Stat minimal/ stat maximal - sustinatori

Conform datelor statistice obtinute din mai multe studii, nu exista un consens in ceea ce priveste bunastarea. Aceasta se datoreaza faptului ca este posibila o diversificare a optiunilor pentru un stat maximal/stat minimal, sau faptul ca exista factori care influenteaza optiunea pentru un anumit tip de stat.

Iar pentru determinarea uneia din aceste optiuni au fost luate in calcul urmatoarele variabile:

varsta, sexul, averea, educatia, mediul rezidential, numarul de copii minori aflati in intretinerea familiei, orientarea spre valori moderniste/traditionaliste si numarul problemelor sociale percepute ca fiind foarte grave.

Predictorul cel mai puternic este numarul de probleme grave percepute, care variaza direct cu optiunea pentru stat maximal. Adica, cu cat persoana va percepe un numar mai mare de probleme ca fiind foarte grave, cu atat va fi mai orientata catre sustinerea unui stat maximal. Invers cu variabila prezisa variaza averea. Cu cat persoana detine mai multe resurse materiale, cu atat ea va respinge interventia statului in furnizarea bunastarii. Tot invers cu optiunea pentru stat maximal variaza si educatia subiectului si orientarea catre valori traditionaliste. Acestea ne demonstreaza ca persoanele cu un nivel de educatie mai redus si orientate spre valori traditionale sunt mai dispuse sa  sustina interventia statului in asigurarea bunastarii.

Se poate concluziona ca atat factorii care tin de interesul personal, cat si cei legati de orientarea valorica joaca un rol deosebit in determinarea optiunii pentru un stat maximal in furnizarea bunastarii. Numarul de probleme percepute de subiect ca fiind foarte grave, determina asteptari crescute fata de stat pentru rezolvarea acestora, statul fiind probabil singurul actor capabil sa faca fata unui numar tot mai mare de solicitari.

Cei cu resurse materiale scazute si cu nivel de educatie redus, vor fi mai afectati de transformarile sociale si economice care au loc si mai putin capabili sa se adapteze noilor realitati. Pe aceste persoane, dificultatea situa]iilor cu care se confrunta si carora nu sunt pregatiti sa le faca fata ii determina sa astepte ajutor din partea unei instante exterioare. In plus, vechiul model comunist atribuia statului sarcina asigurarii unui minim de buastare pentru toti cetatenii sai, in conditiile in care acestia nu erau total pasivi. Aceste circumstante ii determina pe cei cu resurse materiale si educationale putine sa opteze pentru o interventie cat mai semnificativa a statului in asigurarea bunastarii.

Cea de-a patra variabila inclusa in model, orientarea valorica spre traditionalism

vs. modernism, implica un alt tip de explicatie. Traditionalismul presupune atasament fata de modelele de comportament traditionale si fata de normele traditionale. Astfel, cei care sunt orientati spre traditionalism vor fi mai inclinati sa sustina conservarea ordinii si sa respinga noul. Deci "traditionalistii" vor fi inclinati sa sustina un stat puternic interventionist, dupa modelul impus de vechiul regim. Optiunea pentru stat maximal

in asigurarea bunastarii nu este influentata de sex, mediul rezidential, varsta si numarul de copii minori aflati in intretinerea familiei, in conditiile in care mentinem sub control averea, educatia, traditionalismul si modul de definire a situatiei.

Numarul de copii minori nu constituie un element care sa determine asteptari crescute din partea statului. Chiar daca schimbarile survenite in societate au afectat familiile cu mai multi copii, prin erodarea nivelului beneficiilor financiare de care se bucurau aceste familii, prin desfiintarea creselor si gadinitelor de intreprindere si prin multi alti factori, totusi solutia rezolvarii acestor problem nu este asteptata de la stat. Probabil in acest caz rezolvarea unei parti a problemelor ridicate de cresterea si ingrijirea copiilor a fost preluata de catre reteaua

familiei si de catre cea a comunitatii. In plus, cresterea somajului i schimbarile survenite in patternul de ocupare a fortei de munca, care favorizeaza in mai mare masura angajarea in munca a barbatilor, rata somajului feminin inregistrand valori superioare ratei generale (Simona Stroie, 1999, apud Voicu,2005), determina o redirectionare a femeilor catre ocupatiile casnice.

Se confirma astfel asteptarea legata de imbinarea efectelor factorilor care tin de interesul personal si a celor legati de orientarea ideologica asupra optiunii pentru stat maximal sau minimal.