INTREPRINZATORUL - PROMOTORUL MICILOR AFACERI

1.     Definirea conceptului de intreprinzator Evolutia conceptului de intreprinzator.

Cuvantul 'intreprinzator' deriva din verbul francez 'entreprendre' care inseamna a intreprinde, a se apuca de facut ceva, a se angaja in ceva. In evul mediu definea persoana care se ocupa de comertul exterior, organizator al paradelor, diferitor manifestatii, persoana responsabila de realizarea proiectelor mari privitor la constructii si producere.

Intreprinzatorul este recunoscut inca din secolul al XVIII-lea, cand activitatea de asumare a riscului din economie a fost asociata de Richard Cantillon, in 1765, cu intreprinzator. Prin secolul 18 intreprinzator se numea persoana care activa in baza unui contract incheiat cu statul. Daca el realizeaza prevederile cu cheltuieli mai mici apoi diferenta ii revine lui. In 1876 Uoker - intreprinzator este un organizator al activitatii oamenilor. El obtine venit datorita capacitatilor sale personale.

In prezent, intreprinzator este considerata persoana care initiaza sau preia o afacere, asumandu-si anumite riscuri pe care cei mai multi oameni obisnuiti nu ar face-o, aplicand cunostintele fundamentale intr-un mod cu totul original pentru a-si asigura succesul afacerii.

Unii intreprinzatori initiind propria afacere, angajeaza pe altii sa o administreze. Se considera ca intreprinzatorii se deosebesc de manageri prin aceea ca sunt mai varstnici, mai putin educati si isi concentreaza atentia spre dezvoltare, in timp ce managerii sunt mai tineri, mai educati si isi concentreaza atentia spre profit.

Literatura de specialitate a identificat sase scoli de gandire privind intreprinzatorul, grupate in doua viziuni:

Viziunea macroeconomica prezinta o paleta larga de factori de succes sau esec aflati in afara controlului intreprinzatorului, care determina intrarea sau nu in afaceri.

Scoala de gandire de mediu se ocupa cu facturii externi care afecteaza stilul de viata al intreprinzatorilor potentiali. Ea pune accent pe institutiile si valorile care formeaza un cadru de mediu sociopolitic ce influenteaza dezvoltarea antreprenoriatului. De exemplu, atmosfera din familie, atitudinea rudelor, a prietenilor poate influenta sau nu dorinta de a deveni intreprinzator.

Scoala de gandire financiara (a capitalului) - procesul de cautare a capitalului (initial sau de crestere).

Scoala de gandire a mutatiilor se concentreaza asupra mutatiilor realizate in societate. Exista trei tipuri de mutatii (schimbari) care il pot determina pe individ sa intre in afaceri:

- mutatiile politice, determinate de schimbarea regimului, care au permis dezvoltarea antreprenoriatului.

- mutatiile culturale, cum sunt excluderile pe baza de rasa, sex din unele activitati, ceea ce determina intrarea indivizilor exclusi din aceste activitati in afaceri;

- mutatiile economice, care se refera la variatiile economiei din cadrul ciclului economic. In perioadele de recesiune si depresiune se inregistreaza pierderi ale locurilor de munca, ceea ce determina initierea de afaceri proprii de catre cei care si-au pierdut locurile de munca in intreprinderile mari.

Viziunea microeconomica studiaza factorii specifici antreprenoriatului si care sunt deci sub controlul intreprinzatorului.

Scoala trasaturilor antreprenoriale se ocupa cu studiul oamenilor de succes si identifica acele trasaturi ce maresc sansele de reusita in afaceri. In cadrul acestei scoli exista trei conceptii:

O prima conceptie pune accent pe calitatile personale ale intreprinzatorului. Pentru a fi sigur de reusita, intreprinzatorul trebuie sa fie, in acelasi timp, un cuceritor, un organizator si un 'negociator'. Unul din adeptii acestei conceptii este W.Sombart, care considera ca intreprinzatorul trebuie sa posede urmatoarele calitati:

- vivacitate de spirit, adica o judecata rapida, o gandire perseverenta, distingerea elementelor esentiale si identificarea momentului favorabil;

- inteligenta, respectiv sa aiba o imaginatie constructiva, idei si proiecte de activitate;

- perspicacitate, respectiv cunoasterea oamenilor, aprecierea corespunzatoare a colaboratorilor, suplete si forta sugestiva.

