Capacitatea de a evalua corect situatiile de urgenta a conducatorului auto

CAPACITATEA DE A EVALUA CORECT SITUATIILE DE URGENTA A CONDUCATORULUI AUTO

Multi dintre conducatorii auto care au comis accidente declara ulterior ca, in situatia data, nu au stiut cum sa actioneze, ca s-au pierdut. De ce? Cel mai probabil pentru faptul ca in situatiile critice-limita nu a functionat perfect sistemul de reglare a comportamentului adecvat.

Situatiile critice sunt previzibile atunci cand se pot procura suficiente informatii operationale pentru reglarea comportamentului la volan. Acestea fac parte din urmatoarele trei categorii:

informatii de natura tehnica;

informatii de natura meteorologica;

informatii de natura psiho-fiziologica.

1 Disfunctionalitati ale vehiculului

Explozia unui pneu, defectarea mecanismului de directie sau a sistemului de franare etc. - pentru fiecare dintre ele exista cate un singur comportament adecvat, care trebuie stapanit prin simulari

si antrenamente. De exemplu, in cazul exploziei unui pneu, este contraindicata franarea sau virarea brusca a volanului in directia opusa partii in care s-a produs defectiunea.

2 Situatii critice de ordin meteorologic

Acestea sunt generate de variatiile atmosferice si termice, sunt patinarile si deraparile care sunt de urmatoarele tipuri:

deraparea la bruscarea volanului;

deraparea la franare;

deraparea in viraj.

deraparea la accelerare.

Deraparea la bruscarea volanului

Se produce la o actionare brusca a acestuia in conditii de aderenta scazuta, chiar la viteze mici de deplasare.

Deraparea la franare

Se produce cand franarea este violenta si de durata. in acest context, rotile se blocheaza si aluneca pe carosabilul alunecos. Imobilizarea vehiculului se produce pe o distanta mult mai mare, iar vehiculul nu mai poate fi controlat. Conduita preventiva recomanda prevenirea situatiilor in care se poate produce deraparea.

Deraparea in viraj

in timpul unui viraj, din cauza fortei centrifuge, autovehiculul tinde sa-si mentina directia initiala de deplasare, avand tendinta sa derapeze spre exterior. Aceasta tendinta este mai accentuata intr-o curba stransa, cu raza mai mica. Daca viteza sau bracajul rotilor sunt excesive, forta centrifuga depaseste aderenta statica, care se transforma in aderenta de derapare si pneurile aluneca lateral. Daca se produce concomitent si blocarea rotilor prin franare, deraparea laterala a vehiculului este mai rapida.

Eseu: Transportul naval - implicatii asupra dezvoltarii economice a zonei de litoral si Delta Dunarii Document online: Prescriptii referitoare la conceptia, constructia, controlul si incercarile cisternelor mobile si ale containerelor de gaze cu elemente multiple (cgem

2.5 Deraparea la accelerare

Ca fenomen de patinare, se produce atunci cand momentul motor transmis rotilor motrice depaseste frecarea dintre pneu si carosabil. La pornirea de pe loc, pneurile care patineaza nu mai pot pune autovehiculul in miscare. Pe timpul deplasarii, ruperile de ritm prin supraturarea motorului sau prin reducerea brusca a acceleratiei, mai ales in treptele inferioare de- viteza, pot produce deraparea in orice directie, cu consecinte grave, imprevizibile (tamponare frontala, iesiri de pe carosabil etc.).

Comportamentul adecvat in asemenea situatii impune ridicarea lenta a piciorului de pe pedala de acceleratie, evitarea franarii si actionarea volanului in directia in care a derapat autovehiculul. Deraparea este cu atat mai greu de controlat cu cat viteza este mai mare. Iata de ce conduita preventiva reclama reducerea vitezei in toate situatiile in care se observa potentiale pericole (gheata, polei, mazga etc).

3 Situatiile critice de ordin psiho-fiziologic

Sunt generate de conducatorul auto si sunt mai greu de stapanit decat cele enumerate anterior. Ele pot fi foarte variate, de exemplu distragerea atentiei, oboseala, adormirea la volan, consumul de alcool sau de medicamente contraindicate sau droguri, existenta unei afectiuni medicale etc. Pentru prevenirea acestor situatii, conduita preventiva recomanda conducatorului auto ca la aparitia celor mai discrete semnale de alarma sa ia masuri pentru a le inlatura sau, daca acest lucru nu este posibil, sa nu mai conduca pana la rezolvarea problemei respective.

4 Evitarea unor obstacole aparute brusc

Analizele referitoare la accidentele de circulatie arata ca este mai usor sa se modifice traiectoria unui autovehicul decat sa fie oprit brusc. Manevrele de ocolire sunt cai mai bune pentru evitarea unei coliziuni si sunt preferabile imobilizarii vehiculului.

Daca accidentul este pe cale sa se produca, nu trebuie uitat ca manevra de evitare, care se poate termina in cel mai rau caz prin coliziune laterala, este preferabila coliziunii frontale sau in spate.

