Notiuni conceptuale privind riscul

Notiuni conceptuale privind riscul

Exista mai multi termeni care descriu, dintr-o perspectiva sau alta, o sfera mai larga in jurul conceptului de risc, fara a fi neaparat valabil consensul asupra diferentelor de semnificatie dintre ei: incertitudine, nedeterminare, ambiguitate.

Certitudinea absoluta poate fi definita ca situatia decizionala in care evolutia viitoare a evenimentelor, consecintele unei decizii pot fi prevazute cu exactitate, neexistand erori sau evenimente neasteptate[1]. In acest context, rezultatele oricarei actiuni / decizii ar fi cunoscute cu exactitate, inaintea producerii / adoptarii lor. Practic mecanismul decizional ar deveni un automatism, orice decizie, indiferent de importanta si complexitate ar deveni o chestiune de rutina.

Incertitudinea absoluta este opusul notiunii de certitudine absoluta si reprezinta situatia in care decidentul nu poate anticipa evolutiile propriilor sale actiuni viitoare si nici ale altora.

Nedeterminarea ofera o imagine cu privire la limitele principale ale determinarii unui fenomen, caracterul obiectiv impredictibil al acestuia.

Ambiguitatea se refera la incapacitatea subiectului de a determina cu claritate semnificatia situatiilor in care urmeaza sa actioneze.

Atat certitudinea, cat si incertitudinea sunt concepte fara corespondent in viata reala cu care ne confruntam cu grade diferite de incertitudine sau risc fara a avea posibilitatea de a cunoaste toate variabilele utilizate in luarea deciziilor.

Adoptarea unei decizii in conditii de incertitudine este caracterizata prin urmatoarele elemente:

Decidentul nu este constient de existenta unei probleme;

Decidentul dispune de informatii necorespunzatoare cantitativ, calitativ, care nu au relevanta;

Incapacitatea de identificare a unei probleme / conjuncturi nefavorabile (a cauzelor si componentelor, a relatiilor dintre acestea) si de scalare a lor in functie de gravitatea si gradul de interdependenta dintre ele;

Informatie incompleta care nu permite formularea unei liste complete a consecintelor unei decizii;

Experienta si abilitati cognitive limitate ale decidentului.

Printre factorii care influenteaza nivelul de incertitudine asociat conditiilor de adoptare a unei decizii pot fi enumerati:

Informatie inadecvata si nedisponibila;

Nedefinirea clara a problemei;

Incapacitatea / imposibilitatea de identificare a tuturor alternativelor;

Caracterul anticipativ al procesului decizional si gradul redus de predictibilitate al anumitor factori care afecteaza consecintele unei decizii;

Caracterul unic al unor evenimente, factori, conjuncturi decizionale;

Calitatile personale ale decidentului.

In ce priveste definitia conceptului de risc sunt cunoscute un numar mare de abordari care folosesc diferite cuvinte cheie, asa cum rezulta din exemplele prezentate mai jos

Finante - Ghid propus de - The Economist Books defineste riscul drept pericolul de a inregistra o pierd ere. Pentru riscurile asumate, investitorii obtin un castig. In general, cu cat riscul este mai mare, cu atat mai substantiale vor fi castigurile. Despre cei care se mentin pe linia de siguranta (cumparand numai obligatiuni guvernamentale spre exemplu) se spune ca au aversiune fata de risc.

Paul Halpern, J. Fred Weston, Eugene F. Brigham definesc in lucrarea "Finante manageriale" riscul unui activ ca fiind variabilitatea probabila a rentabilitatii viitoare a activului.

Dictionarul de economie autor Nita Dobrota, defineste riscul ca fiind un eveniment sau proces nesigur si probabil, care poate cauza o paguba, o pierdere intr-o activitate, operatiune sau activitate economica .

Dictionarul de Ergonomie avandu-l drept autor pe Constantin Rosca, defineste riscul ca fiind posibilitatea ca in derularea unei actiuni sau activitati sa apara imprejurari mai putin cunoscute sau necunoscute, avand efecte nefavorabile asupra rezultatelor posibile (favorabile sau nefavorabile) si cele preconizate intr-o actiune viitoare supusa influentei unor factori intamplatori .

Dictionarul explicativ al limbii romane universal enciclopedic defineste riscul ca fiind posibilitatea de a ajunge intr-o primejdie, de a avea de infruntat un necaz sau de a suporta o paguba; pericol posibil.

Lucrare: Legea Stefan-Boltzmann Document online: Trunchiul de piramida hexagonala regulata

The investopedia dictionary defineste riscul ca fiind posibilitatea ca investitia actuala sa nu realizeze rentabilitatea asteptata.

O. Renn in lucrarea sa "There decades of risk research. Accomplishments and new challanges" identifica 4 tipuri generale ale riscului:

1. Pericol iminent (Sabia lui Damocles) - riscul este considerat o amenintare care poate lovi in orice moment. Exista un sentiment de nesiguranta in randul subiectilor umani.

