Scoala - care este rolul scolii?, ce inseamna o scoala buna?, ce inseamna un dascal bun?

SCOALA

"Analfabetul de maine nu va mai fi cel care nu stie sa citeasca, ci va fi cel care nu a invatat cum sa invete"

(HerbertGerjouy)

Intr-o zi, la o scoala primara din mediul rural, are loc un incident neplacut. Un baiat ii bate pe cativa copii mai mici decat el, dupa care fuge de la scoala. Invatatorul, pus intr-o situatie delicata, isi ia inima in dinti si merge acasa la baiatul vinovat pentru a relata evenimentul. Dupa ce asculta cele intamplate, tatal baiatului il intreaba pe invatator:

- Da' dumneata de ce-ti pui mintea cu copiii?

Cat de mult e bine sa se implice parintele in viata de scolar a copilului sau? Care este rolul scolii? Cat de mult trebuie sa se implice scoala in educatia copiilor?

Indeplinirea cu profesionalism a meseriei de parinte presupune cunoasterea de catre acesta a rolului si a importantei pe care le are scoala (si, in general, sistemul de invatamant) in viata copilului. De aceea, in cele ce urmeaza vom incerca sa raspundem celor mai frecvente intrebari adresate de catre parinti il legatura cu viata de scolar a copilului lor.

1. CARE ESTE ROLUL SCOLII?

Din punctul de vedere al parintilor, definirea rolului scolii este foarte diferita. Aceasta cu atat mai mult cu cat fiecare parinte a avut o experienta personala (placuta sau neplacuta) in postura de elev.

De exemplu, unii parinti vad scoala ca pe un laborator in care copilul, odata introdus, este supus unor operatiuni stiintifice. in urma acestora, se presupune ca, dupa cativa ani, el va deveni mai destept, mai invatat, mai luminat. Prin urmare, parintii de acest tip manifesta incredere deplina in institutia de invatamant, fara sa se implice in mod deosebit in activitatile care se desfasoara in ea ("De aia te trimit eu la scoala: sa inveti! '). Ei considera ca doar scolii ii revine in exclusivitate rolul de a educa si instrui copilul ("Asa te invata la scoala, sa vorbesti urat?').

Alta categorie de parinti vad scoala ca fiind o institutie publica a carei sarcina este sa aiba grija de copiii lor cateva ore pe zi si sa le dea sarcini pentru a-i mentine ocupati in restul zilei. Ei considera ca, oricum, ce invata la scoala este nesemnificativ comparativ cu "scoala vietii', de aceea nu se obosesc sa dea o mare importanta acestei institutii ("Lasa ca stiu eu ce se face la scoala!').

O alta categorie de parinti se implica deosebit de mult in activitatea scolara, uneori exagerand fara sa isi dea seama. Ei sunt in stare sa faca aproape orice, incat copilul lor sa primeasca cea mai buna educatie. Uneori, din exces de zel, ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca metode pe care ei le considera eficiente, sa le spuna cum sa realizeze activitatile etc. Din aceasta cauza, uneori se poate ajunge la reprosuri, mai ales cand performantele elevilor sunt mai scazute decat s-ar fi asteptat parintii. Atitudinile parintilor fata de scoala sunt doar cateva din multe altele care apar in viata de zi cu zi.

Cine are dreptate? Care e cea mai buna atitudine pe care trebuie sa o adopte parintele? Care este rolul scolii in educatia copilului? Cat de mult trebuie sa se implice parintele in relatia cu scoala? Cat si ce invata copilul de la scoala?

Orice persoana dobandeste noi abilitati si cunostinte in urma unor experiente de invatare. Aceste experiente au loc in permanenta pe parcursul intregii vieti, nu doar in mediul scolar.

Participarea la un concurs sportiv, vizionarea unui film, o vacanta la mare, un esec in dragoste, toate acestea reprezinta experiente in urma carora, indivizii care le traiesc, invata ceva nou.

Atunci care este rolul scolii?

Scoala (la toate nivelurile sale) este institutia care organizeaza trairea unor expe­riente de invatare. Ea urmareste atingerea unor obiective, cu ajutorul unor metode si mijloace stiintifice. Scoala informeaza si formeaza elevii tinand cont de anumite principii, avand grija sa evalueze modul in care obiectivele au fost atinse.

Prin urmare, scoala nu este singurul "laborator' in care copilul invata, ci doar unul dintre ele, mai specializat si mai competent in domeniul educatiei decat altele. E bine ca parintele sa aiba incredere in scoala, dar pentru ca educatia copilului sa se ridice la nivelul asteptat, el trebuie sa se implice, sa colaboreze cu personalul didactic, pentru ca metodele si obiectivele propuse sa fie convergente (Ce poate crede copilul atunci cand la scoala i se spune sa faca ceva, iar in familie i se cere sa faca invers? Pe cine sa asculte?).

