soldul schimbarilor de resedinta (+150) au fost pozitive. Soldul pozitiv ridicat al schimbarilor de resedinta a fost unul de conjunctura, datorat unor activitati economice desfasurate pe teritoriul cpmunei.

In anul 1996, miscarea migrationala interna a fost mai scazuta, soldul migrator devenind negativ (-12) ceea ce subliniaza faptul ca localitatea nu poate absorbi forta de munca existenta, fluxul migrator rural – urban si rural – rural fiind in dezavantajul localitatii.

La recensamantul din 7 ianuarie 1992, populatia activa era de 1149 persoane, adica 39,5% din totalul populatiei comunei. Populatia activa ocupata era de 1038 persoane (90 % din populatia activa) iar populatia activa neocupata de 777 persoane (9,7 din totalul populatiei active). La aceeasi data, populatia era de 1762 persoane, avand urmatoarea structura:

elevi, studenti            – 492 persoane (27,9 %);

pensionari                  – 372 persoane (21,1%);

alte situatii                 – 868 persoane (51%).

Se poate constata ca ponderea populatiei inactive (60,5 %) este semnificativ mai mare decat ponderea populatiei active (39,5%), situatie care va duce la o presiune economica si sociala crescuta a populatiei inactive asupra populatiei active.

In ceea ce priveste populatia inactiva, se poate constata ponderea mai ridicata a elevilor si studentilor in raport cu numarul pensionarilor.

Etnografie si folclor

Obiceiuri si credinte la diferite sarbatori:

In seara de Sfantul Vasile, grupuri de 2-4 fete umbla din casa in casa. Melodia acestor colinde este asemanatoare cu cea a colindelor flacailor din noaptea de Craciun.

In ajunul Bobotezei (5 ianuarie), cand umblau preotii cu botezul pe Mantuitorul Hristos in apa Iordanului.

In ziua de Boboteaza (6 ianuarie) cand se face aghiasma cea mare aproape de rau, finii vin de saruta mana nasilor si le dau lumanari.

In ziua de Sfantul Ion (7 ianuarie) flacaii de la hora, dupa ce iau parte la slujba, sunt adunati la poarta bisericii. Ei poarta acum numele de ciurlezi. Cand pleaca lumea acasa, ridica pe fiecare in sus de trei ori si dupa aceea ii stropesc cu apa si le ureaza la multi ani. Cei ridicati (ciurlezatii) daruiesc bani panandu-i in caldarusa. Acest obicei aminteste de Sfantul Ion care a botezat pe Mantuitorul Hristos in apa Iordanului.

In ziua de 13 februarie cade Sfantul Martinian. Crescatorii de oi numesc aceasta zi Calendarul mocanului. Ei zic ca timpul va fi 40 zile in sir la fel ca cel din ziua acestui sfant.

In postul mare cade si sarbatoarea sfintilor 40 de mucenici. In seara din ajunul acelei zile, la orice familie se strang gunoaiele de prin curti si imprejurimi pentru a li se da foc.

Pentru sarbatoarea Pastilor toti locuitorii se pregatesc din vreme. Aproape fiecare tine sa aiba haine noi, indeosebi copii si tineretul. Ouale se incondeiaza cu cateva zile inainte si se inrosesc mai ales in Vinerea Mare. Cei mai multi isi petrec aceasta zi in post si rugaciuni.

In noapte de Inviere serviciul divin se termina in revarsatul zorilor. Dupa vecernie, satenii stau cu preotul la masa in curtea bisericii. Se ciocnesc oua rosii si se petrece timpul in cea mai desavarsita fratietate.

In seara zilei de Sfantul Gheorghe la orice casa se bate in stalpul portii cate o ramura de fag infrunzita. Ramura sau creanga aceea se numeste si arminden. Ea este semnul primaverii.

La 24 iunie cade sarbatoarea nasterii Sf. Ioan Botezatorul, sarbatoarea numita de sateni Dragaica sau Sf. Ioan Sanzianul. In noaptea dinaintea acestei sarbatori, catre revarsatul zorilor, femeile si fetele se duc prin livezi si culeg flori, indeosebi sanziene, despre care se spune ca sunt bune de leac.

In ajunul Sfantului Dumitru, seara, copiii fac un foc mare numit in localitate ”Focul lui Sumedru”. Ei aduna din vreme mesteceni taiati din primavara si care in timpul verii s-au uscat. Pe acesti ii aseaza in forma de surla si apoi le dau foc. In dimineata urmatoare fremeile iau cenusa din locul unde s-a facut focul si o pun pe stratul unde vor sadi primavara rasadul pentru varza.

