STABILIREA VALORII UNEI AFACERI - EVALUAREA

"Pastrez sase slujitori cinstiti;

(Ei m-au invatat tot ce stiu);

Numele lor sunt: Ce, De ce, Cand,

Cum, Unde, Cine"

Rydyard Kipling

Definirea si importanta evaluarii

Evaluarea constituie un ansamblu de metode, tehnici, procedee, instrumente prin care se stabileste valoarea unui bun, activ sau a unei afaceri, valoare care sta la baza determinarii unui pret pe piata a acestora.

Cel mai dificil stadiu al operatiunii de cumparare a unei afaceri existente este determinarea unui pret acceptabil pentru ambele parti, intrucat :

cumparatorul doreste achizitionarea unei afaceri cu:

F    buna reputatie;

F    structura eficace a activelor;

F    la un pret rezonabil.

vanzatorul doreste un pret cat mai mare posibil, pret care in majoritatea situatiilor are o motivatie psihologica sau este estimat pe baza unor factori subiectivi.

De aceea, evaluarea unei afaceri este considerata :

F    partial o arta;

F    partial o stiinta.

Determinarea valorii activelor tangibile nu constituie in fapt o problema dificila, fata de stabilirea valorii activelor intangibile - operatiune mult mai delicata, intrucat activele intangibile constituie sursa "goodwill"-ului.

Goodwill-ul este un element care majoreaza valoarea patrimoniului, pretul patrimoniului, devenind un multiplu semnificativ al activului net corectat.

Pe de alta parte, cumparatorul este dispus sa plateasca suplimentar numai pentru acele active intangibile care produc venit.

Datorita multiplelor divergente, intre vanzator si cumparator nu se poate stabili o regula, o metoda universala pentru determinarea valorii unui tip sau altuia de afaceri.

Specialistii in domeniu arata ca este important sa se retina urmatoarele coordonate :

fiecare vanzare de patrimoniu este un unicat, motiv pentru care se impune sa se coreleze valoarea afacerii prin mai multe metode, alegand ca baza pentru negociere valoarea calculata care pare sa aibe sens;

calculele facute sa fie fezabile din punct de vedere financiar pentru ambele parti, respectiv:

vanzatorul sa fie satisfacut cu pretul primit pentru firma;

cumparatorul sa  fie multumit cu pretul stabilit, avand in vedere ca un pret excesiv de mare ar impovara firma, afectand fluxurile de lichiditati ale afacerii.

evaluarea sa se bazeze pe date efective, si nu pe date fictive rezultate din dari de seama infrumusetate (ajustate).

In spatiul economico-social afacerile sunt definite prin relatiile de drepturi si obligatii care au loc intre ele. Drepturile si obligatiile se nasc in urma fluxurilor materiale si monetare generate de desfasurarea activitatii.

Prin urmare, afacerile nu functioneaza autarhic, ci in dependenta cu partenerii de pe piata, parteneri interesati de operatiile care au loc in cadrul afacerii si in care sunt implicati, operatii referitoare la: infiintare, functionare, dezvoltare, fuzionare, vanzare, lichidare.

Informatiile solicitate de parteneri converg spre determinarea valorii afacerii la un moment dat. Pe de alta parte, managerii si proprietarii afacerii sunt interesati de valoarea afacerii din mai multe motive :

ca baza in negocierea vanzarii afacerii;

pentru cotarea actiunilor la bursa;

pentru a-si determina pozitia de pe piata, nivelul evolutiei sale, in vederea compararii cu alte afaceri din acelasi sector de activitate.

Tipuri de evaluari

Dupa scopul urmarit evaluarea poate fi :

1. evaluare contabila;

2. evaluare administrativa;

3. evaluare economica;

Evaluarea contabila

Evaluarea contabila este unul din procedeele metodei contabilitatii, comun de fapt tuturor stiintelor economice. Contabilitatea reflecta in evidenta contabila numai acele procese economice care pot fi exprimate in bani, care pot fi evaluate.

Evaluarea contabila consta in exprimarea in forma baneasca a elementelor patrimoniale determinate cantitativ, folosind in acest sens : preturi, tarife, reguli contabile. Acest tip de evaluare se efectueaza in mai multe momente specifice vietii unei afaceri :

la intrarea bunurilor in patrimoniu;

la iesirea bunurilor din patrimoniu;

la inventarierea periodica;

la inchiderea exercitiului financiar-contabil.

