Cauzele aparitiei deviantei

CAUZELE APARITIEI DEVIANTEI

1 INDIVIDUL

Problema cauzelor deviantei este una din cele mai vechi preocupari ale specialistilor. Se pune intrebarea: ce il determina pe un individ sa produca acte de devianta? Si care sunt principalii factori care duc individul la adoptarea comportamentului deviant? Parerile sunt impartite, de explicarea acestor manifestari si acte deviante, ocupandu-se atat sociologi, cat si psihologi, psihiatri, juristi si criminologi.

Din punct de vedere biologic, Cesare Lombroso, reprezentant al Scolii pozitiviste, a elaborat teoria "criminalului innascut".[1] Delincventul, in conceptia lui, are un profil cu multiple "stigmate" fizice, adica anomalii sau deficiente cu caracter anatomo-fiziologic. Constitutionalitatea individului face ca acesta sa savarseasca crime in mod constant. Lombroso a subliniat ideea unei regresiuni spre omul primitiv, echivalenta cu tendintele spre criminalitate ale acelor veritabile esecuri genetice, care nu se pot adapta, in nici un fel, la conditiile de viata ale societatilor moderne. Daca crima este determinata genetic, atunci se poate evita prin ameliorarea calitatilor biologice, prin intermediul sterilizarii.

Franz Joseph Gall a considerat ca facultatile psihice pot fi recunoscute dupa forma craniului.

Unul din cei mai cunoscuti sustinatori ai teoriei constitutionalitatii a fost William Sheldon, care cercetand un numar mai mare de delincventi juvenili, a ajuns la concluzia ca exista trei tipuri de corp: mezomorf, endomorf si ectomorf. Pentru el, cei mai periculosi delincventi sunt cei cu o structura constitutionala mezomorfic-endomorfica.

Sustinatori ai acelorasi idei au fost si sotii Glueck, care au ajuns la concluzia ca, acei indivizi periculosi, au anumite trasaturi de personalitate cum sunt: lipsa de sensibilitate in raporturile cu ceilalti si tendinta de a actiona agresiv la frustrare.  Actele pe care sotii Glueck pe care le retin pentru definirea tendintei criminale includ: sterpelitul, chiulul de la scoala, obiceiul de a raspunde parintilor, de a se culca tarziu, fumatul timpuriu, etc. Cercetatorul poate descoperii tendinta devianta din copilarie, de abia dupa ce criminalitatea a fost oficial inregistrata. Conform acestei teorii, copilul recurge la minciuna, la siretenie, la manie, la ura, la furt, si la alte forme de comportament asocial, datorita faptului ca este nesocializat, nedisciplinat si needucat. Anumiti parinti sunt incapabili sa-si educe corect copii, fie din cauza absentei (divort, separare), fie din cauza incompetentei (violenta, lipsa de afectiune).

Abordarea nu este corecta, deoarece exista doar doua alternative: daca datele obiective care descriu structura unei personalitati deviante sunt exacte, atunci cum ar putea fi ele corectate - , fie pot fi modificate - si atunci cum sa pretindem ca sunt atat de determinante pe cat se afirma? Aceasta ar insemna sa admitem ca destinele oamenilor sunt supuse unui principiu al cauzalitatii, ceea ce nu este adevarat.

Briar si Piliavin au ajuns la patru concluzii ale acestor analize in domeniul deviantei:

factorii etiologici nu opereaza niciodata in mod uniform;

indivizii cu predispozitii identice, nu-i obligatoriu sa devina toti delincventi;

majoritatea delincventilor adolescenti renunta usor la aceste obisnuinte la varsta adulta;

foarte mica parte din delincventi au trasaturile psihologice ale modelului deviantului.[3]

Nu intotdeauna micile nazbatii ale copilariei pot fi considerate cauze ale comportamentului deviant la varsta adolescenta sau adulta. Conduitele criminale pot fi, de asemenea, infaptuite de cetateni onorabili. Trebuie extins campul investigatiilor si la factori care sunt exteriori individului, adica la mediul care ii formeaza obisnuintele.

