Functionarea societatii comerciale pe actiuni - obligatiunile

Functionarea societatii commercial pe actiuni presupune existenta a celor trei elemente constitutive, respective, un patrimoniu, o organizare de sine statatoare si un scop bine determinat precum si existenta unor organe de conducete, de administrare si control.

3.1. ACTIUNILE

Pentru a se reflecta participarea actionarilor la formarea capitalului social, care nu poate fi mai mic de 90.000 lei (art. 10 din Legea Societatilor Comerciale) theoretic, aceasta este impartit in fractiuni egale, materializate in titluri representative, de o valoare nominala egala, numite actiuni.

In doctrina de drept commercial, definitiile care s-au dat notiunii de actiune au cuprins, in general, trasaturile ei caracteristice si diferenta specifica fata de alte parti representative de capital social, ale altor forme de societati.

Unii autori afirma ca "actiunea este un titlu reprezentativ al contributie asociatului constituind o fractiune a unui capital social, care confera posesorului calitatea de actionar" , in timp ce alti autori sunt de parere ca "actiunea este o parte sociala reprezentata printr-un titlu, transmisibila si negociabila, in care se materializeaza dreptul asociatului" .

Actiunile sunt fractiuni ale capitalului social, de o valiare nomilana egala ( art. 94 din Legea societatilor comerciale) si care este fixate prin lege. Valoarea nominala se distinge de valoarea intrinseca, care reprezinta cota parta din actiune in activul social net, fara datoriile fata de terti, iar nu numai in capitalul social.

La momentul constituirii societatii, valoarea intrinseca este egala cu valoarea nominala. Pe durata functionarii societatii, valoarea intrinseca creste sau scade comparative cu valoarea nominal, dupa cum activul net este mai mare sau mai mic decat capitalul.

Valoarea nominala si intrinseca se deosebesc de valoarea bursiera a unei actiuni, cand acesta este cotata la bursa si se stabileste numai dupa legea cererii si ofertei.

Potrivit art. 102 din Legea societatilor comerciale, actiunile sunt "indivizibile", sau pentru fiecare actiune, societatea nu cunoaste decat un singur proprietar. Coproprietarii unei actiuni trebuie sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultand din acea actiune nominative sau la purtator.

Actiunile incorporeaza o valoare care poate fi definite in raport de criteriu de valoare adoptat. Drept urmare, ele se pot transmite in conditiile legii, cesiunea actiunilor tinand de esenta societatilor pe actiuni. Transmiterea lor poate fi facuta in intervalul cuprins intre inmatricularea societatii in registrul comertului si radierea acesteia din registru.

Potrivit art. 474 Cod Civil, actiunile sunt bunuri mobile prin determinarea legii, dar numai in privinta fiecaruia dintre actionari si pe cat timp dureaza societatea.

Actiunile se pot clasifica astfel:

* dupa modul de transmitere in:

○ actiuni nominale;

○ actiuni la purtator;

* dupa drepturile pe care le confera in:

○ actiuni de capital;

○ actiuni de folosinta;

○ actiuni industriale;

○ actiuni preferentiale cu dividend prioritat fara drept de vot, ce confera titularului:

▪ dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar, inaintea oricarei prelevari;

▪ drepturile actionarilor cu actiuni ordinare.

dupa felul aportului:

○ actiuni in numerar;

○ actiuni de aport in natura.

Actiunile nominative sunt acele actiuni care au in titlu, inscris numele actionarului si pot fi emise in forma materiala, pe support de hartie, sau in forma nematerializata, prin inscriere in cont.

Cand sunt emise in forma materiala, aceste actiuni sunt inregistrate in registrul societatii in care se arata datele de identificare alea actionarilor cu actiuni nominative: numele, prenumele, domiciliul, sau dupa caz denumirea si sediul, precum si varsamintele facute in contul actiunilor. Spre deosebire de actiunile la purtator, in cazul in care cel care are posesia titlului exercita si drepturile aferente calitatii de actionar, in cazul actiunilor nominative, titularul este si titularul drepturilor.

Prin actul constitutive sau prin hotararea adunarii generale ori prin lege se poate stabili ca toata actiunile emise de societate sa fie nominative. Forma nominative este impusa intotdeauna de lege, in cazul actiunilor neplatite in intregime. Este vorba, desigur, de actiuni ce reprezinta aportul in numerar, deoarece aporturile in natura se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare. Desi legea nu prevede expres, actiunile, pe care administratorii le depun ca garantie, pe perioada mandatului lor, si a caror intrainare este interzisa, trebuie sa imbrace forma nominativa.

Actiunile nominative in forma dematerializata exista prin inscriere in cont. Transmiterea acestora se face prin virament, dintr-un cont in altul, respectivele fonduri putand fi tinute de societatea insasi sau de intermediary agreati de aceasta.

Actiunile la purtator sunt actiunile care nu au numele titularului mentionat in titlu. Conform art. 99 din Legea societatilor comerciale, dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transmite prin simpla tradisiune a acestora. In aceste conditii, posesorul de buna credinta al titlului este si proprietarului acestuia. Actiunile la purtator exista numai sub forma materiala, pe support de hartie.

Actiunile ordinare sunt cela care confera titularilor lor drepturile stabilite prin lege si actul constitutive, pe principii de egalitate.

