"si ei sunt ai nostri". un centru de zi intr-o fosta exploatatie miniera

"SI EI SUNT AI NOSTRI". UN CENTRU DE ZI INTR-O FOSTA EXPLOATATIE MINIERA

In anul 2003, FRDS a aprobat acordarea unui grant fostei colonii miniere din Ciudanovita pentru infiintarea unui centru de zi al carui scop major era "sa creasca nivelul educational al unui numar de 20 de copii defavorizati din localitate".

Este acest proiect unul de succes? Desprins de contextul social in care a fost implementat si utilizand criterii 'obiective' de evaluare a succesului/ esecului, raspunsul ar fi mai degraba negativ. Dar - asa cum incearca sa puna in evidenta studiul de fata - o intelegere adecvata a coordonatelor acestui proiect si a sanselor lui de supravietuire dupa incheierea finantarii FRDS - nu se poate realiza fara o "punere in context" a proiectului, fara a lua in calcul elementele distinctive ale saraciei locale.

Iar raspunsul la intrebarea - Ce inseamna un proiect de succes? - se pare ca nu este atat de simplu

I. INTRODUCERE. DE LA URANIU LA SARACIE

In august 2003, FRDS a aprobat acordarea unui grant in fosta colonie miniera din Ciudanovita pentru infiintarea centrului de zi "Si ei sunt ai nostri", al carui scop major era - potrivit cererii de finantare - "sa creasca nivelul educational a unui numar de 20 de copii defavorizati din localitate.

De atunci, s-a scris destul de mult despre Ciudanovita, dar deloc despre proiectul FRDS. Ratiunea prima a deselor referiri, atat in mass-media scrisa, cat si in cea audio-vizuala, a fost mereu aceeasi: localitatea, fiind o fosta exploatatie miniera de uraniu marcata de disponibilizari masive in anii '90, se confrunta cu probleme ecologice grave din cauza inchiderii necorespunzatoare a minelor si a radioactivitatii ridicate din zona. Aceasta stare de fapt a fost 'exploatata' de jurnalisti in doua directii majore diferite: unii au accentuat riscurile de a nu inchide "dosarul de mediu" in negocierile cu Uniunea Europeana (ex. Adevarul economic, mai 2004), in timp ce altii au incercat sa faca 'vizibile' efectele si riscurile sociale ale unui mediu radioactiv. Insa, in ambele situatii 'uraniu' si 'saracie' au fost utilizate intodeauna impreuna, iar localitatea descrisa drept 'o zona a mortii' (Banateanul, noiembrie 2004), "loc al saraciei si al mortii lente" (Jurnalul National, decembrie 2004) etc.

Surprinzator sau nu, se pare ca spectaculosul mediatic este destul de departe de banalul cotidian: locuitorii vorbesc prea putin de uraniu - de problemele ecologice si riscurile de imbolnavire - si mult mai mult despre saracie si de asigurarea mijloacelor de subzistenta. Intr-un fel, chiar se simt deranjati de imaginea vehiculata de media: "Au venit aia de la TVR si Antena 1, au filmat numai niste baraci care au ramas dupa al doilea razboi mondial si niste copii descultiNe-au facut de rasul lumii." - povestea un locuitor din colonie. Tocmai de aceea a existat si o atitudine reticenta a unor localnici in a-mi vorbi deschis despre 'efectele uraniului', explicabila - banuiesc - prin modul in care am fost perceput de catre unii dintre acestia: "inca un reporter care va spune lucruri neadevarate despre noi".