De asemenea, chiar daca "scoala vietii' are un rol insemnat in viata fiecarei persoane, aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficienta. De aceea, o educatie dobandita in mediul scolar a reprezentat intotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata.

In fine, parintii care se implica exagerat de mult in viata de elev a copilului lor, ajungand uneori sa ignore competenta profesionala a cadrelor didactice, e bine sa cunoasca ce scoala este mai potrivita pentru copilul lor.

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

2. CE INSEAMNA O SCOALA BUNA?

Inainte de a raspunde la intrebarea de mai sus, ar fi bine intai sa explicam notiunea de "bun(a)'. Daca pentru unii parinti o scoala buna inseamna o institutie in care li se da voie copiilor sa isi dezvolte nestingheriti personalitatea, aceeasi scoala poate aparea pentru o alta categorie de parinti ca fiind una in care domina indisciplina. Pentru acestia din urma, o scoala buna ar fi una in care copiii urmeaza un set de reguli stricte, ce vizeaza formarea copiilor dupa anumite modele prestabilite.

Prin urmare, asteptarile parintilor in ce priveste scoala sunt diferite. De aceea, este foarte normal sa existe o diversitate de tipuri de scoli, care sa poata avea oferte educationale cat mai diverse, pentru a raspunde cat mai bine atat trasaturilor personalitatii copiilor, cat si idealurilor educationale ale parintilor.

3. CE INSEAMNA UN DASCAL BUN?

Asa cum scoala este vazuta diferit de catre parinti, la fel se intampla si atunci cand este vorba despre cadrele didactice. Asemeni fiecarui individ, dascalul are anumite calitati personale, iar acest lucru se reflecta in stilul didactic pe care il adopta, in functie de experienta, de valorile la care adera si de particularitatile personalitatii lor, cadrele didactice pot:

- sa fie foarte experimentate, avand un bagaj mare de cunostinte metodice si de tehnici de lucru;

- sa fie tinere, foarte motivate, pline de energie si de creativitate;

- sa fie persoane care incurajeaza in mod special curatenia, ordinea, regulile de conduita politicoasa etc;

- sa tina foarte mult la copii, sa le ofere caldura sufleteasca, energie pozitiva si sa fie pasionati de tot ceea ce fac;

- sa puna accentul in special pe comunicare, pe dezvoltarea relatiilor interumane, a tolerantei si respectului fata de semeni;

- sa dovedeasca exigenta, severitate si perfectionism;

- sa fie orientate predominant spre activitati artistice sau dimpotriva, spre activitati stiintifice;

si exemplele ar putea continua.

Evident ca prezenta unora dintre aceste calitati nu le exclude pe celelalte. insa, chiar daca un singur cadru didactic le-ar avea pe toate, ar putea fi ele preluate in intregime de catre fiecare copil?

Deci e bine sa ne punem intrebarea: Ce asteptari avem de la invatator?

Exista cazuri de parinti care solicita invatatorilor sa foloseasca orice mijloace au la dispozitie cu scopul de "a-i disciplina' pe copii, considerand gradul ridicat de activism al acestora un act de indisciplina. ('Doamna invatatoare, sa puneti batul pe el daca nu va asculta!')

Un dascal bun?

Dar ce inseamna disciplina in viziunea unor parinti si chiar a unor cadre didactice?

Pentru unii, copilul disciplinat este acela care nu "comenteaza' sarcinile si parerile adultului, nu-l deranjeaza cu intrebari "inutile', care sta cuminte, linistit, ascultator, asteptand sa mai primeasca o noua sarcina sau asa cum spunea Maria Montessori (1977) "tacut ca un mut, nemiscat ca un paralitic'.

Cine are de castigat din aceasta 'disciplina'? Adultul (care castiga un moment de liniste) sau copilul (care chinuindu-se sa-i respecte ordinele, pierde ocazia de a trai noi experiente de invatare)?

Maria Montessori mai amintea ca scopul adultilor implicati in educatia copilului este acela de a crea o disciplina a activitatii, a muncii, a binelui si nu a imobilitatii sau a pasivitatii.

" Incerc sa lucrez suplimentar cu copilul meu, dar degeaba: nu ma asculta. Va rog sa-i dati teme pentru acasa!'

Aceste situatii sunt intalnite frecvent, iar invatatorii mai neexperimentati cad deseori in capcana, dand curs solicitarilor formulate de parinti. Astfel, pot fi intalnite situatii in care elevii au de rezolvat zeci de sarcini pentru vacanta sau la un sfarsit de saptamana. Cu toate acestea, este usor de observat cum temele sunt efectuate in ultimele momente ale weekend-ului sau ale vacantei, intr-o stare de stres accentuat si de nemultumire. Sunt oare temele de casa atat de eficiente pe cat se crede?

