Sociologie
Dezvoltare comunitara si modernitateDEZVOLTARE COMUNITARA SI MODERNITATE Procesele de dezvoltare comunitara initiate de FRDS sustin emergenta aspectelor legate de modernitate chiar si la nivelul unei comunitati isoric si geografic fixata pe cursul traditional al vietii. In inima Apusenilor, langa "casa Iancului", o comunitate reuseste, prin implementarea cu succes a unui proiect de refacere a principalului drum de acces in localitate, cu finantare FRDS, sa isi incurajeze durabil diverse elemente de modernitate, elemente care la prima privire nu par a fi legate de evolutia proiectului comunitar. Toleranta etnica, reducerea abandonului scolar, imbuntatirea locuirii, cresterea capacitatilor de organizare a actiunilor comune sunt doar cateva domenii in care se poate vedea o influenta pozitiva a ceea ce s-a reusit cu suportul FRDS, intr-o comunitate in care traditionalitatea si izolarea riscau sa nu lase loc suficient de manifestare modernitatii. I. INTRODUCERE II. OBIECTIVELE STUDIULUI Obiectivul studiului de caz a fost urmarirea modului in care, intr-un proiect FRDS de reabilitare a micii infrastructuri rurale din zona Alba, s-au sustinut si sunt promovate principiile si filozofia FRDS de dezvoltare comunitara si de sustinere a aspectelor legate de modernitate. Pentru ceea ce s-a intamplat in perioada de initiere si implementare a proiectului ne-au preocupat urmatoarele aspecte: care a fost situatia socio-economica a localitatii si a comunei; cum s-a "nascut" proiectul, cine au fost initiatorii; care a fost nivelul diverselor tipuri de capital in proiect; cum s-a realizat contributia comunitatii; care a fost relatia membrilor C.C.P. cu comunitatea; ce beneficii imediate au avut membrii comunitatii; daca investitia a fost prelungita tehnic si social in modernizarea localitatii, a gospodariilor si a mentalitatilor. Pentru situatia actuala a comunitatii studiate ne-a interesat in ce masura se perpetueaza si se dezvolta dupa inchiderea unui proiect urmatoarele: urmarirea starii obiectivului finantat si consistenta sentimentului de proprietate asupra lui din partea autoritatii locale, a membrilor grupului de initiativa si a comunitatii in ansamblul ei; orientarea actiunii la nivelul comunitatii catre nevoile exprimate de membrii diverselor grupuri; preocuparea pentru conditiile de viata ale tuturor membrilor comunitatii; implicarea grupului de initiativa in intretinerea proiectului si in dezvoltarea comunitatii; capitalul social de proiect si transmiterea de catre membrii grupului de initiativa a experientei lor si altor membri ai comunitatii; perceptia proiectului FRDS ca un succes al comunitatii si al efortului comun dirijat spre o nevoie prioritara; "constiinta FRDS", caracterizata prin sustinerea si intretinerea obiectivului finantat, recunoasterea contributiei FRDS la dezvoltarea comunitara, mentinerea unui interes activ pentru legaturi operative si informationale despre programele si politica Fondului, recunoasterea validitatii abordarii de tip "de jos in sus", initiativa locala, auto-organizare pentru proiecte comune prioritare, dezvoltarea culturii parteneriale, depasirea "sentimentului de neputinta" de a face ceva prin mijloace proprii pentru eliminarea deprivarilor locale etc. beneficiile directe si indirecte ale proiectului FRDS pe linia dezvoltarii comunitare si a capitalizarii modernitatii; III. Metodologia Obiectivul studiului nostru a depasit simpla auto-evaluare a succesului proiectelor, vizand consecintele de durata pe linia dezvoltarii comunitare si a sustinerii modernitatii atat tehnice, cat si sociale. Metodele folosite pe teren (interviul si observatia) pentru atingerea obiectivului studiului s-au etalat pe un interval temporal relativ scurt, in luna mai 2005 (cu implicarea consultantului si a doi operatori). S-au realizat o serie de observatii, interviuri nestructurate cu lideri formali si informali implicati respectiv neimplicati in proiect, interviuri individuale de profunzime semistructurate, interviuri structurate si o relevanta discutie de grup. IV Analiza proiectului DE REABILITARE A DRUMULUI COMUNAL Contextul comunitar Proiectul de reabilitare a drumului comunal Avram Iancu - Tarsa a avut ca obiectiv strategic realizarea unei infrastructuri solide, moderna in contextul unui sat din Muntii