2. Cutia Pandorei - riscul este o amenintare invizibila la sanatatea si bunastarea oamenilor. Este un rau permanent.

3. Balanta Atenei - riscul este perceput ca posibilitatea unei pierderi financiare ca urmare a deciziilor luate.

4. Mitul lui Hercule - riscul este dorit, cautat, asumat cu alte cuvinte exploatat in mod activ.

W. Sharpe defineste in lucrarea sa "Investements" din 1985 riscul ca fiind in general probabilitatea de pierdere sau paguba.

B. Jaquillat si B. Solnik in "Les marchés financières et la gestion du portefeuille" defineste riscul astfel:

- sacrificiul unui avantaj  imediat sau absenta unui consum imediat in schimbul unor avantaje viitoare;

- pierderea unui avantaj cert si imediat din achizitia si stapanirea unui bun real sau din consumul unui serviciu, pentru un avantaj viitor si incert, prin investitia in valori mobiliare;

- incertitudinea asupra valorii unui bun financiar ce se va inregistra la o data viitoare.

Dictionarul complet al economii de piata defineste riscul ca fiind un eveniment sau proces nesigur si probabil care poate cauza o paguba, o pierdere intr-o activitate, operatie sau actiune economica.

Vocabularul economic si financiar defineste riscul ca fiind element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent sau derularea unei operatiuni economice.

Conform Lexique d'économie riscul este un fenomen aleatoriu corespunzator unei situatii in care viitorul nu este previzibil decat cu anumite probabilitati, in opozitie cu incertitudinea care permite o previziune efectuata.

Din cele prezentate se observa ca orice incercare de definire a riscului, pentru a fi completa, trebuie sa includa trei componente principale

existenta unei pierderi potentiale, care poate aparea sub 3 forme:

rezultate efective mai mici decat rezultatele anticipate sau care ar fi putut fi obtinute (rezultatele efective fiind comparate cu rezultatele unor actiuni, decizii similare sau cu celelalte rezultate estimate a fi obtinute de catre decident),

rezultate negative (pierderi efective),

pierderi de oportunitati. Amplitudinea pierderii este un element important in cuantificarea riscului, dar nu trebuie sa se substituie acestuia.

probabilitatea de aparitie a unei pierderi, identificata de decident prin diferite metode. De asemenea este important sa se construiasca o distributie de probabilitate, adica sa fie posibil ca fiecarui rezultat potential sau eveniment sa i se poata asocia o probabilitate de producere, in caz contrar nu este vorba de risc ci de incertitudine. Totodata pierderea sigura (intelegand o pierdere a carei probabilitate de aparitie este 100% sau o situatie in care exista un singur rezultat posibil care este negativ) nu poate fi incadrata in categoria de risc. Aceasta inseamna ca pentru a putea vorbi despre risc este necesara indeplinirea a doua conditii cumulative: identificarea unui numar de cel putin doua rezultate posibile si a probabilitatii de aparitie a fiecaruia dintre ele;

expunerea la pierdere: decidentul poate adopta decizii, pe parcursul derularii unei actiuni, care pot conduce la cresterea amplitudinii pierderii sau a probabilitatii de aparitie a unei pierderi. In acest caz este vorba de o expunere constienta a unei afaceri de catre decident, dar pot exista si anumite situatii, evenimente, determinate exogen, independente de actiunea sau vointa decidentului care pot creste gradul de expunere al unei afaceri.

Gradul de risc al unui plasament financiar international este direct proportional cu doua elemente fundamentale si anume: amplitudinea pierderii si gradul de expunere a unei afaceri la pierdere, in consecinta, reducerea a cel putin unuia din aceste doua elemente permite reducerea gradului de risc asociat plasamentului.

In concluzie, relatia dintre risc, incertitudine si certitudine nu este o relatie simpla, ci una complexa. Spre deosebire de risc, incertitudinea este descrisa ca situatia in care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul dintre evenimentele posibil a se produce si cu atat mai putin poate estima probabilitatea producerii lor, avand semnificatia matematica de variabila incomplet definita. Incertitudinea presupune anticiparea foarte vaga a unor elemente astfel incat nu se poate face nici o previziune cu privire la ceea ce se va intampla; in definirea incertitudinii un singur lucru este cert: 'nimic nu este sigur sau previzibil'.

O situatie este incerta atunci cand decizia trebuie luata dar nu se cunoaste suficient sau deloc evolutia ulterioara a evenimentelor si a probabilitatile aferente. De cele mai multe ori, in practica, termenii de incertitudine si risc, sunt folositi cu sensuri identice in scopul de a sublinia dificultatea de a prefigura exact si complet 'viitorul' si le este asociata ideea de expunere la o pierdere potentiala. Adesea sensul celor doua concepte este redus in practica economica la posibilitatea aparitiei unui rezultat viitor nefavorabil.