Revenind la proiectul FRDS, acesta inca nu s-a incheiat existand intarzieri fata de graficul initial. In plus, partenerii nu si-au indeplinit in mod corespunzator responsabilitatile asumate initial, autoritatile locale preluand aproape in intregime managementul proiectului. Izolarea comunitatii, dar si lipsa de experienta a acestora din urma au dus la aparitia unor dificultati in implementarea proiectului, dificultati care au fost in cea mai mare parte depasite prin sprijinul periodic oferit de FRDS. In prezent, centrul de zi furnizeaza servicii multiple copiilor defavorizati din Ciudanovita: servicii de educatie scolara si pre-scolara (ore de desen, muzica, sprijin la realizarea temelor pentru scoala sau la invatarea limbilor straine etc), de educatie in domeniul sanatatii si de educatie religioasa. De asemenea, centrul de zi ofera copiilor o masa zilnica, dar si multiple posibilitati recreative (jocuri sportive, vizionare TV sau video etc). Chiar daca functioneaza doar de 8 luni, se poate spune ca centrul a adus un 'castig' semnificativ nu doar beneficiarilor directi, dar si comunitatii in ansamblu. Fara a exagera, proiectul are realmente un impact social major, iar comunitatea si autoritatile locale spera ca se vor gasi resursele - umane si financiare - pentru continuarea acestuia pe termen lung. 

In ce masura poate fi considerat acest proiect drept unul de succes? Desprins de contextul social in care a fost implementat si utilizand criterii 'obiective' de evaluare a succesului/ esecului, raspunsul ar fi mai degraba negativ. Dar - asa cum vom incerca sa aratam in cele ce urmeaza - o intelegere adecvata a coordonatelor acestui proiect si a sanselor de supravietuire dupa incheierea finantarii de la FRDS - nu se poate realiza fara o "punere in context" a proiectului, fara a lua in calcul elementele distinctive ale saraciei locale. Iar raspunsul la intrebarea - Ce inseamna un proiect de succes? - se pare ca nu este atat de simplu

II. DESCRIEREA COMUNITATII: INTRE IMAGINEA CONSTRUITA DE MEDIA SI PERCEPTIA LOCALA

Pozitionare geografica

Colonia miniera este centrul administrativ al comunei Ciudanovita (jud. Caras-Severin) si este situata in vecinatatea paraului Jitin si a muntilor Poiana Rusca. Din comuna mai fac parte satele Jitin si Ciudanovita, care sunt in fapt asezarile cele mai vechi, colonia fiind infiintata abia in secolul XX, o data cu deschiderea minelor de uraniu.

Relativ la gradul de izolare, colonia este asezata la o distanta de 21 km de orasul Oravita si 72 km fata de Resita. Accesul din colonie catre celelalte doua sate este destul de dificil, acestea fiind situate la o distanta de 4 km (Ciudanovita), respectiv 7 km (Jitin). Drumurile intra-comunale si de acces la terenurile agricole si exploatarile silvice sunt, majoritatea de pamant. Exista doar o portiune de drum intre Colonie si Oravita care este asfaltata.

Elemente de istorie a coloniei miniere

In perioada interbelica s-a deschis in Ciudanovita, de catre nemti, una din primele exploatari de uraniu din Romania. Dupa incheierea razboiului si pana la inceputul anilor '60, acestea au fost preluate de catre rusi, care au deschis si altele noi in zona. Multiplicarea exploatarilor de uraniu a presupus saparea unor galerii de unde au fost scoase materiale si depuse sub forma de halde la gura minei. Insa multe dintre aceste lucrari au fost abandonate si 'uitate', iar de jumatate de secol nu s-a realizat aproape nimic pentru identificarea si ecologizarea acestor surse cu potential radioactiv ridicat.

Ca urmare a intensificarii exploatarii de uraniu, populatia comunei a crescut semnificativ intre 1930 si 1970 - de altfel, perioada in care s-a infiintat si s-a dezvoltat colonia miniera. La sfarsitul anilor '70, in colonie locuiau mai mult de 3500 de migranti, iar la minele din imprejurimi erau angajati aproximativ 10.000 de mineri.

Firesc, a avut loc si o dezvoltare a infrastructurii, mult mai mai acentuata in Colonie decat in satele Jitin sau Ciudanovita: s-au construit blocuri de locuinte, s-a realizat alimentare cu apa si canalizare doar in colonia miniera pe o lungime de 4 km, comuna a fost electrificata in totalitate, s-a introdus retea de telefonie, s-au dezvoltat facilitatile de sanatate, educatie etc.