Apuseni, in care drumurile sunt in fapt ulite de pamant, in cel mai bun caz drumuri forestiere. Trebuie tinut cont de asemenea ca Muntii Apuseni si in speta comuna analizata au un aspect de "cetate muntoasa", in care accesul dinspre orasele mici de munte (Campeni, Abrud) este dificil, atat din cauza distantei sau a starii drumurilor judetene, cat mai ales din cauza formelor de relief, care desi sunt frumuseti turistice de cert potential, contribuie prin relativa lor inaccesibilitate la izolarea locuitorilor si a localitatilor din aceasta zona. O diagnoza interesanta a zonei Alba din Muntii Apuseni releva urmatoarele lipsuri de resurse comunitare, unele dintre ele cu un puternic caracter istoric: Muntii Apuseni sunt bogati in resurse naturale, in timp ce oamenii care-i locuiesc sunt printre cei mai saraci din tara, iar regiunea este dintre cele mai putin dezvoltate; extractia miniera si metalurgia neferoasa fiind principalele sectoare furnizoare de locuri de munca in zona, crizele economice ciclice si restructurarea economica si sociala pe care o traverseaza in prezent aceste sectoare conduc la o crestere puternica a somajului in Muntii Apuseni, pe un areal larg si la o saracire accentuata a populatiei locale; producatorii agricoli, in particular crescatori de animale, nu au debusee pentru produsele lor. Nu exista, in zona, nici o structura organizata de comercializare pentru produsele lor. Din acest punct de vedere zona este complet destructurata; patrimoniul natural al zonei este foarte bogat, atat in privinta subsolului, cat si a solului, a formelor de relief, peisaje, etc., dar populatia nu are acces liber la toate aceste resurse. Tot patrimoniul natural este prost gestionat si prost pus in valoare;
infrastructurile fizice si sociale subdezvoltate nu permit o evolutie polivalenta; zona este lipsita de structuri si din punct de vedere profesional si social: lipsesc organizatiile neguvernamentale care sa reprezinte parteneri de dialog si, la nevoie, forte de presiune pentru autoritati pentru a reprezenta interesele populatiei din zona (nici pe ansamblu, nici pe profesiuni), sindicatele sunt slabe, iar spatiul rural montan este lasat in voia sortii; spre deosebire de restul zonei montane din Romania, unde populatia scade vertiginos pe aproape intreaga perioada analizata, in zona aceasta scadere este mult mai limitata, in unele localitati realizandu-se chiar cresteri. Satul Tarsa, desi nu este centru de comuna, cuprinde mai mult de jumatate din populatia de 1850 de locuitori ai comunei (1080). In Tarsa numarul de persoane in varsta se situeaza in media din Muntii Apuseni, de 23 - 32 %, iar multi dintre acestia sunt beneficiari de ajutor social. Comunitatea din Tarsa are de asemenea un grup numeros de romi (60 de familii in 50 de gospodarii) asezati la marginea localitatii. Romii au venit in Tarsa dupa cel de-al doilea razboi mondial, istoria venirii si participarii lor la viata comunitatii fiind relatata astfel: "Tiganii erau fierari, faceau topoare, fiere de plug, locuiau in Dealu Crisului, de langa Baia de Cris. In urma cu aproximativ 50 de ani au venit trei tigani in Tarsa, s-au inmultit, sunt multi acum, au copii. Nu exista conflicte cu ei, nu sunt hoti, recalcitranti". Si romii au o parere buna despre romani, mai ales fata de primar, care incearca de mai multi ani sa le imbunatateasca conditiile de viata, in special sa le rezolve problema apei potabile, care este procurata actualmente din Ariesul Mic. Tarsa nu este totusi o comunitate teritoriala compacta, nici macar din punct de vedere al relatiilor de vecinatate. Alaturi de satul nucleu Tarsa, unde oamenii au de altfel un grad mai ridicat de confort al locuirii si al facilitatilor comunitare (scoala, biserica, punct farmaceutic etc.), exista mai multe "cranguri" (13) care sunt relativ izolate. Interventia Fondului a avut darul de a rezolva o problema extrem de grava, drumul de pamant - care este "stramosul" actualului drum reabilitat - nepermitand accesul cu masinile in sat in cea mai mare parte a anului. Afectata de impracticabilitatea drumului era intreaga viata a comunitatii, nivelul de trai al locuitorilor din Tarsa si densitatea contactelor cu exteriorul, mentinerea relatiilor cu rudele, prietenii si cunostintele din comunitatile vecine. Initiatorii proiectului