Tipurile clasice de intreprinzatori, dupa W. Sombart, sunt: proprietarul funciar, birocratul, speculatorul, negociantul si manufacturierul.

O alta conceptie considera ca intreprinzatorul este persoana care realizeaza combinatii noi. Aceasta conceptie isi are originea in lucrarile lui J.Schumpeter care considera ca numai combinatiile noi il definesc pe intreprinzator. Sarcina intreprinzatorului consta in reformarea metodei de productie prin introducerea de noi tehnologii de producere a bunurilor dar prin metode noi datorita descoperirii altor surse de resurse, ori piete noi. Schumpeter considera ca acesta trebuie sa fie capabil sa realizeze urmatoarele combinatii noi: introducerea unor metode noi de productie; cucerirea unui nou segment de piata, utilizarea unei noi surse de materii prime; realizarea unei organizari noi a intreprinderii. Ford, de exemplu, nu a inventat nici automobilul nici diviziunea muncii, insa a aplicat diviziunea muncii la productia de automobile intr-un nou mod: linia de asamblare, folosind astfel informatii general valabile pentru a face ceva nou.

In sfarsit, o alta conceptie pune accent pe motivare individuala a intreprinzatorului. Din aceasta perspectiva, motivele individuale constituie un element esential al actului de a intreprinde, ele constituie cauza initiala, punctul de plecare, motoul personal.

Motivatiile intrarii in afaceri

Scoala de gandire a oportunitatilor de afaceri se concentreaza asupra oportunitatii initierii si derularii afacerilor. Cheia succesului in afaceri dupa aceasta scoala o constituie dezvoltarea unei idei viabile de afaceri, la momentul oportun, pentru o nisa de piata adecvata.

Referat: Raspunde repede si bine - joc didactic la matematica Referat: PROBA DE EVALUARE - numerele naturale de la 100 la 1000

Elementele esentiale in acest proces sunt creativitatea si constientizarea pietei.

Aspectele asupra carora se insista sunt: cautarea surselor de idei de afaceri; dezvoltarea conceptelor de afaceri; implementarea oportunitatilor.

0 varianta a acestei scoli o constituie principiul coridorului, care afirma ca odata initiata o afacere, apar noi oportunitati de afaceri.

Scoala de gandire privind formularea strategica subliniaza rolul planificarii in succesul afacerii. Factorii care se iau in considerare la elaborarea strategiei sunt:

organizarea, managementul, mediul, procesul de productie, scopul sistemului de planificare.

Elementele de care trebuie tinut cont in elaborarea strategiei sunt: piete unice, oameni unici, produse unice, resurse unice.

2 Factori de influentare si formare a intreprinzatorilor si tipuri de activitati antreprenoriale

Factorii ce contribuie la cresterea numarului de intreprinzatori sunt

PTS si aparitia tehnicii productive. Serviciile informationale care pot fi prestate de colective relativ mici de lucratori.

Complexitatea necesitatilor individuale si colective. Astfel numai intreprinzatorii pot satisface aceste nevoi multiple si complexe( multelaterale) si crea noi produse.

Factorul politic. Capitalismul corporativ se reformeaza in directia democratizarii.

Factori de influentare si formare a intreprinzatorilor.

Traditia de antreprenoriat, daca la natiunea data este traditia de a initia afaceri.(evrei, armeni, greci, libaneji)

Comportarea parintilor fata de copii(educarea, caracterul.

Situatia economica si profesionala a parintilor (ce devin copii celor saraci bogati)

Locul de origine (sat, oras, periferie)

Varsta

Cultura experienta

Mediul general economic, social ti cultural.

In functie de continutul activitatii de antreprenoriat si legatura cu fazele procesului de reproductie sunt cateva tipuri de antreprenoriat:

Activitatea antreprenoriala de producere - atunci cand intreprinzatorul utilizeaza mijloace de munca si obiecte de munca pentru a produce bunuri si servicii destinate realizarii ulterioare diferitor categorii de consumatori.

