Denuclearizarea familiei si cauzele sale - cauze generale ale disolutiei familiei

1. Cauze generale ale disolutiei familiei

Experimentul adaptarii intre soti si a solidaritatii familiale nu este lipsit de pericolul actiunii unor variabile necontrolabile ( externe si interne) care pot duce la dizarmonie. Mitrofan I. si Mtrofan N. (1994) gasesc ca fiind cele mai importante trei cauze ale aparitiei dizarmoniei:

ignoranta psihologica, corelata cu imaturitatea, care favorizeaza comportamentele haotice, si inlocuieste treptat "mirajul" cooperarii armonioase cu angoasa pierderii "obiectului iubirii" (a partenerului);

disputa puterii, care altereaza dialogul, si negocierea, metamorfozand sentimentele de iubire in instrumente de santaj afectiv;

inabilitatile comportamentale in jocul de rol.

Se poate afirma deci, ca inadecvarea sau degradarea mecanismelor de acomodare si stratificare intre cele doua personalitati angajate impiedica buna functionalitate si destabilizeaza cuplul.

Trecem in revista, de asemenea, principalele schimbari survenite in relatia dintre cele doua sexe, ce imbraca forma unor cauze sociale (externe) ale fenomenului de denuclearizare familiala din lumea contemporana. Mitrofan I., si Ciuperca C. (1999) exemplifica  in acest sens:

Egalizarea statutelor sociale, prin intrarea masiva a femeilor in activitati productive si printr-o profesionalizare si culturalizare la nivel superior a acestora. Toata aceasta implicare profesinala se reflecta in conduitele de rol, prin nevoia crescuta de autonomie, comportament autoafirmativ, cu deschidere competitiva in raport cu rolul masculin, cresterea initiativei, competentei relationale si a prestigiului, angajand modificari si in planul conduitei de rol sexual −afectiv.

Liberalizarea sexualitatii premaritale este una din cauzele ce afecteaza comportamentul adolescentilor de ambele sexe, cat si atitudinile sociale, altadata inalt restrictive in aceasta privinta. In legatura cu inlaturarea       tabu −ului virginitatii, s-au dezvoltat si formule de coabitare juvenila, care influenteaza direct scaderea nuptialitatii si submineaza autoritatea functionarii institutiei familiei ca celula de baza a societatii.

Ilegitimitatea nasterilor − a devenit tot mai frecventa − conducand la o noua categorie sociala ce ridica probleme psihologice educationale si de suport social deosebite ( parinti − adolescenti), fenomen ce deriva din precaritatea mijloacelor educativ −materiale ale familiei, si in unele cazuri din inexistenta acestora.

Scaderea fecunditatii cuplurilor, prin planning familial, ca urmare a unei mutatii valorice cu substrat in psihologia actuala a celor doua sexe (optiunea pentru stilul de viata fara copii). Asistam la o erodare a familiei traditionale si inlocuirea cu familia nucleara moderna cu tendinta spre o noua structura: "cuplul fara copii", in absenta exercitarii functiei centrale a familiei − celei educative.

Modificarea stilului de viata familiala in perioada tardiva a casatoriei, ca urmare a cresterii duratei medii de viata (peste 60 de ani), ceea ce implica preluarea ingrijirii batranilor pe perioade prelungite de catre familia nucleara, deja ea insasi imbatranita − ceea ce duce la o restucturare a rolurilor membrilor familiei, a regulilor proprii − soldate in unele cazuri cu disolutie. Cu toate acestea, exista inca si un numar considerabil de persoane care traiesc pana la varste inaintate rezidential autonom, ceea ce ridica o alta serie de probleme cu o incidenta crescuta si implicatie sociala: depresii de abandon, neputinta, insecuritate sociala.

Cresterea stresului intrafamilial si conturarea tot mai frecventa a unor interactiuni familiale patogene. Astfel, pe fondul pauperizarii, se constata exacerbarea fenomenelor de violenta familiala, ce capata forme din ce in ce mai diverse, de la maltratarile fizice la la molestarile psihice (ca in cazul geloziei patologice, infidelitatii, promiscuitatii sexuale, violului sau al aberatiilor sexuale). Si daca "victimele primare" ale violentei familiale sunt de cele mai multe ori femeile, "victimele" secundare, dar cu prognostic social din ce in ce mai negativ, sunt copiii.      