Actiunile preferentiale, cu dividend prioritar, fara drept de vot, sunt emise de catre societate (conform art. 95 din Legea 31/1990) si confera titularului lor urmatoarele drepturi:

○ dreptul la un dividend prioritar, prelevat asupra beneficiului distribuabil al exercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari;

○ drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota in temeiul acestor actiuni in adunarile generale ale actionarilor, cum ar fi: dreptul la informare, dreptul de a participa la distribuirea rezervelor asupra bunurilor rezultate din lichidare.

Aceste actiuni au aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare si pot fi nominative sau la purtator. Actiunile cu drept prioritar nu pot sa reprezinte mai mult de un sfert din capitalul social. Legea nr. 31/1990, prin art. 92, stabileste urmatoarele conditii si totodata reguli de emitere a actiunilor:

▪ actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominala;

▪ capitalul social nu va putea fi majorat si nu se vor putea emite noi actiuni pana nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedenta;

▪ actiunile neplatite in intregime sunt intotdeauna nominative;

▪ actiunile se pot amite numai dupa inmatricularea societatii;

▪ se pot emite titluri cumulative pentru mai multi actionari, cand acestea sunt emise sub forma materiala.

Potrivit art. 93, pct 2 din Legea societatilor comerciale, actiunea va cuprinde:

▪ denumirea si durata societatii;

▪ durata actului constitutive, numarul din registrul comertului sub care se afla inmatriculata sociatatea si numarul Monitorului Oficial al Romaniei, partea a IV-a, in care s-a facut publicarea;

▪ capitalul social, numarul actiunilor si numarul de ordine, valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate;

▪ avantajele acordate fondatorilor.

Pentru actiunile nominative se vor mai mentiona: numele, prenumele si domiciliul actionarului, persoana fizica, denumirea, sediul si numarul de inmatriculare al actionarului, persoana juridica.

In ceea ce priveste transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor, cesiunea actiunilor, trebuie avut in vedere faptul ca aceasta cunoaste un regim diferit, dupa cum actiunile sunt nominative, la purtator sau sunt vandute prin oferta publica de catre actionari. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor emitentului, subscrisa decedent si de cesionar sau de mandatarul lor si prin mentiunea facuta pe actiune.

Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transfera prin simpla traditiune a acestora (art. 99 din Legea societatilor comerciale). Actionarii care ofera spre vanzare actiunile lor prin oferta publica.

Actiunile pot forma obiectul dreptului de gaj. Gajarea actiunilor se face prin declaratia data de titularul lor, in fomra autentica, sau prin inscris sub semnatura private, in care se vor mentiona cuantumul datoriei, valoarea si categirua actiunilor gajate. Societatea nu poate dobandi propriile sale actiuni, nici acorda imprumuturi sau avansuri asupra lor, in afara de cazul in care adunarea generala a actionarilor hotaraste astfel, prin votul actionarilor care detin doua treimi din capitalul social.

3.2. OBLIGATIUNILE

O societate isi poate procura banii, atunci cand are nevoie de un capital suplimentar, folosnd mai multe procedee. Societatea isi poate majora capitalul social printr-o emisiune de noi actiuni. Aceasta presupune insa acoperirea completa a actionarilor din emisiunea precedenta, iar marirea numarului de actionari, conduce la o micsorare a dividentelor, prin impartirea beneficiilor cu acestia.

Societatea poate solicita credite de la o banca, dar conveninentele acestui procedeu constau in posibilitatea procurarii unor sume relative mici, pe care banca le poate acorda, in termen scurt de rambursare ca si in garantiile pe care societatea trebuie sa le constituie.

Exista si procedeul mai avantajos pentru societate de a se imprumuta prin subscriptie publica. Societatea, va emite, in acest scop, obligatiuni, pentru o suma de bani scadenta, in general, dupa o perioada lunga de timp: de 10, 12 ani. Subscriitorul va varsa suma stabilita prin proiectul de imprumut, care este o valoare inferioara valorii nominale.

Sistemul obligatiunilor este, in conceptia legii, specific societatii pe actiuni.

Obligatiunile, ca si actiunile, sunt valori mobiliare emise de societate. In timp ce actiunile sunt titluri representative ale partilor sociale ce constituie fractiuni ale capitalului social, iar actionarii, in sens larg, sunt membri ai societatii, obligatiunile sunt titluri de credit, fractiuni ale unui imprumut unic cu o animita valoare nominala, iar obligatarii sunt creditori, ai societatii pentru suma reprezentand valoarea obligatiunii subscrise si dobanzii aferente.

Obligatoriul nefiind asociat, nu are dreptul le dividende si nici la celelalte drepturi pe care le are un actionar, dar nici nu participa la pierderile societatii.

Obligatiunile au fost definite in doctrina ca fiind "titluri de credit emise de societate in schimbul sumelor de bani imprumutate, care imcorporeaza indatorarea societatii de a rembursa aceste sume si de a plati dobanzi aferente" . Subscrierea unei obligatiuni este un act civil, pe cand subscrierea unei actiuni este un act de comert.

Alti autori definesc obligatiunile, ca fiind "bunuri incorporale ce apar ca titluri de valoare emise de societatile de capital, in baza carora titularul dobandeste anterior un drept fata de societate, deoarece cel ce le dobandeste practice realizeaza un imprumut al societatii".

* dupa forma emiterii:

○ obligatiuni in forma materiala;

○ obligatiuni pe support de hartie.

* dupa modul cum circula:

○ obligatiuni nominative;

○ obligatiuni la purtator.

* dupa natura dreptului pe care-l confera:

○ obligatiuni oridnare;

○ obligatiuni cu prima;

○ obligatiuni cu loturi.