Activitatea antreprenoriala comerciala - in acest caz intreprinzatorul apare in rol de vanzator, realizand consumatorilor bunurile procurate de la producatori. Profitul se formeaza ca diferenta intre pretul de achizitie si cel de realizare.

Activitatea antreprenoriala financiara-este forma de baza a antreprenoriatului comercial in care in calitate de marfa sunt utilizati banii si hartiile de valoare. In esenta acest tip de antreprenoriat consta in vinderea unor resurse financiare actuale contra altora viitoare. Venitul se formeaza in baza dobanzii percepute.

Intermediere se numeste antreprenoriatul in care intreprinzatorul nu realizeaza bunuri, dar apare ca intermediar intre doua parti. Sarcina de baza este de a stabili contacte intre parti. Astfel venitul se formeaza din plata pentru serviciul acordat partilor.

Antreprenoriatul in domeniul asigurarilor consta in faptul ca intreprinzatorul garanteaza pentru o plata beneficiarului compensarea unui eventuale daune. Aceasta forma specifica de antreprenoriat financiar consta in faptul ca intreprinzatorul incaseaza prima de asigurare care este returnata numai in anumite circumstante. Deoarece probabilitatea acestor circumstante este mica, majoritatea primei incasate formeaza venitul intreprinzatorului.

Intreprinzatorul care activeaza in cadrul unei intreprinderi se numeste intraprenor. Intraprenoriatul apare ca o reactie la situatia de stagnare, dereglare a afacerii. Se creeaza aceasta activitate la acele sectoare la care au aparut dificultati. In asa mod intraprenorul rezolva anume problemele sectorului dat. Conditii necesare pentru intraprenoriat:

Libertatea deplina referitor la gestionarea resurselor financiare si tehnico-materiale.

Posibilitate unei politici de personal sinestatatoare.

Asumarea unui risc.

Dispunerea de o parte din beneficiul obtinut.

Finantarea proiectelor de intraprenoriat poate fi efectuata din fonduri speciale constituite de catre firma sau din emiterea de actiuni in cadrul ei

3. Mituri privind intreprinzatorul

Miturile privind intreprinzatorul au aparut atat ca urmare a legendelor create de-a lungul timpului in jurul oamenilor intreprinzatori, cat si datorita lipsei de cercetari in domeniul antreprenoriatului'''.

Mitul nr. 1: Intreprinzatorii sunt oameni de actiune nu 'filozofi'. Desigur, intreprinzatorii sunt oameni cu spirit practic, cauta mereu combinatii noi, insa ei sunt si metodici, isi anticipeaza actiunile. Elaborandu-si planurile de afaceri, ei devin astfel si 'filozofi'.

Mitul nr. 2: Intreprinzatorii sunt nascuti nu facuti. Ideea 'nasterii' intreprinzatorului, a faptului ca antreprenoriatul nu poate fi invatat a dominat foarte multa vreme. Exista, desigur, anumite « trasaturi precum spirit de initiativa, energie, dorinta de asumare a riscului, talent in relatiile umane care sunt innascute. Totusi, aceste trasaturi pot exista in mod latent in unii oameni si doar imprejurarile mai deosebite le pot activa. In plus, astazi antreprenoriatul se studiaza in universitati, scoli de afaceri etc. care au menirea de a 'face' intreprinzatori.

Mitul nr. 3: Intreprinzatorii sunt fie inventatori, fie inovatori. La inceput au fost considerati intreprinzatori doar inventatorii. J. Schumpeter, in 1911, afirma ca intreprinzatori sunt si inovatorii, adica persoanele care realizeaza combinatii noi din lucrurile existente. Astazi sunt considerati intreprinzatori si cei care nu sunt neaparat inventatori sau inovatori, ci persoane care initiaza o afacere, asumandu-si riscuri pe care in mod normal altii nu si le permit, in scopul realizarii de profit.

