COMERTUL TRADITIONAL vs. COMERTUL ELECTRONIC IN SOCIETATEA BAZATA PE CUNOASTERE

I.         Introducere

Internetul reprezinta noi oportunitati pentru firmele traditionale, inclusiv prin diversificarea serviciilor oferite si promovarea de servicii noi, personalizate si atractive, pe care tehnologiile informationale si de comunicatii le fac posibile. In acest context, impactul Internetului care a permis dezvoltarea unei noi forme de comert – comertul prin Internet (componenta a comertului electronic), asupra comertului traditional global este puternic. Comertul electronic stimuleaza concurenta si competitivitatea, prin dezvoltarea de noi produse si piete, prin aparitia de noi actori pe pietele traditionale si de noi tipuri de relatii intre furnizori si consumatori.

Dar, fara indoiala ca dezvoltarea comertului electronic nu va conduce la reducerea importantei comertului traditional, atata timp cat, pe de o parte, infrastructurile pe care se bazeaza comertul electronic vor fi inca influentate de o serie de bariere comerciale si depind de investitii, iar pe de alta parte, vor exista indivizi care doresc un contact fizic cu produsl pe care il achizitioneaza.

Cert este ca, dezvoltarea comertului traditional este impulsionata si de aceasta forma moderna de comert, care este comertul prin Internet.

II.       Societatea bazata pe cunoatere

Societatea bazata pe cunoastere este acea etapa in evolutia societatii capitaliste care face din cunoastere o resursa de baza, sursa principala a puterii, prestigiului si bunastarii, spatiul principal al generarii si existentei locurilor de munca, mijlocul de actiune a principalilor noi actori sociali, zona principala a noilor conflicte sociale, baza tipurilor de decizie (guvernarea si managementul inovativ), modul de infiintare a competitiei (cunoasterea inseamna inovare), criteriu al avutiei nationale.

Pentru a putea delimita operational societatea cunoasterii (postindustriala), D. Bell a propus o noua sectorizare a economiei:

Sectorul I: exploatarea directa a naturii: agricultura, mineritul, silvicultura, pescuitul, vanatoarea.

Sectorul II: industria, impartit la randul lui in doua subsectoare:

a)       subsectorul industriei noi (electronica, producerea de calculatoare, roboti, mijloace automatizate, IT);

b)       subsectorul industriei traditionale.

Sectorul III: al serviciilor economice: transport, comert, depozitare etc.

Sectorul IV: al serviciilor sociale: sanatate, banci, asigurari, turism etc.

Sectorul V: al serviciilor informatice: cercetare-dezvoltare, invatamant, colectarea si prelucrarea informatiei, managementul etc.

Din perspectiva “axului” tehnologico - profesional, D. Bell definea societatea cunoasterii (postindustriala) ca fiind societatea in care majoritatea populatiei ocupate se afla in sectorul serviciilor informatice (sectorul V) din subsectorul “a” al industriei.[1]

III.      Comert electronic sau comert traditional?

Este adevearat ca mijloacele electronice au fost utilizate si in trecut in scopuri comerciale, dar explozia  Internetului a determinat noi oportunitati pentru omenire, generand totodata o dezvoltare fara precedent a comertului fara magazine.

Odata cu dezvoltarea comertului electronic au inceput si disputele cu privire la viitorul comertului traditional realizat prin mijloacele clasice. Cunoscut este faptul ca dezvoltarea societatii a determinat o crestere a responsabilitatii activitatii comerciale, fapt pentru care notiunea de comert este definita ca un ansamblu de activitati care privesc un produs la momentul investitiei sau al manifestarii intentiei de a-l crea, pana la distrugerea sa in procesul de consum sau de utilizare, indiferent de forma acestuia.

IV.     Comertul traditional

Sub denumirea de comert traditional se intelege oferta unor marfuri, in schimbul unor mijloace de plata (bani) sau alte marfuri de schimb, pretul acestor marfuri fiind stabilit dupa raportul pe piata dintre 'cerere' si 'oferta'.

Comertul se limiteaza deci pe cumpararea, transportul si vanzarea marfurilor. Cu cat societatea unde are loc comertul este mai diferentiata si mai complexa, apare necesitatea expertilor in acest schimb de produse.

Comert in sensul strict al cuvantului, exista numai acolo unde al treilea participant (comerciantul) este implicat, participa activ si realizeaza un profit prin schimbul de marfuri.

