GESTIUNEA ECONOMICA A STOCURILOR DE MARFURI IN COMERT

1. Rolul, functiile si natura economica a stocurilor

Formarea stocurilor de materiale si produse asigura conditii optime pentru desfasurarea, dupa un sistem rational, a  activitatii fiecarei unitati economice. Fara stocuri nu se poate obtine utilizarea rationala a capacitatilor de productie, nu se pot satisface cererile clientilor in stricta concordanta cu nevoile acestora, nu se pot desfasura o serie de operatii din sistemele de aprovizionare si desfacere cu cheltieli minime.

Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magazinele unitatilor economice, intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata, cu un anumit scop.

Stocul de marfuri este o forma de materializare a ofertei, mai exact, forma pe care o imbraca in mod obligatoriu toate marfurile aflate in circulatie. El cuprinde cantitatile de marfuri care raman in reteaua comerciala pana in momentul realizarii lor de catre consumatori. Stocul de marfuri reprezinta unul din mijloacele prin care comertul realizeaza rolul sau de intermediar intre productie si comsum. In conditiile in care constituirea si mentinerea stocului presupun imobilizarea unor fonduri care, de multe ori, absorb o mare parte a resurselor financiare ale intreprinderii, trebuie indentificate scopurile esentiale ale constituirii si mentinerii stocurilor. Aceste motive sunt: tranzactia, precautia si speculatia.

Tranzactia

Desincronizarile permanente ale fluxurilor ce traverseaza punctul de stocaj pot aduce prejudicii intreprinderii comerciale. Stocul are tocmai rolul de a compensa aceste neconcordante intre intrari si iesiri, permitand, astfel, realizarea sarcinii de a satisface nevoile beneficiarilor – prin intermediul tranzactiilor comerciale ( desfacerilor ) – in conditii de eficienta economica maxima.

Precautia

Activitatea comerciala este – din punct de vedere al intreprinderii – aflata permanent sub semnul incertitudinii, datorita, pe de o parte, cunoasterii cererii viitoare doar prin intermediul previziunilor, iar, pe de alta parte, nerespectarii riguroase cantitativ si la temen a contractelor de catre furnizori. In aceste conditii se impune formare de stocuri.

Speculatia

Una din trasasturile dominante ale pietei este permanenta onsiclatia a preturilor. In acetse conditii se constituie un stoc de marfuri ori de cate ori el poate genera profit de pe urma tranzactiilor speculative pe seamna pretului.

Functiile stocurilor de marfuri

Asigurarea unei circulatii neintrerupte a marfurilor este principala functie a stocurilor de marfuri. Existenta unor cantitati de marfuri in magazin sau depozite sub forma de stocuri asigura desfacerea continua. De fapt stocajul nu presupune o stagnarea absoluta a marfurilor care imbraca forma de stocuri. Stocul de marfuri sufera un proces continuu de innoire, marfurile care-l formeaza participand activ la realizarea circulatiei.

Echilibrarea productiei cu consumul, a ofertei cu cerearea de marfuri reprezinta o alta functie a stocurilor de marfuri. Cererea de marfuri a populatiei este corelata in intervalul anumitor perioade cu oferta de marfuri prin intermediul planurilor agentilor economici dar ele nu se sincronizezaa perfect; sunt produse cu o anumita sezonalitate a productiei sau a consumului. Marimea si structura stocului trebuie sa fie astfel stabilite incat sa ne se produca o intrerupere a productiei, circulatiei sau a consumului.

Asigurarea unor posibilitati largi de alegere din partea consumatorilor reprezinta o alta functie importanta a stocurilor de marfuri. Aceasta functie presupune o astfel de structurare sortimentala a stocurilor incat sa satisfaca cele mai variate cerinte, sa existe deci, pentru aceeasi cerinta multiple posibilitati de satisfacere.

