Contractul de asigurare

Contractul de asigurare                    

Notiunea si consideratii introductive privind contractele aleatorii

Definitie . Contractele aleatorii au urmatoarele caracteristici:

-sunt contracte cu totlu oneros,in care partile au in vedere un iteres material, reciproc ;

-intinderea sau chiar si existenta obligatiei pentru una dintre parti ori pentru ambele parti contractante nu se cunoaste in momentul incheierii contractului ,deoarece depinde de uneveniment viitor si incert.Incertitudinea se refera la indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului (conditie) ori numai la momentul indeplinirii (termen incert).

Astfel ca ,in contractele aleatorii exista sanse castig-pierdere pentru ambele(toate )partile contractante .Fiecare parte urmareste sa realizeze uncistig si sa evite suportarea unei pierderi .

In contractele aleatorii intinderea sau chiar existenta obligatiei( prestatiei ) poate fi incerta pentru una dintre parti sau pentru ambele parti contractante.

In contractul aleatoriu ,,echivalentul ,,(in sens de prestatie )depinde fie pentru una dintre parti ,fie pentru toate partile ,de un eveniment incert (art.947 alin.2 Cod civil ).

Elementul alea .In contractele aleatorii sansa,definita ca circumstanta favorabila,implica si nesansa –riscul pierderii,in functie de indeplinirea sa neindeplinirea evenimentului prevazut in contract.Evenimentul care profita uneia dintre parti determina o pierdere pentru cealalta parte .Alea vizeza nu prestatiile datorate ,ci rezultatul final al contractului.

In contractele aleatorii sansele de cistig -perdere nu numai ca trebuie sa existe pentru ambele parti si deci sa fie corelative ( contractul neputand fi aleatoriu pentru una dintre parti si comutativ pentru cealalta ),dar aceste sanse trebuie sa fie avute in vedere ,urmarite la incheierea contractului.Partile incheie contractul in conditiile in care stiu ca vor pierde sau vor castiga ,sansa de de castig-pierdere fiind de seta contractului.

Consecinte ale caracterului aleatoriu.In materia contractelor de joc si prinsoare ,daca una dintre parti a intrebuintat dol,inselaciune sau amagire –inlaturind sansa castigului pentru cealalta parte (caracterul bilateral al sanselor)-cel care pierde poate repeti plata facuta.Actiunea in anulare pntru leziune ,numita actiune in resciziune ,nu este in principiu aplicabila in materiacontractelor aleatorii .

Caracterul aleatoriu al unor contracte.In literatura de specialitate ,exista autori care conesta caracterul aleatoriu al contractului de asigurare ,pe motiv ca asiguratul –care plateste primele de asigurare –primeste de indata o contraprestatie si anume asigurarea ,adica siguranta ca va primi,el sau altul ,o suma de bani daca se intampla evenimentul asigurat.Pe de alta parte ,si asiguratul are o certitudine asupra posibilitatilor de a platiindemnizatia de asigurare ,deoarece a calculat primele in asa fel incat sa poata acoperi toate aceste posibilitati.

Contractul de asigurare este ,in realitate ,un contract aleatoriu ,deoarece –la incheierea contractului –nu se stie daca se va intampla evenimentul pagubitor sau,cel putin ,data la care se va intampla .Este o eventualitate ca asiguratul va primi o suma de bani, deoarece acest lucru se va realiza daca va avea loc evenimentul numit de Legea 403/2004, catastrofa.

Contractul de asigurare este aleatoriu chiar si in cazul asigurarilor mixte de persoane ,in care asiguratorul in mod sigur plateste suma sigurata –fie in caz de invaliditate ,fie in caz de deces ,fie la expirarea termenului prevazut in contract –deoarece decesul poate surveni la un moment atit de apropiat de incheierea contractului ,incat primele platite nu acopera inca,nici pe departe,indemnizatia ce se plateste de asigurator .-

Daca luam totalitatea contractelor incheiate de asigurator –portofoliul asigurarilor –desigur ca exista o certitudine statistica , stiintifica ( rezultata din calculul probabilitatilor ), dar aceasta nu se refera la fiecare contract in parte.