Categoria "initiatori ai proiectului" ascunde in fapt mai multe tipuri de initiative, pornite multe din interese comunitare (de a beneficia toti de ceva), venite "de jos" din sat sau tot "de jos", dar din afara comunitatii, de la persoane care sunt legate intr-un fel sau altul de Tarsa sau de comuna Avram Iancu. Urmarind initiatorii din proiect am descoperit ca tipologia lor este corelata cu anumite capitaluri (stocuri de resurse) existente in comunitate si care au fost valorificate prin actiunea unor reprezentanti, garanti sau depozitari ai acestora. In privinta initierii si sustinerii reusitei proiectului de la Tarsa, focus-grupul a relevat ca s-au succedat si s-au combinat mai multe initiative, rand pe rand carma fiind preluata, fie de actualul primar, fie de o fiica a satului (functionar la Agentia Zonelor Miniere), fie de cativa fii ai satului (personalitati pe la judet, specialisti la drumuri si poduri sau personalitati culturale). Faptul ca drumul Avram Iancu-Tarsa se afla in imediat vecinatate a drumului spre Muntele Gaina a permis de asemenea tarsenilor sa se planga direct mai-marilor politici in tranzit spre "Targul de Fete" despre "necazul" lor. Dar, precum odinioara Avram Iancu, pastrand insa importanta istorica disproportionata a celor doua momente, dusul cu jalba nu a avut efect. Pana in momentul cand, odata informati de "d-na V.", tarsenii, prin mai multi lideri ai lor (reprezentand toate starile capitalului social), i-au strans pe oameni, si-au definit prioritatea - reabilitarea drumului de legatura - si au format grupul de initiativa. Grupul de initiativa a cuprins astfel: directorul scolii, un inginer pensionar, preotul, un invatator, profesorul de istorie fiu al satului, viceprimarul, un padurar, un paznic de pasune si alti 3-4 membri ai comunitatii. Lucrurile nu au fost totusi foarte clare de la inceput: "la prima sedinta oamenii au fost sceptici, la a doua sedinta am inteles ca s-a intamplat si in alte parti", relateaza un participant la focus-grup. S-a format de asemenea o delegatie de tarseni care a mers in zonele vecine, in sate ca Garda, Albac, Bistra si Salciua sa vada alte proiecte FRDS: "am vorbit cu oamenii de drum, am vrut sa vedem ce se poate face si am vrut sa comparam cu ce avem aici". Important a fost ca s-au convins de faptul ca se poate face ceva important pentru comunitatea lor, iar banii li se dau daca participa si ei la proiect. Nu a fost totusi usor pentru grupul de stakeholderi sa-i convinga pe ceilalti sateni sa participe la proiect, sa-si ia angajamente: "Punctul sensibil a fost atunci cand le-am prezentat ca trebuie sa contribuim si noi. Nu era posibilitatea de a face aceasta cu bani, ci cu zile munca, cu lemne pentru cofraje, cu piatra sparta si carata si cu ce mai aveam pe aici." Structura C.C.P.-ului a fost aleasa si dupa criteriul increderii: presedinte a fost ales directorul scolii (argumentul unei autoritati legitime), iar trezorier a devenit preotul, "pentru a avea oamenii incredere deplina" explica un intervievat. Este momentul in care intra in scena, in prim-plan, un alt stakeholder foarte respectat in comunitate, preotul din Tarsa. Tanar, bucurestean prin nastere, venit in Tarsa de 7-8 ani a reusit intr-un timp record nu numai sa castige increderea oamenilor si sa valorifice stocul de incredere al institutiei pe care o reprezenta, dar sa realizeze si un proiect social foarte apreciat, chiar in anul in care a fost acceptat proiectul FRDS. Beneficiind si de sprijinul sotiei sale, consilier la primarie, preotul a redat increderea tarsenilor in propriile lor forte. In evolutia implementarii proiectului de la Tarsa un moment sensibil l-a constituit perioada de asteptare de dupa instruirea membrilor C.C.P., la Busteni si accesarea primilor bani. Vizita supervizorului, inainte de venirea primei transe, reuseste sa detensioneze atmosfera de neincredere care incepuse sa se dezvolte printre tarseni. Odata incepute lucrarile graficul de executie a fost accelerat si a solicitat o mobilizare si o organizare foarte buna: "Au venit banii, au fost anuntati oamenii. Dupa licitatie am avut o prima discutie cu executantul. S-a intocmit un grafic, iar in fiecare seara erau anuntati oamenii care aveau de lucru a doua zi. Oamenii au inteles. Parintele a fost mai tanar, multe sarcini