Indiferent de perspectiva abordarii sale, se poate considera ca riscul are 3 determinanti fundamentali, intre care exista relatii de interdependenta

1. Lipsa de control (gradul redus de control) asupra evolutiei viitoare a unor evenimente, fenomene a caror producere antreneaza pierderi, fiind generatoare de risc; aceasta absenta a controlului de refera si la imposibilitatea decidentului de a stabili "apriori" care rezultat se va produce. Daca decidentul ar dispune de un control absolut asupra acestor evenimente, atunci: rezultatul care se va produce efectiv este cel determinat inainte de managerul firmei, riscul asociat activitatii fiind nul (aceasta situatie se apropie foarte mult de certitudine), sau ar putea influenta semnificativ oricare dintre cele trei componente ale riscului. La cealalta extrema se situeaza cazurile in care gradul de control este nul (evenimente necontrolabile), fiind asociat evenimentelor neasteptate si fenomenelor naturale. Cresterea gradului de control asupra unor evolutii viitoare a evenimentelor generatoare de risc presupune nu numai existenta unor evenimente controlabile (conditie esentiala), a resurselor necesare si a oportunitatii de a interveni (in scopul influentarii unui factor de risc intr-un anumit sens) ci si informatii detaliate si complete si suficient timp pentru a evalua si analiza posibilitatile de control pentru fiecare situatie in parte.

2. Absenta informatiei perfecte este o situatie determinata in mod obiectiv: disponibilitatea redusa a informatiei, la costuri ridicate. La acestea trebuie adaugate si alte restrictii: informatiile ar trebui sa fie numeroase si corespunzatoare atat cantitativ, cat si calitativ; in aceste conditii sarcina decidentului devine si mai dificila deoarece numeroase evenimente, situatii au caracter irepetabil (sau chiar daca sunt repetabile, situatiile nou create nu sunt in totalitate identice cu cele anterioare), pentru fiecare dintre acestea fiind necesara obtinerea de informatii unice / specifice si detaliate. Nu trebuie uitat nici faptul ca perfectiunea informatiei depinde nu numai de calitatea intrinseca a acesteia ci si de accesibilitatea ei in timp si in spatiu.

In scopul reducerii nivelului de risc asociat unui plasament international, pentru atenuarea efectelor negative ale absentei informatiei complete si perfecte, decidentul poate completa informatiile procurate din surse proprii cu cele de care dispun tertii (prin obtinerea accesului la surse terte). Daca informatia de care dispune decidentul ar fi perfecta si completa, atunci ar exista posibilitatea alternativa cea mai buna, ceea ce ar reduce semnificativ riscul asociat acesteia.

3. Timpul limitat pentru adoptarea deciziei afecteaza calitatea si cantitatea informatiei acumulate si genereaza probleme legate de intelegerea naturii specifice fiecarei situatii si probleme de analizat. Daca ar dispune de timp nelimitat pentru adoptarea unei decizii, atunci managerul ar astepta producerea evenimentului generator de risc (identificat anterior) si apoi va adopta decizia.

Determinantii riscului in afaceri:

In ceea ce priveste gestiunea riscului, aceasta poate fi definita ca fiind activitatea de control si de limitare a riscurilor cu care se confrunta o organizatie ca urmare a expunerilor la schimbarile variabilelor de piata.

In documentele oficiale ale Comitetului de la Basel se considera ca situatiile care duc la expunerea la risc a unei organizatii pot aparea:

ca urmare a impactului financiar al uneia dintre variabilele pietei (riscul de piata),

datorita faptului ca organizatia nu este pregatita pentru a raspunde la astfel de amenintari (riscul operational),

din cauza incapacitatii de plata a unui partener (riscul de credit)

ca urmare a faptului ca un anumit contract nu este valabil (riscul legal).

Daca vom observa toate initiativele de dezvoltare a unei discipline a riscului putem afirma ca, in general, prin gestiunea riscului se urmareste constructia unui aparat care sa permita mai intai identificarea si cuantificarea riscurilor pentru ca ulterior, in functie de atitudinea fata de risc, sa se ia o decizie cu privire la ignorarea, asumarea sau evitarea lor.

Identificarea depinde foarte mult de sistemul informational. Calitatea informatiei pe care o are o companie poate fi imbunatatita prin cresterea cheltuielilor cu cercetarea (de exemplu, o cercetare cu privire la aflarea cotei de piata probabile a unui anumit produs intr-o anumita zona geografica). In acelasi timp, banii cheltuiti pentru obtinerea mai multor informatii se adauga la cheltuielile totale aferente unei anumite directii de actiune. Prin urmare, este importanta aprecierea necesitatii unei informatii perfecte in raport cu costurile de obtinere a acestei informatii.

Cuantificarea presupune folosirea unor instrumente matematice (metode cantitative) si, mai ales, dezvoltarea unor aptitudini de interpretare a rezultatelor astfel obtinute. Procesul de analiza a riscului presupune calculul de probabilitati ceea ce pune problema previziunii economice.

Previziunea economica este o ramura a economiei care are ca obiect anticiparea fenomenelor economice. Companiile sunt nevoite sa realizeze previziuni ale conditiilor pietei atunci cand se pune problema planului de productie. Guvernele realizeaza prognoze atunci cand decid politica bugetara sau monetara. In functie de cel care face previziunea si de natura metodelor folosite, acestea variaza de la simple extrapolari bazate pe evenimente trecute pana la prognozele sau simularile pentru intreaga economie. Atat la nivel micro cat si la nivel macro previziunile presupun

constructia de modele matematice