1. PRINCIPII DE ORGANIZARE A MUNCII IN COMERT

Desfasurarea proceselor operative in comert, precum si munca de conducere a activitatii comerciale solicita un numeros colectiv de lucratori, cu o calificare tot mai inalta, pe masura cresterii importantei comertului in viata sociala.

Munca prestata de lucratorii din comert este o parte a muncii sociale si are ca scop aducerea marfurilor destinate consumului individual si aprovizionarea neintrerupta a populatiei cu produsele necesare.

Operatiile care au loc in sfera circulatiei, prin natura lor economica, sunt eterogene dar reprezinta o continuare a procesului de productie. Ca urmare, aceasta munca prestata, care nu creeaza valori de intrebuintare, dar adauga valoarea la valoarea nou creata in sfera productiei marind valoarea marfurilor, este productiva (preambalare, sortare, aprovizionare).

O alta parte din operatiunile ce se efectueaza in comert au un caracter pur comercial – ele fiind legate de transformarea formei valorii marfurilor in forma bani. Acestea sunt operatii de vanzare propriu-zisa a marfurilor care nu creeaza nici valori de intrebuintare si nici nu adauga valoare la valoarea nou creata in sfera productiei si de aceea au un caracter neproductiv. Munca neproductiva in comert detine ponderea cea mai mare, ca urmare a deplasarii operatiilor cu caracter productiv in unitatile din alte ramuri economice.

Dezvoltarea si modernizarea economiei nationale determina atat cresterea complexitatii activitatii comerciale, cat si necesitatea obtinerii unei inalte productivitati a muncii, ceea ce impune organizarea pe baze stiintifice a muncii prestate in comert. Organizarea stiintifica a muncii necesita folosirea si aplicarea unui ansamblu de principii care asigura valorificarea la maximum a posibilitatilor existentei in comert, realizand in acelasi timp si cadrul optim pentru aplicarea actualului mecanism economico-financiar.

Aceste principii sunt:

orientarea profesionala conduce la rezultate bune, asigurandu-se si o mare stabilitate a lucratorilor din comert. In acest sens se impune din partea societatii comerciale o mai stransa colaborare cu organisme specializate, organizarea de cursuri in domeniu si o informare mai ampla asupra cerintelor posturilor libere pentru care se organizeaza examen ori concurs

recrutarea, selectionarea, incadrarea si promovarea lucratorilor in acest domeniu dupa criteriul profesional. Avand in vedere specificul muncii prestate in comert, in activitatea comerciala este necesar sa fie recrutate persoane care sa indeplineasca cumulativ insusiri de ordin profesional (contabilitate, drept, marketing, tehnici de promovare a vanzarilor), insusiri de ordin moral (cinste, constiinta profesionala), insusiri de ordin psihic (sanatate, rezistenta la efort) si efort fizic. Daca prin selectionare trebuie aplicat principiul “omul potrivit la locul potrivit”, promovarea trebuie facuta in raport cu necesitatile societatilor de comert dupa criterii de valoare.

cointeresarea materiala si stimularea morala a lucratorilor din comert.

In baza acestui principiu se asigura unitatea indisolubila intre recompensare pentru rezultatele obtinute si raspunderea pentru modul in care au fost indeplinite sarcinile profesionale. Realizarea practica a acestui principiu presupune intarirea continua a responsabilitatii fiecarui colectiv si a fiecarui om pentru activitatea depusa precum si raspunderea materiala pentru eventualele prejudicii aduse activitatii societatii

cresterea continua a eficientei economice a activitatii societatii comerciale, urmarindu-se acoperirea din rezultatele obtinute a cheltuielilor efectuate

diviziunea muncii;

controlul si verificarea indeplinirii sarcinilor stabilite in vederea intaririi ordinii si a disciplinei in munca;

echitatea in munca.

2. CATEGORII DE PERSONAL IN COMERT

Diviziunea muncii in societatile comerciale presupune separarea diferitelor activitati in functie de conditiile concrete existente in fiecare din aceste societati comerciale dar si de alte criterii. Prin aplicarea acestui principiu se urmareste: reducerea eforturilor lucratorilor, asigurandu-se cresterea productivitatii muncii (W), folosirea integrala si eficienta a timpului de lucru; repartizarea lucratorilor in functie de pregatirea lor; delimitarea si cresterea raspunderii personale in activitatea desfasurata; posibilitatea coordonarii si controlului indeplinirii sarcinilor repartizate fiecarui lucrator.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Diviziunea muncii in societatile comerciale imbraca mai multe forme ce depind de marimea societatii, volumul si structura desfacerilor de marfuri; situatia bazei tehnico-materiale a societatii comerciale precum si de complexitatea formelor de servire comerciala.