Mitul nr. 4: Intreprinzatorii sunt neadaptati academic si neintelesi social. De-a lungul timpului s-a acreditat ideea ca unele persoane au devenit intreprinzatori numai dupa ce nu au fost admisi la facultate sau nu au reusit sa se adapteze in intreprinderile gigant, parasind serviciul. Astazi insa s-a dovedit ca cei mai buni intreprinzatori au studii superioare.

Mitul nr. 5: Intreprinzatorii trebuie sa corespunda profilului teoretic. 0 alta legenda creata in jurul intreprinzatorului este aceea ca el trebuie sa corespunda unui portret 'robot'. In acest sens s-au intocmit liste cu trasaturile intreprinzatorului de succes. Cei care nu au aceste trasaturi sunt considerati neadecvati pentru activitatea de antreprenoriat. Realitatea arata insa ca desi anumite trasaturi sunt indispensabile, nu se poate spune ca cei care nu trec prin 'veriga' nu pot deveni apriori buni intreprinzatori.

Mitul nr. 6: Singurul lucru de care este nevoie pentru a deveni intreprinzator simt banii. Ca si in orice activitate banii sunt necesari, fara ei nu se poate realiza nimic. Totusi, banii nu salveaza pe nimeni in mod automat de la faliment. In plus, chiar avand bani suficienti, un intreprinzator poate da faliment deoarece nereusita poate fi rezultatul incompetentei, al unei planificari precare sau atitudinii necorespunzatoare a intreprinzatorului.

Mitul nr. 7: Singurul lucru de care este nevoie pentru a deveni intreprinzator este norocul. De noroc este nevoie in orice imprejurare. Fara el multe actiuni nu au sorti de izbanda. Insa norocul si-1 face si omul. Mai mult, ceea ce pare noroc poate fi de fapt o pregatire foarte buna, dorinta de a face un lucru deosebit, spiritul inovator etc. Si apoi in lumea afacerilor norocul nu poate fi luat drept garantie.

Mitul nr. 8: Ignoranta este o binefacere pentru intreprinzator. Fiind oameni cu spirit inovativ, intreprinzatorii cauta mereu combinatii noi. De aceea, se spune ca este mai bine sa nu stie prea multe lucruri apriori, pentru a nu fi tentat sa mearga pe cai batatorite. De aici si zicala 'Prea multe cunostinte strica'.

Mitul nr. 9: Intreprinzatorii esueaza la prima afacere. Acest mit a fost creat in America, unde rata mortalitatii micilor afaceri dupa primul an este de cca. 80% si unde atitudinea fata de faliment este cu totul alta decat la noi. Falimentul este considerat acolo o experienta utila,

Mitul nr. 10: Cele mai multe mici afaceri nu depasesc cinci ani. Si acest mit a fost creat in America, unde 91% din micile afaceri nu depasesc cinci ani. Din cele constate la noi, se poate afirma ca nici acest mit nu se confirma.

4. Trasaturile intreprinzatorului eficace

Dorinta de a-si asuma responsabilitatea. Intreprinzatorii simt o responsabilitate personala pentru afacerea in care sunt implicati, dar nu dau vina pe altii in caz de insucces. Odata angajati intr-o actiune nu o vor abandona, deoarece aceasta nu si-ar putea-o ierta niciodata. Perspectiva unui esec ii ingrijoreaza. Prefera sa controleze resursele de care dispun si le folosesc pe acelea care duc la realizarea obiectivelor pe care si le-au propus. Nu isi inceteaza cautarile pana nu si-au indeplinit scopurile.

Preferinta pentru risc moderat. in ciuda opiniei generale ca intreprinzatorii ar fi niste aventurieri, ei nu isi asuma riscuri deosebit de mari, incercand' sa calculeze riscul unei actiuni^. Nefiind adeptii riscurilor profesionale, ei prefera un risc moderat, suficient de ridicat pentru a fi tentant, dar cu sperante rezonabile, concrete, de castig, atitudinea lor este de un realism agresiv.

Increderea in succesul personal, dar nu in ale altora sau a circumstantelor. intreprinzatorii au incredere in ei insisi, deoarece se bazeaza. pe experienta capatata anterior si care le este de mare folos in luarea deciziilor. Ei cred ca au capacitatea necesara pentru a reusi in afaceri. Isi croiesc propriul lor drum, nefiind impiedicati de lipsa unor sabloane sau modele si, adesea, folosesc orice sansa pentru a-si realiza obiectivele.