2 MEDIUL

Devianta nu poate fi explicata doar raportandu-ne la tipul de personalitate al individului. Clifford Shaw si Henry McCayn, sociologi de la scoala din Chicago, au cercetat influenta mediului inconjurator asupra actiunii individuale. Cel mai important factor in deprinderea obisnuintelor este mediul in care a crescut si a evoluat un individ, mediul care impune un cadru de referinte si constrangeri pentru ceea ce face, simte sau gandeste acesta.

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Intrebarea care se pune este: de ce anumite zone produc rate de delincventa mai ridicate? S-a constatat ca in aceste zone modul de viata este afectat de trei factori: saracie, o mare mobilitate, heterogenitatea populatiilor. Acestia duc la slabirea controlurilor sociale. In aceste conditii vagabondajul este propice pentru constituirea de bande in cadrul carora tinerii se familiarizeaza cu delincventa, cu un univers social care face parte din mediul lor inconjurator.

Viata colectiva impune participantilor o suma de obligatii si organizeaza raporturile dintre indivizi. Emile Durkheim spunea ca "inhibitia este mijlocul prin care constrangerea sociala isi produce efectele psihice". Faptul social este primul, iar faptul psihologic este urmarea sa. Modurile individuale de reactie, fata de lucruri si fiinte, pot imbraca diverse forme, pot corespunde unui tip clinic, dar pot apartine si unei anumite realitati. Un copil ce traieste intr-un univers in care crima este considerata un comportament normal, are mai multe sanse sa opteze pentru delincventa, decat un copil total izolat de activitatea criminala. Devianta nu este o stare a personalitatii, ci o conduita care se invata in contact cu ceilalti indivizi.

O societate se mentine datorita constrangerilor exercitate de anumite instante, pentru mentinerea ordinii sociale, prin sanctionarea comportamentelor deviante. Societatea este formata din grupuri sociale disparate, fiecare cu o cultura specifica, o forma de organizare a raporturilor sociale proprie membrilor sai. Sistemul de valori este transmis din generatie in generatie. Indivizii respecta anumite norme de conduita, dar nu intotdeauna normele particulare ale grupului coincid cu normele generale ale societatii, asa ca ei sunt fie criminali, fie cetateni onorabili.

A trai inseamna supunerea la normele de conduita ale unui sistem de valori ce se impune individului. In momentul intalnirii dintre diferite culturi, in interiorul grupurilor sociale, se produc tensiuni pe marginea problemelor de  identitate.

3 SOCIETATEA

Familia, scoala, biserica, politia si justitia exercita o constrangere comuna asupra indivizilor. Educatia si integrarea sociala au rol foarte important in formarea psihologica a individului. Marimea familiei, munca mamei in afara caminului, gradul de atentie al parintilor fata de copii, nivelul de afectivitate, frecventarea lacaselor de cult, frecventa scolara sunt o parte din factorii de care tinem seama in studierea aparitiei comportamentului deviant. Toate aceste analize asupra factorilor se fac raportandu-ne la un ideal al familiei si al societatii, raportandu-ne la un normal preexistent. Fiinta umana nu-si orienteaza mereu actiunea in conformitate cu ceea ce stie sau crede ca ar fi calea cea mai buna de urmat.