Obligatiunile nominative sunt cele care cuprind mentiuni de identificare a titularului si pot fi transmise prin cesiune, similar actiunilor, in timp ce obligatiunile la purtator, nu cuprind acele mentiuni si se transmit prin simpla traditiune materiala.

Obligatiunile ordinare sunt cele care nu confera alte drepturi decat dreptul la restituirea valorii nominale si a unei dobanzi. Obligatiunile cu prima care se emit sub valoarea nominala, respective se cumpara de catre subscriitor sub valoarea lor nominala, diferenta fiind prima acordata pentru a se vinde mai usor obligatiile pe piata. Obligatiile cu loturi sunt acele obligatiuni care, o data cu amortizarea lor, prin tragere la sorti, confera uneori titularului si dreptul la o suma suplimentara stabilita anticipat de societate si anuntata public.

Obligatiunea are in comun cu actiunea urmatoarele caractere:

negociabilitatea si indivizibilitatea fata de societate;

- felurile titlurilor: la purtator si nominative;

Analiza: Culegere de probleme la matematica: polimeri, fractionarea, reactia de polimerizare Referat: Teorema paralelelor taiate de o secanta

- modalitatile de transmitere a titlurilor: prin simpla traditie in cazul titlurilor la purtator si prin mentiunea facuta pe obligatiune in cazul titlurilor nominative.

Competenta de a hotara emiterea de obligatiuni nu trebuie sa depaseasca ¾ din capitalul varsat, dar si existent, conform celui tin urma bilant, contabil aprobat.

Ptrivit art. 93, ali. 1 din Legea 31/1990 valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica decat 0,1 lei.

Valoarea nominala a obligatiunilor convertibile in actiuni va trebui sa fie egala cu cea a actiunilor. Obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie o valoare egala si acorda posesorilor lor drepturi egale (art. 94, alin. 1, din Legea nr 31/1990).

Procedura emiterii de obligatiuni prin oferta publica, implica publicarea de catre administratorii societatii a prospectului de emisiune.

Orice oferta publica de acest fel, necesita, sub sanctiunea nulitatii sale absolute, inainte de publicarea prospectului sau, autorizarea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (art. 25 din Legea nr. 25/1994).

Prospectul de emisiune trebuie sa cuprinda obligatoriu anumite mentiuni:

denumirea, obiectul de activitate, sediul si durata societatii;

- capitalul social si rezervele;

- data publicarii in Monitorul Oficial al Romnaiei a incheierii de inregistrare si modificarile ce s-au adus actului constitutive;

- situatia patrimoniului social dupa ultimul bilant contabil;

- categoriile de actiuni emise de societate;

- suma totala a obligatiunilor care au fost emise anterior si a celor care urmeaza a fi emise, modul de rambursare valoarea nominala a obligatiunilor, dobanda lor, indicarea daca sunt nominative sau la purtator, precum si indicarea daca sunt convertibile dintr-o categorie in alta, ori in actiuni;

- sarcinile ce le greveaza imobilele societatii;

- data la care a fost publicata hotararea adunarii generale extraordinare care a aprobat emiterea obligatiunilor.

Adunarea generala a obligatarilor va fi convocata la cererea unui numar de detinatori care sa reprezinte a patra parte din titlurile emise si nerambursate sau la cererea reprezentantilor detinatorilor de obligatiuni daca au fost numiti. Cheltuielile ocazionate de convocare vor fi suportate de societatea emitenta.

Adunarea generala se convoca ori de cate ori este nevoie, dar cel putin o data pe an. Termenul de intrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii. Convocarea va fi publicata in Monitorul Oficial si intr-unul din ziarele raspandite din localitatea in care se afla sediul societatii sau cea mai apropiata localitate. Convocarea va cuprinde locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi cu aratarea explicita a tuturo problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii.

Obligatarii exercita dreptul de vot in adunarea generala, proportional cu numarul obligatiunilor pe care le poseda.

Adunarea obligatarilor are, urmatoarea competenta:

a) de a numi un reprezentant al detinatorilor de obligatiuni si unul sau mai multi supleanti, fixandu-le remuneratia; acestia au dreptul de a-I reprezenta fata de societate si in justitie; ei nu pot lua parte la administrarea societatii emitente, dar vor putea asista la adunarile sale generale;

b) de a indeplini toate actele de supraveghere si de aparare a intereselor lor comune sau de a autoriza un reprezentatn cu indeplinirea lor;

c) de a constitui un fond pentru a face fata cheltuielilor necesare apararii drepturilor lor, ce va fi luat din dobanzile cuvenite detinatorilor de obligatiuni, iar adunarea generala va stabili totodata regulile pentru gestiunea acestui fond;

d) de a face opozitie la orice modificare a statutului societatii sau a conditiilor imprumutului prin care s-ar putea adduce o atingere a drepturilor detinatorilor de obligatiuni;

e) de a se pronunta asupra emiterii de noi obligatiuni.

Toti detinatorii de obligatiuni au dreptul de a participa la adunarea generala, personal sau prin mandatar. In virtutea legii, hotararile adunarii generale, adoptate de obligatari in conditiile legii sunt obligate pentru toti obligatarii, atat pentru cei prezenti care au votat impotriva cat si pentru cei absenti.

Detinatorii de obligatiuni care nu au luat parte la adunare sau care au votat impotriva pot ataca hotararea adunarii in justitie, la instanta in a carei raza teritoriala isi are sediul societatea emitenta, intermenul si cu efectele legale.

3.3. ACTIONARII. ATRIBUTII SI RESPONSABILITATI

Actionarul este un membru al societatii pe actiuni, detinatorul unui titlu negociabil, prin a carui transmitere se produc permanente transformari in componenta structurala a societatii.