Alegerea momentului oportun. intreprinzatorii analizeaza cu multa atentie toate situatiile noi care apar pentru a alege momentul cel mai oportun pentru afacerea lor. Pentru ca sunt foarte realisti, ei anticipeaza si planifica atent actiunile care duc la realizarea scopului propus. In concretizarea unor posibilitati noi, ei nu sunt coplesiti de aspectele negative ci, dimpotriva, cauta sa gaseasca mijloacele si caile exterioare cu ajutorul carora sa depaseasca obstacolele. Adesea vin cu metode noi pentru depasirea acestei situatii.

Obiectivitatea. intreprinzatorii sunt mult mai realisti decat altii atat in privinta propriilor lor persoane, cat si asupra rezultatelor pe care le asteapta. Ei sunt total nesentimentali in ceea ce priveste problemele care-i preocupa. Nu le place ca simpatiile sau antipatiile sa le stea in cale. Cand au nevoie de asistenta ei apeleaza mai degraba la specialisti decat la prieteni sau rude, impunand o atitudine concurentiala propriilor afaceri.

Dorinta unor rezultate imediate. intreprinzatorii doresc obtinerea imediata a performantelor. Ei doresc sa-si verifice modul in care lucreaza pentru a cunoaste precis momentul in care vor aparea rezultatele. Efortul pe depus in realizarea obiectivelor e deosebit pentru ca nimic nu le da o mai mare satisfactie ca succesul in afaceri.

Puterea ridicata de munca. Intreprinzatorii au o putere mai mare de munca decat o persoana medie. Ei trebuie sa uite de multe ori ca programul de lucru este de opt ore pe zi. In multe afaceri se lucreaza 6-7 zile pe saptamana, fara concediu de odihna. Unui asemenea efort nu-i pot face fata decat persoanele deosebit de rezistente la efort, cu un potential energetic ridicat.

Pricepere organizatorica. intreprinzatorii realizeaza mereu combinatii noi ale factorilor de productie pentru a-si realiza obiectivele. Ei stiu sa formeze cele mai corespunzatoare echipe de munca, mergand pana la aparitia unui sentiment de identificare a salariatilor cu firma.

Orientare spre viitor. Desi intreprinzatorii au grija sa-si atinteasca privirea spre prezent, o mare parte a gandirii lor este indreptata spre viitor. Ei privesc inainte si sunt mai putin preocupati de ce au facut ieri decat de ceea ce va trebui facut maine. isi planifica afacerile in modul in care ar dori sa reuseasca, apoi muncesc din greu pentru a-si realiza aceste proiecte.

Atitudinea echilibrata fata de bani. intreprinzatorii respecta banii, nu insa pana a deveni lacomi. Ei nu-i vad ca pe un lucru pe care trebuie sa-1 aduni si sa-1 pastrezi, ci mai degraba ii aseamana cu jetoanele intr-un joc. Cand afacerea este rentabila, profitul obtinut este indiciul ca au castigat partida. Una din cele mai gresite conceptii este aceea ca intreprinzatorii sunt condusi numai de dorinta de a face bani. Acestia sunt, totusi, foarte importanti din moment ce reprezinta un simbol al realizarilor, fiind adevarata forta calauzitoare in afaceri. Banii arata ca afacerea este eficienta, succesul este evident si justifica munca dificila depusa pentru obtinerea lor.

Competenta profesionala. Sunt multi oameni care ar dori sa initieze o afacere, insa putini o si fac. Unul dintre motive este slaba corespondenta dintre idee si fapta. Un alt motiv ar putea fi. lipsa competentei aspirantilor. Intreprinzatorii de succes sunt, de regula, foarte competenti in domeniul lor de activitate, datorita experientei anterioare. Uneori sunt necesari multi ani de experienta pentru a deveni competent.

