Constatarea defectelor si sortarea pieselor

Constatarea defectelor si sortarea pieselor

Dupa curatirea si spalarea pieselor,acestea se supun unui control pentru stabilirea defectelor si a gardului de uzura.

Pentru a se face o apreciere corecta este necesar sa se cunoasca, in detaliu, rolul functional si conditiile tehnice impuse pieselor examinate.

Controlul se efectueaza, in primul rand, visual sau cu lupa. Se determina astfel existenta uzurii, a fisurilor, a sparturilor etc.

Se procedeaza apoi la masurarea uzurii si, in unele cazuri, la verificarea pozitiei reciproce a pieselor care lucreaza impreuna.

Piesele de importanta mare(arbori cotiti, biele, pistoane, roti dintate, axe ale cutiilor de viteze etc.)se supun unui control defectoscopic.

Acest control se aplica pe baza rolului functional al pieselor si ai configuratiei lor geometrice. Astfel, piesele supuse solicitarilor variabile se controleaza cu pulberi magnetice sau cu lichide penetrante, pentru a se pune in evidenta existenta defectelor de suprafata(fisuri, zgarieturi etc.). Intrucat aceste metode de control defectoscopic sunt relativ simple, ele pot fi aplicate chiar de muncitorii montatori.

Controlul defectoscopic cu pulberi magnetice se face prin introducerea piesei cercetate intr-un camp magnetic, produs de o bobina sau de un jug magnetic, sau prin trecerea unui current electric de intensitate mare prin piesa(fig. 22.6). pe suprafata piesei examinate se presara pulbere magnetica(oxid feroferic)sau, mai bine, se lasa sa se scurga o suspensie de pulbere magnetica in petrol lampant cu adaos de ulei de transformator. In locurile in care se gasesc defecte de suprafata sau situate in imediata ei vecinatate se vor produce acumulari de pulbere magnetica. Pentru usurarea efectuarii controlului se utilizeaza pulberi fluorescente, acumularile punandu-se foarte usor in evidenta prin iluminarea suprafetei cu raze ultraviolete.

Controlul defectoscopic cu lichide penetrante decurge in felul urmator: suprafata piesei, degresata si curatita in mod special inainte, se acopera cu un strat subtire si uniform de vopsea, foarte fluida, de obicei, de culoare rosie. Vopseaua se depune prin pensulare, pulverizare(spray) sau imersare. Datorita fluiditatii ei ridicate, vopseaua patrunde in cele mai mici defecte de suprafata .

Dupa scurgerea unui anumit timp(10-15 min), suprafata se curate de vopsea prin stergere sau prin spalare si uscare. In felul acesta, vopseaua va ramane numai in interiorul defectelor. Pe suprafata piesei se depune apoi foarte volatil(fig. 22.7). Dupa uscare, caolina absoarbe din interiorul defectelor vopseaua, astfel incat acestea vor fi puse in evidenta prin pete de culoare rosie pe un fond alb(al caolinei). Metoda descrisa este cunoscuta sub denumirea de Metoda colorarii. In practica mai este intalnita insa si o alta varianta- Metoda fluorescentei-, la care in locul vopselei se foloseste un lichid fluorescent, defectele punandu-se in final in evidenta prin iluminare cu raze ultraviolete(pe fondul alb, apar pete galbene-verzui, stralucitoare).

Printr-o actiune ingrijita din partea operatorului prin metodele descries pot fi puse in evidenta si fisuri cu deschideri de ordinal micronilor.

Celelalte metode de defectoscopie nedistructiva- cu radiatii X si cea cu ultrasunete- folosite pentru punerea in evidenta a defectelor interioare ale pieselor, nu pot fi aplicate decat cu personal special calificat.

Pe baza rezultatelor controlului visual, al masuratorilor si al controlului defectoscopic nedistructiv, piesele cercetate se impart in 3 categorii:

-piese neuzate care merg la asamblare

-piese uzate nerecuperabile care sunt trecute la fier vechi

-piese uzate recuperabile destinate reconditionarii

Piesele sortate sunt depozitate separate si transportate la locul corespunzator situatiei in care se afla.

Fig. 22.6

Fig. 22.7