trebuia sa le preia el, cand nu mai putea mergeau altii. Organizarea a fost pe echipe. Venea bascula si noi trebuia sa imprastiem piatra. Fiecare membru al CCP-ului a avut un sector si le spunea oamenilor ce sa faca" (fostul presedinte al CCP). Beneficiari si beneficii Drumul reabilitat a permis tarsenilor sa aiba acces la drumul national ce face legatura cu ceilalti locuitori ai comunei si cu restul tarii, revigorand unele activitati economice, in special cele legate de industria lemnului. Mai multi agenti economici se arata interesati de investitii in turism, existand chiar unele intentii pentru programe Sapard sau chiar proiecte hoteliere. Mereu se face o comparatie de catre sateni cu celelalte comune din Apuseni, unde investitiile in agroturism au fost permise de existenta unor drumuri asfaltate sau pietruite. Se spera inca in dezvoltarea de astfel de pensiuni si in succesul lor. Un alt beneficiu al drumului este accesul deplin al autobuzului regulat spre Campeni, oamenii putand astfel sa-si vanda unele produse pe piata urbana sau sa ia legatura facil cu rudele lor de la oras. Drumul a contribuit indirect si la reducerea abandonului si a absenteismului scolar dupa terminarea celor 8 clase, indeosebi copiilor provenind din familiile sarace si care sunt la liceele sau scolile profesionale din Campeni sau Abrud devenindu-le accesibila naveta cu autobuzul si implicit continuarea studiilor. Desi inchiderea minelor din zona a redus la zero numarul muncitorilor navetisti, au inceput sa apara alte categorii de persoane interesate in transportul in comun: functionari, micii mestesugari, fii ai satului, etc. Exemplul proiectului FRDS cu participarea larga a membrilor comunitatii a creat premisele unei constientizari a puterii initiativei locale, astfel incat a crescut si increderea generalizata in ceilalti, increderea in colaborarea dintre localnici si participarea oamenilor la initiative comunitare. Autoritatile locale realizeaza si ele beneficiile unor astfel de procese de dezvoltare comunitara, desi unele reticente nu sunt depasite total. Unele reprosuri la adresa celor care nu participa decat verbal la actiunile comune, multe dintre ele cu caracter social, trebuie insa privite intr-o lumina pozitiva, deoarece nu este decat de salutat, pentru progresul comunitatii, insistenta tarsenilor de a sti cum au fost gestionati banii, de ce nu se desfasoara asa cum stiau ei unele lucrari etc. Se recomanda astfel, pentru evitarea unor neintelegeri, o mai intensa activitate de comunicare directa dintre lideri si cetateni si instituirea unor proceduri de informare oficiala, periodica si constanta prin adunari publice. Probleme si solutii tehnice Drumul ce a facut obiectul finatarii, se desprinde din drumul judetean DJ762 si are ca punct final localitatea Tarsa. Lungimea totala a drumului este de 4085 m. Drumul vechi existent a necesitat corectii in special in plan longitudinal, care au condus la incadrarea drumului in prevederile normelor tehnice in vigoare. Drumul a fost pietruit de catre agentul de executie in termenii prevazuti calendaristic, timp de 4 luni, de la sfarsitul lunii iunie pana in octombrie 2003. Pietruirea drumului a implicat rezolvarea unor probleme de care depindea confortul si siguranta circulatiei: latimi corespunzatoare, amenajarea curbelor in plan si spatiu, realizarea de santuri, rigole si podete de descarcare pentru scurgerea si descarcarea apelor meteorice si a celor provenite din izvoare. Buna executie si intretinere a acestor lucrari este dovedita de faptul ca nici o portiune de drum nu a fost afectata de scurgerile de ape dupa inchiderea proiectului. De asemenea nu s-a produs nici o degradare a latimii partii carosabile, a zidurilor de sprijin si a apararii de mal cu anrocament din piatra bruta. Lucrarile de intretinere ce privesc comunitatea au fost efectuate de cate ori a fost necesar de catre voluntari sau beneficiari ai Legii Venitului Minim Garantat. La finele anului 2003 are loc receptia executiei lucrarii si predarea acesteia catre Comitetul de Intretinere a Proiectului. Placutele de informare de la capetele de delimitare a drumului afisate la loc vizibil sunt aratate cu mandrie de sateni, ca un simbol al participarii si succesului comunitar. In perioada de garantie a proiectului au fost executate lucrari