Drepturile actionarilor sunt guvernate de doua principii: principiul egalitatii intre actionari, derivate din egalitatea de valoare a actiunilor, si principiul indivizibilitatii actiunilor, in sensul ca o singura si aceeasi persoana trebuie sa valorifice drepturile aferente actiunilor, chiar daca acestea sunt proprietatea mai multor persoane.

Drepturile actionarilor se pot clasifica in: drepturi nepatrimoniale si drepturi patrimoniale.

Drepturile patrimoniale ale actionarilor sunt:

1. Dreptul la dividende. Potrivit art. 67 din Legea societatilor comerciale, cota parte din beneficii ce se va plati fiecarui actionar se numeste dividend.

2. Dreptul asupra rezervelor. Din beneficiile societatii se va prelua in fiecare an o cota de cel putin 5%, pentru formarea fondului de rezerva, pana ce aceasta va atinge minim a 5-a parte a capitalului social. Fondul de rezerva mai cuprinde si excendentul obtinul din vanzarea actiunilor la un curs mai mare decat valoarea nominala, daca acest excedent nu este intrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune sau nu este destinat amortizarii.

3. Dreptul asupra bunurilor rezultate din lichidare;

4. Dreptul de a instraina actiunile;

5. Dreptul de a cere informatii asupra gestiunii societatii. In cadrul sedintelor generale, de cel  mult 2 ori in cursul unui exercitiu financiar, se pot cere pe cheltuiala lor, copii legalizate dupa acesta.

6. Dreptul de a cere, individual sau impreuna cu mai multi actionari, instantei sa desemneze unul sau mai multi experti, insarcinati sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea financiara.

Drepturile nepatrimoniale ale actionarilor sunt:

○ dreptul de a participa la Adunarea generala;

○ dreptul la vot in Adunarile generale, proportional cu numarul actiunilor posedate de acestia;

○ drepturile minoritatii de actionari;

○ dreptul de a cere administratorilor convocarea Adunarii generale;

○ dreptul de a cere instantei desemnarea expertilor;

Obligatiile actionarilor sunt:

○ obligatia de a varsa aportul, potrivit angajamentului lor;

○ obligatia de a respecta prevederile actului constitutive si hotararile Adunarii generale;

○ obligatia de a suporta pierderile sociale pana la concurenta aportului sau.

3.4. ADUNAREA GENERALA A ACTIONARILOR

Legea Societatilor comerciale, prevede imperative existenta a trei organe cu atributii specifice in functionarea societatii pe actiuni, in realizarea obiectului de activitate al acesteia si al scopului fixat prin actele constitutive:

○ adunarea generala a actionarilor, orga colectiv care exprima vointa sociala;

○ administratorii, organ de gestiune si de executare a hotararilor adunarii generale;

○ cenzorii, organ de control al actelor de gestiune.

Le nivelul acestor organe se produce un transfer selective de atributii. Ca importanta, intaietatea pe scara ierarhica are adunarea generala a actionarilor.

Adunarea generala este organul supreme al societatii pe actiuni. Ea ii numeste pe administratori si cenzori si tot ea ii revoca, aproba bilantul si fixeaza dividentele, stabileste bugetul de venituri si cheltuieli si planul de activitate pe urmatorul an, hotaraste asupra oricaror modificari ale actului constitutive in cazul societatilor inchise cu actiuni nominative.

Adunarea generala va fi convocata de administratorii (art. 117 din legea societatilor comerciale), sau in mod exceptional de catre cenzorii, mandatari judiciary, lichidatori, ori de cate ori va fi nevoie, in conformitate cu dispozitiile actului constitutive.

Termenul de intrunire nu va fi in nici un caz mai mic de 30 de zile de la publicarea convocarii.

Instiintarea de convocare va fi publicata in Monitorul Oficial si in unul dintre ziarele de larga raspandire in localitatea in care se afla sediul societatii, sau din localitatea cea mai apropiata, daca in localitatea sediului societatii nu exista un ziat local.

Daca toata actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta, potrivit legii, prin scrisoare recomandata sau daca actul constitutive permite, prin scrisoare simpla, expediata cu cel putin 30 de zile inainte de data tinerii adunarii.

Convocarea cuprinde:

● locul si data tinerii adunarii, cu indicarea orei;

● ordinea de zi, cu indicarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii adunarii;

● textul integral al propunerilor pentru modificarea actului constitutive, cand asemenea propunerii figureaza pe ordine de zi.

Actionarii reprezentand intregul capital social vor putea, potrivit art. 121 din Legea societatilor comerciale, daca nici unul dintre ei nu se opune, sa tina o adunare generala si sa i-a orice hotarare de competenta acesteia, fara respectarea formalitatilor cerute pentru convocarea ei.

Participarea la adunarea generala constituie un drept al tuturor actionarilor si exercitiul lui nu poate fi restrans prin clauze statutare. Nu au dreptul de a participa la adunare, prin exceptie de la regula, titularii actiunilor cu drept de vot prioritar.

Lucrarile adunarilor generale sunt conduse de presedintele adunarii, acesta fiind presedintele consiliului de administratie. In lipsa presedintelui consiliului de administratie, lucrarile vor fi conduse de loctiitorul lui. Legea nu corcumstantiaza persoana loctiitorului. Acesta va fi desigur, persoana desemnata prin actul constitutive, un alt administrator sau char o persoana aleasa de adunarea generala.