Tipologia stocurilor de marfuri

Marfurile se opresc sub forma de stocuri, in toate fazele care compun procesul circulatiei lor. Ele cunosc forme variate, in functie de destinatia produselor, de particularitatile verigilor comerciale in care se realizeaza. In aceste conditii se poate adopta un sistem de clasificare a stocurilor de marfuri, in functie de mai multe criterii.

Astfel, dupa locul stocarii, se disting: stocuri in veriga comerciala cu ridicata, stocuri in veriga cu amanuntul, si stocuri pe drum ( respectiv in drum de la industrie la comert sau de la o veriga comerciala la alta ). Clasificarea stocurilor in functie de acest criteriu caracterizeaza intregul drum pe care –l pargurg marfurile in procesul distributiei lor. Ponderea cea mai importanta revine stocurilor din veriga comerciala cu amanuntul.

In functie de perioada in care sunt identificate, stocurile pot fi initiale si finale, respectiv stocuri la inceputul si la sfarsitul perioadei analizate. Clasificarea stocurilor potrivit acestui criteriu se foloseste in activitatea de planificare la nivelul agentilor economici. Trebuie retinut insa caracterul relativ al celor doua categorii de stocuri privite in timp, aceleasi stocuri de marfuri trec dintr-o categorie in cealalta ( respectiv, stocurile finale ale unei perioade devin stocurile initiale ale perioadei urmatoare ).

In functie de caracterul si destinatia stocurilor acestea se clasifica in : stocuri sezoniere, stocuri cu destinatie speciala, stocuri curente si de siguranta.

Stocurile sezoniere se refera la marfurile care sunt constituite in stoc in vederea desfacerii lor intr-o perioada viitoare. Crearea unor astfel de stocuri in reteaua comerciala este consecinta sezonalitatii productiei sau consumului anumitor marfuri. Stocurile sezoniere se constituie cu precadere, in cadrul verigii comerciale cu ridicata.

Stocurile cu destinatie speciala sunt create in anumite imprejurari pentru scopuri deosebite. In aceasta categorie sunt incluse stocurile de marfuri constituite pentru zonele unde in anumite perioade ale anului drumurile de acces devin impracticabile ( delta, unele localitasi de munte ).

Stocurile curente reprezinta cea mai obisnuita forma de stoc pe care o dobandesc marfurile aflate in reteaua comerciala. De altfel, toate stocurile indiferent de forma lor initiala ( stocuri sezoniere sau cu destinatie speciala ) devin stocuri curente. Aceste stocuri sunt destinate satisfacerii cererilor zilnice, caracteristica lor este ca se reinnoiesc continuu, pe masura epuizarii lor. In functie de nivelul atins de stocuri in procesul lor permanent de reinnoire distingem : stocuri minime sau de alarma, stocuri medii si maxime. Stocul minim reprezinta limita inferioara pe care o poate atinge stocul fara a periclita continuitatea desfacerilor. In conditiile evolutiei normale a cererii, stocul minim are marimea stocului de siguranta si prevede momentul sosirii unui nou lot de marfa. Stocul maxim reprezinta limita superioara pe care o atinge stocul in momentul receptionarii unui nou lot de marfuri. Intre cele doua limite ale stocului se gaseste stocul mediu, element foarte important de caracterizare a evolutiei stocurilor. Stocurile de siguranta au drept destinatie acoperirea. Intr-o anumita proportie, a cererilor exceptionale, care depasesc pe cele normale, intr-o perioada data. Destinatia stocurilor de siguranta o constituie prevenirea rupturilor de stoc, indiferent de abaterile in plus ale desfacerilor de la evolutia lor planificata.

2. Factorii care influenteaza nivelul, dinamica si structura stocurilor de marfuri

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

Ca volum absolut, stocurile de marfuri depind in primul rand de volumul activitatii comerciale. Nivelul, dinamica si structura stocurilor depind de mai multi factori intre care : frecventa cererii populatiei, frecventa livrarii marfurilor de catre furnizori, complexitatea sortimentala, gradul de organizare a activitatii comerciale.