Un studiu efectuat in Noua Zeelanda (Fergusson, 1986) gaseste ca factori de risc pentru violenta familiala: varsta tanara a sotului, momentul aparitiei unei sarcini neplanificate, nivelul scazut de educatie al sotiei, nivelul scazut al statutului ocupational si privarea de servicii religioase sau absenta unui suport religios. In cazul acestor familii, rata violentei este de circa 30%. Alti factori incriminati sunt: abuzul de alcool, performanta si satisfactia profesionala scazuta si izolarea de rude si de prieteni. (Hornung, 1981) Alti autori, dimpotriva, evidentiaza ca  − uneori − tocmai rudele si prietenii pot fi suportul anumitor tipuri si forme de violenta. (Dibble si Straus, 1980)

Instabilitatea accentuata a casatoriilor, in special in primii 4−7 ani, reflectata in cresterea divortialitatii. Numarul celor care divorteaza ramane superior celui de acum 20−30 de ani, iar ponderea recasatoriilor este, si ea, intr-un accentuat proces de scadere.

Referat: Fisa de evaluare clasa 1 Proiect: Descoperind Literatura Creativa - cum sa cream povestiri

Roussel (1989) prevede pentru patru mutatii posibile pentru ultimul deceniu al secolului XX, ca urmare a accentuarii fenomenului de disolutie a familiei: barbatii separati/divortati vor trai mai mult singuri; numarul familiilor monoparentale va creste mai mult, se vor inmulti cuplurile de concubini; va creste numarul de femei divortate traind singure, deoarece durata mariajului devine din ce in ce mai scurta, rupturile cuplurilor fara copii fiind, deci, mai numeroase. Un semnal de alarma ar trebui sa-l constituie faptul ca acest tablou psiho−social al denuclearizarii se reflecta cu o frecventa foarte ridicata in societatea de astazi.

Un alt dusman, uneori potential, alteori deosebit de activ, al stabilitatii familiei il constituie gelozia, care, la fel ca si dragostea este dificil de definit si, aceasta in primul rand datorita, marii diversitati a manifestarilor comportamentale ale celor care "sufera" de gelozie. Knox (1984) o defineste ca fiind "un set de emotii" care apar cand o persoana priveste relatia erotica cu persoana iubita ca fiind amenintata. In acest caz, sentimentele specifice sunt: tema de pierdere sau abandon, durere, suparare, vulnerabilitate si lipsa de speranta. Gelozia poate aparea in orice tip de relatie si este dificil de evitat. Formele ei de manifestare sunt multiple. Mazur (1973) descrie sase tipuri de gelozie − ca factor des intalnit al disolutiei familiale (Mitrofan I.; Mitrofan N., 1994):

"Gelozia−invidie" este strans legata de nivelul de autoestimare. Ea apare cand o persoana simte ca partenerul sau este mai bun. Acest tip de gelozie rezulta adesea din preocuparea exagerata pentru sine,  autocompatimire sau depresie;

"Gelozia−posesiva" − se dezvolta in baza simtului posesiunii si a nerecunoasterii faptului ca partenerul are o identitate separata;

"Gelozia−excludere" − porneste din sentimentul de a fi exclus sau neglijat si poate creste datorita timpului in care partenerul il consuma in cadrul preocuparilor porfesionale sau in cadrul relatiilor petrecute cu alte persoane;

"Gelozia−competitie" este, de asemenea, legata de autocunoastere, autoestimare si de nepotrivirile cu partenerul;

"Gelozia−egoista" este strans legata de roluri;

"Gelozia−teama" apare cand relatia este perceputa ca fiind amenintata, cand unui partener ii este teama sa nu fie respins si ca partenerul sau nu se implica suficient in relatie; rezulta dintr-un sentiment de insecuritate personala si este acompaniat de o severa stare de anxietate.