Intretinerea unor relatii bune cu clientii, salariatii, furnizorii si institutiile financiare. Intreprinzatorul trebuie sa fie capabil sa intretina relatii bune cu clientii pentru ca acestia sa cumpere in volum suficient si sa se realizeze profit. Identificarea dorintelor acestora printr-un sistem de relatii permanente este deci esentiala pentru succesul afacerii. De asemenea, dezvoltarea de bune relatii cu furnizorii asigura bunul mers al afacerii.

Valoroase capacitati de comunicare.

Evaluarea obiectiva a capacitatii antreprenoriale. Fiecare intreprinzator, ca orice om, are anumite limite. Daca limitele nu vor fi corectate, ele vor actiona in detrimentul afacerii. Prin urmare, este deosebit de important sa se cunoasca nu numai calitatile, ci si eventualele defecte, insuficiente

Autoamagirea. Oamenii tind sa-si indrepte atentia spre ceea ce este frumos si placut, abatandu-se de la ceea ce ii face nemultumiti si iritati. Autoamagirea presupune adesea distorsionarea realitatii prin neatentie selectiva sau crearea unor impresii de moment.

Autoamagirea este o trasatura normala. La anumiti oameni insa ea este hipertrofiata, manifestandu-se frecvent, reflectand nevoia de a falsifica realitatea si de a evita apropierea de orice este deranjant si neplacut.

Multumirea de sine. in mod normal, intreprinzatorii acorda o mare atentie afacerilor si adesea se gandesc ca lucrurile nu au cum sa mearga prost daca depun mult efort in acest sena. In felul acesta ei vad numai ceea ce doresc, insa aparitia unor complicatii poate denatura imaginea subiectiva generata de o mandrie exagerata.

Neluarea in considerare a laturilor afacerii in care experienta este limitata. Majoritatea intreprinzatorilor au o experienta limitata in afaceri. De multe ori ei nu cunosc acest lucru si nici ceea ce trebuie invatat. Analiza numerarului sau a bilantului, cerintele marketingului sau delegarea sarcinilor pot fi privite ca preocupari nefolositoare care impiedica munca adevarata.

Respingerea ajutorului. Egoismul adevarat, motivat de mentinerea in frau a afacerii, se manifesta prin incapatanarea intreprinzatorului de a face lucrurile de unul singur. Refractar la sugestiile si sprijinul altora, considera ajutorul ca pe un obstacol in calea implinirii personale si a succesului afacerii.

Rezistenta la delegarea sarcinilor. Multi intreprinzatori sunt inclinati sa controleze pana in ultimul detaliu afacerea. Rezultatul il constituie o 'conducere' personala autoritara care are drept consecinta reducerea capacitatii de concentrare asupra nevoilor esentiale ale afacerii.

Plictiseala. Pentru multi intreprinzatori adevarata implinire o constituie crearea unei afaceri. Dupa aceea, ei incep sa neglijeze cele mai multe sarcini curente insa esentiale pentru bunul mers al afacerii.

Problemele, greselile si dificultatile sunt frecvente in micile afaceri. Conditia esentiala pentru rezolvarea problemelor si greselilor o constituie recunoasterea lor. Problema trebuie identificata inainte de a fi rezolvata. in mod similar, conditia esentiala pentru dezvoltarea afacerii o reprezinta recunoasterea faptului ca fiecare afacere este capabila de imbunatatirea performantelor sale.

5. Modalitati de compensare a limitelor.

Imbunatatirea cunostintelor si performantelor. Uneori se cunoaste prea putin dintr-un domeniu numai pentru .ca pur si simplu mu a fost abordata problema respectiva. Ea merge de la sine, fara probleme. Evidenta si controlul intern sunt astfel de exemple.

Cautarea unui semn de avertizare. Trebuie acordata o atentie deosebita primelor semne de avertizare care spun ca ceva nu este in regula: dovezile din rapoartele financiare privind tendintele nesanatoase ce trebuie controlate; sugestiile subtile ale personalului sau ale specialistilor din afara privind neglijarea anumitor imbunatatiri recomandate.

Constituirea unei echipe.

Este mult mai practic de angajat salariati de prima mana care sunt buni in domeniile cheie si in care intreprinzatorul nu exceleaza. Daca intreprinzatorul este orientat, de exemplu, spre produs, trebuie sa caute pe cineva cu orientare spre marketing sau vanzari.