Cele mai frumoase si mai multe obiceiuri sunt insa in sarbatorile Craciunului. In ajun, copiii mici umbla de colinda pe la fiecare casa, capatand diferite lucruri de mancare.

In noaptea de Craciun umbla cu colindul flacaii cei mari. Ei sunt impartiti in doua grupe; intruna umbla flacaii din partea de jos a satului numiti Joseni iar in cealalta, cei de pe Valea Caselor numiti Suseni.

Tot in noaptea de Craciun se obisnuia sa se faca pana de curand mas si brezaie, care este un fel de teatru popular. Mosul incaltat cu cizme ia pe el pantaloni negri, iar pe cap pune o bucata de lemn care are fata de om, lucrata din vreme si vopsita; sprancenele si mustatile facute din lana, dintii din bucati de tabla iar pe spate atarna o piele de capra neagra. De soldul stang atarna o sabie de lemn cu teaca, un piptene si o oglinda tot de lemn cu care se dichiseste din cand in cand.

Brezaia era sotia mosului. Tot un barbat se face si brezaie. Acesta este inbracat din cap pana in picioare cu un fel de rochie facuta din petice.

Tot in zilele Craciunului se mai ombla si cu steaua, cantandu-se diferite cantece de stea.

Specific etno-cultural

Arhitectura populara este specifica zonei Muscel. Potrivit monografiei satului Dragoslavele casele erau construite din lemn. Cele mai multe aveau trei incaperi: intro camera locuiau toti membrii familiei, in alta se pastrau hainele cele bune si se tinea curata, iar intre ele era tinda, care avea o suprafata redusa. Casele din lemn cu doua niveluri erau foarte reduse la numar. Mai toate casele aveau si o pivnita pentru pastrarea alimentelor.

Din totalul de 430 de locuinte inregistrate in 1930, 50 de locuinte aveau o singura camera, 150 aveau doua camere si tinda, 220 aveau trei incaperi si sala, iar 30 cu mai mult de trei incaperi. In numarul celor 30 de locuinte cu o singura camera intra si 7 bordeie locuite de rudari.

Portul Popular local se inregistreaza ariei portului popular traditional din zona Muscelului.

Exceleaza prin somptuozitate costumul de mireasa cu ample ornamente geometrice stilizate, realizate din fir si fluturi, pe fond alb.

Arhitectura populara

Datele pe care le avem pentru ultima suta de ani sunt semnificative in ceea ce priveste procesul de transformare al arhitecturii populare din zona Muscel, datele inscrise in statistica lui Dionisie Pop Martian din 1860, ne dau posibilitatea de a defini sensul de transformare a doua elemente principale ale casei: materia prima si elevatia. Materia prima folosita in zona era lemnul.

Temelia. Materialele intrebuintate la construirea temeliei sunt trei: lemnul, piatra, caramida. Lemnul s-a intalnit la foarte putine exemplare de case, el fiind specific vechii arhitecturi taranesti, care intrebuintau inclusiv lemnul ca material de constructie.

Casa se aseza pe ”temee” (talpi) de stejar, atingand o grosime de pana la 30 de centimetri, cioplite grosolan cu barda. Ele formau o rama mare, pe care se inalta corpul casei.

Temelia de piatra apare in zona cercetata foarte de timpuriu. Se intrebuintau inclusiv bolovani de rotunzi rau.

Caramida ca material de constructie pentru temelii se intrtebuinteaza singura , intr-o masura redusa.

Corpul casei.Casele din zona sunt facute din lemn sau caramida. O proportie destul de insemnata o alcatuiesc casele construite in „paianta”, schelet de lemn umplut cu caramida.

Lemnul intrebuintat la construirea caselor provenea din padurile inconjuratoare, aflate la indemana oamenilor.

Imbinarea elementelor se face prin doua tehnici deosebite:

1. prin crestaturi la capete;

2. prin legaturi in stalp.

Prispa si sala reprezinta doua momente ale dezvoltarii unui element arhitectonic. Amandoua sunt alcatuite dintro platforma lunga si ingusta; alipita peretilor casei, la o anumita inaltime. Functia acestei platforme, in amandoua cazurile, este de a forma un spatiu semi-adapostit, facand tranzitia intre incaperile interiorului si curtea cu acareturile ei.