S-a afirmat ca unele contracte de loterie sunt aleatorii numai pentru participantii la joc; pentru organizator nu exista risc deoarece plateste castigurile din sumele avansate ,dupa ce in prealabil el isi retine cota de cheltuieli si profitul.

Contrar acestei opiniiizolate ,contractele de joc sunt prin excelenta aleatorii pentru ambele parti deoarece raporturile juridice trebuie analizate in mod izolat ,pe fiecare contract in parte la fe ca si in materie de asigurari .Echivalentul banesc depinde de alea,pentru ca ,in caz de realizare a evenimentului organizatorul plateste o suma cu totul disproportionata fata de suma incasata de la el ,in caz contrar nu plateste nimic .Deci fiecare contract este aleatoriupentru ambele parti ,in sensul ca acelasi eveniment determina castig sau pierdere pentru fiecare parte .

Contractul de asigurare .

Pentru intelegerea actelor normative in materie de asigurari este necesar sa prezentam semnificatia juridica a notiunilor speciale intrebuintate in acest domeniu.

Asiguratorul este societatea comerciala obligata a plati anumite sume de bani (indemnizatia de asigurare) la realizarea evenimentului prevazut in contractul de asigurare.

Activitatea de asigurare in Romania poate fi exercitata de societati (de asigurare, de reasigurare sau de broker de asigurare) numai cu autorizatia prealabila emisa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor³ care verifica indeplinirea conditiilor legale speciale de infiintare si functionare⁴ .

In vederea protejarii asiguratilor, Legea nr. 136/1995 a prevazut constituirea, prin contributia societatilor de asigurare, a Fondului de protejare a asiguratilor destinat platilor de despagabiri si sume asigurate in caz de faliment (de lichidare judiciara potrivit terminologiei din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare) al acestor societati. Fondul se constituie si se administreaza de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, care stabileste cota din primele brute incasate de societatile de asigurare si reasigurare cu care se alimenteaza fondul si normele privind utilizarea acestuia (art. 60)⁵.

Precizam ca, potrivit pct. 3 din cap. II lit. b din Normele aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 1998/1996, in caz de faliment al societatii de asigurare, platile din Fondul special pentru protejarea asiguratilor se fac, in limita disponibilului, numai pentru asiguratii din asigurarea directa (inclusiv asiguratii din coasigurarea directa - infra nr. 21.1.), nu si pentru asiguratorul (direct) reasigurat (infra nr. 22).

7. Asiguratul este persoana fizica sau juridica care intra in raporturi juridice cu asiguratorul prin incheierea contractului de asigurare. De regula, asiguratul are si calitatea de parte contractanta si este titularul interesului asigurat ori persoana asupra careia poarta asigurarea (riscurile vizand patrimoniul sau sau persoana sa) si totodata titularul indemnizatiei de asigurare in ipoteza survenirii cazului asigurat.

Daca evenimentul care provoaca pentru asigurator obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare priveste persoana sau patrimoniul unei alte persoane decat aceea a contractantului, se numeste asigurat (persoana asigurata) titularul interesului asigurat sau persoana asupra careia poarta asigurarea, iar persoana care incheie contractul si se obliga sa plateasca primele de asigurare se numeste in astfel de cazuri contractant.

In raporturile de asigurare mai poate interveni si o alta persoana: beneficiarul asigurarii. Se numeste beneficiar terta persoana careia - in virtutea contractului sau a legii - asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract (caz asigurat). Daca contractul este incheiat in favoarea beneficiarului, contractantul (asiguratul se mai numeste stipulantul asigurarii. De exemplu, un tata se asigura pentru caz de moarte in favoarea copilului sau. In acest exemplu, tatal este contractant, asigurat si stipulantul asigurarii, iar copilul beneficiarul asigurarii. In virtutea legii beneficiar al asigurarii poate fi, de exemplu, terta persoana pagubita in cazul asigurarii de raspundere civila sau creditorul cu garantie reala asupra bunului asigurat.