corespunzatoare de intretinere, iar printr-un protocol marcat festiv in anul urmator obiectivul a fost predat din administrarea Grupului din comunitatea rurala saraca in administrarea Consiliului Local al comunei, reprezentat de actualul primar, fost membru al Grupului comunitar. Ca urmare a intemperiilor atmosferice, dar si a nerespectarii de catre transportatorii de lemn a limitarilor de tonaj si viteza pe drumul pietruit, in cursul vizitei de supervizare post-implementare efectuata in mai 2005 de catre personalul de specialitate al Fondului, sucursala Alba, starea obiectivului este apreciata in termeni relativi ca buna, cu amendamentul ca desi nu s-au produs devieri de la prevederile tehnice de intretinere, totusi este nevoie de o cilindrare a gropilor, care pe unele portiuni pot ameninta starea generala a drumului. De altfel, printr-o anexa la Contractul de intretinere se prelungea termenul de garantie al lucrarii de catre Agentul de executie, cu prevederea mai multor lucrari de intretinere: prelungire podet tubular in dreptul zidului, transport piatra concasata si material de pavare cu 5 autobasculante la cererea comunitatii sicilindrat zona cu gropi. Beneficiarii lucrarii se arata increzatori in realizarea acestor lucrari si, de altfel, primele lucrari sunt deja efectuate in proportie de 60 % (prelungire podet si transport piatra concasata pana la un punct de imprastiere). Din observatiile de teren, din mai 2005, se constata ca drumul dispune de sant pe margine pe toata portiunea sa de 4 Km, pe partea cu Ariesul Mic s-au realizat intarituri, podete si structuri de sustinere din piatra zidita si beton, exista de asemenea 6 tuburi transversale pentru scurgerea apei de pe versantul muntos (podete) in stare buna necolmatate, iar pe unele portiuni s-au format gropi ce urmeaza a fi cilindrate si/sau astupate. Sustinerea modernitatii La scoala din Tarsa erau in 2005 94 de copii, repartizati egal intre cele doua cicluri. Nu exista astfel pericolul imediat a unui dezechilibru scolar, urmare si a unor schimbari in procesele demografice. Populatia din Tarsa este mai tanara decat ansamblul comunei, iar stabilitatea teritoriala a populatiei este remarcabila (mobilitatea socio-ocupationala este redusa, precum si migratia temporara in strainatate). Tarsenii sunt astfel interesati nu in cautarea in alta parte a modernizarii si a facilitatilor vietii moderne, ci in obtinerea unui confort cat mai corespunzator cerintelor actuale percepute de ei. Principalele evolutii spre modernizare constate in mai 2005 sunt: foarte multe gospodarii au fost modernizate pe linia confortului interior in ultimii 4 ani (s-au realizat bai, amenajari ale curtii, asfaltari, pietruiri, tencuieli si zugraveli interioare, mici consolidari sau schimbari ale functionalitatii unor camere);institutiile locale (scoala, primaria, biserica, muzeul Avram Iancu) s-au deschis spre public si spre implicarea membrilor comunitatii in activitati culturale, educative, sociale si informative;tarsenii s-au deschis spre comunicatii externe (a crescut sensibil numarul de mijloace de transport personale, numarul de antene parabolice si de posturi telefonice); a crescut cifra de afaceri a unor intreprinzatori locali, chiar daca unele afaceri pot ameninta ecosistemul local (gaterele); a crescut puternic gradul de informatizare (dotare cu computere) a scolii si primariei; s-a ridicat gradul de cunoastere, acceptare si chiar instituire in practica comunitatii a procedurilor de dezvoltare comunitara promovate de FRDS, pastrandu-se in acelasi timp un interes larg cetatenesc pentru relatii stranse cu Fondul (in acest sens putem vorbi de o « constiinta FRDS »); a crescut spiritul antreprenorial participativ (foarte multi tineri cauta impreuna cu familiile si cunostintele lor oportunitati si resurse pentru a deschide pensiuni, pastravarii, ciupercarii, puncte farmaceutice, ateliere artizanale care sa valorifice traditiile locale etc.); a crescut numarul de « straini » care viziteaza comuna Avram Iancu si in particular Tarsa; a crescut implicarea tarsenilor in proiecte sociale si in imbunatatirea situatiei de viata a celor defavorizati sau saraci (copii abandonati, persoane cu handicap, varstnici si romi); a crescut numarul de tarseni care aduc sau duc in satele si comunele invecinate