Valoarea contabila utilizata in cele 4 momente ale evaluarii este:

costul istoric la primele doua momente de evaluare;

costul istoric corectat cu deprecierile reversibile si ireversibile la ultimele doua momente de evaluare. Astfel, cu ocazia inventarierii elementelor patrimoniale si a inchiderii exercitiului financiar-contabil, potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, cu modificarile ulterioare, se vor inregistra pierderi latente si efective aferente activelor si pasivelor.

Evaluarea administrativa (reevaluarea)

Evaluarea administrativa este ceruta de organele centrale ale administratiei puterii de stat, interesate de unele aspecte ale vietii afacerilor cu implicatii in realizarea politicii economice si fiscale cum sunt:

marimea masei impozabile;

nivelul valoric al activelor fixe.

Evaluarea administrativa este reglementata prin acte normative care :

creeaza derogari de la  principiile contabile;

se aplica anumitor afaceri, de obicei celor in care statul detine ponderea cea mai mare in capitalul social;

stabilesc modul de inregistrare in contabilitate al rezultatelor reevaluarilor.

De fapt, pana in prezent, reevaluarile au avut drept scop :

actualizarea valorii de intrare si a valorii ramase neamortizate a mijloacelor fixe conform HG nr. 945/1990, HG nr 26/1992, HG nr 500/1994, HG 983/1998 modificata prin HG nr 95/1999, HG 403/2000;

actualizarea valorii de intrare a terenurilor detinute de societati comerciale cu capital de stat conform HG nr 834/1991, modificat prin HG nr 468/1998, acte normative care prevad criterii de actualizare aprobate de Ministerul Finantelor Publice impreuna cu Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului;

actualizarea valorii de intrare a stocurilor conform HG nr 26/1992.

Evaluarea economica

Evaluarea economica este operatiunea prin care se stabileste valoarea pe piata a unui activ, bun, afacere, denumita valoare economica sau valoare de schimb. Aceasta valoare tine seama de toate elementele firmei ca entitate economica, diagnosticata in prealabil.

Valoarea de piata denumita si valoare de schimb este cel mai probabil pret care poate fi primit la o anumita data pentru un bun, activ, afacere, in conditiile in care atat vanzatorul cat si cumparatorul actioneaza prudent, pentru propriile lor interese, fara constrangeri sau alte influente din afara. Intr-o astfel de tranzactie :

vanzatorul si cumparatorul sunt motivati;

cele doua parti sunt bine informate si actioneaza potrivit propriului interes;

obiectul vanzarii a fost supus regulilor de piata, astfel incat pretul convenit este o apreciere normala, neafectata de influente particulare.

Evaluarea economica :

raporteaza bunurile, activele firmei la piata si nu se ghideaza dupa norme impuse, obligatorii;

are un evantai de solutii din care se va alege solutia optima din punct de vedere a momentului si conjuncturii evaluarii.

Limita evaluarii economice o constituie subiectivismul in aplicarea si determinarea rezultatelor, datorat priceperii si experientei evaluatorului.

Prin urmare, acest tip de evaluare stabileste o valoare economica rezultata din aplicarea unor calcule complexe, a unor metode specifice in care sunt implicate priceperea si experienta celui care face evaluarea.

In anumite situatii particulare, valoarea economica reprezinta :

valoarea de utilitate, care este valoarea conferita unui bun de un utilizator sau de o anumita utilizare;

valoarea de lichidare stabilita in situatia lichidarii unei afaceri (statutare, judiciare), reprezentand pretul de vanzare cel mai avantajos, oferit in timpul cel mai scurt posibil;

valoarea reziduala, care constituie valoarea unei investitii la sfarsitul perioadei ei de exploatare, perioada in care investitia a fost recuperata integral. O varianta a valorii reziduale este valoarea de casare stabilita ca o diferenta intre pretul de valorificare a materialelor recuperate din casare si cheltuielile cu casarea.

Necesitatea evaluarii economice

Evaluarea are ca sursa de informatii contabilitatea, bilatul contabil si rezultatele financiare ale firmei. Datele din contabilitate sunt supuse unor corectii de diferite naturi, datorita unor factori de influenta care nu sunt reflectati in totalitate in contabilitate, cum ar fi :

cursul valutar;

Lucrare: Legea Stefan-Boltzmann Document online: Trunchiul de piramida hexagonala regulata

evolutia preturilor;

modalitati de amortizare;

gestiunea interna a firmei;

utilitatea reala a bunurilor.