Lucrare: dimensionarea ofertei de servicii in conditii de probabilitate a cererii Eseu: Tipuri de societati participante la tranzactiile de comert international

In materia asigurarii de raspundere civila mai putem mentiona persoana cuprinsa in asigurare - a carei responsabilitate civila fata de tertii pagubiti este acoperita prin asigurare - desi nu are calitatea de asigurat, contractant sau tert beneficiar si care nu are nici obligatia de a plati prime de asigurare. De exemplu, conducatorul autovehiculului (care nu este detinatorul lui) a carui responsabilitate este acoperita prin asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru paguba cauzata prin accidentul de autovehicul contractata de detinatorul lui.

8. Riscul (pericolul) asigurat (avand o semnificatie proprie, diferita de notiunea de risc din dreptul comun)¹ este un eveniment viitor, posibil dar incert - prevazut in contract - la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul sau viata ori sanatatea unei persoane (de exemplu, incendiu, inundatie, moartea, despagubirile datorate tertilor etc.). Asigurarea se face tocmai impotriva urmarilor acestor pericole². Incertitudinea poate privi indeplinirea ori neindeplinirea evenimentului - incertus an, incertus quando - deci reprezinta o conditie (de exemplu, incendiu) sau numai data indeplinirii - certus an sed incertus quando - reprezentand un termen incert (de exemplu, decesul este un fapt inevitabil, dar momentul cand va surveni nu este cunoscut). In acest sens se spune ca in asigurarile de deces riscul asigurat consta nu in decesul asiguratului - eveniment cert - ci in durata incerta a vietii lui, astfel incat in cazul mortii premature a asiguratului asiguratorul va plati o indemnizatie mult mai mare decat primele incasate.

Intrucat riscul trebuie sa fie un eveniment viitor, posibil si incert, nu exista risc (si deci contractul nu produce efecte, fiind reziliat, iar nu lovit de nulitate - art. 14) daca evenimentul s-a produs inainte de inceputul asigurarii sau producerea lui este imposibila (de exemplu, asigurare de supravietuire pana la varsta de 200 de ani). Iar daca evenimentul se realizeaza prin fapta intentionata a asiguratului nu mai are caracter incert, intamplator, nelasand loc hazardului si deci, de regula, nu constituie un risc asigurat. Rezulta ca riscul este un element obligatoriu, esential, in

Cu privire la diferitele semnificatii ale notiunii de risc, vz. V. Babiuc, Riscurile contractuale in vanzarea comerciala internaftonala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 10-12.

In cazul producerii riscului prevazut in contract (furtul autoturismului), asiguratorul este obligat la plata despagubirilor (vz. infra nr.14), chiar daca a fost parcat intr-un alt loc decat in garaj, daca in conventia partilor nu a fost prevazuta expres o asemenea clauza. CSJ, s.com., dec.nr.955/1996, in Jurisprudenta CSJ 1996, p.265-267.

materie de asigurari; fara acest element nu poate exista raport de asigurare valabil.

9. Cazul asigurat (se mai numeste sinistru) este evenimentul asigurat pentru inlaturarea consecintelor caruia s-a facut asigurarea si care intr-adevar s-a produs (de exemplu, in cazul asigurarii contra incendiului, incendiu survenit). Rezulta ca, spre deosebire de risc care este un eveniment care se poate ivi, cazul asigurat este un eveniment care s-a produs. Notiunea cazului asigurat are o insemnatate deosebita in materie fiindca din momentul producerii lui asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare (despagubiri sau suma asigurata).

10. Prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce s-a asigurat; anumite bunuri, despagubirile datorate de asigurat ca urmare a raspunderii sale civile fata de o terta persoana (patrimoniul din care ar urma sa se plateasca) sau un atribut al persoanei (viata, capacitatea de munca etc.), adica valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.

Obiectul asigurarii nu trebuie confundat cu obiectul contractului (raportului) de asigurare. De exemplu, viata si sanatatea pot forma obiec­tul asigurarii, dar - fiind scoase din circuitul civil - nu formeaza obiectul contractului (raportului) de asigurare; acesta consta din obligatiile partilor privind plata primei de asigurare si a indemnizatiei de asigurare¹ (art. 962 C. civ.), prima si indemnizatia de asigurare constituind obiectul prestatiilor la care se obliga partile (obiectul indirect al contractului).

11. Prin interesul asigurarii - in cazul asigurarii de bunuri - se intelege dauna efectiva, evaluabila in bani, pe care asiguratul o poate suferi in caz de pierdere sau degradare a bunului asigurat. In materia asigurarilor de bunuri asigurata poate fi numai persoana care are un interes legitim patrimonial in conservarea bunului respectiv, persoana care in cazul pieirii sau deteriorarii acestui bun poate suferi un prejudiciu (art. 25).

Interes la asigurare pot avea - in afara de proprietate - uzufructuarul, creditorul cu garantii reale, depozitarul, persoanele din familia proprietarului etc. Unii dinte ei pot avea si simultan interes la asigurare. De exemplu, proprietarul si uzufructuarul. In astfel de situatii fiecare dintre persoanele interesate poate asigura bunul in limitele interesului propriu. In orice caz, incetarea interesului atrage dupa sine incetarea asigurarii pentru acea persoana, daca nu s-a prevazut altfel in contract (art; 30).

In asigurarea de raspundere civila legea nu mentioneaza expres necesitatea interesului asigurat, dar el se subintelege si consta in evitarea micsorarii patrimoniului asiguratului (si/sau altei persoane cuprinse in asigurare) ca urmare a angajarii raspunderii lor civile fata de terte per­soane pagubite prin fapte ilicite.

In cazul asigurarilor de persoane interesul asigurat (dauna evaluabila in bani) nu prezinta importanta intrucat indemnizatia de asigurare este datorata independent de existenta unor daune. De aceea asiguratul sau tertul beneficiar (inclusiv mostenitorii asiguratului) nu trebuie sa dovedeasca vreun interes pentru a putea exercita contra asiguratorului drepturile izvorate din contract in urma cazului asigurat. In schimb, asigurarea in vederea unui eveniment privind o alta persoana decat aceea care a incheiat contractul este permisa numai in conditiile prevazute in contract (art.31 alin.2), de regula numai daca persoana in cauza consimte la incheierea contractului. Restrictia se justifica pe considerentul ca asigura­rea pentru cazul mortii altuia ar putea trezi dorinta decesului (yotum mortis).

12. Suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare la ivirea cazului asigurat. Determinarea sumei asigurate este necesara si pentru calcularea primei deoarece intre cele doua elemente exista o corelatie necesara; cuantumul sumei asigurate influenteaza in mod corespunzator cuantumul primei (un anumit procent aplicat la suma asigurata).

In cazul asigurarilor de bunuri suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului la data asigurarii (valoarea de asigurare) . Supraasigurarea nu este admisa deoarece ar putea trezi interesul asigura­tului in producerea cazului asigurat . In schimb, suma asigurata poate fi inferioara valorii reale a bunului (subasigurare). In acest limite suma asigurata se stabileste de catre parti in contract.

In cazul asigurarii de raspundere civila, intrucat nu exista o valoare de asigurare (cuantumul pagubei tertului fiind incerta), suma asigurata se stabileste prin conventie, iar in cazul asigurarii obligatorii prirn hotarare a, Guvernului (art. 53).