Acest schimb a determinat necesitatea unor intelegeri sau acorduri comerciale, prin care se stabilesc anumite reguli dintre parteneri, fiind acorduri regionale sau mai extinse. In cadrul comertului se mai poate aminti exportul si importul de marfuri, precum si taxele vamale, acestea din urma avand o tendinta de disparitie prin procesul de globalizare.

Un aspect negativ al comertului poate fi amintit, ca de exemplu: comertul cu sclavii, comertul cu droguri, comertul cu arme, comertul cu organe (umane), comertul cu femei (prostitutie), comertul cu copii.[2]

V.       Comertul electronic sau E-Comert

Comertul electronic dateaza din deceniul 8 al secolului al XX-lea. Inca din 1968 a fost realizat primul standard EDI (Electronic Data Intercharge) pentru transmiterea mesajelor structurate in industria transporturilor din SUA. In deceniul 9 se dezvolta retelele inchise de tranzactii comerciale, de unde si aparitia postei electronice. In anul 1990 are loc revolutia produselor de Internet. Pana la aceasta data 'cultura' Internetului a incurajat si recompensat oamenii care aduceau informatii si a incercat sa descurajeze folosirea Internetului pentru activitati profitabile sau a celor care se orienteaza spre obtinerea de profit.

Trebuie spus ca nu exista o definitie universal acceptata a termenului 'comert electronic' sau e-comert. Totusi, prin comert electronic se intelege 'distributie, marketing, vanzarea sau livrarea de marfuri si servicii prin mijloace electronice'.

Comertul electronic reprezinta schimbul informatiilor de afaceri prin retele informatice, fara documente materiale, utilizand EDI (Electronic Data Intercharge), e-mail (posta electronica), buletine electronice de informare, transferul electronic al fondurilor (Electronic Funds Transfer – E.F.T.) si alte tehnologii similare.

VI.  Comert electronic si comert traditional – asemanari

In conformitate cu definitiile date, nu putine la numar, comertul electronic nu cuprinde numai tranzactia comerciala in sine, ci si toate interactiunile si schimburile de informatii dintre vanzator si cumparator, care apar inainte si dupa tranzactia respectiva (publicitate, acordare de suport tehnic produsului cumparat, livrare, servicii comerciale etc.). Astfel ca, in cazul comertului electronic, se intalnesc aceleasi componente ca in cazul comertului clasic, dar cu modificari specifice, si anume:

Produsul/serviciul (exista un produs sau un serviciu care este material sau digital);

Locul de vanzare (in cazul comertului pe Internet este un website pe retea care prezinta produsele sau serviciile oferite);

Pubicitatea (s-a dezvoltat o modalitate de a atrage oamenii sa vina la un anumit website);

Eseu: Economia – componenta de baza a sistemului stiintelor economice Proiect: Tematica-‘‘abordarea sistematica a intreprinderii’’

Modalitatea de vanzare (un formular online in cazul comertului prin Internet);

Modalitatea de plata (in comertul prin Internet se aplica din ce in ce mai mult modalitatea e-banking);

Modalitatea de livrare (livrarea produselor achizitionate prin Internet se realizeaza fie prin posta, prin curieri sau clasic – prin deplasarea cumparatorului la depozitul vanzatorului, care este o locatie fixa);[3]

VII.           Comert electronic si comert traditional – deosebiri

Cu mici exceptii, comertul electronic nu difera foarte mult de comertul traditional sub aspectul etapelor necesare realizarii tranzactiilor. Insa sunt acele aspecte care delimiteaza cele doua forme ale comertului.

In primul rand este vorba despre sfera de actiune sau de acoperire a celor doua forme de comert. Practicat in special de catre IMM-uri, comertul electronic reprezinta un obiectiv major al Strategiei guvernamentale pentru sustinerea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii in perioada 2004-2008. Astfel, dezvoltarea capacitatii competitive a IMM-urilor, ca prioritate strategica, se poate obtine printr-o promovare a e-business si printr-un sprijin sustinut pentru inovare si accesul IMM-urilor la noile tehnologii. Dar, in vederea utilizarii pe scara larga a comertului electronic de catre IMM-uri, se impune asigurarea conditiilor legislative si normative in acest domeniu. Insa comertul electronic nu poate fi limitat in cadrul unui teritoriu deoarece exista cel putin doua particularitati ale comertului electronic si anume: piata este deschisa la scara globala si ea reprezinta reteaua, iar partenerii sunt in numar nelimitat, fiind atat cunoscuti cat si necunoscuti.