Elementele ornamentale ale fatadei. Elementele decorative care impodobesc fatadele caselor din Dragoslavele fac parte din genuri de ornamentatie diferita si variata: lemn cioplit, lemn taiat cu fierastraul, zugraveala in culori, structura alba si colorata. Ornamentatia caselor este insa sobra, rareori intalnindu-se la aceeasi casa intrunite mai multe genuri de ornamentatii. Pe de alta parte, mai mult de o treime din case nu au nici un fel de ornamentatii.

Etapele de dezvoltare ale locuitorilor din Muscel

Prima etapa este mai greu de studiat din cauza numarului redus de exemplare existente pe teren, era caracteristica perioadei feudale si a celei de inceput a capitalismului. Casele erau joase, cu un singur cat, fara prispa.

Etapa urmatoare se desfasoara in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Atunci se ridica masiv locuinte cu doua caturi, care nu au caracter de intarire. Parterul si scara de acces la etaj sunt aparate de un zid exterior puternic.

In a treia etapa, corespunzator primei jumatati a secolului XX se raspandeste noul material de constructie – caramida – masura tot mai mare, atat prin casele joase, cat si prin cele inalte. Odaia se generalizeaza, prispa bine formata, de asemenea.

Dezvoltarea in inaltime a locuintelor nu se petrece pretutindeni in acelasi timp, si nici in aceeasi masura. Din tabelul statistic publicat de Pop Martian reiese ca este vorba in primul rand de Campulung si plasa ce cuprindea Rucarul si Dragoslavele, adica doua sate neobisnuit de mari. Toate trei localitatile se afla asezate pe un drum insemnat, drum de negot ce lega Brasovul de Tara Romaneasca.

”Locuitorii din comunele Rucar, Namaiesti, Dragoslavele, Leresti, Valea Mare, Leordeni, Stefanesti, Boteni, Topoloveni, Domnesti si Corbi au locuinte foarte bune, se nutresc si se imbraca foarte bine; cei din celelalte comune, exceptand pe cei bogati, au lociunte foarte rele si vatamatoare sanatatii construite pe locuri stramte si vai inguste.”

Turismul

Trasee turistice in culoarul Dragoslavele – Rucar –Bran

Asezat ca intr-o scufundatura, avand in apropiere munti care depasesc 2000m (Papusa 2391m), Piatra Craiului (2238m), Dragoslavele este ferit de curenti, cu o clima in general uscata si calda cu o medie termica anuala de 8sC (media lunii iulie este de 19sC, iar a lunii decembrie de -2sC).

Muntii si dealurile ce inconjoara aceasta zona, cu rezervatii naturale ca Piatra Craiului, Pestera Ursilor si Pestera Uluce, rezervatia Valea cu Teapa, cu ”Babele” din Valea Baznii, cu minunatele chei de pe Valea Dambovitei, a Dambovicioarei, a Rausorului si Valea Ghimbavului, cu o bogata si variata fauna si flora, cu numeroase puncte istorice, toate ofera atatea posibilitati pentru mai scurte sau mai intinse drumetii.

Citeva trasee scurte si care pot fi facute de orice vizitator, indiferent de varsta:

- din Parcu Podisor dupa un scurt urcus, se poate ajunge la Poiana lui Coles strabatand Dealul Satului printro deasa si tanara padure de fag si brad. De aici se coboara la Valea Lacului, unde se ascunsese haiducul Radu lui Anghel, iar de aici pe sosea pana acasa;

- Rucar, pe langa Atelierul din Camp sau Valea Poienii pe poteca urci la Plesa, treci apoi pe Arsita, cobori apoi Piscul Jugii la Satic, apoi pe sosea la dreapta langa firul apei, printre Cheia Dambovitei, vizitezi Pestera Ursilor, apoi Podul Dambovitei, urci in varful Posazii, unde este o cruce de piatra ridicata in timpul voievodului Constantin Brancoveanu. Apoi pe poteca se coboara in valea Rovinii, pe la Castrul Roman, Ocolul Silvic, pe drumul national, iar la prima raspantie este o cruce de piatra din anul 1604;

- pe drumul Branului, pe la Scarisoara, dupa ce se trece de Castrul Roman din varful Posazii, se coboara Calea romana la Podul Dambovitei, se viziteaza crucea Brancoveanului, monument istoric si de arta, ridicat in 1711, cand s-a facut podul peste Dambovita, se arunca pe paraul Bazna de la ”Babele” de aici, se urca pe Calea romana pana la capul prapastiei de la Bazna, unde pe vremuri era un pod care se ridica si se lasa la nevoie. Tot aici se vede falnica cruce de piatra ridicata in 1710, cand s-a reparat drumul de la Oratie. Ceva mai sus se vad ruinele cetatii Oratie, construita in a doua jumatate a secolului al XIII-lea. Catre grupul de case din Oratie se gaseste Crucea Pustnicului, ridicata in 1714. de aici, mergand pe soseaua nationala se poate vizita casa lui Paul Everac si grupul de statui realizate de acesta.