Adunarea generala va allege, dintre actionarii prezenti, unul pana la trei secretari care vor face si intocmi lucrarile specifice de secretariat (art. 128, alin. 2). Scretarii adunarii generale vor verifica: lista de prezenta a actionarilor, indicand capitalul social pe care il reprezinta fiecare, procesul verbal intocmit de cenzori pentru constatarea numarului actiunilor depuse, indeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege si de actul constitutive pentru tinerea adunarii generale.

Categorii de Adunari Generale ale Actionarilor

1. Adunarea generala constitutive este adunarea acceptantilor care aproba, in conditiile legii actul constitutiv.[11]

2. Adunarea generala ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 4 luni de la incheierea exercitiului financiar. In afara de dezbaterea altor probleme inscrise la ordinea de zi, adunarea generala ordinara este obligata:

- sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditorilor financiari, si sa fixeze dividendul;

- sa aleaga pe administratori si cenzori;

- sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs administratorilor si cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv;

- sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor;

- sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe exercitiul financiar urmator;

- sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii.

Adunarea generala poate inscrie pe ordinea de zi si alte probleme, cum ar fi promovarea actiunii in raspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor si directorilor si deasemenea persoanei insarcinate sa exercite actiunea in justitie, precum probleme legate de numirea si revocarea lichidatorilor.

Adunarea ordinara are in competenta discutarea faptelor reclamate de actionarii reprezentand ¼ din capitalul social, precum si probleme invocate de actionarii reprezentand a zece-a parte din capitalul social sau o cota mai mica, daca in contractul de societate se prevede astfel.

Pentru validarea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social reprezentat in adunare, daca in actul constitutive sau in lege nu prevede o majoritate mai mare. Daca adunarea nu poate lucra din cauza neindeplinirii acestor conditii adunarea ce sa va intruni, dupa o a doua convocare, poate sa delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a celi dintai adunari, oricare af rip arte de capital social reprezentata de actionarii prezenti, cu majoritate.

3. Adunarea generala extraordinara se intalneste de cate ori este necesar pentru a lua o hotarare de competenta sa, nefiind obligatoriu de a se intruni, ca in cazul adunarii generale orinare, de cel putin o data pe an.

Potrivit art. 113 din Legea societatilor comerciale, adunarea generala extraordinara are competenta exclusive si obligatory sa hotarasca:

- schimbarea formei juridice a societatii;

- mutarea sediului societatii;

- schimbarea obiectului de activitate al societatii;

- infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, prezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul consitutiv nu se prevede altfel;

- prelungirea duratei societatii;

- majorarea capitalului social;

- reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;

- fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;

- dizolvarea anticipate a societatii;

- conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;

- conversia unei categorii de obligatiuni in alta categories au in actiuni;

- emisiunea de obligatiuni;

- oricare alta modificare a actului constitutive sau oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.

Pentru validarea deliberarilor adunarii generale extraordinare, cand actul constitutive nu dispune altfel, sunt necesare la prima convocare, prezenta actionarilor reprezentand ¾ din capitalul social, iar hotararile sa fie luate cu votul unui numai de actionari care sa reprezinte cel putin ½ din capitalul social si la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate cu votul unui numai de actionari care sa reprezinte cel putin 1/3 din capitalul social.

4. Adunarea speciala este constituita din titularii fiecarei categorii de actiuni, care se reunesc in conditiile stabilite de actul constitutive. Dreptul de a participa la aceste adunari il are orice titular al unei asemenea actiuni. Regurile comune adunarii generale privind convocare, cvorumul si modul de desfasurare se aplica si adunarilor speciale.

Hotararile initiale de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarii generale corespunzatoare. Simetric, hotararile unei adunari generale de a modifica drepturile sau obligatiile referitoare la o categorie de actiuni nu produce efecte decat in urma aprobarii de catre adunarea speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie.

3.5. CONSILIUL DE ADMINISTRATIE

Potrivit art. 137 din legea societatilor comerciale, societatea pe actiuni este administrate de unul sau mai multi administratori, temporar si revocabil. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Poate fi administrator, atat o persoana fizica cat si o persoana juridica.

Numirea administratorilor, personae fizice sau juridice are loc chiar in momentul constituirii societatii. In cazul modalitatii simultane de constituire a societatii pe actiuni, numirea administratorilor se face potrivit art. 8 din Legea nr. 31/1990 (modificata), prin actul constitutive. Cand societatea se constituie prin subscriptie publica, prerogative numirii administratorilor revine, adunarii constitutive.

In cursul vietii sociale, numirea administratorilor este de competenta adunarii generale orinare (art. 111, alin. 2 din Legea 31/1990). Administrarea societatii comerciale la care statul sau o autiritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, sau este asociat si detine cel putin o jumatate din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, se face de catre personae fizice sau juridice, romani sau straini, in baza unui contract de administrare.

Selectia administratorilor, in vederea echeierii contractelor de administrare este de competenta adunarii generale a actionatilor, conform ar. 1 din O.U.G. nr. 49/1991.

Activitatea necorespunzatoare al administratorului atrage raspunderea acestuia si pentru acoperirea eventualelor prejudicii pe care le-ar adduce societatii, legea institute, imperative, obligatia depunerii unuei garantii banesti pentru administratia sa, inainte de data la care trebuie sa intre in functie. Garantia nu poate fi mai mica decat valoarea a zece actiuni sau decat dublu remuneratiei lunare.