O prima forma de aplicare a diviziunii muncii in activitatea comerciala o constituie diferentierea functiilor intre lucratorii comerciali. Acestea se grupeaza tinand seama de modul lor de participare la realizarea procesului circulatiei marfurilor, in doua mari categorii:

a) Muncitorii si personalul operativ.

Aceasta categorie detine ponderea cea mai mare in numarul total de lucratori, respectiv peste 90%. Din aceasta categorie de personal fac  parte:

muncitorii si personalul operativ care participa direct la realizarea activitatii de baza - adica cei care realizeaza procesul de circulatie a marfurilor (executa lucrari specifice in activitatea de comert - sortare, depozitare, vanzare)

muncitorii si personalul operativ de servire. Din aceasta categorie fac parte cei care efectueaza verificarea si calculatia preturilor marfurilor si ambalajelor; efectueaza lucrari de intretinere si reparatiile cladirilor si instalatiilor aferente societatii comerciale; realizeaza colectarea numerarului, etc.

b) Personalul de specialitate, de administrare si de servire generala este format din economisti, contabili, statisticieni, revizori gestiune, magazioneri, dactilografi, arhivari, secretare etc. Aceasta categorie de personal exista la nivelul societatii comerciale si al celorlalte verigi ale aparatului comercial.

O alta forma de aplicare a diviziunii muncii in societatile comerciale o constituie cumulul de profesii si de specialitati. Prin cumul de profesii se intelege faptul ca un lucrator, pe langa profesia de baza isi poate insusi si practica si o alta profesie (vanzator + casier). Cumulul de specialitati presupune o specializare multilaterala a lucratorului comercial in cadrul aceleasi profesii ( vanzatorul de textile vinde si articole de imbracaminte).

Avand in vedere sarcinile tot mai complexe si variate ce revin societatii comerciale ca urmare a extinderii formelor moderne de vanzare si ridicarii gradului de servire civilizata a cumparatorilor, o atentie sporita se acorda polispecializarii lucratorilor din comert.

Organizarea aparatului societatii comerciale pe compartimente (servicii, birouri), precum si organizarea interioara a magazinelor pe raioane, locuri de munca etc., reprezinta alte aspecte ale aplicarii diviziunii muncii in comert.

Practica a demonstrat ca pe seama perfectionarii diviziunii muncii se pot obtine rezultate economico-financiare superioare.

3. PRODUCTIVITATEA MUNCII PERSONALULUI OPERATIV DIN COMERT

Productivitatea muncii este un indicator calitativ care masoara eficacitatea cu care se cheltuieste munca omului. In activitatea comerciala, potrivit specificului acesteia, efectul muncii sau randamentul acesteia, se oglindeste in volumul marfurilor vandute intr-o unitate de timp. Asadar, prin productivitatea muncii in comert se intelege volumul marfurilor, exprimat valoric sau in unitati naturale, vandute de un lucrator intr-o unitate de timp (luna, trimestru, an) in conditiile servirii civilizate a cumparatorilor. La determinarea productivitatii muncii se tine seama pe de o parte de volumul desfacerilor de marfuri iar pe de alta parte, de numarul lucratorilor care participa la procesul circulatiei marfurilor. La realizarea marfurilor contribuie atat personalul operativ, adica cel care participa efectiv la procesul circulatiei marfurilor cat si cel de specialitate, care ajuta la crearea conditiilor necesare desfacerii marfurilor. Este insa absolut necesara existenta unui raport just intre personalul operativ si cel de specialitate si de administrare din cadrul societatii.

Productivitatea muncii (W) lucratorilor din comert se determina prin raportul:

 , unde:

D- volumul total al desfacerilor de marfuri;

L- numarul lucratorilor.

In activitatea practica, in functie de participarea lucratorilor la realizarea marfurilor, productivitatea muncii se exprima calculand urmatorii indicatori:

- productivitatea muncii pe vanzator;

- productivitatea muncii pe un lucrator operativ;

- productivitatea muncii pe lucrator.

Dintre acestia, cel mai important este productivitatea muncii pe vanzator, deoarece el exprima nivelul productivitatii muncii lucratorilor legati nemijlocit de procesul desfacerilor de marfuri. Prezinta insa importanta si calcularea celorlalti indicatori intrucat fac posibila observarea structurii personalului din comert. La unitatile specializate productivitatea muncii poate fi data si de timpul cheltuit pentru desfacerea unei unitati dintr-un produs. Timpul luat in calcul este “ luna” deoarece pe perioade mai scurte (zi, ora) oscilatiile desfacerilor sunt prea mari.

