Asigurarile facultative - reguli generale

Asigurarile facultative - Reguli generale

26. Notiune si domeniu de aplicare. Prin contractul de asigurare una dintre parti numita asigurat (sau contractant) se obliga sa plateasca celeilalte parti, numita asigurator, o anumita suma de bani (prima de asigurare), iar asiguratorul se obliga ca, in ipoteza survenirii cazului asigurat, sa plateasca asiguratului (sau contractantului) ori tertului benefi­ciar indemnizatia de asigurare - despagubire sau suma asigurata - in conditiile stabilite in contract (art. 9).

Se pot incheia contracte pentru asigurare de bunuri, de raspundere civila si de persoane (art. 10). Insa pentru bunuri si raspundere civila asigurate nu se pot incheia contracte avand acelasi obiect, decat pentru riscurile sau partea din valoare neacoperite prin asigurare, asiguratul avand obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun sau raspundere civila (art.29 si 52). Regula se explica prin faptul ca ambele aceste asigurari sunt asigurari contra pagubelor si cuantumul despagubirilor (indemnizatiei de asigurare), oricum, nu poate depasi cuantumul pagubei. In materia asigurarilor de persoane aceasta problema nu se pune, intrucat asigurarea nu are, in acest caz, caracter de despagubire si, pe de alta parte, viata si sanatatea oamenilor nu au limita de valoare. De exemplu, indemi izatia de asigurare primita de o persoane in cadrul asigu­rarii de persoane pentru invaliditate permanenta, nu-i rapeste dreptui de a incasa indemnizatia de asigurare ce i se cuvine pentru aceeasi invaliditate, in baza unei alte asigurari facultative de persoane. Tot astfel, persoana asigurata pentru caz de invaliditate are dreptui la suma asigurata in temeiul asigurarii facultative de persoane, chiar daca invaliditatea a fost cauzata printr-un accident de autovehicul si a primit despagubiri pentru paguba suferita (cheltuieli de spitalizare, pierderea capacitatii de munca etc.) de la asigurator (acelasi sau altul) in temeiul asigurarii obligatorii de raspundere civila a detinatorului autovehiculului care a produs accidentui (an. 38);

27. Incheierea contractului. Contractul de asigurare trebuie sa fie incheiat in forma scrisa. El nu se poate dovedi prin martori chiar daca exista inceput de dovada scrisa (art. 10). Forma scrisa este ceruta de lege indiferent de valoarea contractului, insa numai ad probationem, asigurarea nefiind un contract solemn. De aceea, consimtamantul asiguratorului poate fi dovedit nu numai cu inscrisul constatator al contractului, dar si cu alte inscrisuri, cum ar fi cererea de plata a primei, cu inscrisul prin care se constata primirea acestei plati sau cu orice alt inscris din care reiese vointa asiguratorului de a incheia contractul, numit de lege document de asigurare (art. 11).

In vederea incheierii contractului de asigurare, persoana care doreste sa incheie un astfel de contract trebuie sa faca o oferta de contract, numita declaratie de asigurare, prin care trebuie sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator (art 13). Daca, fata de raspunsuri, asiguratorul este de acord cu incheierea contractului, redacteaza contractul in forma scrisa si inmaneaza un exemplar asiguratului. Inscrisul constatator al contractului se numeste polita de asigurare (in cazul asigurarilor de persoane) sau certificat de asigurare (in cazul asigurarilor de daune). Mentionam ca in cazul incheierii contractului intre prezenti nu intotdeauna este necesara facerea ofertei (declaratiei de asigurare), ci se poate trece direct la redactarea contractului.

Contractul se considera incheiat, intre prezenti, din momentui redactarii lui in forma scrisa, iar intre absenti, din momentui in care ofertantul a luat cunostinfa despre acceptare (teoria informatiunii consacrata in art. 35 C.com.), prezumandu-se ca a luat cunostinta de acceptare pe data cand a sosit la adresa lui (sistemul receptiei acceptarii)¹.

Momentul incheierii contractului nu trebuie confundat cu data de la care icepe suportarea riscurilor de cdtre asigurator (inceputul asigurarii), intrucat aceste momente nu coincid. Astfel, ca regula generala, asiguratorul nu suporta riscurile inainte de plata cel putin a primei rate de prima, regula ce se exprima prin formula 'nu exista risc fara plata anticipata a primei'. In principiu asigurarile nu se fac pe credit².