La fel ca in toate zonele miniere, a existat si in Ciudanovita o discriminare intre localnici si 'migranti' in timpul socialismului: daca primii constituiau, de regula, personalul auxiliar din mina si lucrau la ''suprafata", majoritatea celor veniti erau nevoiti sa lucreze in "subteran".

O alta deosebire majora intre bastinasi si colonisti a constat in faptul ca, in timp ce ultimii se ocupau exclusiv de minierit, fiind doar muncitori, localnicii se ocupau si de agricultura, fiind tarani-muncitori - cum au fost numiti cel mai adesea[1].

Aceasta diferenta se explica nu doar prin faptul ca migrantii nu aveau terenuri in proprietate, dar si prin dezinteresul de a se implica in agricultura, in conditiile in care veniturile din minierit erau considerabile. Atat in trecut cat si astazi, o familie de colonisti nu aminteste de o gospodarie taraneasca decat prin cotetele pe care le-au ridicat in vecinatatea blocurilor de locuinte si in care depozitau lemne si cresteau/ cresc porci si/sau pasari de curte (vezi Fig. I).

Anii 90' .

"Daca nu veneau moldovenii si osenii aveam de lucru noi, banatenii, 100 de ani de aici inainte" (localnic, 45 ani)

"Aici poti sa mori, ca nu poti sa ajungi la spital" (copil din centrul de zi, 10 ani)

Anii '90 au insemnat declinul economic al zonei in urma ineficientei exploatarilor de uraniu si a disponibilizarilor din minierit. Inchiderea minelor a inceput in 1992, si a cunoscut doua valuri masive de disponibilizari - in '92-'93 si '97-'98 - ani in care s-au inregistrat cele mai multe 'iesiri' din Ciudanovita, majoritatea minerilor intorcandu-se in locurile de origine. In intervalul '91-'98 populatia a scazut cu ~33%, de la 1441 in 1991 la 997 in 1998:

Anul
Populatia totala
Sositi
Plecati					Eseu: Subiecte examen de licenta Referat: PROIECT DIDACTIC Limba romana - propozitia subordonata completiva indirecta
Spor migrator (sositi - plecati)
Spor natural (nascuti vii - decedati)

Efectele majore si imediate pe plan local ale inchiderii minelor au constat in: degradarea infrastructurii - deterioarea drumurilor, a retelei de telefonie, a magazinelor etc (vezi Fig II), scaderea calitatii serviciilor publice si a conditiilor de locuire (multe locuinte au fost parasite si neintretinute, ceea ce afecteaza, indeosebi in Colonie, calitatea locuirii)

In plus, dintr-o localitate 'legata' destul de bine cu exteriorul, Ciudanovita a devenit din ce in ce mai izolata; scaderea/disparita minerilor navetisti si regresul economiei locale au dus la disparitia mijloacelor de transport in comun cu regim regulat.[2] De asemenea, a scazut si atractivitatea comunei, foarte putine persoane cu un nivel de educatie ridicat - care ar putea contribui la dezvoltarea localitatii - au 'indraznit' sau 'indraznesc' sa se mute in comuna, ba chiar evita sa faca si naveta - si nu din cauza uraniului, ci a saraciei accentuate .

1999-2004: Economie locala si proiecte de dezvoltare

"Au plecat vreo 20 de persoane la munca in Portugalia, Spania si Italia. Cine sunt? Cei din Colonie mai mult, pentru ca ei nu au un rost" (localnic, 52 ani)

Prin HG 199/ 1999, localitatea Ciudanovita a fost declarata regiune defavorizata si a fost cuprinsa in zona Moldova Noua. Insa investitiile asteptate nu au aparut - asa cum s-a intamplat de altfel in majoritatea regiunilor mono-industriale, declinul demografic a continuat, chiar daca mai lent - 13% in perioada 1999-2004, iar saracia, somajul si riscurile de imbolnavire au continuat sa creasca.