Pentru activitatea desfasurata, administratorii sunt remunerate. Dreptul la remunerare deriva atat din specificul mandatului commercial, acela de a nu fi gratuity (art. 374, alin. 2, Cod commercial) cat si din dispozitiile Legii societatilor comerciale, care desi nu sunt prea lamuritoare, constituie repere in concretizarea acestui drept.

Administratorii au mai multe obligatiuni legale:

○ de a depune la registru comertului semnatura lor;

○ de a asigura realitatea varsamintelor realizate de asociati, a dividentelor platite, existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale;

○ de a convoca in conditiile legii si a actului constitutive, adunarea generala (art. 117);

○ de a respecta si realize dreptul la informare a actionarilor;

○ de a depune in termen de 15 zile de la data adunarii generale, copia bilantului contabil, insotita de contul de profit si pierderi la Administratia financiara, anexand raportul lor, raportul cenzorilor si procesului verbal al adunarii generale (art. 180, alin 1);

○ de a nu vota in calitate de actionar, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor o problema in care persoana sau administratia lor ar fi pusa in discutie;

○ de a se abtine de la orice deliberare privitoare la o operatiune in care, direct sau indirect, au interese contrare intereselor societatii;

○ de a se supune conditiilor care atrag incompatibilitatea sau decaderea lor din functia de administrator, in cazul nerespectarii lor;

○ de a nu intreprinde noi operatiuni in momentul dizolvarii;

○ de a pastra secretul professional cand sunt membrii ai unui consiliu de administratie a unei societati bancare, dezvaluirea acestuia putandu-se face numai in cadrul unei proceduri judiciare.

Principala limitare a puterii administratorilor o constituie obiectul de activitate al societatii. Actele savarsite de administratori cu incalcarea specificului ori in detrimental realizarii obiectului de activitate, sunt nule. Administratorii pot indeplini, practice, toate actele de gestiune, mai putin cele asupra carora, potrivit legii sau actului constitutive, trebuie sa hotarasca adunarea orinara sau genrala.

Astfel, administratorii nu pot sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea unei sau mai multor unitati ale societatii, competenta de decizie cu privire la aceste operatiuni apartinand adunarii generale ordinare. Administratorii nu pot hotara nici cu privire la acele acte care au drept consecinta modificarea actului constitutive. In aceste situatii, competenta exclusive apartine adunarii extraordinare.

Intr-unul din eseurile sale, economistul Marck Hassel a ales sa analizeze rolul si responsabilitatile consiliului de administratie prin analogie cu organismele parlamentare ale sistemelor politice de conducere, reprezentand structura de conducere a societatii pe actiuni "actionari - consiliul de administratie - manageri", ca o imagine in oglinda a relatiei dintre "alegatori - parlament - govern" din sfera politica. Anumite motive au stat la baza acestei alegeri. In primul rand, analogia subliniaza responsabilitatea fundamentala a consiliului de administratie si anume de a face raspunzatori managerii pentru activitatea si rentabilitatea societatii.

Ca sa conduca efficient afacerile intreprinderii, exipe manageriale trebuie sa I se confere puteri ample si asa cum observa Peter Drucker, "puterea fara responsabilitate devine lipsita de fermitate sau tiranica, si in mod current amandoua". Insa, a spune ca managementul trebuie tras la raspundere pentru activitatea intreprinderii atrage dupa sine intrebarea: care sunt obiectivele pe care societatea urmareste sa le atinga prin activitatea sa? Actionarii sunt aceia care hotarasc obiectivele activitatii societatii in conformitate cu aceste obiective.

Odata ce s-au stability obiectivele societatii, consiliul trebuie sa impuna asumarea raspunderii de catre echipa manageriala fara interferente inopportune cu prerogativele administrative. Asa cum organismele parlamentare pot paraliza autoritatea executivului prin tendinta de a-ti asuma functiile celuilalt, in acelasi mod, consiliile de administratie pot impiedica managementul, impunandu-si prerogativele sale.

Consiliul de administratie reprezinta cea mai directa forma de administrare si conducerea a societatii pe actiuni. O structura eficienta a consiliului ar trebui sa poata rezolva problemele societatii fara a recurge la oricare alta forma de administrare si conducere.

Competenta convocarii consiliului desi legea nu prevede expres, apartine, daca prin actul contitutiv nu se stabileste altfel, presedintelui acestuia. Consiliul de administratie se poate intruni ori de cate ori considera ca este necesar, iar cand, prin actul constitutive sau hotararea adunarii generale s-a stability o anumita periodicitate, se va intruni respectand aceasta periodicitate. In orice caz, el trebuie sa se intruneasca conform legii, cel putin odata pe luna, la sediul societatii.

Convocarile pentru consiliul de administratie vor cuprinde, potrivit legii, locul unde se va tine sedinta, data respective ora intrunirii si ordinea de zi. La sedintele consiliului de administratie vor fi convocati toti administratorii. Absenta nejustificata la aceste intruniri, poate constitui un motiv de revocare a administratorului si mai mult, prezenta intr-o atitudine de dezinteres ar putea atrage raspunderea lui pentru rezultatele proaste ale afacerilor inregistrate in societate. Prezenta administratorilor poate fi asigurata de personal sau printr-un reprezentant care nu poate fi decat un administrator.

La sedindete consiliului de administratie vor fi convocati si cenzorii (art. 146 din Legea societatilor comerciale). Cenzorii participa la sedintele consiliului de administratie, dara fara drept de vot.

Sedinta se sfarseste prin incheierea unui process verbal, in care se precizeaza ordinea deliberarilor, deciziile luate, numarul voturilor intrunite si opiniile separate. Valabilitatea deciziilor consiliului de administratie este asigurata prin prezenta a cel putin jumatate din numarul administratorilor daca prin actul constitutive nu se prevede un numar mai mare.

