Istoria
turbosuflantei
Istoria turbosuflantelor este aproape la fel de veche ca si cea a motorului cu
combustie interna. Intre anii 1885-1886 Gottlieb Daimler si Rudolf Diesel,
parintii motorului cu combustie interna, au investigat posibilitatile de crestere
a puterii si de reducere a consumului de combustibil al motoarelor, prin
precompresia aerului in camera de ardere.
In anul 1905 inginerul elvetian Dr Alfred J.Buchi a patentat sistemul de
supraalimentare a motoarelor diesel, iar in 1915 a propus primul prototip de
motor diesel cu turbosuflanta. Aceasta inventie nu a avut insa succesul
asteptat, fiind respinsa ca toate ideile sale referitoare la supraalimentare.
General Electric a preluat ideea sa iar la sfarsitul anului 1910 a inceput sa
creeze turbosuflante pentru supraalimentarea motoarelor. In anul 1920, un
bi-planor a fost echipat cu motor Libertz si cu turbosuflanta General Electric,
stabilind un nou record de altitudine: 33,113 picioare (aproxiativ 10.092 m).
Inginerul Alfred Buchi a avut primul mare success in domeniu in anul 1925, cand
a inventat primul motor supraalimentat cu turbosuflanta antrenata de gazele de
esapare si a realizat astfel o crestere a puterii motorului cu peste 40%. Acest
eveniment a reprezentat inceputul introducerii turbosuflantei in industria
constructoare de masini.
In anul 1938 a fost construit primul motor cu turbosuflanta de catre Swiss
Machine Works Saurer. Primele aplicatii ale turbosuflantei au fost limitate la
motoare foarte mari, de exemplu pentru motoarele navale.
Turbosuflantele au fost utilizate intr-o masura mica pe avioanele din Primul
Razboi Mondial, dezvoltarea luand amploare in anii 1930 -1940, mai intai in
Europa iar apoi in Statele Unite. In USA firma General Electric a fabricat
turbosuflante pentru avioane militare, iar in timpul celui de-al Doilea Razboi
Mondial a furnizat mii de turbosuflante pentru avioane de lupta si bombardiere
precum B17.
Din domeniul automobilelor, Chevrolet Corvet Monza si Oldsmobile Jetfire au
fost primele autoturisme turbo care si-au facut debutul pe piata Americana in
anii 1962-1963. Dupa prima criza a petrolului din 1973, turbosuflanta a devenit
foarte utila si in aplicatiile pentru motoare comerciale. Tot in anii 1970,
odata cu intrarea turbosuflantei in industria motoarelor sport, in special la
cursele de Formula 1, motoarele supraalimentate pentru autoturisme au devenit
foarte populare.
Anii 1978-1981 au insemnat un progress spectaculos in domeniul autoturismelor
cu motoare diesel supraalimentate, incepand cu Mercedes?Benz 300D, urmat de VW
Golf turbodiesel. Astazi motoarele turbo pe benzina nu mai sunt de actualitate
datorita consumului ridicat de combustibil, a poluarii si datorita faptului ca
motoarele diesel au ajuns prin supraalimentare la performante similare sau
chiar mai bune.
Informatii utile
Urmatoarele informatii au ca scop prezentarea principaleleor defectiuni care
pot surveni in cazul unei turbosuflante, fiind destinate specialistilor auto si
nu numai.
I. Principala defectiune pe care o semnaleaza mecanicii in cazul
turbosuflantelor este consumul de ulei care se observa prin scurgeri aparute la
racordul intre turbosuflanta si tubulatura care duce la interculer. In acest
caz este recomandata in primul rand desfacerea tubulaturii de aspiratie a turbosuflantei
si verificarea daca in aceasta zona exista ulei. In caz afirmativ, fenomenul
poate fi generat de urmatoarele cauze:
a) Uleiul este aspirat din gazele de carter evacuate din motor, datorita
faptului ca motorul prezinta uzuri ale segmentilor sau a simeringurilor la
supape. Datorita gazelor din carter, evacuarea uleiului din turbosuflanta catre
baie este obturata, producand o crestere mare a presiunii uleiului in carcasa
lagar. Ca urmare a acestui fapt, uleiul va iesi prin fanta segmentilor de etansare
din partea compresorului si din partea turbinei turbosuflantei;
b) Filtrul de aer infundat, genereaza si el aparitia uleiului in carcasa
compresorului, datorita faptului ca turbosuflanta nu poate aspira suficient
aer. Se produce astfel un vacuum in spatele rotorului, fapt ce va duce la
aspiratia uleiului din carcasa lagar, prin fanta segmentilor de etansare.
c) In cazul in care conducta de scurgere a uleiului din turbosuflanta este
deformata, sau nivelul uleiului din baie este peste limita, se produce o
restrictionare a scurgerii uleiului din turbosuflanta. Implicit va creste
presiunea din carcasa lagar, fapt ce duce la aparitia uleiului in carcasa
compresorului.