Trasee mai lungi:

- Parcul Podisor – Poiana lui Coles – Poiana Casului – muntele Fantaneaua – muntele Preajma – Muntisorul – Tefeleica – Varful Papusii (excursia se poate face si cu o masina de teren insa pe ruta Valea lui Ecle – Pleasa Capitanului – cabana Sohorat – Fantaneaua si apoi in continuare pana la Papusa). Cine merge pe jos de la Papusa, revine la Tefeleica – coboara in Valea Porcului si apoi pe drumul Rausorului. Coborarea se poate face si de la Tefeleica la Muntisor si pe langa stana din Muntisor se coboara pe Frasinet pana la colonie si apoi de la Hidrocentrala la valea lui Maldar;

- ceva mai lung este traseul: Rucar – Frasinet – Muntisor – Cabana Tefeleica – Papusa – Batrana – Iezer – coborare la cabana Voinea – satul Leresti – Voinesti – Schitul Namaiesti – casa Toparceanu – Varful Pravatului – si apoi coborare la Dragoslavele pe la cimitirul german si apoi vizita la vila Patriarhiei;

- Dragoslavele – Prislop, unde este o tabara militara de antrenament – Fundul Vaii – Ghimbav (unde se pot admira coltii Ghimbavului) – muntele Leaota, iar la intoarcere se poate merge pe muntele Albescu unde se pot vedea lacurile de aici care sunt de o frumusete deosebita – Varful Cioara – Valea Iuzii – Dragoslavele;

- Crucea Granicerului la stanga, pe sub marele Grohotis – Piscul cu Brazi – Curmatura Foii – Plaiul Foii – Fantana lui Botorog – Zarnesti – Poiana Marului – Bran, cu vizitarea castelului, Moeciu – Fundata – Valea Urdii – Podul Dambovitei – Rucar – Dragoslavele;

- Rucar – Podul Dambovitei – defileul Dambovicioara – vizitarea Pesterii Dambovicioara – Brusturet – Valea Seaca – urcus la Om sau la Grind, de la Table, coborare pe o panta usoara la Zarnesti. De la Table se poate merge la Saua Fundari pe poteca marcata la creasta Fundarisi coborare la Mormantul Granicerului, cabana Valea lui Ivan si traseul la Rucar;

- Un traseu frumos este Dragoslavele – Rucar – Dambovicioara Izvor – Fundata – Fundatica – Sleaul Mandrului – Leaota – Strunga – Pestera Ialomicioara – Piatra Arsa – Varful cu Dor – Crucea Caraimanului – Busteni – Predeal – Drumul Reginei – Rasnov – Tohan – Bran- Rucar – Dragoslavele. Un traseu mai scurt este prin Podul Dambivitei – Valea Cheii – Fundatica – Sleaul Mandrului si mai departe. Si mai scurta este calea: Rucar – Bradet – Valea Ghimbavului – Sfantul Ilie – Leaota.

- O alta excursie in Fagaras, respectiv muntii Fagarasului: Dragoslavele – Pecineagu - Vslea Dambovitei – pana la Izvor, Curmatura Oticului sau de la Valea Vladului – Saua Mezea si mai departe;

- Rucar – Varful Bradetului, unde este o poiana frumoasa, iar de aici se coboara pe la poalele Pietrei Caselor la Dragoslavele. De aici un scurt popas la Schitul si resedinta de vara a Patriarhiei;

- un mic urcus pe poteca de sub Varful Crucii se poate cobori in valea Dambovitei si pe 2 barne, cand este apa mai scazuta de aici la Prislop, la cabana militarilor, se coboara in Dragoslavele. Este drum de masina pana la Prislop;

- pe valea Preotului se poate ajunge la Magura – Draganul – Plaicel – Boteanu, iar de aici se poate cobori la Mara si apoi drum intors pana la Rucar sau se poate trece prin Plaiul Rosu la cabana Cascoe si apoi la Satic si Rucar, prin Piscul Jugii sau prin Podul Dambovitei cu vizitarea Pesterii Ursilor;

- pe jos ori cu masina pana la Casa Padurii, de la muntele Mara iar de aici pe poteca din spatele casei pe plai, treci pe langa stana lui Jinga Bastea, la Bordeiul Mieilor – Saua Papusii – varful Papusii si apoi pe culme prin Tefeleica (cu vizitarea lacului si a cabanei) – Muntisorul – de aici pe langa stana se poate cobori prin Plaiul Frasinetului sau tot pe culme, prin Preajma – Fantanea – Capitanul – Cabana Sohorat – Pleasa Capitanului – Valea lui Ecle – Rucar.