Cautarea ajutorului din afara. Persoanele din afara, independente, sunt o sursa excelenta de ajutor. Cei din afara sunt obiectivi fiindca nu sunt 'parte a problemei'. Ei pun intrebari si ridica noi probleme. In felul acesta se poate cunoaste mai bine afacerea. Ei ofera sfaturi utile si profunde.

Surse externe de ajutoare.

Consiliul consultativ. Practic, consiliul consultativ este un consiliu de conducere informal. Membrii lui nu au autoritate statutara sau oficiala.

Mese rotunde de afaceri. Mesele rotunde ale intreprinzatorilor sunt formate, in mod normal, din 10 intreprinzatori din acelasi domeniu al afacerilor. Ei se intalnesc, de regula, lunar sau bilunar si discuta probleme si preocupari reciproce.

Contacte neoficiale cu alti intreprinzatori. Cu cat se pot cultiva mai multe relatii cu alti intreprinzatori, cu atat exista posibilitatea unei asistente valoroase de la terti. Daca ei sunt in afaceri de cativa ani, pot impartasi sfaturi utile in acest sens. De asemenea, se pot primi sfaturi privind desfasurarea activitatilor curente.

Profesionisti. Contactele cu avocatul, contabilul, bancherul sau inspectorul de asigurari pot fi transformate in surse de asistenta in afaceri. Fiecare din acestia detine o multime de cunostinte de care puteti beneficia in mod activ. Deoarece contributia contabilului este deosebit de importanta, intreprinzatorul trebuie sa-si faca timp pentru discutii cu acesta.

Consultanti. Consultantii in micile afaceri sunt o sursa valoroasa de informatii. Important este sa se identifice .domeniile in care e nevoie de un ajutor efectiv. Nu este intotdeauna usor sa se gaseasca un consultant adevarat care sa faca recomandari specifice afacerii si nevoilor ei concrete.

Prieteni si clientii. Clientii sunt o sursa utila de informatii. Micile afaceri pot folosi "grupurile de concentrare" ale clientilor, care sunt organizate pentru obtinerea de raspunsuri de la clienti la o mare varietate de intrebari referitoare la bunurile si serviciile firmei.

Concurentii - presupune culegerea si prelucrarea informatiilor legal accesibile de la firmele concurente, pentru a le adapta in propria firma. Benchmarkingul nu este spionaj economic intrucat informatiile sunt legal accesibile.

Partenerii de afaceri. in procesul negocierii se poate observa politica partenerilor si apoi se ajusteaza strategia firmei in functie de parteneri.

Un mijloc eficient de preintampinare a dificultatilor este depistarea lor prin autoevaluarea capacitatii antreprenoriale ce realizeaza, de regula, cu ajutorul unor teste de evaluare.

6. Notiunea de intraprenor

In ultimul timp a fost introdus un nou termen referitor la activitatea antreprenoriala - intraprenor - intreprinzator in cadrul marilor firme.

Fenomenul antreprenorial din marile firme este denumit intraprenoriat si este definit ca fiind procesul de elaborare a unor produse si procese inovative, prin crearea unei culturi antreprenoriale intreprinzator cadrul unei organizatii mari existente.(Intreprinzatorul singur creeaza intreprinderea, intraprenorul initial activeaza ca manager).

Similaritatile intre intraprenori si intreprinzatori:

a.     inovarea

b.     crearea de valoare

c.      asumarea riscului

Diferentele intre manageri, intreprinzatori si intraprenori

Intraprenorii, ca si intreprinzatorii, nu trebuie sa fie intreprinzator mod neaparat inventatori. Ei sunt persoanele care transforma ideile si prototipurile intreprinzator produse profitabile. Ei sunt creatori de echipe, cu dorinta puternica de a-si vedea ideile transpuse intreprinzator practica. Intraprenorii sunt orientati spre actiune. De asemenea, sunt orientati spre obiective, dorind sa intreprinda toate actiunile necesare realizarii obiectivelor propuse. Intraprenorii sunt o combinatie de inovatori, oameni de actiune, planificatori si muncitori.