O echipa de cercetatori condusa de Irving Piliavin au studiat fenomenul considerand delincventul drept un individ capabil sa cantareasca avantajele si dezavantajele actului ilegal pe care are de gand sa-l comita. In acest fel pedeapsa devine un risc pe care il evalueaza, infractiunea devine o alegere facuta tinand cont de castigurile si costurile estimate ale actului comis. Rezultate ale acestui studiu arata ca oamenii care au castigat banii ilegal si au fost de mai multe ori arestati, sunt cei mai inclinati spre comiterea de infractiuni. Perceperea riscurilor are o incidenta relativ mica asupra adoptarii sau nu a conduitelor criminale. Procesul cognitiv angajat in hotararea de a incalca legea este mai complex decat s-ar crede. Conceptia pe care si-o formeaza un delincvent despre duritatea sanctiunii cu care este amenintat este legata de implicarea sa in lumea deviantei. Perceptiile riscurilor sunt relative. Frecventarea politiei, justitiei si a inchisorii, devenita o chestiune la ordinea zilei, frica pentru rigorile sanctiunii se risipeste incet sau chiar se stinge total. Respectarea normelor este o atitudine care variaza in functie de circumstantele oferite de societate. Orice individ dispune de mijloacele prin care poate justifica indepartarea de o lege careia stie ca trebuie sa i se supuna si motivele pentru care a fost determinat sa o incalce.

In aparitie deviantei un rol important il joaca si multitudinea tentatiilor oferite de societate. Criminologia moderna numeste aceste tentatii ocazia criminala.[4] Exemple de astfel de tentatii pot fi: case goale, obiecte uitate, cartiere nesupravegheate de politie, ineficacitatea sistemelor de protectie, etc. Societatile dezvoltate maresc oportunitatile de a comite un delict, astfel de tentatii fiind o cauza sociala. Cu cat este mai mare numarul de autoturisme in circulatie, cu atat mai mare este sansa de a creste furtul de masini; cu cat se intensfica si diversifica circulatia banilor, cu atat mai mare este posibilitatea dezvoltarii coruptiei. Delincventa se dezvolta datorita competitiei dintre multiplicarea tentatiilor si inmultirea sistemelor de securitate. Crima apare atunci cand un individ este hotarat sa savarseasca o infractiune, obiectele delictului sunt relativ la indemana si exista lacune de supraveghere. Cresterea ratei delincventei depinde de factorii de risc de care, in primul rand, victimele sunt raspunzatoare.

O alta cauza a evolutiei deviantei este atenuarea pedepselor pronuntate de tribunale pentru dezapobarea colectiva a infractiunii. Incriminarea deviantei este momentul in care se formuleaza sanctionarea actului ilegal. Chiar daca indivizii sunt egali in fata legii, pedeapsa pronuntata de tribunal va fi diferita in functie de epoca sau clasa sociala din care face parte inculpatul, in functie de competenta si jurisdictia tribunalului sau imprejurarile judecatii. Oricum, in orice situatie, infractiunea face obiectul reprobarii publice.

De-a lungul timpului analizarea practicii justitiei si politiei au dus la concluzia ca exista o relativa stabilitate a procentelor de urmariri si incarcerari, un lucru ce apare si in Codul penal. Astfel apare atenuarea severitatii anumitor sanctiuni (apar pedepsele inlocuitoare) si infractiunile se impart in: contraventii, delicte si crime. O alta cauza ar fi supraaglomerarea sistemului judiciar si penitenciar.

Un alt factor care produce cresterea incidentei deviantei este saracia, inegalitatea sociala. Intr-o societate ierarhizata, inegalitatea economica dintre grupurile sociale provoaca conflicte de interese legate de distribuirea resurselor. Exista o puternica legatura intre criminalitatea violenta si inegalitatea economica. Agresiunile si violenta par sa apara mai putin in mediile cu resurse reduse, decat acolo unde exista clar perceput sentimentul injustitiei. Devianta este mai des intalnita la tinerii care locuiesc in cartierele sarace, unde  rata somajului este crescuta, decat la cei care traiesc zonele mai bogate. Comiterea unei infractiuni nu poate fi un fenomen specific unui anumit segment de populatie.

Criminalitatea, delincventa juvenila, toxicomania, vagabondajul, prostitutia, alcolismul sunt conduite deviante deoarece ele sfideaza ordinea publica si in acelasi timp impun crearea unor institutii insarcinate cu pedepsirea si corijarea acestor comportamente savarsite de anumiti membrii ai societatii.