Una din putinele sanse ale localnicilor de a gasi locuri de munca este implementarea proiectului de ecologizare a zonei miniere, proiect care ar presupune atit ecologizarea celor 35 de halde de steril[4], cit si inchiderea corespunzatoare a minelor si refacerea zonei. In acest sens, resurse locale exista: mai mult de jumatate din suprafata comunei este formata din paduri care nu au fost inca exploatate in folosul comunitatii. Din pacate insa, inceperea proiectului a intarziat destul de mult, tinand cont ca activitile miniere s-au redus treptat din 1999 la lucrari de intretinere a galeriilor. Pe de o parte, a fost nevoie de sprijin extern pentru realizarea unui studiu de fezabilitate, intrucat Romania nu are experienta in inchideri de mine de uraniu si ecologizare. In cele din urma, studiul a fost facut de firma Dames&Moore din Anglia, cu suport PHARE. Pe de alta parte, desi proiectul exista actualmente la nivelul Companiei Nationale a Uraniului (CNU) si ar fi trebuit sa fie demarat la inceputul anului 2004, lipsa resurselor bugetare intarzie implementarea lui.

Pana atunci insa, problema majora a localnicilor ramane asigurarea subzistentei. In fapt, "chestiunea radiatiilor" ii intereseaza prea putin, cei mai multi fiind de acord ca "aici nu se moare din cauza radiatiilor. Bine, trebuie facute analize medicale complexe sa se vada daca copiii au ceva, dar nu exista aparatura Se spune ca mori numai daca schimbi aerul si pleci de aici" (locuitor din Colonie).

Disponibilizarile masive din minierit din anii '90 au dus la o reorientare a economiei locale catre agricultura, cresterea animalelor si pomicultura. 'Colonistii', in cea mai mare parte neavand terenuri in proprietate, au fost nevoiti sa se angajeze in astfel de activitati economice ca zilieri pentru a asigura supravietuirea familiei. Oportunitatea de a lucra pe pamanturile celor care detin titluri de proprietate a fost creata de doua circumstante majore:

slaba mecanizare a agriculturii[6]

dezechilibrul demografic intre Colonie, pe de o parte si satele Jitin si Ciudanovita, pe de alta parte.

In anul 2000, distributia populatiei pe grupe de varsta in cele trei comunitati era urmatoarea:

Se observa cu usurinta ca populatia din Colonie este mult mai numeroasa, in timp ce imbatranirea demografica este mult mai accentuata in Jitin si Ciudanovita. In lipsa altor alternative, cei din Colonie au acceptat sa ofere o mana de lucru ieftina unei populatii imbatranite care avea/ are nevoie de 'brate' de lucru. Ziua de munca se plateste, de regula, in natura si reprezinta - la nivelul anului 2004 - echivalentul a 150.000 lei. Plata in natura se justifica, in primul rand, prin demonetarizarea economiei locale (criza banilor cash). Aceasta criza explica, in mare parte, si regresul activitatilor comerciale (vezi Fig III)

Daca in anii trecuti comerciantii acceptau sa vanda pe datorie (adica sa ofere un credit informal si fara dobanda pe care localnicii il returnau atunci cand primeau salariile, alocatiile pentru copii, pensiile etc), in prezent aceasta practica are o amploare mult mai redusa intrucat "vanzatorii si-au dat seama ca au de pierdut si ca nu-si mai pot recupera banii". Aceeasi criza a banilor ii determina pe unii dintre cei care locuiesc in Colonie sa presteze o zi de munca in folosul comunitatii decat sa plateasca chiria apartamentului, chirie care nu depaseste 50.000 lei.

Totusi, colonistii declara ca prefera plata in natura pentru o zi de munca, intrucat "daca iti da 1kg de branza, nu ti-l cantareste, poate sa fie si 1.3 kg, dar daca ceri 150.000 de lei, 150.000 de lei iti da. Si apoi, ce sa fac cu banii ca nu tin de foame? Trebuie sa le dau ceva de mancare la copii." (parintele unui beneficiar direct al proiectului FRDS)

III. CENTRUL DE ZI: DE LA MANAGEMENTUL PROIECTULUI LA BENEFICIILE COMUNITATII

Beneficiarii proiectului

Din familiile dezavantajate din Colonie au fost selectati, in urma unor anchete sociale, 20 de copii - 17 romani si 3 romi- considerati a fi "cazurile cele mai grave". Acestia au varsta de 3-14 ani si provin din 11 familii care nu au alte surse de venit in afara alocatiilor pentru copii si a ajutorului social primit de la primarie in baza Legii Venitului Minim Garantat.