idei inovatoare (« retete » de alimentare cu apa, prelucrarea si comercializarea unor bogatii naturale, imbunatatirea unor tehnologii de prelucrare a lemnului etc.). Metodele calitative utilizate de noi (interviul si observatia) nu pot certifica ca toate aceste evolutii, declarate de cei intervievati, unele confirmate prin observatii exterioare, sunt datorate proiectului finantat de Fond, dar cu siguranta asocieri si afinitati se pot certifica. Drumul a redat speranta tarsenilor ca isi pot realiza aspiratiile si visurile in locurile natale si a crescut valoarea economica si sociala a satului in intregul sau (cel putin aceasta este perceptia unor « fii ai satului »). Resursele comunitare (capitalurile) ale succesului din proiect De ce totusi Tarsa si nu alte sate din comuna ? Raspunsul nu este foarte greu de gasit. Tarsa era astfel, pana la momentul proiectului, singurul sat-nucleu din comuna care nu avea un drum accesibil. Nu numai saracia comunitara a impulsionat Tarsa in realizarea proiectului, ci si resursele de capital uman, social si simbolic mai ridicate de aceasta data decat in celelalte sate. Capitalul uman era si este in Tarsa unul extrem de important in economia realizarilor comunitare. Oamenii sunt deschisi, au radacini puternice in aceasta zona, emotionale si materiale si vor sa reuseasca aici si nu in alta parte. Tin sa faca ceva pentru ei si pentru familiile lor. Capitalul simbolic a avut si ele un impact deosebit. Mandri de ei si chiar de satul lor, tarsenii nu sunt totusi asa de mandri de comuna lor in ansamblu. Se fac astfel dese referiri la unele evenimente de dupa revolutie petrecute in Casa Iancului, Vidrisoara sau Centru (celelalte sate ale comunei), nu foarte demne de lauda spun ei si care au adus si o faima negativa acestor locuri, pline totusi de o istorie inca vie a vietii si mostenirii lui Avram Iancu. Tarsenii au vrut astfel sa faca ceva si pentru a "spala din rusinea unor evenimente conflictuale recente" care nu le-au facut cinste. Istoria are astfel o incarcatura speciala pentru ei. Capitalul material, desi nu foarte consistent, al locuitorilor din Tarsa are cateva note distincte fata de satele din comuna. Aici sunt si cei mai multi saraci (procentual), judecand dupa beneficiarii de ajutor social (VMG), dar si oamenii care au reusit sa-si faca case frumoase sau care si-au dezvoltat afaceri cu lemne sau agro-alimentare. Majoritatea caselor sunt construite din piatra, lemn sau caramida si sunt acoperite cu tigla sau placi "internit". Exceptii sunt casele in care locuiesc romii, care sunt din chirpici si acoperite cu carton asfaltat, cu bitum. In sat telefonia digitala Romtelecom functioneaza la multi localnici prin telefoane fara fir si este des folosita, facturile telefonice fiind destul de incarcate. Comunicatiile sunt si ele prezente. Deoarece departarea si distanta dintre gospodarii nu permite instalarea unui serviciu de televiziune prin cablu, multi tarseni au antene parabolice. Din pacate mici afaceri sau industrii locale nu sunt, cu exceptia a doua gatere. Padurea este astfel principala resursa industriala a comunei, cei mai in varsta transmitandu-le tinerilor obiceiul dogaritului si al deplasarilor la "ciubarit" prin satele de campie. Capitalul educational este unul ridicat, comparativ cu satele si comunele vecine. Aproximativ 40% din localnici au peste 4 clase, de aici ridicandu-se de asemenea mai multe personalitati culturale, stiintifice si politice. Daca 20% din populatia satului o reprezinta copiii, cei care frecventeaza scoala constituiau in 2001 11% din total populatie. Nu se inregistreaza cazuri de abandon scolar in clasele I-VIII, chiar si in randul romilor. Scoala a fost si este o institutie respectata, iar toti titularii scolii locuiesc in sat. Capitalul social de proiect. Tarsenii au invatat lectia participarii si a initiativei si i-au invatat si pe altii, cati au stat sa-i asculte. In 2002 se dezvolta un frumos serviciu social in Tarsa (finantat printr-un proiect nerambursabil, dar si prin alte fonduri locale), de care au beneficiat 9 copii cazati in doua dormitoare si care a creat pentru locuitorii comunei 4 locuri de munca. In comuna, de la satele nucleu spre "cranguri" s-au mai implementat doua proiecte FRDS pentru drumuri vicinale. Si romii au fost atrasi in realizarea