Dezvoltarea comertului electronic a fost posibila datorita unui alt aspect foarte important in delimitarea comertului traditional de cel electronic, si anume timpul de realizare al tranzactiei comerciale. comertul electronic reduce importanta timpului prin scurtarea ciclurilor de productie/vanzare, permitand firmelor sa opereze mai eficient si consumatorilor sa participe la tranzactii in orice moment.

Un alt aspect relevant in delimitarea comertului electronic de cel traditional se refera la categoriile de produse comercializate. Evident, comertul traditional pune la dispozitia clientilor toate bunurile care sunt produse, deoarece el joaca rolul de distribuitor si asigurator de servicii pentru consumatori. In schimb, firmele de comert electronic, conform publicatiei eMarketer, comercializeaza: tehnica de calcul (hardware, software, accesorii), carti, muzica, servicii financiare, divertisment, electronica de uz casnic, cadouri si flori, jucarii, bilete pentru spectacole si calatorie, informatii si prea putine produse alimentare, din cauza perisabilitatii acestora.[4]

VIII.          Avantajele comertului electronic

Avantajele comertului electronic sunt urmatoarele:

accesul la serviciile si produsele furnizorilor din lumea intreaga, cu costuri mici;

accesul facil la studiile de piata, cu privire la preturile, calitatea, termenele de livrare, continutul produselor si componentele acestora;

specificarea cu usurinta a cerintelor clientilor, contribuind astfel la particularizarea produselor;

informarea mai buna a potentialilor clienti;

licitarea pentru o varietate de produse si servicii (in acest sens au aparut siteuri pentru licitatii, asocieri pentru cumparatori si barter)

ajungerea mai repede a intreprinderilor virtuale si cu costuri mai mici la clientii lor;

oferirea unor beneficii mai mari consumatorilor de catre intermediarii existenti pe Internet fata de intermediarii traditionali;

ca urmare a concurentei generata de existenta vanzarilor electronice alaturi de cele traditionale, adaosurile comerciale realizate sunt mai mici, ceea ce inseamna preturi mai mici pentru consumatorii individuali sau colectivi;

integrarea mai usoara si mai stransa a furnizorilor locali si straini in cadrul lantului de aprovizionare;

sporirea veniturilor micilor comercianti prin parteneriate la afacerile mai mari, adica atunci cand un vizitator acceseaza siteul unui magazin si achizitioneaza un produs de la siteul-magazin respectiv, partenerul primeste o cota din pretul de vanzare cuprinsa intre 5% si 15%.

Deci comertul electronic, spre deosebire de cel clasic, ofera multiple avantaje:

operativitate crescuta in efectuarea de tranzactii comerciale;

eliminarea unor operatiuni manuale;

reducerea erorilor in manipulare;

crearea conditiilor pentru liberalizarea actelor de comert;

facilitarea stabilirii relatiilor intre partenerii potentiali;

simplificarea sistemelor de decontare si de plata.

IX.     Comertul electronic prin Internet

In prezent se poate vorbi de un comert traditional si de un comert electronic prin Internet. Comertul electronic nu e limitat numai la Internet, el include un numar larg de aplicatii din sistem: videotext, teleshoping, mediu off-line, cataloage de vanzare pe CD, retele proprii ale corporatiilor.

Exista anumite particularitati ale comertului prin Internet si anume:

piata e deschisa la scara globala si ea reprezinta reteaua;

partenerii sunt in numar nelimitat fiind atat cunoscuti cat si necunoscuti;

retelele deschise sunt neprotejate, de unde necesitatea securizarii acestora.

In domeniul comertului, Internetul – sistem deschis la scara planetara a insemnat:

globalizarea afacerilor si a intreprinderilor mici si mijlocii;

reducerea si eliminarea intermediarilor, facand posibil contactul direct intre furnizori si clienti;

oferirea de noi oportunitati de afaceri schimband tipul si forma relatiei comerciale, cresterea interesului privat, a rolului fortelor pietei si a valorilor intreprinderii si scaderea influentelor statului national ca efect al globalizarii pietelor, circuitelor financiare si retelelor imateriale.