Familiile care beneficiaza de proiectul FRDS fac parte din categoria celor cu foarte multi copii (in cele 11 familii exista 43 de copii minori), iar 5 dintre acestea sunt mono-parentale. Asa cum s-a mentionat in paginile anterioare, pentru a-si asigura un minim de subzistenta, membrii adulti ai familiei lucreaza adesea ca zilieri, prestand munci sezoniere - in agricultura, la cules de fructe, ciuperci etc. Calitatea locuirii este, fara indoiala, scazuta, iar conditiile de igiena si starea de sanatate a copiilor sunt precare.[7]

Centrul de zi

Din grantul FRDS (14.397 USD) si prin contributia autoritatilor locale si a comunitatii (~ 25% din valoarea grantului - 3680 USD) a fost reabilitata cladirea unei vechi gradinite din Colonie, care a fost pusa la dispozitie de catre Consiliul Local si care se afla intr-o stare accentuata de degradare (vezi fig IV)

Prin contributia locala au fost realizate lucrarile de reparatii exterioare si reabilitarea acoperisului, in timp ce amenajarile interioare s-au facut din grantul FRDS: o sala de clasa, o sala de jocuri, bucatarie mobilata modern, o sala de mese si grupuri sanitare.

Au existat intarzieri fata de graficul initial din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile, asa incat furnizarea serviciilor catre beneficari a inceput cu o intarziere de 3 luni - in aprilie 2004.

Servicii oferite

De-a lungul celor 8 luni de functionare a centrului de zi, copiii au fost impartiti in doua grupe-prescolari si scolari-si au beneficiat de alimentatie zilnica, servicii educationale (inclusiv educatie religioasa si in domeniul sanatatii corporale) si facilitati recreative.

De copiii de varsta prescolara se ingrijeste o educatoare, in timp ce de elevi se ocupa o invatatoare din localitate. Firesc, serviciile educationale sunt adaptate nu doar grupei de varsta, dar si nevoilor fiecaruia dintre beneficiari, mai ales in cazul celor de varsta scolara, unde accentul se pune pe realizarea temelor individuale si a invatarii limbilor straine.

Din punctul de vedere al copiilor, avantajele majore ale functionarii centrului sunt, in ordinea importantei: posibilitatea de a se juca si de a petrece timpul intr-un mod placut, respectiv posibilitatea de a fi ajutati sa invete. Adesea, pe langa beneficiarii directi ai proiectului, centrul se umple cu alti copii din Colonie care vin sa se uite la TV, sa se joace impreuna cu ceilalti etc

Pe de alta parte, parintii au recunoscut unanim ca, in urma infiintarii centrului, performantele scolare ale copiilor au crescut, indeosebi pentru cei care au intrat in invatamantul primar "Cum a intrat in clasa I ce au invatat in centrubastonase, liniute, tot felul.. i-a ajutat, dar in rest notele sunt tot asa". In plus, acestia au evidentiat tratamentul non-discriminatoriu de care se bucura toti copiii din centru: "Stii care e chestia? Nu se face diferenta. Am fost azi la centru. Toti o aranjau pe dna educatoare, o pieptanau. Nu face diferente, parca-i mama lor. La gradinita aia de jos, ala e tigan, ala eDaca are un copil foarte dragalas, al meu nu poate fi ca a lu' doamna".

Managementul proiectului

Potrivit cererii de finantare si acordurilor de parteneriat incheiate, ar fi trebuit sa se implice in administrarea centrului de zi si in furnizarea serviciilor, alaturi de primaria Ciudanovita - care a fost solicitantul proiectului - inca 4 parteneri:

Organizatia Salvati Copiii (Filiala Resita) s-a angajat sa coordoneze proiectul si sa "asigure serviciile sociale in cadrul proiectului pentru implementarea activitatilor proiectului"

Protopopiatul Ortodox-Oravita s-a angajat sa organizeze "activitatea educationala-religioasa in centrul de zi, desemnand o persoana care va prelua aceasta activitate"