2 AGROTURISMUL

IN COMUNA DRAGOSLAVELE

Dupa anii '60, omenirea a inceput sa fie tot mai preocupata de tinta (destinatia) vacantelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activitati economice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinte de petrecere – tot mai frecventa – a vacantelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai multi turisti si-au dorit petrecerea clipelor de relaxare in mediul (spatiul) rural.

Ce-si propuneau acesti calatori, drumeti, excursionisti, intr-un cuvant turisti? Un raspuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor si urmatoarea enumerare:

- Sa-si satisfaca curiozitatea si dorinta de petrecere a vacantelor in cu totul alte conditii de viata si civilizatie decat cele obisnuite;

- Sa-si materializeze interesul pentru noi destinatii;

- Sa fragmenteze vacanta in 3-4 minivacante ( 4-5 zile: mare, munte, statiune localitate balneara, sat turistic traditional);

- Sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort mai redus (deci mai ieftin);

- Turism cultural si de cunoastere (in special tinerii si turisti de varsta a treia);

- Alegerea ca destinatii de vacanta a tarilor invecinate;

In mod firesc s-au conturat urmatoarele avantaje:

- valorificarea bogatului potential rural;

- economisirea de investitii pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatie publica si agrement;

- reducerea la minim a personalului de servire;

- decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate;

- inbunatatirea nivelului de trai in zonele utilizate ca baza materiala a turismului;

- surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala;

- inviorarea traditiilor populare, dorinta de perpetuare a unor mestesuguri traditionale.

Cercetarile intreprinse la inceputul deceniului opt al secolului nostru au scos in evidenta ca cererea turistica si alegerea destinatiilor turistice au fost puternic influentate de formele de agrement si animatie oferite de fiecare zona in parte, de pozitie si

accesibilitate, cadrul natural si cel socio- economic, etnografia si folclorul local (Glavan, V. Marchidan, G. – „ Experienta nationala si internationala in valorificarea patrimoniului rural”).

Itinerarii turistice

De la Campulung la Dragoslavele

Parasind Campulungul, trecand podul peste raul Targului spre nord-est in comuna Valea Mare unde parasim valea raului Targului si lasam in stanga ramificatia drumului spre Voina.

Dupa ce urcam cateva serpentine ajungem intr-o sa din care coboram in Valea Argesului ce este suspendata fata de Valea Dambovitei si a raului Targului. Intalnim incrucisarea de drumuri de pe Valea Argesului. O sosea locala vine din nord dinspre Namaiesti, unde se afla casa memoriala ”George Toparceanu” si traverseaza perpendicular traseul nostru, coborand prin Bilcesti spre Boteni, paralel cu Argesul.

La un kilometru mai jos se ramifica drumul judetean catre rasarit, spre Targoviste si coboara in valea Dambovitei la Stoenesti, unde se leaga cu drumul care vine de la Targoviste, paralel cu raul Dambovita si urca catre Dragoslavele.

Traseul nostru traverseaza Argesul si urca spre saua dintre varful Mateiasului si mausoleul inchinat eroilor care si-au daruit viata in Primul Razboi Mondial. De la Pitesti pana in sa sunt 61 km iar de la Campulung sunt 10 km. Spre nord se vede calcarul alb din cariera Mateias.

Din sa drumul se continua pana la Dragoslavele, unde traverseaza Dambovita si se intersecteaza cu drumul judetean care vine de la Targoviste.

De la Targoviste la Dragoslavele

Pe soseaua judeteana care vine de la Targoviste spre Campulung, paralel cu raul Dambovita, ajungem in comuna Cetateni, unde intram in judetul Arges. La capatul de nord la comunei, peste raul Dambovita, pe stanca greu accesibila, situate imediat ce apele vaii Chiliei s-au unit cu raul, se afla schitul Cetatuia lui Negru Voda construita pe vremea lui Nicolae Alexandru Basarab, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Situatia izolata pe inaltimea greu accesibila ii da o pozitie strategica usor de aparat si cu posibilitatea de retragere in padurile din muntii vecini, pana in masivul Leaota.