Frecventa cererii populatiei. Cererea consumatorilor poate fi, in functie de frecventa manifestarii ei, curenta, periodica sau rara. La o marime data a volumului circulatiei marfurilor, stocurile vor avea o marime invers proportionala cu gradul de frecventa a cererii. La marfurile cu cerere periodica stocurile vor fi, comparativ, mai mari decat la cele de cerere curenta. Dar mai mici in raport cu stocurile pentru marfurile cu cerere noua. Stocurile depind totodata de ritmicitatea cererii. Chiar si in carul marfurilor de cerere curenta, solicitarea lor pe piata este in unele cazuri de o mare regularitate ( paine, carene, ziare 9, in timp ce in alte cazuri ( zahar, orez, bauturi,) ea prezinta oscilatii in functie de o serie de influente: gradul de perisabilitate a produsului, obiceiuri in aprovizionare, stocurile de produse existente la consumatori si altele. Desigu, in cel de-al doilea caz, stocurile vor fi msi mari decat in primul caz, pentru a putea raspunde unor oscilatii neprevazute ale cererii.

Frecventa livrarii marfurilor de catre furnizori reprezinta un alt factor important care influenteaza stocurile de marfuri. Daca stocurile au functia de a echilibra oferta de marfuri cu cererea populatiei, atunci stocurile trebuie sa aiba asemenea dimensiuni incat sa poata asigura continuitatea circulatiei marfurilor in intervalul dintre doua aprovizionarii succesive cu marfuri. Cu cat va fi mai mare intervalul de timp dintre livrarile de marfuri ale furnizorilor, dintre doua intrari de marfuri, cu atat stocurile trebuie sa fie mai mari si invers. Intervalul dintre doua aprovizionari sau frecvanta de aprovizionare este la randul sau influentat de distanta dintre furnizor si beneficiar, de conditiile de transport, de marimea cererii de marfuri din partea beneficiarilor.

Complexitatea sortimentala. Asa cum amvazut, stocurile de marfuri indeplinesc, printre altele, si functia de asigurare a unor posibilitati largi de alegere din parte cumparatorilor. Aceasta implica existenta unui anumit numar de exemplare din fiecare sortiment si articol, ceea ce conduce la un volum al stocurilor mai mare, in conditiile unui sortiment complex, in comparatie cu situatia unor grupe de marfuri de sortiment simplu.

Daca stocurile trebuie sa fie adaptate cererii, fluctuatiilor acesteia, marimea efectiva a stocurilor depinde si de gradul de previziune de catre intreprinderile comerciale a evolutiei cererii, de rezultatele activitatii de studiere a ei. O apreciere eronata a evolutiei urmatoare a cererii poate avea drept rezultate supra sau subdimensionarea stocurilor. Stimularea cererii depinde, de asemenea, de activitatea promotionala si eficienta acesteia, de formele de organizare a vanzarii, de nivelul deservicii consumatorilor.

Exigenta manifestata de intreprinderile comerciale fata de modul cum iti indeplinesc furnizorii contractele influenteaza, de asemenea, nivelul stocurilor. Adaptarea graficului de aprovizionare cu marfuri in functie de particularitatile cererii de marfuri, exigenta fata de calitatea si sortimentul marfurilor ca si fata de respectarea termenelor de livrare sunt mijloace prin care intreprinderile comerciale pot asigura o evolutie normala a stocurilor de marfuri, pot preveni rupturile de stoc, ca si aparitia unor stocuri de marfuri anormale, supranormative.

3. Indicatorii stocurilor de marfuri

Stocurile de marfuri pot fi exprimate cu ajutorul unui sistem alcatuit din doua grupe mari de indicatori: absoluti si relativi.