Principiul in cazul asigurarilor facultative de bunuri si de raspundere civila este ca primele de asigurare se achita anticipat pentru perioada de asigurare (daca nu s-a prevazut altfel in mod expres in contract), iar la expirarea termenului pentru care s-a platit prima inceteaza asigurarea, daca nu a fost reinnoita pe un nou termen³ sau contractul nu prevede un termen de pasuire.

Si in cazul asigurarilor de persoane contractul se considera incheiat prin emiterea de catre asigurator o politei de asigurare. In ceea ce priveste prima, o data cu semnarea declaratiei de asigurare ofertantul achita drept anticipatie o suma egala cu valoarea celei dintai rate de prima, inclusiv taxa de polita⁴. In acest caz, in practica societatilor de asigurare, asiguratorul suporta riscul de deces, chiar inainte de incheierea contractu­lui, dupa un numar de zile de la plata anticipatiei.

Rezulta ca momentul incheierii contractului nu coincide obligatoriu cu momentul de la care incepe suportarea riscurilor de catre asigurator. Momentui inceperii (ca si cel al incetarii) suportarii riscurilor de catre asigurator se precizeaza in contractul de asigurare (art. 10).

Lucrare: dimensionarea ofertei de servicii in conditii de probabilitate a cererii Eseu: Tipuri de societati participante la tranzactiile de comert international

Referitor la incheierea contractului de asigurare Legea nr. 32/2000 mai precizeaza: 'Nici o fapta sau omisiune a asiguratorului ori a agentului sau, constand in inlaturarea oricarei prevederi a prezentei legi, a legii contractului de asigurare, a conditiilor sau primelor de asigurare, precum si a altor elemente privind incheierea contractului de asigurare,

in schimb, exceptiile care sunt opozabile contractului initial, pot fi opuse si titularului sau detinatorului documentului de asigurare ori tertului sau beneficiarului, care invoca drepturi derivand din acesta (art. 23 din Legea nr. 136/1995), de exemplu, tertul pagubit in cazul asigurarii de raspundere civila, beneficiarul in asigurari de persoane, creditorul asiguratului etc.

28. Prima de asigurare. Asiguratul (contractantui) este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele stabilite in contract, asiguratorul nefiind obligat sa reaminteasca asiguratului scadenta ratelor de prime. Insa, daca plata primei rate de prima afecteaza inceputui asigurarii, neplata ratelor ulterioare, in cazurile prevazute in contract nu atrage dupa sine incetarea imediata a asigurarii. In caz de neplata la scadenta a unei rate de prima, asiguratul are dreptul sa o plateasca in cadrul termenului de pasuire, situatia contractului de asigurare ramanand neschimbata pana la expirarea acestui termen.

Daca nu s-a convenit un termen de pasuire, contractul de asigurare se reziliaza in cazul in care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite in termenul prevazut in contract (art. 17). Numai in cazul asigurarilor de persoane la care se constitute rezerva de prime, dupa cum vom vedea¹, asiguratul poate inceta plata primelor, cu dreptul de a mentine totusi contractui in vigoare la o suma asigurata redusa (art.36) stabilita in raport cu marimea rezervei de prime acumulate (daca nu opteaza pentru rezilierea contractului cu restituirea rezervei constituite).

Plata primelor este portabila; se face la sediul asiguratorului sau al Imputernicitilor sai, daca nu s-a prevazut altfel in contract (art. 15).

Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, inscrisul constatator fiind contractul sau polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator al platii (art. 16). Prin urmare, proba cu martori sau cu prezumtii nu este admisibila.

Legea mai prevede ca asiguratorul are dreptul sa compenseze primele ce i se mai datoreaza pana la sfarsitui anului de asigurare in temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau benefi­ciarului (art. 18). Dispozitia poate primi aplicare, de exemplu, in ipoteza survenirii cazului asigurat in termenul de pasuire sau daca ratele de prime se platesc pe perioade mai scurte de un an.