De la Cetateni drumul urmeaza cursul raului Dambovita, spre nord, iar la Stoenesti se ramifica si urca pieptis la stanga, soseaua spre Campulung care se intersecteaza cu soseaua nationala, de unde coboara prin Valea Mare in oras.

In sus pe valea Dambovitei, drumul continua spre Dragoslavele unde se uneste cu soseaua nationala. Pe malul stang al Dambovitei, incepe masivul Leaota spre care merg drumurile, traseele turistice si potecile, pe vai si pe culmi.

Masivul Leaota

Masivul Leaota este cuprins intre vaile Ialomitei si Brateiului, Dambovitei, culoarul Rucar-Bran, iar la sud se continua prin coline care se lasa din culmile prelungi ale muntilor.

Masivul este alcatuit din roci cristaline, avand numai spre nord-vest formatii calcaroase. Culmile au forma unor spinari rotunde acoperite cu pasuni intinse. Cel mai inalt varf este Leaota care are o altitudine de 2135 m. In luna iunie, spre varful Leaota se merge prin covoare intinse de smirdar (rododendron). Masivul este situat (cea mai mare parte a sa ) in judetul Dambovita si Arges.

Hotarul judetului Dambovita urmeaza culmea muntilor Marginea Domneasca, Romanescu, Leaota, Mitarca, Pietrele Albe, astfel ca in judetul Arges ramane o parte mai mica din masiv.

Culmile si vaile din judetul Arges sunt indreptate spre raul Dambovita. Traseele turistice, potecile pastorale si arterele de circulatie forestiera, care patrund in masiv sunt numeroase, din toate directiile. Din valea Dambovitei se accede in Leaota pe Valea lui Coman, pana la cabana Romanescu, pe Valea Badeanca din comuna Stoenesti si Dragoslavele.

De la Dragoslavele la Varful Leaota

Din centrul comunei iesim pe drumul care se ramifica spre est pe langa biserica si dupa aproape 1,5 km incepe drumul forestier care, in serpentine, uneori cu unghi mic se indreapta spre saua Prislop. De aici drumul coboara in valea Ghimbavului, in amonte de chei dupa ce am parcurs 9 km.

La distanta de 10 km de la Dragoslavele ajungem la cantonul Fierariei, care este situat langa apa Ghimbavului cu o vale larga aproape de o depresiune intramontana, avand forma unui romb, ale carui laturi sunt culmile muntilor: Prislop, Cumparata Mare, Secarile, Pietrele Albe, Sf. Ilie, Ciuciu si Ghimbav.

Drumul urmeaza in paralel cu paraul Ghimbav spre izvoarele lui in directia sud-est pana trece de km 11. O ramificatie intra pe valea Secarile, pana la canton. Alta ramificatie se indreapta spre nord-est pe valea Andolia.

De la Dragoslavele pana la cantonul Secarile se pot folosi mijloace auto de transport. O poteca pe care o urmarim timp de doua ore ne scoate la cota 1996 in muntele Mitarca, in traseul care vine de la cabana Omul si Podina pe care timp de o ora si jumatate ajungem in varful Leaota. Din varf pana la cabana de la Romanescu ajungem in trei ore urmand marcajul.

Pana la cotitura drumului forestier din Valea Ghimbavului putem veni de la Rucar pe deasupra Cheilor de Jos si prin Cheile Ghimbavului sau de la Podul Dambovitei, pe drumul forestier de pe Valea Cheita, parasind drumul dupa ce am trecut de Cheile Mijlocii si apucam spre sud pe poteca care duce dinspre Zabava spre curmatura Ghimbavului, de unde coboram la cotul drumului.

De la Dragoslavele la Giuvala

De la unirea drumului Campulungului cu Targovistei, mergem pe malul stang al raului pana la Rucar. Acest drum exista de pe vremea dacilor si lega sudul si nordul Carpatilor. In Dragoslavele se poate urmarii evolutia caselor taranesti subcarpatice pe o perioada lunga de timp pana in zilele noastre. Casele de aici au aspectul unui muzeu in aer liber.

Prin Rucar, renumitul centru al portului popular autentic, trecem paralel cu raul Dambovita, iar in centrul comunei traversam pe malul drept. Aici se ramifica un drum forestier pe valea Rausorului lung de 15 km pana la Mara.

Drumul national se indeparteaza spre nord pe valea si Cheile Dambovitei, urmand in serpentine peste Posada de unde coboara din nou spre valea raului la Podul Dambovitei.