Pentru justificarea acestor corecturi asupra datelor contabile, trebuie cunoscute premisele contabile care stau la baza construirii imaginii din conturile anuale :

1. principiul costului istoric;

2. raportul de schimb al monedei nationale;

3. reguli contabile determinate de aspecte juridice;

4. principiul prudentei;

5. amortizarea mijloacelor fixe;

6. politici contabile.

Principiul costului istoric

Costul istoric este utilizat in evaluarea contabila a elementelor patrimoniale, fiind consemnat in documentele justificative.

Costul istoric:

reprezinta baza inregistrarilor in contabilitate;

are caracter verificabil, o determinare obiectiva, fiind rezultatul unor tranzactii efectuate;

in timp distorsioneaza realitatea economica si nu reflecta adevarata capacitate de cumparare si de finantare a capitalului.

Prin urmare, s-a incercat eliminarea acestor dezavantaje ale costului istoric de catre:

contabilitate, prin mecanismul amortizarilor si provizioanelor;

administratia de stat, prin reevaluari periodice reglementate pe plan national.

Corectivele adoptate nu sunt satisfacatoare pentru determinarea valorii unei firme la un moment dat, motiv pentru care se procedeaza la actualizarea valorii contabile (a costurilor istorice), pentru determinarea unui pret de piata.

Raportul de schimb al monedei nationale

Operatiile efectuate de firme si exprimate in valuta se gasesc reflectate in evidenta contabila la costul istoric. Insa, obiectivul major al contabilitatii impune ca la sfarsitul exercitiului, creantele, disponibilitatile, obligatiile in devize sa fie reflectate la cursul de schimb in vigoare din ultima zi a exercitiului financiar-contabil. Aceasta inseamna considerarea la sfarsitul exercitiului financiar-contabil, in bilantul contabil, a diferentelor de curs valutar aferente exercitiului incheiat prin cuprinderea ca venituri, respectiv cheltuieli financiare, a diferentelor de curs valutar, aferente creantelor, datoriilor si disponibilitatilor in valuta.

Prin evaluarea economica se urmareste si cuantifica influentele raportului de schimb in mod permanent (nu numai la sfarsitul exercitiului financiar-contabil) asupra tuturor elementelor patrimoniale, procedandu-se la o actualizare sistematica si permanenta a informatiilor furnizate de evidenta contabila a firmei.

Reguli contabile determinate de aspecte juridice

Evidenta contabila continentala acorda un rol determinant juridicului in fata economicului, inregistrand in contabilitate acele elemente patrimoniale care sunt rezultatul dreptului la proprietate, in detrimentul realitatii economice, asa cum o doreste evaluarea economica. Cazuri edificatoare in acest sens, sunt :

1. bunurile luate in leasing operational sau inchiriate, folosite de firma fara a fi proprietara;

Astfel de bunuri:

din punct de vedere juridic nu sunt in proprietatea firmei, deci nu sunt reflectate la imobilizari;

din punct de vedere economic sunt mijloace de productie care concura la realizarea exploatarii, chiar daca nu sunt proprietatea firmei.

Motivul economic determina includerea acestora in bilantul economic construit pentru analiza financiara si evaluare.

Modul de includere a acestora in bilantul economic pentru determinarea valorii

globale a afacerii este:

in activ, in cadrul imobilizarilor;

in pasiv, in cadrul creditelor pe termen lung, sub motivatia legata de modul de finantare a leasingului (de banca sau de o institutie finaciara) pe de o parte, iar  pe de alta parte sub ideea ca, daca operatiunea de leasing ar inceta brusc, firma ar fi nevoita sa recurga la un credit pe termen lung.

2. efectele de comert primite, scontate inainte de scadenta;

Aceste active:

din punct de vedere juridic si contabil nu se mai gasesc la creantele firmei care a transferat dreptul sau de creanta bancii finantatoare;

din punct de vedere economic, al analizei financiare, nepastrarea  efectelor de comert pana la scadenta lor in portofoliul de creante denatureaza marimea nevoilor de exploatare (care cuprinde nivelul creantelor), precum si calculul indicatorului de rotatie a activelor circulante (durata creditului clienti). In plus, exista riscul neincasarii de la clienti la scadenta, risc care afecteaza valoarea afacerii.

Modul de includere a acestora in bilantul economic este:

in activ, la creante;

in pasiv, la credite pe termen scurt.

3. utilitatea bunurilor.

Patrimoniul afacerii poate cuprinde:

bunuri procurate si inregistrate la costul istoric pe baza de documente justificative, dar care in realitate nu mai sunt utilizate in activitatea de exploatare;

Acestea nu trebuie luate in calculul valorii afacerii.

bunuri care sunt utilizate in activitatea de exploatare, dar care pentru potentialul cumparator nu prezinta utilitate.