29. Riscul asigurat¹. Pentru ca riscul sa fie asigurabil trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:

a) Riscul trebuie sa fie determinat cu precizie in contract (art. 10) caci numai in posesia datelor necesare asiguratorul poate aprecia posibilitatea acoperirii riscului si, in caz afirmativ, cuantumul primei. De aceea, asiguratul este obligat sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator, cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc, pe care le cunoaste. Sunt esentiale imprejurarile hotaratoare pentru incheierea contractului sau pentru conditiile in care acesta se incheie. Asiguratul este obligat si in cursul executarii contractului, sa comunice in scris asiguratorului schimbarea imprejurarilor esentiale privind riscul (art. 13)².

Spre deosebire de reglementarea anterioara in materie (art.61 din Decr.nr.471/1971), Legea nr. 136/1995 nu precizeaza consecintele juridice pentru ipoteza in care asiguratul a facut declaratii inexacte (false) sau incomplete (reticenta frauduloasa) cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc pe care le cunoaste sau daca nu comunica modificarea acestor imprejurari intervenite in cursul executarii contractului.

Intrucat asiguratui este in culpa, consideram ca - in baza principiilor generale - asiguratorul are dreptul (daca nu s-a prevazut altfel in contract):

- inainte de producerea cazului asigurat, sa denunte contractul sau, cu acordul asiguratului, sa procedeze la modificarea lui corespunzatoare;

- dupa intervenirea cazului asigurat, sa refuze plata indemnizatiei daca dovedeste ca fata de imprejurarile reale nu ar fi incheiat contractui (putand fi obligat, cel mult, la restituirea primelor incasate - art. 21) sau sa reduca in mod corespunzator indemnizatia de asigurare (proportional cu acoperirea riscului marit prin primele de asigurare platite).

b) Riscul trebuie sa fie un eveniment viitor, posibil dar incert. De aceea contractul se reziliaza de drept daca, inainte de a incepe obligatia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs ori daca, inainte sau dupa aceasta data, producerea lui a devenit imposibila (art. 14). Din punct de vedere teoretic, inexistenta sau imposibilitatea producerii riscului din chiar momentui mcheierii contractului ar justifica nulitatea contractului.

Pentru unificare, legiuitorul a prevazut pentru toate cazurile solutia rezilierii. Primele de asigurare platite pentru perioada ulterioara rezilierii urmeaza sa fie restituite (art. 21).

c) Riscul trebuie sa fie independent de fapta intentionala a asiguratului sau a altor persoane determinate. De aceea, in cazurile stabilite in contract, in asigurarile contra pagubelor asiguratorul nu datoreaza indemnizatia daca dovedeste ca evenimentul a fost produs cu intentie de catre asigurat sau beneficiar, respectiv de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, lucrand in aceasta calitate, ori de catre persoane prevazute in contractul de asigurare (art. 20)¹. Prin urmare, faptele culpabile (dar neintentionale) ale asiguratului sau ale persoanelor prevazute in contractul de asigurare sau faptele - fie si intentionale - ale persoanelor neprevazute in contractul de asigurare nu indreptatesc pe asigurator sa refuze plata indemnizatiei de asigurare.

In asigurarile de persoane numai sinuciderea asiguratului in termen de doi ani de la incheierea contractului ori comiterea cu intentie de catre asigurat ori beneficiar a unor faple grave prevazute in contractul de asigu­rare indreptatesc pe asigurator sa refuze plata indemnizatiei de asigurare (art. 35). Sarcina probei revine asiguratorului.

Daca un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.

d) Precizam ca noua lege nu exclude de la asigurare riscul de razboi (spre deosebire de art. 69 alin.l din Deer. nr. 471/1971 abrogat). In contractele de asigurare insa, de regula, se prevede neplata indemnizatiei in aceste cazuri (operatiuni militare in timp de razboi, invazie, razboi civil, revolutie, rebeliune, insurectie etc.). Daca nu s-a prevazut o asemenea clauza (direct sau indirect prin aratarea riscurilor cuprinse in asigurare) asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia (de exemplu, pentru caz de deces) si in astfel de imprejurari.

30. Cazul asigurat. Asiguratui este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractui de asigurare. Nerespectarea acestei obligatii se poate sanctiona cu refuzul platii indemnizatei numai daca, din acest motiv, nu s-au putut determina cauza producerii evenimentului si intinderea pagubei (art. 19).