Pe o suprafata mica in jurul satului Podul Dambovitei, natura a creat in cursul mileniilor o bogatie de fenomene carstice fara echivalent in alta parte a tarii noastre, in afara de Muntii Apuseni.

Cheile de Jos sau Cheile Mari ale Dambovitei, umede, cu peretii inalti si drepti, greu de trecut chiar si pe vreme de seceta prin apa, incep din marginea Rucarului si tin pana in Satul Podul Dambovitei. Sunt legate spre sud-est cu Cheile Ghimbavului si cu Cheita, care mai sus de valea paraului are Cheile Mijlocii si alta serie de chei pana in afuentul sau Rucarita. Pe deasupra Cheilor de Jos merge o poteca pana in dreptul confluentei cu paraul Ghimbav, unde se poate cobori in apa si intra prin Cheile Ghimbavului. Din marginea satului Podul Dambovitei se ramifica Cheile de Sus ale Dambovitei in care se afla pestera de la Coltul Surpat. Pe valea Dambovicioarei sunt lungile chei cu acelasi nume, la capatul carora se afla pestera Dambovicioara.

Monumente istorice si naturale

1. Biserica Dragoslavele – Hramul ”Adormirea Maicii Domnului” din stanga Dambovitei, in centru satului, pe un fragment de terasa medie de circa 660m; este cea mai veche din cele trei biserici din satul Dragoslavele, fiind ctitorita de voievodul Grigore Ghica (1660 – 1664) in anul 1661, august (conform pisaniei de deasupra usii de la intrarea in pronaos).

Este construita in stil bizantin – bazilica, sub forma de corabie cu o singura turla in fata, patrata ce serveste ca clopotnita. Biserica nu a fosat pictata in interior, avand icoane prinse doar de catapeteasma din zid, care a fost transferata inainte de Primul Razboi Mondial la Muzeul de Arta Religioasa din Bucuresti.

In Primul Razboi Mondial biserica a fost transformata de trupele germane de ocupatie, in lagar de prizonieri romani. Altarul semicircular cu semibolta are doua ferestre mari (la est si la sud-est) si una mica la proscomidie, iar spre sud o usa.tamplaria din lemn are trei registre cu icoane si este frumos sculptata (predomina motivele florale).

2. Biserica Valea Caselor – Hramul ”Inaltarea Domnului”. Este situata in estul comunei Dragoslavele, in catunul omonim, pe malul stang al paraului Valea Caselor, la altitudinea de 700 m .

A fost construita in 1745 in vremea lui Constantin Mavrocordat.La proscomidie, pe piatra dreptunghiulara, sunt sapate numele ctitorilor: Hristea, Alexandra, Ilie, Dica, Despa, Chirca Hristea si Stroie erau vamesi la Dragoslavele, primul pentru jumatatea ce era parte domneasca, iar al doilea pentru cealalta jumatate, care era harazita de Matei Basarab, monastirii Campulung, hrisovul sau de fundatie.

Situata in mijlocul cimitirului, biserica are forma de cruce, doua turle si masoara 21,5 m si 11 m latime la santuri, 7m in rest si 15m inaltime. Fiind si astazi acoperita cu sita are un aer de unicitate. Altarul semicircular, cu semibolta este luminat de doua ferestre – una mare pe axa bisericii si una mica la proscomidii, unde se afla si pomelnicul cu ctitori. Catapeteasma de zid are doua registre cu icoane, ea dateaza din 1924.

Schitul Dragoslavele – Hramul ”Sfantu Mare Mucenic Gheorghe”. Situat pe soseaua Pitesti-Brasov in apropiere de Rucar. Pe traseu mai poate fi vizitata si manastirea de maici Namaiesti. In Dragoslavele se poate ajunge din Campulung cu autobuze si diverse mijloace auto pana la prina statie PECO si de aici la stanga circa 700m dupa trecerea podului se va ajunge in incinta asezamantului situat in nord de sat, pe deal, intro curte cu faneata si plantatie pomicola. In spatele asezamantului se continua un deal si mai inalt impodobit cu arbori coniferi.

Din incita cladirilor – vile, se merge circa 800m pana la biserica pe o alee imprejmuita de trandafiri care se intind deasupra vizitatorilor pe o bolta de sarma.

Scurt istoric. Asezamantul a luat fiinta inca din 1929 ca resedinta Patriarhala de odihna pentru preotimea musceleana care a construit aici o vila pe care intre timp au daruit-o patriarhului Miron Cristea. In continuare au mai fost facute aici si alte constructii.

