Necesitatea evaluarii economice a unei afaceri

Necesitatea evaluarii economice a unei afaceri

Evaluarea are ca sursa de informatii contabilitatea, bilatul contabil si rezultatele financiare ale firmei. Datele din contabilitate sunt supuse unor corectii de diferite naturi, datorita unor factori de influenta care nu sunt reflectati in totalitate in contabilitate, cum ar fi :

cursul valutar;

evolutia preturilor;

modalitati de amortizare;

gestiunea interna a firmei;

utilitatea reala a bunurilor.

Pentru justificarea acestor corecturi asupra datelor contabile, trebuie cunoscute premisele contabile care stau la baza construirii imaginii din conturile anuale :

1. principiul costului istoric;

2. raportul de schimb al monedei nationale;

3. reguli contabile determinate de aspecte juridice;

4. principiul prudentei;

5. amortizarea mijloacelor fixe;

6. politici contabile.

Principiul costului istoric

Costul istoric este utilizat in evaluarea contabila a elementelor patrimoniale, fiind consemnat in documentele justificative.

Costul istoric:

reprezinta baza inregistrarilor in contabilitate;

are caracter verificabil, o determinare obiectiva, fiind rezultatul unor tranzactii efectuate;

in timp distorsioneaza realitatea economica si nu reflecta adevarata capacitate de cumparare si de finantare a capitalului.

Prin urmare, s-a incercat eliminarea acestor dezavantaje ale costului istoric de catre:

contabilitate, prin mecanismul amortizarilor si provizioanelor;

administratia de stat, prin reevaluari periodice reglementate pe plan national.

Corectivele adoptate nu sunt satisfacatoare pentru determinarea valorii unei firme la un moment dat, motiv pentru care se procedeaza la actualizarea valorii contabile (a costurilor istorice), pentru determinarea unui pret de piata.

Raportul de schimb al monedei nationale

Operatiile efectuate de firme si exprimate in valuta se gasesc reflectate in evidenta contabila la costul istoric. Insa, obiectivul major al contabilitatii impune ca la sfarsitul exercitiului, creantele, disponibilitatile, obligatiile in devize sa fie reflectate la cursul de schimb in vigoare din ultima zi a exercitiului financiar-contabil. Aceasta inseamna considerarea la sfarsitul exercitiului financiar-contabil, in bilantul contabil, a diferentelor de curs valutar aferente exercitiului incheiat prin cuprinderea ca venituri, respectiv cheltuieli financiare, a diferentelor de curs valutar, aferente creantelor, datoriilor si disponibilitatilor in valuta.

Referat: Fisa de lucru- aflarea unei fractii dintr-un numar. Procent Referat: Mediana, cuantile, moda, asimetrie si exces

Prin evaluarea economica se urmareste si cuantifica influentele raportului de schimb in mod permanent (nu numai la sfarsitul exercitiului financiar-contabil) asupra tuturor elementelor patrimoniale, procedandu-se la o actualizare sistematica si permanenta a informatiilor furnizate de evidenta contabila a firmei.

Reguli contabile determinate de aspecte juridice

Evidenta contabila continentala acorda un rol determinant juridicului in fata economicului, inregistrand in contabilitate acele elemente patrimoniale care sunt rezultatul dreptului la proprietate, in detrimentul realitatii economice, asa cum o doreste evaluarea economica. Cazuri edificatoare in acest sens, sunt :

1. bunurile luate in leasing operational sau inchiriate, folosite de firma fara a fi proprietara;

Astfel de bunuri:

din punct de vedere juridic nu sunt in proprietatea firmei, deci nu sunt reflectate la imobilizari;

din punct de vedere economic sunt mijloace de productie care concura la realizarea exploatarii, chiar daca nu sunt proprietatea firmei.

Motivul economic determina includerea acestora in bilantul economic construit pentru analiza financiara si evaluare.

Modul de includere a acestora in bilantul economic pentru determinarea valorii

globale a afacerii este:

in activ, in cadrul imobilizarilor;

in pasiv, in cadrul creditelor pe termen lung, sub motivatia legata de modul de finantare a leasingului (de banca sau de o institutie finaciara) pe de o parte, iar  pe de alta parte sub ideea ca, daca operatiunea de leasing ar inceta brusc, firma ar fi nevoita sa recurga la un credit pe termen lung.