Solutiile posibile si recomandate sunt urmatoarele:

franare si imobilizare inainte de obstacol;

franare pentru reducerea vitezei de deplasare pana in apropierea obstacolului, dupa care se efectueaza manevra de ocolire prin:

schimbarea benzii, in acelasi sens, daca exista o banda alaturata libera;

iesirea pe acostament, daca este posibil;

deplasarea pe contrasens, daca nu exista' alte pericole potentiale;

iesirea in decor, pe cat posibil fara impact frontal cu obiecte din decor;

incadrarea intre roti a gropilor si a obstacolelor de dimensiuni mici;

abordarea numai cu rotile de pe o parte a obstacolelor care nu pot fi incadrate intre roti;

deplasare sinuoasa, in scopul de a micsora distanta reala de oprire in siguranta.

Cea mai mare parte a situatiilor ce impun manevre de urgenta decurg in general din erorile de conducere proprii sau ale celorlalti participanti la trafic si se produc atunci cand nu se respecta reglementarile legale privind circulatia pe drumurile publice.

Se naste intrebarea daca se poate reduce riscul producerii unor situatii de urgenta. Raspunsul este cu siguranta da. Cum? Prin vigilenta vizuala, detectarea din timp a potentialelor pericole, comunicarea intre participantii la trafic, adaptarea vitezei de deplasare.

Cele mai frecvente situatii ce impun manevre de ocolire de urgenta sunt urmatoarele:

intrarea pe contrasens a autovehiculelor ce vin din sens invers. Manevrele recomandate sunt: iesirea in afara partii carosabile, in partea dreapta. Conducerea preventiva recomanda la nevoie chiar lovirea autovehiculului cc se insereaza in trafic in fata noastra, daca prin aceasta manevra se evita lovirea frontala cu alt autovehicul.

aparitia brusca pe carosabil in fata noastra a oamenilor, animalelor sau vehiculelor ce ies din curti, garaje, alei laterale, drumuri secundare sau a unor obiecte cazute pe carosabil, gropi etc. Manevrele recomandate sunt de franare, ocolirea obstacolului si revenirea pe carosabil.

Conducerea preventiva recomanda, daca este necesar, sa se utilizeze claxonul, care atrage atentia celorlalti participanti la trafic cu privire la existenta unui pericol si permite evitarea anumitor accidente.

Acvaplanarea

Reprezinta fenomenul de plutire aparenta a pneului pe o pelicula de apa.

Acvaplanarea se produce in general la viteza mare, atunci cand carosabilul este acoperit de o pelicula de apa, care genereaza pierderea sau reducerea aderentei. La viteze mari, efectul este de pierdere a controlului asupra directiei si franei.

Pentru eliminarea sau reducerea posibilitatilor de producere a fenomenului atunci cand stratul de apa de pe carosabil este substantial, se recomanda:

sa se ruleze cu viteza mica (< 60 km/h);

sa se asigure o presiune normala in pneuri;

sa nu se circule cu pneuri cu uzura peste limitele admise.

6 Obisnuinta

Analiza dinamicii accidentelor de circulatie arata ca, din pacate, omul este vinovat, in calitatea lui de participant la trafic, de producerea a peste 90% din evenimentele rutiere inregistrate anual. Totusi, asa cum am mai spus, cel mai usor se poate actiona asupra factorului uman in randul factorilor ce compun sistemul om-vehicul-drum.

O parte dintre conducatorii auto, pe care norocul nu i-a ocolit o perioada lunga de timp si care nu au fost implicati in evenimente rutiere grave, strecoara frecvent greseli, pe care le constientizeaza, dar nu incearca sa le elimine. Este o practica la fel de periculoasa ca si cea generata de ceilalti factori care diminueaza capacitatea de conducere, fiind vorba, de fapt, de obisnuinta de a:

nu respecta reglementarile privind circulatia rutiera;

rula cu autovehicule cu stare tehnica necorespunzatoare;

incerca sa recupereze timpul pierdut (datorita modului defectuos de a-si organiza deplasarea, ruland mai rapid);

se comporta de o maniera agresiva si de a nu-i respecta pe ceilalti participanti la trafic;

parca sau a opri mijlocul de transport acolo unde aceste manevre sunt interzise;

a nu acorda prioritate celor care au acest drept etc.

Iata de ce, in spiritul conduite preventive, recomandam renuntarea la obiceiurile invechite, adaptarea la nou, la schimbare in general si adoptarea unui comportament rutier bazat pe cunostinte teoretice si practice solide, pe o atitudine de intelegere a necesitatii respectarii regulilor de circulatie, a tehnicilor de conducere preventiva si pe luciditate.

Analiza factorilor care influenteaza capacitatea de conducere a scos in evidenta si urmatoarele aspecte ale unui comportament rutier viciat de obisnuinta:

conducerea sub influenta bauturilor alcoolice;

obiceiul de a conduce obosit sau sub influenta drogurilor sau a medicamentelor ce reduc capacitatea de conducere;