Sarcinile pentru acasa sau pentru vacanta, in care elevii isi pot pune in valoare competentele dobandite in scoala, au un rol pozitiv de necontestat. insa atunci cand se exagereaza si temele devin o "povara', copilul nu se va putea bucura de timpul liber destinat recreerii si se va intoarce la scoala obosit, cu un gust amar.

Intr-o vacanta de iarna, elevii clasei la care unul dintre autorii cartii era invatator, au primit ca sarcina realizarea " unui jurnal de vacanta '. In acest jurnal copiii aveau posibilitatea sa noteze sarcinile scolare pe care le-au rezolvat din proprie initiativa, dar puteau sa consemneze in egala masura si momentele de recreere.

Ce s-a putut observa? Unul dintre elevii clasei, cu posibilitati de invatare mai scazute, a prezentat jurnalul in care era consemnat zilnic "M-am jucat'. Aceasta afirmatie la care s-au mai adaugat cateva impresii de la colindat si cateva sarcini scolare realizate in ultimele zile ale vacantei, a aparut frecvent si in jurnalul celei mai bune eleve din clasa.

Ne intrebam la ce se gandesc parintii sau dascalii care dau elevilor sarcini scolare intr-un volum ce le ocupa tot timpul? Ce rol au temele de vacanta? Ce se intelege prin vacanta? Conform "Dictionarului explicativ al limbii romane', vacanta inseamna "1. Perioada de odihna (s.n.) acordata elevilor si studentilor la sfarsitul unui trimestru, semestru sau an de scoala ori de studii. 2. Interval de timp in care o institutie, un organ reprezentativ etc. isi inceteaza activitatea (s.n.).'

Din cele scrise mai sus, nu am dori sa se inteleaga ca este interzis copiilor sa rezolve sarcini scolare pe perioada vacantei; vrem doar sa subliniem ca aceste sarcini e bine sa apara ca divertisment in programul de recreere si nu ca o povara care sa stinga dorinta de a relua cursurile.

"Sa nu va atingeti de copilul meu! '

In contrast cu parintii care vin la dascali cu sugestii de masuri severe in privinta disciplinarii copilului, se afla categoria de parinti care manifesta o grija si o preocupare exagerate fata de viata de scolar a acestuia, incercand sa-1 protejeze de orice i s-ar putea intampla "rau'.

E normal si chiar indicat ca fiecare parinte sa se preocupe de comportamentul pe care il are copilul sau la scoala, insa uneori se intampla ca acesta sa intervina si atunci cand nu e cazul, atunci cand copilul invata cum sa se comporte intr-un grup. Astfel, parintele il frustreaza pe copil de sansa de a-si dezvolta autonomia sociala, determi-nandu-l sa creada ca oricand are vreo problema, parintele va fi acolo sa ii ia apararea.

De aceea, exista numeroase cazuri de copii care ridica probleme de disciplina invatatorilor, insa atunci cand trebuie sa faca fata consecintelor, par complet iresponsabili de faptele lor. Ei stiu ca, orice ar face, niciodata nu vor fi considerati vinovati si vor beneficia intotdeauna, neconditionat, de protectia parinteasca.

Cand vor creste, acesti copii vor intampina dificultati atunci cand va fi vorba de asumarea responsabilitatii unei activitati sau de formarea unei imagini de sine stabile si personale. Ei nu se vor identifica drept persoane distincte, cu o personalitate proprie, ci vor imprumuta personalitatea parintilor sau vor ramane la stadiul de fiica/fiul lui

Din toate cele scrise mai sus, trebuie retinut ca e bine ca parintele sa se intereseze de calitatile invatatorului la care isi va da copilul si sa il aleaga pe cel al carui stil educational corespunde mai bine dorintelor si idealurilor sale.

Cat de important este acest lucru? De ce conteaza atat de mult?

Importanta acestui aspect este imensa; de fapt, de o buna alegere a invatatorului si de stabilirea unei relatii pozitive de colaborare parinte-invatator, depinde intreaga dezvoltare si educatie ulterioare ale copilului.

S-a constatat in nenumarate cazuri ca, atunci cand parintii manifesta nemultumire fata de invatator / invatatoare, iar copilul este constient de acest lucru, peste cativa ani incep sa se confrunte cu probleme (de disciplina si nu numai) create de copil.

Cu alte cuvinte, daca atitudinea parintelui fata de scoala si fata de invatatoare este indiferenta sau potrivnica, copilul va surprinde repede acest lucru si va invata sa manifeste negativism fata de orice forma de autoritate (inclusiv si, in special, fata de parinti).