de proiecte, ei manifestandu-si interesul pentru mai multe proiecte de infrastructura sau sociale care sa le rezolve unele prioritati. Deocamdata nu s-a castigat nici un proiect pentru ei, iar drumul reabilitat mai trebuie inca imbunatatit in zona lor. Romii insa sunt incantati de faptul ca nu mai sunt noroaie si ca ajung repede la autobuzul spre orasul Campeni. Capitalul social bonding (relatiile de incredere toleranta, incredere si colaborare intre persoanele care sunt si se considera asemanatoare) care mai este numit in literatura de specialitate si capital de tip traditional, a fost si este unul ridicat in Tarsa. Tarsenii au relatii de vecinatate foarte bune, necunoscandu-se cazuri de conflicte majore intre vecini, ajutorul dat in momente dificile ale vietii fiind un lucru de la sine inteles. Istoria recenta cuprinde mai multe proiecte realizate impreuna, dintre care cel mai notabil este frumoasa biserica ("cea mai tanara biserica de pe Valea Ariesului"), construita in 1968, pictata si sfintita in 2002. Biserica este astfel ilustrarea sau materializarea capitalului social bonding. Capitalul social bridging (incredere, toleranta si deschidere fata de cei care ii considera diferiti) a permis o dezvoltare si datorita convietuirii dintre romani si romi, comunitatea din Tarsa fiind astfel mai toleranta decat celelalte sate. Tarsenii au invatat sa-i accepte pe cei diferiti de ei si datorita ocupatiilor traditionale de aici, precum si datorita fostilor lucratori minieri de la Baia de Aries. Multi tarseni s-au raspandit prin tara, in Banat in special, pastrandu-se insa legatura cu cei de aici. Capitalul social bridging a crescut in timpul si dupa derularea proiectului. Capitalul social linking (increderea in autoritati), desi situat la un nivel mai scazut pana in momentul derularii proiectului, a crescut ca urmare a proiectului, existand aici o victima si un castigator, ca urmare a acestei evolutii. Astfel, fostul primar, care nu a fost implicat direct sau indirect in proiect, nefiind perceput ca un mare sustinator al proiectului, a pierdut increderea oamenilor, in timp ce fostul viceprimar a reusit, prin sprijinul pe care l-a dat grupului de initiativa, sa-si atraga simpatia tarsenilor si sa transforme acest capital in capital politic, fiind in prezent primarul comunei. Prioritatile actuale ale comunitatii si lectia (insusita a) incluziunii si participarii comunitare Folosind ca experti mai multi stakeholderi din comuna Avram Iancu, am determinat nevoile prioritare la un an de la inchiderea proiectului. In 2005, la fel ca in momentul initierii proiectului, problema care trebuie rezolvata in primul rand de comunitate este tot o problema de infrastructura (intretinere drum, alimentare cu apa etc.). Alte doua prioritati identificate de experti au fost construirea unui dispensar si a caminului cultural. Locuitorii din Tarsa recunosc si ei aceleasi prioritati, dar faptul remarcabil este ca se orienteaza spre facilitati ale modernitatii si de asemenea ca adauga listei identificata de experti si necesitatea unor servicii de infrastructura (alimentarea cu apa potabila) pentru romi. Desi romii nu constituie o forta sociala importanta, ei au intrat pe agenda comunitatii si s-a depus un proiect spre finantare nerambursabila la Agentia Nationala pentru Romi. Chiar daca a fost respins, proiectul este promovat in continuare de catre autoritatile locale si sustinut de comunitate. Chestionarul aplicat in comunitate ne-a relevat de asemenea o intentie de masa a tarsenilor de a participa la proiecte sociale (intre 30-50% ar contribui cu munca) poate si sub influenta covarsitoare a preotului, a carui lipsa temporara (plecat pentru catva timp in Spania) ii face pe unii sa declare: "Abia asteptam sa vina parintele, suntem orfani fara dansul". Succesul proiectului comunitar Casa de Copii i-a intarit in aceasta optiune. Nu aceeasi intentie se mai manifesta pentru proiecte de infrastructura (doar 20-30%), fapt explicabil si prin faptul ca nu mai vad o lucrare majora la care sa mai fie nevoie de intreg satul. Intrebati de asemenea daca ar fi din nou in 2001, ce proiect ar initia, tarsenii au raspuns elocvent: "am avea aceeasi prioritate, nu prea sunt sanse pentru locuri de munca, drumul e al tuturor". V. Sinteza proceselor de dezvoltare comunitara