Dupa psihologii Aronson si Pines, gelozia ar fi resimtita de un individ in planul gandirii, considerand ca partenerul il inseala, ca ii este infidel. Aceasta s-ar datora faptului ca el insusi este inclinat spre infidelitate, proiectand asupra partenerului aceeasi tendinta. Oamenii gelosi sunt nefericiti. Barbatii si femeile care manifesta cea mai mare insatisfactie fata de viata lor sunt unii si aceeasi cu cei care resimt cel mai puternic sentimentul geloziei. Cei care se declara nefericiti alaturi de partenerii lor sunt in acelasi timp stapaniti de gelozie. Aceasta este o corelatie paradoxala, dupa cum apreciaza cei doi psihologi americani. Arson si Pines au stabilit ca varsta reprezinta un factor important in declansarea geloziei: tinerii sunt mai susceptibili de a fi gelosi dacat persoanele in varsta. Este suficient un semn cat de marunt pentru a declansa o criza la un individ gelos. De exemplu, daca telefonul partenerului suna ocupat, aceasta poate declansa un acces de gelozie, lucru recunoscut chiar si de catre persoanele geloase.

Rezultatele cercetarii lui Gregory White (1976) releva si ele ca gelozia este acompaniata de sentimente de dependenta si inferioritate.

Cercetarile psihologice sugereaza ca gelozia le face pe femei sa sufere mai mult decat pe barbati. Scorul pentru femei a fost 2,1 in timp ce la barbati a fost 1,5. Cerandu-se sa se autoevalueze efectele geloziei, s-a constatat ca la femei scorul mediu se ridica la 6,2 pentru durerea fizica si 6,3 pentru cea psihica. Scorul mediu pentru barbati are valori mai scazute: 4,8 si respectiv 5,4. Interesant este faptul ca, desi femeile resimt mai intens efectele dureroase ale geloziei, sentimentele lor neplacute nu se traduc proportional in comportamente, acte sau actiuni. Astfel femeile, se decid mult mai rar decat barbatii sa rupa legatura cu persoanele care le-au inselat increderea.[1]

Manifestarea geloziei insa, se materializeaza in mod propriu fiecarui cuplu la care se adauga socializarea, insusirea culturala a normelor de convietuire si a valorilor sociale.

Ceea ce trebiue retinut in munca cu familiile/cuplurile care se izbesc de acest obstacol este ca gelozia nu este inevitabila. Barbatii si mai ales femeile se pot elibera de aceasta apasatoare tiranie. Acest factor negativ pare a fi in scadere intrucat schimbarile din viata de familie, democratizarea cuplurilor maritale, emanciparea femeii, implicarea ei tot mai mult in viata sociala reduc sansele de manifestare a geloziei. Alaturi de gelozie, intr-o relatie de interdependenta, ca factor de disolutie familiala, sta infidelitatea. Avem in vedere nu numai repercusiunile pe care le implica in accentuarea crizei prin care trece familia, dar mai ales faptul ca genereaza o serie de ipoteze si incertitudini ce fac imposibila explicarea comportamentelor de acest tip. S-a ajuns, bunaoara, ca infidelitatea sa fie considerata ca facand parte din ereditatea noastra, precum instinctul de ocrotire sau de aparare. Aceasta este ultima descoperire a cercetatorilor americani David Buss si Robert Wright. −(Cristian Ciuperca, 1999).

Nestatornicia in familie poate fi si rezultatul continuarii unor temperamente diferite sau al unor carente educationale din copilarie. Adesea, egoismul, desconsiderarea sotului/sotiei duc la ruptura intre indragostiti sau la destramarea cuplului. Relatiile sexuale au si ele un rol important, mai ales atunci cand nu exista multumire reciproca si cand sunt ignorate sau neintelese perioadele de comportament sexual deficitar, generate de munca fizica grea, boala sau oboseala. Nu degeaba se spune ca viata sexuala nu este un element fundamental pentru armonia unei casnicii, dar existenta casnicii depinde de multe ori de gradul de intelegere a partenerului in relatia sexuala. Inexistenta acesteia, coroborata cu gelozia poate duce la infidelitate.

Analitand obiectv, infidelitatea ramane o "arta", atat timp cat este facuta fara stirea partenerului, dar si un pericol imens, in situatii contrare. Insa, tinand seama de faptul ca in majoritatea cazurilor infidelitatea nu poate fi ascunsa, ea ar trebui evitata cat se poate de mult.