In acest caz productivitatea muncii se poate determina cu formula:

 , unde:

T- reprezinta timpul cheltuit pentru desfacerea unei anumite cantitati de produse;

 - cantitatea de produse vandute.

De regula, productivitatea muncii se calculeaza lunar datorita fluxului cumparatorilor variat de la o zi la alta, de la o saptamana la alta, si se masoara valoric si in unitati naturale. In comert, intrucat se vinde o gama larga de sortimente de marfuri la preturi diferite si pentru care se folosesc unitati de masura variate, productivitatea muncii se exprima in general valoric. Aceasta forma de exprimare nu reflecta consumul real de munca pentru desfacerea unei cantitati de marfuri si nici nu ofera posibilitatea de a cunoaste productivitatea muncii vanzatorilor, volumul valoric al desfacerilor depinzand in mare masura de pretul pe unitatea de produs. Pentru inlaturarea acestui neajuns, indicatorul productivitatii muncii se completeaza cu indicatori suplimentari, care scot in relief efortul diferentiat pentru realizarea aceluiasi volum al desfacerilor de marfuri, cum sunt : numarul de consumatori serviti de fiecare lucrator in luna respectiva, valoarea medie a unei vanzari, timpul cheltuit pentru realizarea unei vanzari, etc.

Exprimarea in unitati naturale (cantitativa) a productivitatii muncii se foloseste in unitatile de alimentatie publica, in unitatile comerciale in care sortimentul este omogen, precum si pentru unele activitati ajutatoare din procesul circulatiei marfurilor.

De asemenea, productivitatea muncii se calculeaza separat pe grupe de marfuri, deoarece efortul cerut pentru desfacerea unei unitati din diferite produse este variabil, precum si pe sectoare de activitate comerciala: comert cu marfuri alimentare; comert cu marfuri nealimentare, alimentatie publica etc.

Cresterea productivitatii muncii lucratorilor din comert se incadreaza in procesul general de sporire a eficientei muncii cheltuite in intreaga economie nationala. Ea presupune fie cresterea volumului desfacerilor de marfuri cu acelasi consum de munca vie(numar de lucratori), fie realizarea aceluiasi volum al desfacerilor de marfuri cu un consum de munca vie redus, concomitent cu servirea civilizata a cumparatorilor si respectarea normelor de comert.

Cresterea productivitatii muncii determina, pe de o parte, reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de circulatie, iar pe de alta parte, cresterea profitului care sa contribuie la infaptuirea autonomiei economico-financiare a societatii comerciale. Exprimandu-se ca raport intre volumul desfacerilor de marfuri si numarul de lucratori, productivitatea este influentata direct sau indirect de factori care actioneaza asupra fiecaruia dintre aceste componente:

Principalii factori cu influenta directa sunt:

- organizarea stiintifica a muncii : aprovizionarea ritmica a unitatilor si a locurilor de vanzare cu marfuri solicitate de cumparatori; stabilirea rationala a orarului de functionare a magazinelor; folosirea judicioasa a timpului de lucru al vanzatorului; specializarea locurilor de munca; pregatirea prealabila a marfurilor pentru vanzare; folosirea formelor moderne de vanzare a marfurilor etc.;

imbunatatirea dotarii cu utilaj si mobilier comercial a societatilor comerciale care sa asigure: mecanizarea operatiilor tehnice si de servire ce determina reducerea efortului fizic al vanzatorului si micsorarea timpului necesar operatiilor de vanzare; posibilitatea de alegere; incercare si probare a marfurilor respectiv stimularea interesului cumparatorului pentru produsele respective;

pregatirea profesionala a lucratorilor comerciali permite executarea precisa, rapida si competenta a operatiei procesului de vanzare a marfurilor, reducandu-se astfel timpul necesar pentru servirea unui cumparator si cresterea desfacerilor in unitatea de timp.

Cresterea productivitatii muncii se poate realiza si prin cointeresarea materiala a lucratorilor in desfacerea marfurilor prin folosirea corespunzatoare a formelor de salarizare, a sistemului de premiere si prin participarea la profit:

Factorii cu actiune indirecta asupra cresterii productivitatii muncii sunt: marimea magazinului, amplasarea acestuia in preajma platformelor industriale sau zone cu vad comercial, cererea consumatorilor, puterea de cumparare a populatiei, reclama comerciala, etc.