SURSELE
ISTORIEI SOCIALE, OBIECTIVE.STIINTIFICE, METODE SI TEHNICI DE
CERCETARE.III. EXTINDEREA SPATIULUI DE MANIFESTARE A ISTORIEI SOCIALE.
PROLIFERAREA INVESTIGATIILOR ASUPRA SURSELOR ORALE
Intelegem
prin surse, informatiile pe care le cerceteaza si
utilizeaza istoria sociala pentru realizarea obiectivelor sale
stiintifice. Virtual,
sursele istoriei sociale sunt multiple. In realitate, ele sunt mai putin
numeroase, desi nu exista interdictii pentru intrebuintarea
oricarui izvor. Spre deosebire de sociologie, care dispune practic
de totalitatea informatiilor, data fiind situatia
privilegiata de reconstructie a vietii sociale pe baza
investigatiilor directe si mai putin pe surse din trecut,
istoria si istoria sociala utilizeaza aproape exclusiv izvoare
din trecut. Valoarea documentara a acestora, in perspectiva obiectului de
studiu al celor doua "tipuri" de istorie, este diferita si, prin
urmare, reprezinta un criteriu de selectie a surselor. Principalelesurseale istoriei sociale sunt:
rezultatele cercetarilor arheologice; unele documente istorice cu
incarcatura sociala (pe care sociologii le definesc ca
fiind documente sociale); scrieri istorice din trecut (indeosebi
monografiile); "faptele artistice" (picturi, fresce, litografii etc.);
"limbajul social"; marturiile orale (istoria orala).
Lista
"documentelor" care sunt utile istoricului social mai cuprinde: rapoarte
oficiale, publicatii periodice, scrisori, jurnale perso-nale, "care
releva in profunzime si in detaliu ariile interne ale
experientei umane" (Jan Hecht), literatura hagiografica (Sofia Boesch
Gajano), relatari parohiale (Mattei Dogan, Robert Pahre), "arhivele
fiscale", "inventare de bunuri", "liste electorale" (Philippe Vigier) etc. In
afara lor, istoria sociala penetreaza zone sociale din trecut si
prin mijlocirea insemnarilor de calatorie, condicilor
domnesti si bisericesti, registrelor de dijme, catagrafiilor,
actelor de vistierie, hotararilor instantelor
judecatoresti, institutiilor politice etc., jurnalelor de front,
foilor de zestre, genealogiilor, biografiilor sociale, fotografiilor de epoca,
monografiilor s.a.m.d. Marea varietate de informatii, a impus
elaborarea unor sisteme de clasificare, care au la baza criterii diferite
(Septimiu Chelcea, Ioan Marginean, Ion Cauc). Documentele sociale
reprezinta una din sursele esentiale ale istoriei sociale.
Surse
ale istoriei sociale sunt considerate si "obiectele de arta",
"desenele", "faptele artistice" (Jan Hecht), imaginile picturale, ilustratele,
filmele documentare (pentru timpurile mai apropiate zilelor noastre) s.a.,
limbajul social si istoria orala.
Istoria
orala a dobandit, in ultima jumatate de veac, o importanta
deosebita. Se recunoaste ca este o sursa complexa
si relevanta sub raportul informatiilor pe care le
furnizeaza. Importanta istoriei orale este cu atat mai mare cu cat
pentru anumite spatii geografice (Africa, America de Nord si de Sud,
Australia, nordul inghetat al Asiei si Europei precum si
Groenlanda etc.), in care isi prelungesc existenta urmasi ai
unor triburi de indieni, aborigeni, eschimosi sau de alta origine,
reprezinta singura sursa care permite reconsiderarea trecutului
istoric al unor populatii si deopotriva realizarea unei istorii
a acestora.
Obiectivul stiintificesential sigeneros
(dar greu de atins) al istoriei sociale consta in realizarea unei istorii
a evolutiei sociale (nationale si universale) de la inceputuri
si pana in contemporaneitate (in inteles de timp istoric care se
apropie de "barierele" prezentului) ce presupune reinvierea imaginilor unor
lumi trecute in insasi esenta lor umana: modul in care
oamenii, ca fiinte sociale, au inteles sa intre in raporturi
unii cu altii, sa-si faureasca forme variate si
complexe de agregare sociala, sa raspunda la
provocarile naturii si la propriile lor asteptari,
aspiratii, exigente etc., sa imagineze si sa creeze,
in paralel cu sistemul social, alte sisteme (economic, juridic etc.),
sa-si faureasca propriul univers mental despre natura,
lume, viata, moarte, sa adopte norme si reguli de
comportament s.a.m.d.
Metodele si tehnicile de cercetare sunt relativ consistente, dar considerabil mai
reduse decat cele ale sociologiei. Metodele transversale utilizate de sociologi
sunt partial si restrictiv valorificate de istorici, dintre acestea
observatia si ancheta fiind in masura sa le furnizeze
unele informatii. Alte metode de care istoria sociala se arata
preocupata sa le aplice sunt biografiile sociale si studiile de
caz. Analizele de continut nu lipsesc din arsenalul istoricilor, iar in
ultimele decenii se arata preocupati si de studii cantitative.
Monografia sociala istorica este o metoda raspandita
si intrebuintata de multa vreme, ca si cea
comparativ-istorica.
Istorie
sociala, pp.
35-69