2. efectele de comert primite, scontate inainte de scadenta;

Aceste active:

din punct de vedere juridic si contabil nu se mai gasesc la creantele firmei care a transferat dreptul sau de creanta bancii finantatoare;

din punct de vedere economic, al analizei financiare, nepastrarea  efectelor de comert pana la scadenta lor in portofoliul de creante denatureaza marimea nevoilor de exploatare (care cuprinde nivelul creantelor), precum si calculul indicatorului de rotatie a activelor circulante (durata creditului clienti). In plus, exista riscul neincasarii de la clienti la scadenta, risc care afecteaza valoarea afacerii.

Modul de includere a acestora in bilantul economic este:

in activ, la creante;

in pasiv, la credite pe termen scurt.

3. utilitatea bunurilor.

Patrimoniul afacerii poate cuprinde:

bunuri procurate si inregistrate la costul istoric pe baza de documente justificative, dar care in realitate nu mai sunt utilizate in activitatea de exploatare;

Acestea nu trebuie luate in calculul valorii afacerii.

bunuri care sunt utilizate in activitatea de exploatare, dar care pentru potentialul cumparator nu prezinta utilitate.

Astfel de bunuri trebuie sa fie tratate separat in cadrul evaluarii economice.

Principiul prudentei

Este unul din principiile contabile obligatorii de respectat in vederea construirii imaginii fidele a afacerii, a rezultatelor acesteia, prin metoda contabilitatii. Principiul prudentei distorsioneaza realitatea economica:

din punct de vedere al evaluarii economice, intrucat el aduce corectii costurilor istorice doar intr-un singur sens, respectiv inregistrarea numai a deprecierilor latente, nu si a plusurilor latente a elementelor patrimoniale;

din punct de vedere contabil, explicatia o constituie construirea unei imagini fidele cu tenta pesimista, situatia inversa ducand:

F    la o supraevaluare a activelor;

F    la o diminuare a pasivelor care ar determina majorarea rezultatelor si implicit distribuirea de dividende fictive.

Aplicad principiul prudentei - contabilizarea minusurilor de valoare si necontabilizarea plusurilor de valoare, dintre valoarea de inventar si valoarea costului istoric - se determina crearea unor rezerve latente neinregistrate in contabilitate. Aceste rezerve sunt:

luate in considerare la stabilirea valorii afacerii prin metodele de rentabilitate si prin metoda patrimoniala a activului net contabil corectat;

nu sunt luate in considerare la stabilirea valorii afacerii prin celelalte metode patrimoniale.

In concluzie, la evaluarea economica se va reconsidera principiul prudentei.

Amortizarea mijloacelor fixe

Adevarata uzura fizica si morala a mijloacelor fixe nu este reflectata real de nici unul din cele trei regimuri de amortizare contabila, stabilite prin Legea 15/1994 privind amortizarea mijloacelor fixe, respectiv:

regim liniar;

regim degresiv;

regim accelerat.

Din aceasta cauza, la evaluarea economica se impune:

actualizarea mijloacelor fixe inregistrate la costul istoric;

actualizarea cotelor de amortizare practicate.

In tara noastra au avut loc deja mai multe reevaluari ale imobilizarilor corporale, respectiv : HG 945/1990, HG 26/1992, HG 500/1994, HG 983/1998 completata cu HG 95/1999, HG 403/2000. In prezent, rezultatul reevaluarilor este discutabil, motiv pentru care evaluatorul va aplica proprii coeficienti de actualizare asupra costurilor istorice a imobilizarilor corporale pentru determinarea valorii reale a acestora.

In al doilea rand, cele trei regimuri de amortizare, nu pot reflecta gradul de uzura al mijloacelor fixe, respectiv :

amortizarea liniara, desi denumita amortizare economica, nu are in practica justificare economica prin aplicarea unor cote constante;

amortizarea degresiva si accelerata urmaresc scopuri fiscale.

De aceea, evaluatorii isi vor stabili proprii coeficienti de invechire a mijloacelor fixe.

Politici contabile alese pentru determinarea rezultatului exercitiului financiar-contabil

Stabilirea rezultatului exercitiului financiar-contabil depinde de politica contabila a

firmei, care desemneaza :

alegerea unui anumit regim de amortizare a mijloacelor fixe;

alegerea unei anumite metode de evaluare a stocurilor;

optiunea de inregistrare sau neinregistrare a provizioanelor, atat a celor care permit facilitati fiscale cat si a celor care nu afecteaza fiscalitatea;

stabilirea unor anumite nivele de remunerare a personalului si a actionariatului.

Prin evaluarea economica se va retrata rezultatul din contul profit si pierdere, eliminandu-se abaterile fata de media din sectorul, ramura din care face parte firma.