De ce se intampla acest lucrul Deoarece un cadru didactic este managerul unei clase intregi de elevi, el are o anumita responsabilitate si stabileste reguli de ordine interna; el este dator sa aprecieze performanta elevilor si sa o recompenseze in mod obiectiv. Daca copilul va incalca regulile clasei pentru ca "Asa a zis mama! Ea stie mai bine!', atunci cand va fi mare ii va fi greu sa inteleaga ce este aceea infractiune, ce este acela fapt imoral si ilegal.

Chiar daca unii parinti nu reusesc sa aprecieze calitatile dascalului si efortul depus, pentru copil, cadrul didactic este un model in tot ceea ce face, model care este apreciat (respectat) de un colectiv intreg de elevi. Acest colectiv reprezinta microuniversul vietii sociale a copilului. De aceea, modul in care copilul se va integra in colectivul scojar va determina armonia cu care va stabili in viitor relatii cu alte persoane.

In concluzie, e bine sa retinem ca valoarea invatatorului se poate pune in evidenta mai ales atunci cand exista compatibilitate intre stilul educational abordat si asteptarile parintelui.

Iar daca parintele doreste ca fiul/ sau, fiica/ sa sa se dezvolte armonios, sa invete respectul fata de reguli si autoritati, este bine sa coopereze cu cadrele didactice; iar, daca exista nemultumiri sau divergente de opinie in ceea ce priveste metodele dascalului, e bine ca parintele sa comunice cu acesta, fara a-si manifesta dezaprobarea sau nemultumirea de fata cu copilul.

4. CUM POATE FI INTELEASA COMPETITIA SCOLARA?

Intr-o clasa I, la inceputul unui an scolar, s-au inscris 25 de elevi. Toti parintii aveau muri sperante ca fiul /fiica lor (care acasa era cel /cea mai dulce, cel /cea mai huna, cel / cea mai admirat / admirata) sa fie apreciat in acelasi mod si la scoala. In acest context, invatatoarea s-a vazut pusa in fata unei situatii foarte delicate: cum sa multumeasca fiecare parinte? In ce consta ierarhizarea elevilor? Cel mai bun raportat la ce? Ce se poate evalua in ciclul de achizitii, atata timp cat obiectivul celor doua clase este dobandirea primelor deprinderi de scolar?

Dupa cum ne putem da seama, intreaga viata reprezinta o competitie, de aceea este evident ca aceasta se va regasi si in activitatile scolare. insa dorinta fiecarui parinte de a avea copilul invingator in competitia scolara, poate duce cateodata la obtinerea unor rezultate cu eforturi ce depasesc posibilitatile reale ale competitorilor. Solicitarile permanente de a mentine copilul in varful piramidei sau peste nivelul normal, plaseaza copilul pe pista epuizarii, cu efecte negative in viitor. Daca competitiile aparute in perioada gimnaziului, liceului si a facultatii sunt firesti si necesare, incercarea de ierarhizare a elevilor din clasele I si a Ii-a s-a observat ca mai degraba dezavantajeaza si uneori chiar demobilizeaza elevii, in loc sa ii stimuleze.

Primele doua clase din invatamantul primar, reprezinta ciclul de achizitii fundamentale. in aceasta perioada, elevul isi formeaza primele deprinderi de munca individuala si de grup, isi intemeiaza o baza de cunostinte si abilitati care vor constitui suportul activitatilor scolare pe care le va desfasura ulterior, isi consolideaza sistemul de atitudini si valori personale etc. Aceste achizitii sunt necesare fiecarui elev, iar preocuparea dascalului este aceea de a i le dezvolta fiecaruia in parte. in aceste conditii, ce poate fi evaluat? Pe baza carui criteriu se poate face ierarhizarea?Oncc elev care trece prin scoala reuseste sa parcurga si sa atinga obiectivele ciclului de achizitii, insa unii reusesc sa o faca mai lent, altii, mai rapid; unii reusesc mai temeinic, altii, mai superficial. Prin urmare, daca dorim sa ierarhizam elevii in clasele I si a II-a, va iesi in evidenta rapiditatea cu care acestia vor atinge obiectivele. Este cunoscut faptul ca, pentru construirea unei case temeinice, realizarea fundatiei reprezinta un obiectiv prioritar. Daca vom insista sa avem cat mai repede o casa cu care sa ne mandrim la toti vecinii, atunci fundatia va fi facuta superficial, fapt care va duce la prabusirea constructiei. Pe de alta parte, fortand nota in realizarea unei fundatii rapide, putem avea surpriza ca lucrarea sa ramana nefinalizata din cauza epuizarii resurselor.