In cazul asigurarii de persoane suma asigurata nu este limitata. Fiind vorba de viata si sanatatea omului nu se poate stabili o limita. - fie minima, fie maxima - de valoare. Astfel fiind, nofiunile de supraasigurare sau subasigurare sunt inaplicabile si suma asigurata se stabileste, potrivit intelegerii dintre parti, in mod liber.

13. Prima¹ de asigurare este suma de bani (remuneratia) pe care o plateste asiguratul (contractantul) asiguratorului pentru asumarea riscului (pretul asigurarii).

Prima platita de asigurat, numita si prima bruta (tarifara), se compune din prima neta (pura, teoretica) destinata formarii fondului necesar platii indemnizatiilor de asigurare (despagubiri sau sume asigurate) si prima adaos (incarcatura primei) destinata acoperirii cheltuielilor (inclusiv finantarea unor eventuale masuri de prevenire a daunelor) si profitului asiguratorului.

Prima se stabileste pe categorii de riscuri asumate si in functie de suma asigurata. Tarifele de prime astfel stabilite trebuie sa asigure o justa corelatie intre riscurile asumate de asigurator si primele pe care le incaseaza de la asigurati. Contractul de asigurare, fiecare in parte, fiind un contract aleatoriu, nu se confunda cu jocurile de noroc, presupunand o echivalenta intre riscurile asumate de asigurator si primele incasate (principiul proportionalitatii primei cu riscul), stabilite dupa date statistice si calcule matematice (calculul probabilitatilor, aplicarea legii numerelor mari etc.), jocul hazardului fiind redus la raporturi concrete de asigurare, privite ut singuli.

Primele de asigurare se stabilesc pe unitati de timp, de regula un an, chiar daca prima astfel calculata poate fi platita in rate subanuale. In cadrul acestei unitati de timp opereaza principiul indivizibilitatii primei²; cuantumul ei nu se recalculeaza chiar daca asigurarea inceteaza (pentru asigurat) inainte de expirarea intervalului de timp avut in vedere la stabilirea ei. De exemplu, in situatia in care cazul asigurat se iveste in prima jumatate a anului, nu se restituie jumatate din prima platita,

In cazul in care contractul de asigurare se modifica, este denuntat ori reziliat, primele de asigurare pentru perioada ulterioara se platesc, respec­tiv se restituie, potrivit clauzelor contractuale sau hotararii judecatoresti (art. 21).

Mentionam ca unitatea de timp avuta in vedere la calculul primei nu trebuie sa fie confundata cu durata asigurarii, adica cu intervalul de timp in decursul caruia asiguratorul suporta riscul asigurarii (perioada intre inceputul si sfarsitul asigurarii, de exemplu, asigurarea asupra vietii pe 10 ani)¹.

14. Prin indemnizatie de asigurare (despagubire sau suma asigurata art. 9) se intelege suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului (beneficiarului) la survenirea cazului asigurat.

In cazul asigurarilor contra pagubelor (de daune), daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare, indemnizatia de asigurare - numita des­pagubire - se plateste in limita sumei asigurate, dar numai pana la concurenta daunei de asigurare si nu poate depasi valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat (art. 27 si 41).

La asigurarile de persoane - intrucat indemnizatia de asigurare nu are caracter de despagubire si nu depinde de paguba suferita, ci numai de suma asigurata - indemnizatia de asigurare, numita din aceasta cauza suma asigurata, coincide cu suma asigurata², respectiv o parte din aceasta suma in caz de invaliditate permanenta partiala (procentul corespunzator gradului de invaliditate permanenta).

15. Dauna (paguba) de asigurare se numeste prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat³. Se au in vedere numai

Pentru amanunte in legatura cu regimul juridic al primei de asigurare vz. si C. Surdu, Plata primei - obligatie fundamentala ce rezulta din contractul de asigurare, Studia Napocensia, seria drept, 1, Ed. Academiei, 1974, p. 189 si urm.

