Politici de atragere a Investitiilor Internationale (II) in era globalizarii

II au un caracter complex si istoric, orientarea lor fiind determinata de atractivitatea mediului economic si politic. Pornind de la necesitatea intelegerii anticiparii si influentarii motivatiei investitorilor straini, guvernele statelor elaboreaza politici adaptate unui anume stadiu de dezv. economica.

Politicile guvernamentale de atragere a investitorilor straini pot fi :

reactive (cele care raspund unor cerinte exprimate de investitori) ;

proactive (in care politica insasi este conceputa cu ajutorul investitorilor).

Politicile guvernamentale de atragere trebuie sa tina seama de provocarile cu care se confrunta sistemul financiar global la inceputul sec. XXI:

deficitul balantelor de cont curent;

datoriile statelor;

cursurile de schimb;

imprumuturile generate de Banca Mondiala;

miscarile generate de fluxul de capital;

terorismul;

Aspecte conjuncturale

In vederea implementarii politicilor lor, guvernele sprijina, pe existenta unui cadru politico-juridic esential (nucleu) care consta in legi si reglementari ce faciliteaza accesul pe piata si desfasurarea de activitati economice de catre investitorii straini, tratamentul aplicat filialelor straine si modul de functionare a pietelor.

Nucleul politicilor privind IS este esential, deoarece IS un se pot realiza decat acolo unde sunt permise. Acest cadru esential trebuie completat cu politici de influentare a deciziei investitorului in mod direct sau indirect, de ex. prin politicile comerciale si de privatizare. Aceste politici formeaza "cercul interior" al politicilor de atragere a investitiilor straine. "Cercul exterior" este format de politicile care nu vizeaza expres atragerea IS dar le influenteaza. Politicile care afecteaza direct sau indirect IS sunt determinate de contextul specific al fiecarei tari. Continutul lor difera de la o tara la alta, precum si in timp, in cadrul aceleasi tari. Favorizarea IS prin politici de atragere adecvate pot determina cresterea acestora. Totusi, aceasta crestere nu este nici garantata, nici direct proportionala cu amploarea favorizarii. Modificarile in sensul restrictiv, determina garantat o reducere a intrarilor de IS.

Analiza: Culegere de probleme la matematica: polimeri, fractionarea, reactia de polimerizare Referat: Teorema paralelelor taiate de o secanta

Evolutia motivatiilor investitionale

ISD si IdP au urmatoarele determinari economice, clasificarea fiind motivationala:

asigurarea accesului la resurse sau active;

asigurarea de piete;

asigurarea eficientei, respectiv a randamentului investitional.

Strategii in era globalizarii

Fluxurile de IS sunt caracterizate si influentate de progresul rapid in domeniul cunoasterii, comprimarea spatiului ec. si schimbarea rapida a conditiilor de competitivitate, atitudini si politici fluide, actori economici tot mai sofisticati, activi si abili.

Competitivitatea (capacitatea de a sustine / mentine cresterea veniturilor intr-un mediu deschis) reprezinta o componenta vitala a noului context. Guvernele insele inteleg tot mai mult necesitatea integrarii si armonizarii cu tendinta de liberalizare si globalizare a lumii contemporane, care pot asigura resurse si piete pentru activitati cu valoare adaugata mare.

Globalizarea a determinat modificarea strategiilor guvernamentale si corporative. Companiile iau noi decizii de implementare a obiectivelor investitionale internationale.

In cadrul concurentei acerbe astfel determinate, tehnologia si inovatia devin factori determinanti. Pe de alta parte, concurenta este amplificata si de tendintele de liberalizare a comertului, a investitiilor si tehnologiei, combinate cu politici de dereglementari si privatizari. Acestea, alaturi de dezv. factorilor de productie, determina necesitatea orientarii spre piete si surse de materii prime din strainatate in lupta firmelor de a supravietui concurentei.

Dezv. tehnologiei ofera firmelor posibilitatea de a-si coordona activitatile economice la scara globala.

Globalizarea determina modificarea importantei relative a diferitilor determinanti economici in decizia de a investi in strainatate. Motivatiile traditionale si-au redus importanta si au fost integrate in strategii de transnationalizare moderne. Acestea au evoluat de la strategii simple la cele complexe.

Strategiile de integrare simple sunt caracterizate prin legaturile stranse intre filialele straine si firmele mama, in special in activitatile intensive de utilizare a fortei de munca, precum si in dezv. de relatii intre firme transnationale si firme terte pe baza unor acorduri de colaborare. In cadrul acestor strategii, forta de munca necalificata poate constitui factorul determinant in alegerea locatiei, pe langa siguranta furnizarii acesteia si existenta infrastructurii adecvate pentru exportul produselor finite. Pe masura ce ponderea fortei de munca scade in totalul costurilor de productie, in competitia atragerii investitorilor straini, guvernele cauta sa le ofere si avantaje locationale suplimentare:

un nivel rezonabil al productivitatii muncii;

un nivel cat mai ridicat al calificarii acesteia;

existanta unei infrastructuri corespunzatoare, accesul pe pietele intl.

Asigurarea acestui acces reprezinta un stimulent puternic pentru incheierea de acorduri de comert sau integrare regionala, guvernele fiind constiente ca pentru IS interesate de forta de munca cu cost scazut, pierderea accesului pe pietele externe echivaleaza cu pierderea investitiilor straine.

Odata cu dezv. interesului pentru investitii si servicii, in special in cele informatice, au avut loc realocari globale a productiei, astfel incat tot mai multe dintre acestea se desfasoara in cadrul unei distributii globale in baza strategiilor de integrare complexe.

Strategiile de integrare complexe presupun defalcarea procesului de productie in activitati si functii specifice si derularea fiecareia acolo unde se asigura costul cel mai competitiv. Aceasta permite abordarea aspectelor de optimizare la nivel global, pe ansamblul tuturor locatiilor si comenzilor CTN.