Indicatorii absoluti masoara stocurile in unitati naturale sau valorice. Stocurile in exprimare valorica, de exemplu, indica marimea imobilizarilor de fonduri, a creditelor bancare necesare pentru finantarea lor si deci, marimea dobanzilor pe care trebuie sa le suporte intreprinderea. Cu ajutorul indicatorilor absoluti pot fi exprimate atat stocurile existente la un moment dat ( de ex. stocul initial, final ) cat si stocurile medii ale unei perioade anumite calculate ca media aritmetica, simpla, mobila, cronologica a stocurilor de la diferite momente dintr-o anumita perioada.  Indicatorii absoluti, oricat de complet ar reda situatia stocurilor la un moment dat sau in cursul unei perioade, nu pot sugera aprecieri asupra caracterului normal sau anormal al stocurilor, nu pot exprima marimea lor in raport cu volumul circulatiei marfurilor.

Indicatorii relativi raspund tocmai acestor cerinte. Ei sunt rezultatul unor raporturi dintre mai multi indicatori absoluti si se pot referi la stocul existent intr-un anumit moment sau la stocurile medii ale unei perioade.

Costul stocajului

Optimizarea stocurilor are in vedere determinarea unei astfel de strategii incat cheltuielile prilejuite de procesul stocajului sa fie minime. Aceasta presupune gasirea solutiilor pentru urmatoarele doua probleme:

cu ce frecventa trebuie efectuata aprovizionarea

cu ce cantitate de marfuri trebuie realizata aprovizionarea de fiecare data.

Din analiza separata a acestor doua probleme din punct de vedere al costurilor antrenate se pot constat urmatoarele aspecte.

In ceea ce priveste frecventa de aprovizionare cele doua solutii extreme posibile sunt: aprovizionarea foarte rara sau foarte frecventa. Astfel, o frecventa mare de aprovizionare presupune costuri ridicate cu operatiile legate de formularea si realizarea comenzilor, in timp ce o aprovizionare foarte rara se traduce prin stocuri mari, care antreneaza cheltuieli suplimentare cu pastrarea acestora

In ceea ce priveste cantitatea cu care urmeaza sa se faca aprovizionarea intervin alte doua costuri cu tendinte diferite. Aprovizionarea cu o cantitate foarte mare antreneaza costuri suplimentare legate de stoc in timp ce aprovizionarea cu o cantitate mica genereaza cheltuieli in plus cu aprovizionari repetate.

Optimizarea stocurilor presupune ca o prima etapa determinarea si masurarea lor in vederea minimizatii costului total si nu a unui sau altuia din cele doua costuri partiale implicate, respectiv, cheltuielile ocazionate de aprovizionare sau de existenta stocului de marfuri in depozit.  Atunci cand cele doua tipuri principale de cheltuieli raman constante politica de aprovizionare a depozitului se realizeaza in functie de volumul previzionat al vanzarilor.

Costul de pastrare a stocului se exprima de obicei in procente din valoarea stocului, incluzandu-se in aceasta categorie costurile care variaza o data cu marimea stocurilor cum ar fi : dobanzile la fondurile circulante imprumutate, perisabilitatile, cheltuielile de manipulare a marfurilor.

Costul de aprovizionare se refera la valoarea absoluta in lei, a cheltuielilor aferente unei aprovizionari. Ele se produc, de obicei, in urmatoarele servicii : contabilitate – prelucrarea datelor, comercial, receptie. Si cuprind toate cheltuielile angajate pentru a efectua aprovizionarea cu marfuri a depozitului, incepand cu depistarea viitorilor furnizori si contractarea fondului de marfa si terminand cu receptia si aranjarea marfurilor in stoc.

O ultima categorie de cheltuieli, prilejuite de activitatea de stocare, se refera la cele generate de rupturile de stoc sau epuizarea acestora numite si penalizari de lipsa. Daca o comanda a beneficiarilor nu poate fi satisfacuta pentru ca stocul produselor cerute, este, in momentul respectiv, epuizat, se pot ivi mai multe situatii generatoare de costuri suplimentare. Astfel, se poate proceda la o aprovizionare exceptionala, care presupune cheltuieli in plus fata de o aprovizionare normala.

Importanta costului stocajului in sistemul de gestiune a stocurilor de marfuri poate fi eveluata prin prisam ponderii de 25 – 35% pe care il are in totalul cheltuielilor de circulatie in tara noastra.