Fundatia Ecologista Citex ar fi trebuit sa se implice, conform acordului de parteneriat, prin "desemnarea a doua persoane in echipa de implementare a proiectului si va asigura fondurile banesti necesare personalului centrului pe perioada derularii proiectului pentru plata a doua persoane pentru o perioada de 6 luni si dupa incheierea finantarii va prelua plata acestora"

Prefectura judetului Caras-Severin ar fi trebuit sa se implice "prin desemnarea unei persoane pentru a acorda consultanta de specialitate in derularea proiectului"

Din pacate, partenerii nu si-au indeplinit in mod corespunzator obligatiile asumate, asa incat Primaria Ciudanovita a preluat in intregime responsabilitatea derularii proiectului. Neavand insa experienta necesara in managementul unui astfel de proiect, reprezentantii primariei au dovedit o capacitate redusa de organizare, dar si de respectare a cerintelor FRDS, fapt ce a cauzat intarzieri fata de graficul initial.

Pe de o parte, au existat dificultati in constituirea echipei proiectului. "Abandonul" partenerilor a pus autoritatile locale intr-o situatie 'ingrata': din cauza izolarii comunitatii si a lipsei de resurse umane locale care sa fie atrase in echipa proiectului, s-a intarziat formarea acesteia. De pilda, pentru angajarea asistentului social primaria a esuat in incercarea de a 'atrage' o persoana cu studii superioare din localitatile invecinate, asa incat, din lipsa de alternative, a fost nevoita sa 'aleaga' o persoana din Ciudanovita, dar fara studii superioare.

Managementul proiectului a fost preluat, informal, de catre contabilul primariei, secretara si primarul in functie. Implicarea in activitatile proiectului s-a facut insa in functie de disponibilitatea de timp si abilitatile fiecaruia. Mai mult, indeplinirea responsabilitatilor legate de proiectul FRDS a fost perceputa de catre acestia drept o munca informala si secundara, care nu putea fi realizata decat dupa terminarea sarcinilor de serviciu: "Va dati seama, te apucai sa faci ceva astazi, dar iti veneau alte lucruri de facut, mai importante . trebuia sa faci listele pentru ajutoare sociale ca iti stateau oamenii la usa . si te mai apucai peste cateva zile, dar nu mai stiai exact unde ai ramas si ce trebuie facut . Nu a fost deloc usor: cine avea timp sa lase treburile de la primarie? Dar am invatat multe si o sa ne fie mai usor in alte proiecte."

Pe de alta parte, reprezentantii primariei au avut dificultati in elaborarea documentelor si rapoartelor catre FRDS, dar si teama de a cheltui necorespunzator banii din grant "ca sa nu faca o prostie". De aceea, FRDS a oferit periodic asistenta si sprijin - prin intermediul supervizorului si a personalului angajat - fapt ce a permis furnizarea in continuare de servicii catre beneficiari fara a fi afectata semnificativ calitatea acestora.

Implicarea beneficiarilor indirecti

"Eu in fiecare an ma duc la lucru in sat . fac zugraveala. Mai stau unele zile pe acasa si se mira si copiii:

<Mama, ce faci, nu pleci la lucru? > S-au schimbat acum vremurile. Acum sta mai mult barbatu-meu cu copiii" (mama unor copii din centrul de zi)

Declinul minieritului si orientarea economiei locale catre activitati predominant agricole a produs o mutatie mai putin vizibila, dar la fel de insemnata: schimbarea treptata a rolului femeii in cadrul familiei. Daca inainte era predominant casnica si se ocupa aproape exclusiv de educatia copiilor, o data cu procesul de disponibilizare a inceput sa se implice tot mai mult in activitatile de subzistenta din afara gospodariei.