Astfel de bunuri trebuie sa fie tratate separat in cadrul evaluarii economice.

Principiul prudentei

Este unul din principiile contabile obligatorii de respectat in vederea construirii imaginii fidele a afacerii, a rezultatelor acesteia, prin metoda contabilitatii. Principiul prudentei distorsioneaza realitatea economica:

din punct de vedere al evaluarii economice, intrucat el aduce corectii costurilor istorice doar intr-un singur sens, respectiv inregistrarea numai a deprecierilor latente, nu si a plusurilor latente a elementelor patrimoniale;

din punct de vedere contabil, explicatia o constituie construirea unei imagini fidele cu tenta pesimista, situatia inversa ducand:

F    la o supraevaluare a activelor;

F    la o diminuare a pasivelor care ar determina majorarea rezultatelor si implicit distribuirea de dividende fictive.

Aplicad principiul prudentei - contabilizarea minusurilor de valoare si necontabilizarea plusurilor de valoare, dintre valoarea de inventar si valoarea costului istoric - se determina crearea unor rezerve latente neinregistrate in contabilitate. Aceste rezerve sunt:

luate in considerare la stabilirea valorii afacerii prin metodele de rentabilitate si prin metoda patrimoniala a activului net contabil corectat;

nu sunt luate in considerare la stabilirea valorii afacerii prin celelalte metode patrimoniale.

In concluzie, la evaluarea economica se va reconsidera principiul prudentei.

Amortizarea mijloacelor fixe

Adevarata uzura fizica si morala a mijloacelor fixe nu este reflectata real de nici unul din cele trei regimuri de amortizare contabila, stabilite prin Legea 15/1994 privind amortizarea mijloacelor fixe, respectiv:

regim liniar;

regim degresiv;

regim accelerat.

Din aceasta cauza, la evaluarea economica se impune:

actualizarea mijloacelor fixe inregistrate la costul istoric;

actualizarea cotelor de amortizare practicate.

In tara noastra au avut loc deja mai multe reevaluari ale imobilizarilor corporale, respectiv : HG 945/1990, HG 26/1992, HG 500/1994, HG 983/1998 completata cu HG 95/1999, HG 403/2000. In prezent, rezultatul reevaluarilor este discutabil, motiv pentru care evaluatorul va aplica proprii coeficienti de actualizare asupra costurilor istorice a imobilizarilor corporale pentru determinarea valorii reale a acestora.

In al doilea rand, cele trei regimuri de amortizare, nu pot reflecta gradul de uzura al mijloacelor fixe, respectiv :

amortizarea liniara, desi denumita amortizare economica, nu are in practica justificare economica prin aplicarea unor cote constante;

amortizarea degresiva si accelerata urmaresc scopuri fiscale.

De aceea, evaluatorii isi vor stabili proprii coeficienti de invechire a mijloacelor fixe.

Politici contabile alese pentru determinarea rezultatului exercitiului financiar-contabil

Stabilirea rezultatului exercitiului financiar-contabil depinde de politica contabila a

firmei, care desemneaza :

alegerea unui anumit regim de amortizare a mijloacelor fixe;

alegerea unei anumite metode de evaluare a stocurilor;

optiunea de inregistrare sau neinregistrare a provizioanelor, atat a celor care permit facilitati fiscale cat si a celor care nu afecteaza fiscalitatea;

stabilirea unor anumite nivele de remunerare a personalului si a actionariatului.

Prin evaluarea economica se va retrata rezultatul din contul profit si pierdere, eliminandu-se abaterile fata de media din sectorul, ramura din care face parte firma.

Clasificarea evaluarilor economice

Evaluarile economice se clasifica dupa :

a)     obiectul evaluarii :

evaluari de bunuri tangibile (imobilizari corporale, stocuri);

evaluari de bunuri intangibile (imobilizari necorporale, elemente nereflectate in bilantul contabil : contracte de management, retele de distributie);

evaluari de active economice (sectii, ateliere, spatii comerciale din cadrul firmei);

evaluarea afacerii, ca ansamblu economic generator de profit.

b)     tipul metodei de evaluare:

evaluari patrimoniale care se bazeaza pe valoarea bunurilor evidentiate in contabilitate si care utilizeaza:

F    valoarea contabila bazata pe costuri istorice;

F    valoarea contabila corectata in raport cu inflatia;