Administratorii pot vota asupra problemelor in discutie numai daca nu se gasesc in una din ipotezele de abtinere prevazute de lege. Dupa incheierea procesului verbal toti participantii trebuie sa i-a la cunostiinta si sa semneze, daca sunt deacord cu cele scrise.

Administratorul are drept de actiune limitat, si li se interzice actiunea in anularea a hotararii adunarii generale, cu privire la revocarea lor din functie, in schimb administratorul ar putea sa introduca o actiune impotriva adunarii generale, care in mod abuziv l-a revocat din functie, provocandu-I astfel un prejudiciu, de aceasta data actiunea administratorului functionand in conditiile dreptului comun.

Consiliul de administratie are o competenta exclusive de decizie in numirea si revocarea membrilor consiliului de administratie, fixarea remuneratiei membrilor comitetului de directie si numirea funcionarilor societatii, daca in actul constitutive nu se prevede astfel.

Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile si sarcinile sale, unui comitet de directie, care nu este un organ cu existenta obligatory in structura organizatorica a conducerii unei societati, ci una facultative. Membrii comitetului de directie se aleg dintre administratori, si sunt indreptatiti la o remuneratie. Raportul juridic care se stabileste intre consiliul de administratie si membrii comitetului e directie are configuratia juridica a unui submandat, care este temporar si nu poate depasi durata mandatului administratorilor.

Comitetul de directie este collegial si conform legii el trebuie sa se intalneasca cel putin o data pe saptamana, la sediul societatii. Deciziile acestuia se iau cu majoritate absoluta a membrilor sai. Votul va fi numai personal, ceea ce presupune prezenta fizica a directorilor la sedinta. Continutul deliberarilor in sedintele comitetului de directie va fi consemnat in registrul de deliberari.

Presedintele este numit pentru o durata care nu poate depasi durata mandatului sau de administrator.

Presedintele poate fi revocat oricand de catre consiliul de administratie. Daca presedintele a fost numit de adunarea generala, va putea fi revocat numai de aceasta.

Presedintele coordoneaza activitatea consiliului si raporteaza cu privire la aceasta adunarii generale a actionarilor. El vegheaza la buna functionare a organelor societatii.

Presedintele va avea cel putin aceleasi atribute ca si administratorul: temporar, reeligibil si revocabil. Presedintele consiliului de administratie este un real organ al societatii comerciale pe actiuni, dupa caz, cu dubla functie: presedinte al consiliului de administratie si director general al comitetului de directie.

Puterile sale sunt limitate de competentele date prin lege sau actul constitutiv, principala sa atributie este cea de a reprezenta societatea in raporturile cu tertii si de a actiona in numele societatii.

In calitate de presedinte a consiliului de administratie, el prezinta consiliul de administratie, convoca adunarile generale ale actionarilor si pe cele ale consiliului si participa ca factor de decizie la actele de administrare interna a societatii.

In calitate de director general, reprezinta societatea in raporturile cu terii, conduce unitatile de productie, incheie contracte de munca, selecteaza personalul si isi asuma responsabilitati, functia de director general presupunand un anumit grad de independenta in luarea deciziilor.

Directorul executiv este un functionar al societatii, un salariat angajat cu contract de munca, cu atributii determinate intr-un sector de activitate, el fiind dupa caz si director administrativ. Directorii executivi nu pot fi administratori, membrii ai comitetului de directie, cenzori sau asociati, cu raspundere nelimitata in alte societati comerciale concurente sau avand acelasi obiectiv, si nici nu pot exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altor persoane, fara autorizarea consiliului de administratie.

Incalcarea obligatiilor contractuale sau legale atrage, potrivit Legii societatilor comerciale, raspunderea administratorilor, civila sau penala dupa caz.

Infractiunilr al caror subiect pasiv poate di administratorul sunt: folosirea cu rea credinta a bunurilor si creditelor societatii intr-un scop contrat intereselor acesteia sau in folosul lui propriu; raspandirea de stiri false sau intrebuintarea altor mijloace frauduloase in scopul procurarii unui castig in paguba societatii; incasarea si plata de dividente, din beneficii fictive sau care nu puteau fi distribuite in lipsa de bilant, sau in baza unui bilant fals. Actiunea penala impotriva administratorilor se exercita de procuror, in conditiile Codului de procedura penala.

Legea societatilor comerciale reglementeaza numai raspunderea civila fata de societate si in mod exceptional, fata de terti, mai precis fata de creditorii sociali, in cadrul falimentului societatii. Nerespectarea obligatiilor atrage raspunderea delictuala a acestora. Administratorii raspund fata de societate si pentru nerespectarea obligatiilor care rediva din actul constitutiv. In aceasta situatie raspunderea lor este contractuala.

Cand sunt doi sau mai multi administratori, raspunderea lor este solidara, fata de societate pentru: realitatea varsamintelor realizate de asociati, existenta reala a dividentelor platite, existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale, stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun.

Legea prevede anumite situatii in care administratorii raspund si pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale altor persoane. Fata de societate trebuie sa raspunda persoanele vinovate de producerea prejudiciului si in subsidiar, administratorii. Raspunderea administratorilor are un caracter subsidiar si un rol de garantie si nu poate inlocui raspunderea persoanelor care au savarsit faptele cauzatoare de prejudicii.