Astazi, in Colonie, o familie transfera aproape in intregime functia educationala catre alte institutii locale: o educatie corespunzatoare a copiilor nu poate fi realizata in "goana" dupa subzistenta. Se explica astfel de ce deschiderea centrului are doua semnificatii majore pentru parintii copiilor: pe de o parte, le ofera lor timpul necesar pentru a asigura subzistenta familiei, iar pe de alta parte, le ofera copiilor o educatie pe care ei nu pot sa o ofere:

"Nu puteti sa luati de la 2 ani incolo? . sa mai scapam Uite, am 4 care-s mici: sa-i ai pe astia patru pe cap, va dati seama e un ajutor Si este ceva bine, si invata si multe lucruri. Daca stateau acasa nu aveam timp sa-i invatam atatea lucruri . poezii, basme. Eu n-am nici timp sa ma duc dupa ei : ii aduce vecinul meu sau dna educatoare"

"Ce reprezinta centrul pentru dvs? O bucuriepot sa ma duc la lucru, mai scapam de haine, nu le mai murdaresc daca stau acolo . Am mancat cucuruz trei luni de zile da' sa-i vad si eu oameni. Ca pentru ei fac, nu? Asta-i boala mea, sa fie imbracatiintotdeauna cand a fost o sarbatoare le-am cumparat cizmulite si haine noi"

"Noi, daca am sti ca se prelungeste centrul, noi am veni fiecare cu ceva de acasa, cu cartofi, cu . am pune fiecare mana de la mana ca sa scapam de ei si asa avem timp sa muncim"

Satisfactia beneficiarilor directi

Din analiza chestionarelor de evaluare a satisfactiei beneficiarilor a reiesit faptul ca, in cea mai mare parte, acestia sunt multumiti de serviciile oferite: 96% se declara "foarte multumiti", in timp ce 4% "multumiti".

Aceste cifre se explica prin faptul ca, in ciuda intarzierilor care au existat in furnizarea serviciilor si in pofida dificultatilor intampinate pe parcursul implementarii proiectului - retragerea unor parteneri, dificultati de selectare si constituire a echipei de proiect, dificulati in a asigura coordonarea proiectului etc - s-au depus eforturi sustinute pentru indeplinirea obiectivelor majore ale proiectului, si implicit, pentru satisfacerea nevoile prioritare ale beneficiarilor.

Astfel, se observa imbunatatiri semnificative in directia "prevenirii si inlaturarii abandonului scolar", precum si a "prevenirii vagabondajului, delincventei si socializarii copiilor prin asigurarea de servicii sociale" - in fapt, cele doua obiective majore ale proiectului.

Pe termen scurt, se poate spune ca aceste obiective au fost indeplinite. Pe de o parte, centrul de zi a preluat o parte din functiile educationale ale familiei, iar copiii au manifestat inca de la inceput interes fata de activitatile educative. In prezent, actorii locali apreciaza ca prin infiintarea centrului s-a redus semnificativ riscul de abandon scolar si au crescut performantele scolare ale copiilor din centrul de zi. Pe de alta parte, de la deschiderea centrului, copiii si tinerii din Ciudanovita dispun de o alternativa de petrecere a timpului liber: daca anterior activititatile recreative se desfasurau mai degraba in izolare, fara supraveghere si nu de putine ori in medii neprielnice, in prezent copiii petrec majoritatea timpului impreuna si supravegheati - ceea ce reduce riscul aparitiei de comportamente deviante. Pana la un punct, satisfactia subiectiva a copiilor din centru fata de serviciile oferite consta tocmai in atractivitatea centrului (vizibila prin numarul mult mai mare de copii care il freceventeza), in valoarea simbolica pe care a dobandit-o treptat in cadrul comunitatii locale.

Pe termen lung, se poate afirma ca s-au constituit deja premisele pentru asigurarea sustenabilitatii proiectului: atat membrii comunitatii, cat si reprezentantii autoritatilor locale au devenit constienti ca pot exista solutii la rezolvarea problemelor comune si, in plus, ca situatia dificila pe care o traverseaza copiii din comunitate nu reprezinta un datum asupra caruia nu se poate interveni. Dimpotriva, membrii comunitatii si echipa de conducere a proiectului "descopera" alte nevoi ale copiilor - precum "realizarea unui parc in fata centrului, cu leagane, tobogane", "realizarea de activitati in natura", "excursii la gradina zoologica" etc - si cauta sa identifice resursele si mijloacele prin care acestea sa fie satisfacute. De altfel, planul de intretinere a fost elaborat tinand cont tocmai de asteptarile multiple ale copiilor din centru si cuprinde urmatoarele obiective majore:

realizarea de meditatii pentru scolari

petrecerea eficienta a timpului liber pentru prescolari si scolari

deprinderea acestora cu igiena corporala si dentara

asigurarea unei alimentatii bogate in vitamine

imbunatatirea starii de sanatate prin asistenta medicala de specialitate.