Simtomele aderate infidelitatii sunt asimilate termenului de "sindromul capcanei"[2] asociat adesea cu disolutia familiala. De aici se nasc o serie de intrebari: "Vreau, intr-adevar, sa-mi petrec tot restul vietii mele alaturi de aceasta familie?", M-am plictisit de ea si alte femei ma intereseaza mai mult; dar nu exista nici o cale de scapare pentru ca sunt "prins in capcana". Acestea sunt sentimentele care preced, de obicei, infidelitatea conjugala si pot fi simtite in tensiunile dintre sot si sotie.

Un alt element perturbator al armoniei vietii de cuplu, care precede si alimenteaza chiar conflictele permanente sunt banii. "Banii complica raporturile de cuplu" ne anunta titlu unui articol din revista "Psihologia", nr.5/1999. Iata ca si acestui element ii trebuie acordata suficienta atentie, caci "putine cupluri ajung sa lamureasca in totalitate problema banilor", subliniaza Marie−Adèle Claisse, psihoterapeut. Modul in care sunt administrati banii poate spune multe despre natura dintre cei doi parteneri, chiar daca acest subiect este considerat cateodata tabu. Banalii si insuficientii bani pot fi considerati un indicator important al starii de tensiune din cadrul cuplului, caci atunci cand banii ridica probleme in cuplu, ei nu fac decat sa concretizeze sau sa amplifice un conflict preexistent, confirma Bernadette Blin, psihoterapeut.[3]

Stabilitatea casatoriei poate fi amenintata asadar de cauze multiple. La cauzele ilusrative trecute in revista, se adauga si opinia lui Gary Chapman (2001), care considera ca o casatorie esueaza din trei motive principale:

absenta unei relatii apropiate cu Dumnezeu;

absenta unei relatii apropiate cu partenerul de viata;

lipsa unei intelegeri si acceptari profunde a propriei persoane.

Se pare ca cel de-al treilea motiv este frecvent intalnit si greu de "tratat". De exemplu − cel ce se simte inferior isi accentueaza punctele slabe, iar sentimentele sale de inferioritate sunt alimentate de comparatia constanta cu ceilalti. Sentimentul de inferioritate sau superioritate va fi greu de inteles de persoana in cauza, cat si de partenerul acesteia − ceea ce va genera dificultati in comunicare si lipsa deschiderii spre intelegerea celuilalt.

Dr. Laura Schlessinger, autoarea lucrarii "10 motive stupide care distrug un cuplu", in cadrul emisiunilor sale radio completeaza sirul cu motive numite "stupide" care participa la disolutia familiala.

Secretele stupide poate constitui unul dintre motive, in momentul in care partenerulnu este decis asupra divulgarii unor informatii din trecutul sau la inceputul sau pe parcursul relatiei. Comunicarea deschisa si fara frontiere duce spre un pilon important al oricarei relatii. Acolo unde nu exista incredere, nu este posibil respectul, iar unde nu exista respect, nu va exista nici siguranta in ceea ce priveste o relatie. Atunci cand nesiguranta este mare in interiorul unei persoane, linia de demarcatie necesara, sanatoasa intre intim si secret va fi stearsa, pentru ca partenerul bolnav va interpreta intimitatea rezonabila ca fiind o tentativa periculoasa de pastrare a unor secrete daunatoare.

Societatea noastra a ajuns sa valorizeze individul mai presus de valorile si virtutile colective. Transformarea societatii are ca rezultat o populatie egoista − egoismul transferandu-se si in interiorul cuplului marital.

Alaturi de acestea, sirul continua cu putere stupida, fericire stupida, prioritati stupide, maruntisuri. La acestea se adauga nepotrivirile si despartirile din motive stupide.

"Lista disfunctionalitatii maritale" poate continua cu factorii favorizanti[4]ai acesteia. Aderenta la modelele de rol familial neconsensuale, apartinand unor norme, datini, traditii diferite fundamental,cresc riscul pentru incompatibilitatea interpersonala. Relatiile cuplului cu exteriorul (microgrup familial − familie extinsa, grup vecinal) pot capata valente dezorganizatoare, precipitand conflictul conjugal. La acestea se adauga si un element de imprevizibilitate conjunctural−situationala (conditii material economice precare, evenimente din mediul fizic si social, imbolnaviri, etc.) care pot conduce modificari perturbatoare ale vietii de familie.