In conditiile prevazute in contract, indemnizatia de asigurare poate depasi suma asigurata (chiar de mai multe ori). lar in caz de devalorizare a monedei nationale, se practica o indexare (majorare cu procentul stabilit periodic, numit cota de excedent) a sumei asigurate de platit in caz de expirare sau de deces, in functie de timpul cat s-au platit primele.

Daca autovehiculul avariat nu se mai poate repara cuantumul daunei se stabileste prin luarea in considerare si a valorii pieselor rezultate din dezafectarea lui si care raman in proprietatea celui pagubit, neputand fi atribuit autorului accidentului sau asiguratorului (vz. TS, s.civ., dec. nr.252/1980, in RRD nr. 11,1980 p. 61),afara numai daca partea responsabila plateste despagubiri integrale si consimte sa-1 preia in vederea unei valorificari mai avantajoase (TS, s.pen., dec.nr. 1188/1982, in CD, 1982; p.301-302; Pentru discutii vz. si M. Bugeanu, Calitatea procesuala a Administratiei Asigurarilor de Stat in

prejudiciile efective suferite de asigurat (damnum emergens), nu si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). In cazul asigurarii de raspundere civila beneficiul nerealizat de terta persoana pagubita reprezinta pentru asigurat o paguba efectiva, deoarece se include in despagubirile datorate (reparare integrala) si deci se suporta de asigurator, daca prin contractul de asigurare (normele aplicabile) nu s-a prevazut altfel.

Notiunea de dauna este aplicabila numai la asigurarile contra pagubelor (asigurari de daune). In materia asigurarilor de persoane dauna (paguba) nu intereseaza, deoarece indemnizatia de asigurare se plateste indiferent de aceasta si nu are caractere de despagubire, fiind datorat independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului asigurarii din asigurarile sociale si independent de repararea pagubei de catre cei raspunzatori de procedura ei sau de indemnizatia primita de la asiguratorul de raspundere civila a acestora (art. 38 alin. 1).

16. Prin sisteme de acoperire in asigurare se intelege modul in care se stabileste nivelul despagubirii si deci raportul dintre dauna (paguba) de asigurare si indemnizatia (despagubirea) de asigurare (volumul despagu­birii).

Problema sistemului de acoperire in asigurare se pune numai in cazul asigurarii contra pagubelor (de daune), deci numai in cazul asigurarii de bunuri si de raspundere civila. In asigurarile de persoane aceasta problema nu se pune deoarece indemnizatia se plateste, independent de dauna, in functie de un singur element; suma asigurata (in raport de care s-a calculat si prima de asigurare). Astfel fiind, in caz de moarte sau invaliditate permanenta totala se plateste intreaga suma asigurata. Chiar si in caz de invaliditate permanenta partiala plata proportional redusa a sumei asigurate nu este consecinta aplicarii vreunui sistem de acoperire in asigurare, ci a faptului ca evenimentul s-a realizat numai partial; calculul nu se face in functie de elemente ca dauna (suferita de asigurat ori beneficiarul asigurarii) sau valoarea de asigurare, ci numai in functie de gradul invaliditatii.

Sistemul acoperirii proportional (regula proportionalitatii - art. 28); esenta lui consta in aceea ca indemnizatia de asigurare reprezinta aceeasi parte de dauna, pe care o reprezinta suma asigurata fata de valoarea de asigurare. De exemplu, un bun in valoare de 10 milioane a fost asigurat (suma asigurata) la 8 mil. lei (deci in proportie de 80%) daca bunul piere partial (de exemplu, 50%), deci valoarea pagubei este de 5 mil. lei, asiguratorul nu va plati decat 4 mil. lei (80% din paguba). Cu alte cuvinte, despagubirea va fi egala cu paguba numai daca suma asigurata este egala cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului. Astfel fiind, daca asiguratul doreste o acoperire integrala a pagubei, in caz de marire a valorii bunului in cursul perioadei de asigu­rare - indiferent de cauza (inflatie, imbunatatiri aduse bunului etc.) -trebuie sa ceara modificarea sumei asigurate, bineinteles cu modificarea corespunzatoare a primei de asigurare. Daca bunul nu este asigurat la intreaga valoare (subasigurare¹, indiferent ca ea a fost voluntara sau involuntara, initiala sau posterioara nasterii raportului de asigurare) se considera ca diferenta dintre suma asigurata si valoarea bunului din momentul ivirii cazului asigurat a fost asigurata de insusi asiguratul si drept consecinta dauna va fi suportata in mod proportional de asigurator si de asigurat, ca si cum ar fi doi asiguratori (coasigurare²)³.