In loc de concluzii: continuitatea proiectului

Poate fi considerat acest proiect drept unul de succes?

Daca luam in calcul coordonatele lui din cererea de finantare, raspunsul este negativ: au existat intarzieri fata de graficul initial, acordurile de parteneriat nu au fost respectate in totalitate etc. Daca ne gandim la dificultatile intampinate in timpul implementarii proiectului, la managementul mai putin satisfacator si la necesitatea interventiei periodice din partea FRDS, raspunsul ar fi iarasi mai degraba negativ. Mai mult, nici implicarea beneficiarilor indirecti nu a fost cea asteptata de FRDS in cadrul unui "proiect de succes" de servicii sociale.

Daca ne raportam la satisfactia beneficiarilor directi si la 'castigurile' acestora, am fi inclinati sa raspundem mai degraba afirmativ. La fel, daca luam in calcul beneficiile comunitatii in ansamblu de pe urma functionarii proiectului, si indeosebi 'profitul' familiilor care beneficiaza de proiectul FRDS. Nu este o exagerare in a afirma ca acest proiect are un impact social mult mai mare decat alte proiecte FRDS care au fost implementate cu usurinta, fara intarzieri si respectand coordonatele din cererea de finantare.

Totusi, aceste criterii de evaluare ale unui proiect de succes sunt circumstantiale si contextuale. Unul din criteriile majore de identificare a unui proiect de succes ramane totusi sustenabilitatea acestuia pe termen mediu si lung. Iar din acest punct de vedere, nu se pot spune spune prea multe, in momentul de fata, despre soarta proiectului din Ciudanovita, aflat in ultima luna de derulare cu finantare FRDS.

Pe de o parte, exista o hotarare a Consiliului Local - din septembrie 2004 - potrivit careia "se aproba preluarea cheltuielilor totale de personal pentru cele 5 persoane angajate ale centrului de zi din Ciudanovita, precum si a cheltuilelilor materiale pentru intreg anul 2005 din bugetul local, conform planului de intretinere al proiecului". Mai mult, primarul comunei si-a exprimat intentia de a continua acordarea sprijinului necesar pentru finantarea centrului atat cat va fi nevoie, mai ales dupa ce a vazut 'castigurile' comunitatii locale de pe urma functionarii centrului de zi.

Insa, pe de alta parte, ar fi necesara o schimbare in stilul de management si in atitudinea celor implicati fata de beneficiari. In prezent, exista o echipa de coordonare a proiectului care considera activitatile legate de proiect drept o munca secundara, sau in orice caz, mai putin prioritara decat cea de la primarie. In plus, aceeasi echipa are o atitudine mai putin benefica fata de beneficiari, considerandu-i "copii mai putin educati care au nevoie de mai multa educatie si carora nu poti sa le lasi prea mult la indemana jucariile sau sa le dai o masa de biliard pentru ca le strica".

Apoi, exista un context izolat de 'restul lumii' si marcat de goana dupa subzistenta - in care locuitorii, chiar daca vad rostul centrului de zi, nu dispun si de resursele necesare (umane, financiare, de timp) pentru a asigura continuitatea proiectului Nu in ultimul rand, exista riscul ca activitatile din centru sa fie neglijate daca va incepe demararea proiectului de ecologizare si inchidere a minelor de uraniu.

In aceste conditii, durabilitatea proiectului depinde in mare masura de autoritatile locale, de disponibilitatea de a se implica financiar pe termen lung, dar si de o schimbare a atitudinii acestora fata de beneficiari. Iar in aceasta privinta, FRDS ar putea interveni prin includerea proiectului intr-o retea de beneficiari de servicii sociale.