II. O alta defectiune poate fi lipsa de presiune de supraalimentare care se
observa prin cresterea consumului de motorina, pierderea de putere sau
functionare inconstanta a motorului. Cauzele care genereaza aceste fenomene pot
fi urmatoarele:
a) Sistemul de legatura intre turbosuflanta si galeria de aspiratie nu este
etans. Posibilele probleme care pot cauza acest lucru sunt: interculer fisurat,
coliere slabite, furtunele de legatura fisurate, garnituri de etansare defecte,
legatura dintra galeria de aspiratie si pompa de injectie infundate.
b) Defecte ale turbosuflantei datorita aspiratiei unor corpuri straine din zona
filtrului de aer care genereaza uzura sau distrugerea rotorului compresor.
c) Defecte ale turbosuflantei generate de distrugerea rotorului turbina,
datorata unor corpuri straine eliminate din motor prin galeria de evacuare.
Acestea pot fi parti din supape, scaune de supape, segmenti rupti, particule
arse din galeria de evecuare.
d) De asemenea, acelasi fenomen de uzura poate fi generat si de depuneri de
calamina in spatele rotorului turbina. Pierderile de ulei prezentate mai sus
pot duce la franarea rotorului turbina si pot produce scaderea turatiei si
implicit a presiunii de supraalimentare.
Turbosuflante cu geometrie variabila
O atentie deosebita trebuie acordata intretinerii turbosuflantei cu geometrie
variabila, aceaste fiind un amsamblu complex, care are o influenta foarte mare
asupra functionarii motorului pe care este montata.
Se recomanda demontarea de pe motoare, verificarea si curatarea
turbosuflantelor, la fiecare 100.000 Km.
Remedierea problemelor de motor
In procesul de inlocuire a turbosuflantei vor fi identificate si posibilele
cauze ale defectiunilor motorului si vor fi luate masuri de remediere. Cea mai
eficienta cale de a analiza cauzele unei performante slabe ale turbosuflantei
este de a efectua o analiza completa a motorului. In urma acestei analize se va
determina si serviciul care trebuie prestat clientului.
Urmatoarele proceduri reprezinta o evaluare completa care include diferite
conditii de functionare.
Instalarea si procedurile de pornire
La montarea turbosuflantei trebuie sa respectate urmatoarele reguli tehnice
pentru a asigura finalizarea cu succes a operatiei:
1. Sa verifice functionarea corecta a sistemului de lubrifiere a motorului,
acesta incluzand pompa de ulei, racordurile si conductele care asigura
circulatia uleiului catre si din turbosuflanta. Presiunea de lucru din sistem
trebuie sa fie de minim 4 bari.
2. Sa se asigure ca circuitele de ulei de intrare si conductele de scurgere
sunt curate si fixate corespunzator.
a. Coductele de alimentare si de scurgere a uleiului trebuie sa fie pozitionate
in asa fel incat sa minimizeze transferul de caldura de la galeria de evacuare
si de la alte surse de temperaturi ridicate.
b. Inlocuirea conductelor de intrare este recomandata deoarece acestea sunt
adesea astupate cu carbon si particule dure de ulei.
c. In cazul furtunelor plastice trebuie verificat daca acestea nu s-au intarit
sau deteriorat si ca invelisul interior nu s-a subtiat.
d. In cazul tuburilor de metal, acestea nu trebuie sa fie restrictionate,
strangulate sau stricate.
e. Unele conducte de alimentare cu ulei au garnituri reutilizabile care permit
doar repozitionarea furtunului. Trebuie verificata corectitudinea instalarii
garniturii, astfel incat sa nu existe fragmente de furtun blocante in ansamblu.
3. Garniturile de etansare pot cauza probleme atunci cand sunt utilizate
necorespunzator in sistemul de admisie sau evacuare al uleiului pentru
turbosuflanta. Problemele se identifica in momentul in care garnitura utilizata
este extrudata in conductele pentru ulei, conexiunile fiind strangulate. Este
interzisa utilizarea siliconului pentru etansarea conexiunilor de intrare si
iesire ulei.
Cand aceste tipuri de materiale intra in admisia pentru ulei curgerea uleiului
catre unul sau mai multe lagare va fi blocata sau intrerupta. Fluxul uleiului
si presiunea pot de asemenea forta materialul in lagare, care poate duce la o
anumita uzura. In cazul carcasei centrale depunerile se pot extinde suficient
pentru a impiedica iesirea uleiului.
4.Turbosuflanta trebuie pre-unsa avand grija sa nu se blocheze.
5. Aerul provenit din circuitele deschise trebuie filtrat. Conducta de scurgere
a uleiului este lasata deconectata de la turbosuflanta in timp ce motorul este
stimulat pana ce uleiul se scurge din carcasa centrala. O scurgere de ulei
constanta indica lipsa golurilor de aer in afara sistemului de lubrifiere.
6. Trebuie sa se asigure ca lubrifiantul este curat si la nivel optim de
operare. Atunci cand este posibil, filtrul de ulei trebuie umplut cu ulei curat
pentru a minimaliza timpul de amorsare.