F    valoarea de inlocuire reprezentand costul prezent care trebuie suportat in cazul inlocuirii bunului;

evaluari bazate pe rentabilitate care utilizeaza rezultatele (profituri, cash-flow-uri, avand in vedere capacitatea de a produce profit a bunului evaluat. Aceste metode de evaluare utilizeaza:

F    valori de capitalizare a profitului rezultate prin proceduri de multiplicare a profitului activitatii curente, normale a bunului evaluat prin aplicarea unor coeficienti specifici ai sectorului;

F    valori de actualizare a cash-flow-urilor, obtinute prin insumarea rezultatelor financiare incasabile intr-un orizont de timp si care se actualizeaza cu o rata specifica.

evaluari combinate;

evaluari bazate pe cifra de afaceri;

evaluari bazate pe comparatii de piata.

Situatii care necesita efectuarea unei evaluari economice

Evaluarea economica este necesara atunci cand apar :

modificari in marimea capitalului social, in numarul si componenta actionarilor;

tranzactii de cumparare a terenurilor, activelor;

actiuni juridice cu scop patrimonial cum sunt: succesiuni, partaje, falimente, fuziuni;

cotari la bursa, avand loc o prima evaluare in momentul intrarii firmei la bursa de valori, apoi are loc o evaluare continua prin metode bursiere;

situatii oportune de privatizare a firmelor de stat infiintate in alte conditii decat cele actuale;

comparatii intre firme.

Evaluatorul si formalitati de declansare a actiunii de evaluare

Evaluarea este un studiu, o actiune, un demers al unui profesionist independent, a unei echipe de specialisti care se finalizeaza intr-un raport de evaluare. Raportul de evaluare cuprinde :

un interval de valori care corespund obiectivului evaluat;

argumentele valorilor alese.

Evaluatorul este o persoana fizica atestata care efectueaza evaluari pe baza legislatiei, actelor normative in vigoare, primind un onorariu supus impozitarii. Pentru desfasurarea activitatii de evaluare se incheie un contract de conventie civila. De obicei, evaluarea se desfasoara in echipa, avand caracter pluridisciplinar (experti contabili, analisti financiari, experti tehnici, juristi). Principiile care trebuie respectate de evaluator :

independenta, presupunand: obiectivitate, responsabilitate, integritate morala;

competenta si probitate profesionala;

corectitudine in raport cu beneficiarul lucrarii, ceilalti experti, administratia fiscala, societatea de evaluare la care lucreaza;

exploatarea rezultatelor evaluarii se face doar de catre cel care a comandat evaluarea  si in scopul pentru care a facut-o.

In vederea angajarii si efectuarii unei lucrari de evaluare economica se va proceda astfel:

a)        organizarea unei licitatii sau adresarea unei cereri evaluatorului;

In caz de licitatie :

se elaboreaza un caiet de sarcini care cuprinde drepturile si obligatiile evaluatorului si constituie cererea de oferta la licitarea evaluarii;

se publica oferta de evaluare intr-un ziar local.

Licitatia poate imbraca urmatoarele forme :

F    prin strigare;

F    in plic inchis, cand adjudecarea se face de catre o comisie compusa din minim 3 membrii.

Participantii platesc caietul de sarcini, o cota de participare si o garantie care ii obliga sa respecte contractul in conditiile caietului de sarcini.

b)        incheierea contractului intre evaluator si beneficiar.

Contractul cuprinde:

partile contractante;

definitii ale termenilor din contract;

angajarea evaluatorului si obligatiile sale;

conditii de plata;

obligatiile beneficiarului;

clauze asiguratorii;

lista documentelor si informatiilor care vor fi puse la dispozitia consultantilor.

c)         obtinerea documentelor solicitate de evaluator de la firma.

In principal se solicita:

informatii financiare care se obtin din:

F    bilanturile pe ultimii 3 - 5 ani sau pentru anii financiari considerati ca fiind relevanti;

F    conturile de profit si pierdere pentru aceleasi exercitii anuale;

F    balantele de verificare;

F    previziuni sau proiectii financiare;

F    planul de afaceri;

F    lista cu participatiile detinute la alte firme;

F    situatia mijloacelor fixe (data achizitiei, costul de achizitie, durata de viata normala, amortizarea cumulata);

F    liste cu investitiile efectuate, finalizate si in curs de executie;

F    lista cu stocurile detinute si informatiile referitoare la metodele de contabilizare a acestora;

F    lista cu creantele la data evaluarii, grupate pe vechimea lor;