si modernizare prin proiectul de reabilitare a drumului comunal Evolutii de pre-implementare si implementare Socio-economic, comunitatea istorica a Tarsei se sustine prin resursa verde « padurea », iar pentru valorificarea acesteia are nevoie de cai de comunicatie cu localitatile urbane. Prioritatile locale de reducere a saraciei si de dezvoltare se definesc pleacand de la starea resurselor locale, a cailor de comunicatie si a competentelor « industriale » dobandite in anii de comunism de locuitorii de aici. Alegerea prioritatilor este deci o rezultanta a interactiunii istorice om-natura si a competentelor locale majoritare. Post -factum, dupa ce s-au derulat competitiile pentru granturile FRDS, putem spune ca avem o « tara a drumurilor de piatra » in Apuseni, deoarece aici majoritatea proiectelor finantate de Fond au fost cele pentru reabilitarea drumurilor comunale/vicinale. In tabelele urmatoare sunt prezentate separat procesele de dezvoltare comuntara si de sustinere a modernitatii in perioada de pre-implementare si de implementare. Tabelul 1. Evolutiile in directia dezvoltarii comunitare
Tabelul 2. Evolutiile in directia modernitatii
Comparatii pe evolutiile post- implementare Pentru etapa post-implementarii aspectele urmarite in analiza comparativa au fost sintetizate astfel: obiectivul finantat este perceput ca fiind mai mult in sarcina autoritatii locale, in cazul reabilitarii de drum comunal. In consecinta si succesul proiectului a fost atribuit si valorificat mai mult de vice-primarul din Avram Iancu, implicat in proiectul de la Tarsa, care a ajuns actualmente un respectat primar al comunei; agenda comunitatii este desenata astazi in functie de nevoile exprimate de diversele grupuri, inclusiv de cele dezavantajate. Aceasta evolutie este mai pronuntata la Tarsa si din cauza unei deschideri mai mare a stakeholderilor locali fata de informatiile despre FRDS si rezultatele sale; putem spune ca la Tarsa se sustine existenta unei "constiinte FRDS", definita prin intretinerea obiectivului finantat, recunoasterea contributiei FRDS la dezvoltarea comunitara, mentinerea unui interes activ pentru legaturi operative si informationale cu programele si politica Fondului, recunoasterea validitatii abordarii de tip "de jos in sus", beneficiile directe si indirecte ale proiectului FRDS pe linia iradierii modernizarii si dezvoltarii comunitare etc.; grupul de initiativa a ramas implicat in intretinerea proiectului; persoanele implicate in proiect au luat contact direct, prin intermediul sucursalelor sau a departamentelor operationale ale FRDS, cu noile reglementari ale FRDS legate de dezvoltarea de retele sau proiecte de follow-up. VI. Implicatii strategice si practice Tinta strategica a interventiilor FRDS a fost reducerea saraciei comunitare si cresterea capitalului social. In conditiile unor comunitati nefacilitate, am constatat ca procesele de dezvoltare comunitara si de sustinere a modernitatii au avut evolutii previzibile, astfel: s-a ridicat treapta de modernitate nu numai a comunitatilor in care s-au implementat proiecte, dar chiar si a comunelor si zonelor din care acestea fac parte, prin intermediul proceselor de imitatie; s-a incurajat si facilitat introducerea unor elemente ale modernitatii in gosopodariile traditionale; diferentele dintre zonele tarii in privinta stocurilor de capital si a tipologiei initiatorilor de proiecte pot fi marcante si din aceasta cauza trebuie studiate si definite; Sunt astfel justificate urmatoarele strategii de actiune la nivel de Fond: o preocupare constanta pentru o "maxima imprastiere" a fondurilor FRDS pe zonele sarace sau cu putine resurse de dezvoltare; o analiza atenta a nevoilor locale, a intentiilor de participare si a nivelului prognozat al contributiei locale este esentiala in succesul unor interventii regionale ale Fondului; mentinerea contactului direct cu comunitatile finantate de Fond, prin vizite in teren cu personalul specializat (supervizori, facilitatori sau membri ai sucursalelor), creste sustenabilitatea proiectelor si sustine "constiinta FRDS" care, gestionata corespunzator, poate fi un factor al incurajarii unor aspecte ale modernitatii in comunitatile mici sarace, prin care sa se usureze viata cotidiana a autohtonilor si sa creasca calitatea locuirii in zona.
|