Mai precizam ca regula propoitionalitatii, aplicabila in principiu in materia asigurarii facultative de bunuri, prezinta importanta numai in caz de pieire partiala a bunului asigurat. In caz de pieire totala asiguratorul suporta integral paguba, bineinteles in limita sumei asigurate, iar materia asigurarii de raspundere civila, cu toate ca si ea este o asigurare de daune (contra pagubelor), sistemul acoperirii proportionale nu poate fi aplicat daca obiectul asigurarii (despagubirile datorate tertului) este nedeterminat si nedeterminabil pana in momentul realizarii riscului (nu exista o valoare asigurabila anterioara). Astfel fiind, in asigurarea de raspundere civila se aplica, de regula, sistemul primului risc.

Sistemul primului risc. In cadrul acestui sistem asiguratorul suporta dauna in intregime in limitele sumei asigurate. Deci, raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului nu are importanta. De exemplu, un bun in valoare de 10 mil. lei a fost asigurat la 5 mil. lei (50% din valoare), iar paguba este de 4 mil.lei. Asiguratorul va plati nu 50% din paguba, ci 4 mil. lei, fiindca nu depaseste suma asigurata. Daca insa paguba ar fi de 7 mil. lei, asiguratorul ar plati numai 5 mil. lei (in limita sumei asigurate).

Sistemul primului risc se practica, de exemplu, in asigurarea bunurilor din gospodaria casnica etc. lar in materia asigurarii de raspundere civila, dupa cum am vazut, aplicarea acestui sistem se impune daca obiectul asigurarii este nedeterminat.

Mentionam ca sistemul primului risc, mai avantajos pentru asigurati, influenteaza in mod corespunzator si nivelul primelor de asigurare.

Atat sistemul acoperirii proportionale, cat si sistemul primului risc poate fi combinat cu sistemul acoperirii limitate potrivit caruia asigu­ratorul suporta paguba numai peste o anumita limita, numita fransiza¹, determinata in cifre absolute si/sau procentual (de exemplu, 5% din paguba). In limita fransizei asiguratul este propriul sau asigurator (art. 27 alin. 3)'.

Fransiza poate fi deductibila (absoluta), care se deduce din orice paguba (de exemplu, fransiza determinata in procente din paguba), sau nedeductibila (simpla), care nu se deduce din paguba daca cuantumul ei depaseste valoarea fransizei. De exemplu, in materie de asigurare obligatorie de raspundere civila fransiza prevazuta de lege de 600.000 lei este nedeductibila; daca paguba tertului este de pana la 600.000 lei asiguratorul nu plateste despagubiri, dar daca paguba este mai mare despagubirea platita de asigurator va fi integrala, in limita sumei asigurate (art. 10 din HG nr. 1054/1999 si art. 4 alin 4 din Normele, aprobate prin aceasta hotarare). Rezulta ca, in cazul fransizei nedeductibile, asiguratul este propriul sau asigurator numai daca paguba nu depaseste valoarea fransizei.

Sistemul fransizei nedeductibile contribuie la decongestionarea asiguratului prin eliminarea pagubelor marunte, iar fransiza deductibila la cointeresarea asiguratului in prevenirea producerii cazului asigurat. In ambele cazuri fransiza atrage si reducerea primelor de asigurare³.