In 1949, Prea Fericitul in adormire Patriarhul Iustinian a adus aici o biserica din lemn de la Predeal, a restaurat zidurile inconjuratoare ale parcului si cele trei case existente, pe cheltuiala sa si a infiintat Schitul Dragoslavele caruia ii daruieste biserica, cladirile si terenul aferent.

Biserica este din lemn, in stil maramuresan, construita de credinciosii din Borsa-Maramures, la sfarsitul secolului XVII. Este asezata pe un soclu inalt din piatra; are peretii din barne de lemn in exterior. Ineriorul este compartimentat in: altar, naos si pronaos cu catapeteasma si stranele frumos sculptate. Este acoperita cu sindrila, acoperisul avand o streasina foarte larga.

Intre anii 1950-1960 in cadrul asezamantului a functionat o scoala de cantareti. Pe una din vilele asezamantului este prinsa in zid o placa memoriala in care se consemneaza: ”Aceasta casa s-a zidit din temelie, iar celelalte s-au refacut cu cheltuiala preotimii muscelene, care le-a daruit Patriarhului Miron in 1929 ca sa fie resedinta de odihna pentru Patriarhul Romaniei.

4. Resedinta Patriarhala-dateaza din 1930, autor–arhitect D.I.Berechet; Proprietate privata a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane;

5. Casa Catrinescu-dateaza din 1848;proprietate privata;

6. Scoala Dragoslavele-dateaza din 1886;se afla amplasata pe partea dreapta a drumului national, in zona centrala;

7. Crucea de la Biserica Suseni-dateaza din 1665 (medievala tarzie);

8. Crucea lui Matei Basarab-amplasata in zona centrala a satului, deasupra soselei Campulung-Brasov, dateaza din 1665;

9. Crucea de la Casa Arsu-incastrata in zidul casei Dumitru Arsu, la iesirea spre Rucar – dateaza din 1568;

10. Crucea lui Lupul Vamesul-incastrata in zidul imprejmuirii casei Dima, pe dreapta soselei spre Rucar, datata 1692;

11. Adoua cruce a lui Lupul Vamesul-amplsata pe marginea de nord a soselei spre Rucar, datata 1716;

12. Crucea lui Coman Parcalabul, amplasata pe soseaua Targovistei pe valea Nacii, dateaza din 1724;

1 Crucea din dealul Nacii, amplsata pe dealul Nacii, langa cimitirul Adventist, datata 1674; este amplasata pe partea dreapta.

Rezervatii forestiere

Ocolul Silvic Rucar are in raza de actiune fondul forestier al comunei Dragoslavele. In comuna se afla rezervatiile forestiere din punctele:

Podisor – rezervatie molid;

Nemtoaica – rezervatie molid;

Richita – rezervatie molid;

Bradet – rezervatie brad;

Mateias – rezervatie molid.

In zona padurilor si pasunilor alpine se afla si plante ocrotite prin lege, declarate monumente ale naturii, cum ar fi:

Garofita Pietrii Craiului;

Floarea de colt;

Sangele voinicului;

Ghintura;

Bujorul de munte;

Tisa;

Zimbrul;

Iedera alba;

Papucul doamnei;

Turchina;

Anghelica;

Stanjenelul.

Exista si unele propuneri facute de Inspectoratul Judetean pentru Cultura Arges privind noi zone protejate (naturale).

1.       Masivul Piatra Craiului – se propune construirea Parcului National Piatra Craiului, care sa inglobeze atat Rezervatia ”Piatra Craiului Mare” in evidenta Comisiei Monumentelor Naturii, cat si intregul masiv cu zonele inconjuratoare. Proiectul este in curs de elaborare de catre Institutul de Biologie al Academiei Romane. Prin fauna si flora rare, pline de specii endematice si prin aspectul peisagistic, Masivul Piatra Craiului are un caracter unicat in tara;

2.       Comunele Rucar, Dragoslavele si podul Dambovitei – zona carstica ”Podul Dambovitei” cea mai mare din tara, ce include complexul de chei si pesteri din zona: Cheile Brusturetului, Dambovicioarei, Cheii, Crovului, Rudaritei, Ghimbavului. Regiune deosebit de pitoreasca, cu multe curiozitati naturale si cu multe pesteri. Prezinta interes stiintific si turistic deosebit. Fauna ocrotita: capra neagra, rasul, cacasul de munte, vulturul plesuv, acvila de munte, corbul.

In comuna Dragoslavele, sat Dragoslavele sunt doua zone amenajate pentru odihna si recreere:

tabara de copii;

Resedinta Patriarhala – circuit restrans.