5. Particularitati ale gestiunii stocurilor

Toate marfurile, in procesul trecerii lor de la producator la consumator raman pentru o perioada de timp sub forma de stocuri; uneori cand trec prin mai multe verigi ele pargurg aceasta faza de mai multe ori.alegerea criteriilor de optimizare a stocurilor se face in functie de natura si obiectul activitatii intreprinderii comerciale si de locul pe care il ocupa intreprinderea in cadrul canalelor de distributie a marfurilor.

Marimea si structura sortimentului comercial influenteaza asupra politicii de stoc si obiectivelor de optimizare a marimii si structurii stocurilor.Comparand marimea sortimentului in cele doua verigi comerciale, constatam existenta in reteaua cu amamnuntul a uni sortiment mai numeros decat in depozitele cu ridicata. Situatia este explicata, pe de o parte, de tendinta de specializare a intreprinderilor cu ridicata, in comparatie  cu despecializarea tot mai accentuata a magazinelor cu amanuntul, iar, pe de alta parte, datorita existentei in magazinele cu amanuntul a unor produse primite direct de la producator, ocolind depozitele cu ridicata. Un alt aspect ce se impune a fi relevat ste structura sortimentului comercializat din punct de vedere al participarii fiecarui articol la volumul desfacerilor. Astfel, intr-un studiu elaborat de firma IBM se apreciaza ca in intreprinderile comerciale cu ridicata 20% din totalul articolelor asigura, in general, pana la 90% din volumul desfacerilor, in timp, ce in magazinele cu amanuntul curba este mult mai apltizata, circa 45% din numarul articolelor nu reprezinta mai mult de 80% din desfacerea totala.

Aprovizionarea si desfacerea, modul lor de organizare conditioneaza politica de stocuri si metodele de gestionare a acestora. In privinta aprovizionarii intre cele doua verigi comerciale exista mari deosebiri. Aproviziuonarea intreprinderilor cu ridicata se face pe baza contractelor concretizate pana la nivel de detaliu, in timp ce magazinele cu amanuntul se aprovizioneaza de la intreprinderile cu ridicata sau direct de la producator, pe baza unui contract cadru care se concretizeaza in timpul perioadei la care se refera, prin intermediul comenzilor lansate de fiecare magazin atunci cand stocul existent scade sub un nivel, numit de aprovizionare sau de alarma. Aprovizionarea depozitelor se face in loturi mari de la un numar mare de furnizori in timp ce magazinele cu amanuntul au de multe ori drept unici furnizori intreprinderile cu ridicata care le livreaza marfurile in sotiment comercial si in loturi mici. In ceea ce priveste rupturile de stoc magazinele cu amanuntul au posibilitatea de a-si completa stocul in mod operativ de la depozit.

In ce priveste depozitele cu ridicata redresarea se produce mai lent datorita actualului sistem de relatii dintre comertul cu ridicata si industrie.

In ceea ce priveste evolutia desfacerilor exista, de asemenea deosebiri importante intre cele doua tipuri de intreprinderi. Astfel vanzarile intreprinderilor cu ridicata sunt, pe de o parte, relativ stabile si in cantitati mari, iar, pe de alta parte, influenta factorilor conjuncturali este atenuata. In acest fel, previziunea desfacerilor este mai facila iar gradul de precizie mult sporit. In intreprinderile comerciale cu amanuntul vanzarile sunt mai puti previzibile, datorita variatiilor sezoniere si aleatoare cat influentei imediate a factorilor conjucturali.

Bibliografie

Gh. Basanu, M. Pricop – Managementul aprovizionarii si desfacerii, Ed. Economica, 1996

John L. Gattorna – Managementul logisticii si distributiei, Ed. Teora, 1999

Dumitru Patriche – Economie comerciala, Institutul National “Virgil Madgearu”, Bucuresti, 1993

A.L. Ristea, Th. Purcarea, C. Tudose – Distributia marfurilor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996

www.google.ro