Directorii axclusivi sunt raspunzatori fata de societate si fata de terti, ca si administratorii, raspunderea lor fiind civila: contractuala sau delictuala, dupa caz, iar nu materiala, desi sunt incadrati cu contract de munca. Legea instituie raspunderea solidara nu numai intre administrarorii in functie, dar si intre acestia si predecesorii lor imediati, daca, avand cunostinta de neregularitatile savarsite de ei, nu le denunta cenzorilor. Actiunea in raspunderea contra administratorilor apartine adunarii generale ordinare, si se prescrie in termenul general de trei ani, cursul acestuia incepand de la data cand organele de control (cenzorii) au cunoscut sau trebuia sa cunosasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.

Hotararea adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv poate fi atacata in justitie in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, de oricare dinte actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul verbal al sedintei.

3.6. COMITETUL DE DIRECTIE SI FUNCTIONARII SOCIETATII

Alaturi de consiliul de administratie, legea romana recunoaste si posibilitatea numirii unui al doilea organ colegial, respectiv comitetul de directie, caruia consiliul de administratie il poate delega o parte din atributiile si prerogativele sale.

Consiliul de administratie poate sa delege numai o parte din atributiile sale comitetului de directie si nici decum totalitatea acestor atributii. Cum legea nu distinge in mod expres care sunt atributiile comitetului de directie, rezulta ca consiliul de administratie poate delega oricare dintre atributiile proprii, cu conditia de a mai pastra si pentru sine o parte din atributii ca atributii exclusive.

Avand in vedere faptul ca comitetul de directie are rolul de a asigura gestionarea societatii intre sedintele consiliului de administratie, este de dedus ca operatiunile curente, ce impun interventia unei decizii rapide, vor fi cele care, de regula, vor fi delegate catre comitetul de directie.

Membrii comitetului de directie sunt, la radul lor administratori, deoarece comitetul de directie se alege din randul membrilor consiliului de administratie. O data cu alegerea comitetului de directie, consiliul de administratie stabileste si remuneratia la care au dreptul mimbrii comitetului. Cu toate acestea, decizia consiliului de administratie cu privire la remunerarea membrilor comitetului de directie este supusa unei ratificari ulterioare a adunarii generale.

Prin exceptie, o asemenea aprobare nu este necesara atunci cand actul constitutiv al societatii este prevazuta o limita maxima pentru remuneratia membrilor comitetului de directie, iar consiliul de administratie a stabilit o remuneratie ce nu depaseste aceasta limita.

Astfel, e considera ca, practic exista o aprobare implicita pentru remunerarea membrilor comitetului director, data de catre actionari, prin chiar actul constitutiv al societatii, pana la o anumita limita. Atata vreme cat consiliul de administratie este cel care alege comitatul de directie, tot el este drept sa dispuna si revocarea oricarui membru din comitet.

Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al unei altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune. Prin aceasta reglementare s-a urmarit limitarea cumulului in cazul administratorilor si celorlalti functionari ai societatii, tocmai pentru a se asigura astfel respectarea obligatiei de fidelitate a acestora fata de societate pe care o reprezinta.

Directorii societatilor comerciale, au calitatea de personal executiv, cu functii de conducere, incadrati in baza unui contract individual de munca. Acestora li se aplica regimul de protectie a dreptului muncii. Art. 21 si art. 22 din Codul Muncii stabilesc in mod clar conditiile in care poate functiona o clauza de neconcurenta in contractul de munca, inclusiv obligatia angajatorului ca in schimbul neconcurentei asumate de salariatul sau, sa-i acorde acestuia o indemnizatie de minimum 25% din salariul lunar. In concluzie, directorul executiv angajat este obligat la neconcurenta numai in masura in care aceasta clauza este expres stabilita in conditiile legii in cuprinsul contractului sau de munca si, benficiaza, ca o contraprestatie, de o indemnizatie a carei valoare nu poate fi mai mica de 25% din salariul lunar.

Comitetul de directie se intruneste cel putin o data pe saptamana. In cadrul acestui comitet, deciziile se adopta cu majoritate absoluta a voturilor membrilor sai, iar votul nu poate fi dat prin delegatie.

Deliberarile comitetului de directie se inregistreaza intr-un registru special, care urmeaza a fi prezentat in cadrul fiecarei sedinte a consiliului de administratie. Astfel, consiliul de administratie pastreaza un pemanent control asupra activitatii organismului caruia i-a delegat o parte din atributiile sale, atributii ce urmeaza a fi exercitate intre sedintele consiliului de administratie si evidentiate in cuprinsul registrului de deliberari.

Dunctionarii societatii sunt conform legii, directorii executivi ai societatii, carora le revine sarcina de a realiza operatiunile curente ale societatii.

Numirea functionarilor societatii este de competenta consiliului de administratie. Norma legala are un caracter dispozitiv, prin actul constitutiv al societatii existand posibilitatea acordarii prerogativei de numire a functionarilor societatii si catre un alt organism.

Functionarul societatii este un salariat al acesteia, a carui activitate se desfasoara in vaza unui contract de munca ce presupune acordul de vointa al partilor ce il incheie. Contractul de munca al functionarului are in vedere felul muncii prestate de salariat in baza profesiunii de baza pe care o detine, iar functia de conducere (director executiv) rezulta din numirea dispusa de consiliul de administratie.

Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de administratie si comitetul de directie al societatii, legea stabilind o astfel de incompatibilitate intre calitatea de director executiv si cea de administrator. Functionarii societatii sunt raspunzatori fata de societate si de terti, ca si administratorii, pentru indeplinirea indatoririlor lor, conform legii.