Remedierea problemelor
In foarte multe cazuri, turbosuflantele sunt inlocuite de pe motoare inainte de
a se stabili cauzele defectelor aparute. Este obligatorie inspectarea starii si
conexiunilor turbosuflantei inainte de a fi demontata de pe motor.
Atunci cand demontarea turbosuflantei este necesara, in timpul demontarii
furtunurilor, a suruburilor sau a legaturilor trebuie determinat daca
legaturile sunt stranse si fara sparturi. Odata ce dezasamblarea a fost facuta
poate fi dificil sau imposibil de constatat care au fost conditiile in care
s-au produs defectiunile.
Intretinerea turbosuflantelor
In functie de frecventa aparitiei defectelor, cauzele generatoare pot fi variate.Vom
identifica in continuare cateva dintre acestea:
Defectiuni ale turbosuflantelor cauzate de problemele de lubrifiere: retinerea
uleiului, restrictionarea sau lipsa curgerii uleiului, prezenta corpurilor
straine in ulei.
Defectiuni determinate de patrunderea obiectelor straine in rotoarele
compresorului si/sau ale turbinei.
Procedura de intretinere vizeaza in mod deosebit filtrarea aerului si calitatea
uleiului. Aceste zone sunt importante datorita vitezei de operare a
turbosuflantei. Adoptarea unor proceduri de operare adecvate si a unei politici
de intretinere preventiva ofera sistemului turbo o lunga durata de viata.
Procedurile de intretinere sunt bazate pe intervale stricte de functionare ale
motorului, perioade de timp sau kilometri parcursi. Acest fapt se datoreaza
unei largi varietati a lubrifiantilor, a modurilor de operare si a conditiilor
la care sunt supusi acestia.
Intretinerea preventiva a turbosuflantei consta in primul rand in asigurarea
pastrarii integritatii motorului si a sistemului de alimentare cu aer. Motorul
nu trebuie exploatat intr-un mod care sa genereze o functionare defectuoasa a
turbosuflantei.
Proprietarul vehiculului trebuie incurajat sa respecte urmatoarele masuri de
siguranta pentru a asigura o buna functionare a turbosuflantei:
1. Dupa pornirea autovehicolului, accelerarea motoruui este recomandata doar
dupa ce presiunea uleiului a fost stabilizata. Turarea motorului imediat dupa
pornire poate forta turbosuflanta sa functioneze la viteza maxima inainte ca lagarele
sa poata fi lubrifiate adecvat. Functionarea unei turbosuflante cu lubrifiere
insuficienta poate provoca uzura lagarelor. Repetarea acestei greseli poate
conduce la defectarea prematura a turbosuflantei.
2. Oprirea motorului sa va face numai dupa scaderea turatiei la relanti.
Turbosuflanta functioneaza la viteze si temperaturi constante care sunt mai
mari decat cele ale celorlalte categorii de componente ale motorului. Atunci
cand un motor functioneaza la capacitate/turatie maxima, viteza si temperatura
turbosuflantei sunt de asemenea la maxim. Pot aparea probleme ale motorului sau
turbosuflantei atunci cand motorul aflat la turatie maxima este oprit brusc.
Pentru evitarea problemelor se recomanda functionarea intr-o stare de repaos
medie sau cu o 'sarcina usoara', care in acelasi timp sa mentina
intreaga presiunea uleiului si fluxul de aer din sistemul de racire. Urmand
aceste sfaturi se poate preveni rotatia prelungita a turbosuflantei fara
lubrifiere si formarea depunerilor de calamina in spatele rotorului turbina,
fapt ce conduce la uzura prematura a segmentilor de etansare.
3. Sistemul de ungere al turbosuflantei trebuie amorsat de fiecare data dupa ce
a fost efectuat un schimb de ulei sau orice serviciu care implica o scurgere a
uleiului. Motorul trebuie pornit de cateva ori inainte de intra in sarcina.
Apoi trebuie pornit si lasat la relanti pentru o perioada de 2-3 minunte
inainte de accelerare, pentru ca intreaga circulatie a uleiului si presiunea
acestuia sa se regleze.
4. La temperaturi scazute si in cazul in care vehiculul nu a fost utilizat
pentru o perioada mai lunga de timp, presiunea normala a uleiului motorului si
curgerea acestuia sunt afectate. In aceste conditii motorul trebuie pornit si
lasat in starea de repaos pentru cateva minute, pentru a permite intregului
sistem sa ajunga la temperatura de lucru iar uleiul la vascozitatea normala,
inainte de a intra in sarcina.
5. Trebuie evitate perioadele lungi de repaos ale motorului. Combinatia de
presiune scazuta din turbina si compresor si rotatia mica a axului
turbosuflantei poate permite uleiului sa se prelinga peste segmenti in turbina
sau in compresor. Acest lucru poate produce uzuri in carcasa lagar in zona de
etansare a segmentilor si poate avea efecte negative asupra rotorului.