F    lista cu alte active importante detinute;

F    lista cu preturile de plata catre furnizorii de produse si / sau servicii;

F    lista cu alte obligatii de plata;

F    modalitatea de compensare a managerilor si proprietarilor si marimea veniturilor acestora;

F    rapoartele de expertiza ale unor consultanti;

F    procese - verbale ale unor organisme de control.

informatii despre activitatea de exploatare, utilizandu-se:

F    informatii asupra situatiei tehnico-economice a mijloacelor fixe si tehnologiilor utilizate;

F    brosuri cu preturi, pliante si alte informatii asupra produselor / serviciilor;

F    informatii asupra retelei de distributie;

F    lista cu principalii clienti;

F    informatii referitoare la salariatii firmei;

F    organigrama firmei.

informatii juridice din:

F    contractele de inchiriere, de creditare, de asigurare;

F    acordurile incheiate intre actionari;

F    minutele incheiate in sedintele operative ale directorilor;

F    contractele de vanzare sau dupa ofertele de cumparare;

F    contractul de management;

F    situatia litigiilor in care este angrenata firma;

F    situatia activelor necorporale de natura proprietatii intelectuale: brevete de inventie, programe informatice, marci de produs / servicii, drepturi de autor etc.;

F    autorizatii, permise, licente si alte documente legale necesare functionarii;

F    situatia penalizarilor legale si a altor datorii extrabilantiere;

F    orice alte documente care contin informatii care ar putea avea o influenta asupra estimarii valorii.

informatii externe ce caracterizeaza mediul economic in care functioneaza firma, pentru a face comparatie cu alte firme similare, pentru a aprecia riscurile activitatii viitoare. Astfel de informatii se refera la:

F    tipul de concurenta;

F    bariere de intrare in domeniu;

F    evolutia domeniului de activitate, respectiv daca are o evolutie ciclica, de crestere sau de regres;

F    dependenta activitatii firmei de alte firme;

F    dependenta domeniului de activitate de noi tehnologii;

F    previziuni asupra evolutiei domeniului de activitate;

F    ratele financiare principale realizate de firme din acelasi domeniu de activitate;

F    coeficientii multiplicatori medii;

F    nivelul uzual al ratelor de actualizare si de capitalizare;

F    nivelul pachetului de control, al pachetului majoritar.

La stabilirea valorii afacerii se va acorda importanta deosebita:

naturii afacerii si istoricului evolutiei acestora;

clauzelor contractuale referitoare la drepturile de proprietate si la restrictiile de transfer;

prevederilor exprese cu privire la tipul de valoare care va fi adoptat in cazul evaluarii unui pachet de actiuni, care poate fi transferat de proprietarul acestuia;

conditiilor economice generale care afecteaza activitatea (ratele dobanzii, rata inflatiei, raportul de schimb valutar, politicile guvernamentale etc.)

conditiilor evolutiei domeniilor complementare care pot afecta activitatea;

activelor, datoriilor, capitalului si pozitiei financiare a firmei;

existentei unor active necorporale, ca si a modalitatii de evidentiere si de evaluare a acestora;

tranzactiilor anterioare cu participatii la firma supusa evaluarii (pret de tranzactionare si conditiile in care s-a efectuat vanzarea - cumpararea);

marimii participatiei supuse evaluarii, in vederea aplicarii unor eventuale corectii, reflectate prin discounturi pentru pachetul minoritar si pentru necotare;

preturilor de tranzactionare a actiunilor unor firme similare pe piata bursiera sau preturilor de achizitie a unor firme sau participatii la acestea si care pot fi luate ca baza de comparatie pentru evaluare;

marimii primelor, discounturilor aplicabile;

capacitatii firmei de a obtine profit si de a plati dividente.

Rezultatele actiunii de evaluare sunt redate in raportul de evaluare, document care sintetizeaza :

valorile economice determinate din evaluare;

argumentarea valorilor economice obtinute;

valoarea reprezentativa aleasa dintre valorile economice determinate, in jurul careia se vor face negocierile de pret.

La raportul de evaluare se anexeaza documentatia in care se prezinta modul de desfasurare a  evaluarii economice. In general, raportul de evaluare poate fi structurat astfel :

prezentarea obiectivului evaluarii;

redarea motivatiei actiunii de evaluare;

mentionarea documentelor care stau la baza actiunii de evaluare;

prezentarea surselor de informatii;

descrierea metodelor de evaluare;

prezentarea calculelor de evaluare;

redarea concluziilor evaluarii.