O tranzactie comerciala poate fi impartita in trei etape principale: etapa de publicitate si cautare, etapa de contractare si plata si etapa de livrare. Oricare sau toate aceste etape se pot realiza prin intermediul Internetului, si astfel sunt acoperite de conceptul de comert electronic.

Cele mai importante aspecte ce necesita abordare sau rezolvare in domeniul vast al cometului prin Internet sunt legate de:

reglementarea juridica a afacerilor prin Interent;

eliminarea barierelor de acces la Internet;

reducerea costurilor si libertatea comunicatiilor;

rapida identificare a informatiilor;

garantarea informatiilor si credibilitatea acestora;

aspecte lingvistice si culturale ale barierelor ridicate in dezvoltarea relatiilor comerciale.

Principalele reglementari cu incidenta asupra utilizarii Internetului acopera urmatoarele domenii: dreptul de autor, si eliminarea incidentelor de piraterie, dreptul de proprietate industriala (marci, franciza, dreptul de distributie, dreptul de reproducere) si protectia consumatorului.

In cadrul comertului electronic marfurile comercializate cu precadere sunt cele pe care consumatorii nu au nevoie sa le atinga sau sa le vada, adica: calculatoare, carti, CD-uri, in defavoarea produselor de imbracaminte, incaltaminte, produse de infrumusetare, produse de ingrijire a locuintelor etc.

Principalele elemente care influenteaza cumpararea produselor si serviciilor pe Internet sunt:

utilizarea unor termeni unici pentru descrierea produselor si/sau serviciilor;

preturi competitive;

contactul fizic cu produsul;

produse in serie;

produse care nu sunt urgente;

cunoasterea produselor de catre consumatori;

achizitii repetate;

informarea clientilor si a furnizorilor;

protectia consumatorilor online.

Cele mai cunoscute sisteme de plata pe Internet sunt: sistemul digital de plata CyberCash si First Virtual.[5]

X.       Concluzii

Dezvoltarea Internetului si a tehnologiei informatiilor si comunicatiilor contribuie direct la dezvoltarea comertului traditional. Ceea ce presupune existenta unui viitor pentru comertul traditional, dar un viitor in care acesta va suferi modificari substantiale in ceea ce priveste toate activitatile sale componente.

Dezvoltarea fara precedent a tehnologiilor informationale a revolutionat comertul global, comertul cu ridicata sau cu amanuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Se remarca faptul ca astazi, pentru tot mai multe intreprinderi din diverse tari, comertul electronic a devenit sinonim cu cresterea profitului. Aceasta deoarece comertul electronic consta in derularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, avand ca suport reteaua de Internet si utilizarea unor programe software specifice.

Pe plan mondial, comertul electronic a devenit o componenta principala a politicilor de dezvoltare economica a guvernelor tarilor dezvoltate (Japonia, SUA, tarile membre ale Uniunii Europene etc.), iar prin masurile luate la nivel guvernamental de catre aceste tari in vederea stabilirii unor reglementari unice in ceea ce priveste realizarea tranzactiilor comerciale pe suport electronic, comertul electronic a devenit o componenta fundamentala a comertului mondial.

Bibliografie

1. Ionascu V., Popescu M., “Bazele comertului”, Editura Oscar Print, Bucuresti 2006

2. Ionascu V., Popescu M., “Economia comertului”, Editura Universitara

3. Patriche D. (coordonator), “Bazele comertului”, Editura Economica, Bucuresti, 1999

4. C.R.C.E.,  “Secretele comertului electronic. Ghid pentru exploratori-intreprinderi mici si mijlocii” International Trade Center UNCTAD/WTO, Geneva 2000

*** Goldeanu Ion si Hoffman Oscar, “Revista Romana de Sociologie”, articol “Societatea/Economia bazata pe cunoastere”, serie noua, anul XVI, nr.5-6, p. 427-448, Bucuresti 2005

Cuprins

I.         Introducere

II.       Societatea bazata pe cunoatere

III.      Comert electronic sau comert traditional?

IV.     Comertul traditional

V.       Comertul electronic sau E-Comert

VI.     Comert electronic si comert traditional – asemanari

VII.            Comert electronic si comert traditional – deosebiri

VIII.          Avantajele comertului electronic

IX.      Comertul electronic prin Internet

X.       Concluzii