Relativitatea rolurilor parentale

Relativitatea rolurilor parentale

1. Rolul matern

Mama il poarta pe copil in sanul sau, il aduce pe lume, il hraneste si il ingrijeste, cel putin in primele saptamani de viata. Astfel se constituie o legatura deosebita, un tip de relatie cu totul unica. Din punct de vedere al copilului ar fi poate mai exact sa vorbim de o contopire decat de o relatie ; intr-adevar sugarul nu face inca distinctie intre sine si lumea exterioara si  nu face deosebire intre persoanele pe care le are in prajma. De aceea se poate spune ca el formeaza o singura fiinta cu mama si ca se instaleaza in existenta prin intermediul mamei. Mama constituie pentru copil acea parte a existentei in el gaseste satisfacerea trebuintelor si relaxarea tensiunilor, simularile placute, ocazile de "a se recunoaste pe sine prin ele" si de a descoperi sensul diferitelor situatii in care el este implicat. Mama este garantia sigurantei lui, a unei existente placute, este centrul sau de referinta, singurul punct inteligibil, daca se spune astfel, intr-o lume care nu are deocamdata forma si stabilitate. [1]

Inainte cu mult de a fi capatat pentru copil consistenta fiinta umana diferentiata si delimitate, mama este pentru el pridvorul existentei si imitatoarea pentru viata. Nu este deloc exagerat a spune ca un copil mic traieste in functie de mama : in consecinta, de mama depinde calitatea "instalarii" lui in existenta. Mama, fiinta lui proprie, lumea exterioara, viata, asa cum sunt deocamdata contopite si nedisociate, isi trag din toate aceste existente tonalitatea lor primordiala ; universul lui va fi resimtit ca bun sau rau, ca satisfacator sau frustrant, dupa calitatea acestor prime experiente. Ele, fara nici o indoiala, considera increderea fundamentala drept principala achizitie a stadiului initial in care copilul descopera ca trebuintele sale sunt satisfacute si ca acesta satisfactie este placuta si binefacatoare. Acestea sunt temeliile de nesters si indispensabile ale personalitatii ; ele depend direct de dragostea mamei, despre care se poate spune ca este tot atat de trebuitoare copilului ca si hrana. [2]

Mama este prima persoana pe care o va iubi copilul. Ea este prima lui dragoste absoluta si totala. Atitudinea copilului fata de alte persoane este esential determinate de relatia sa cu acea prima persoana care este mama. Semnificatia pe care o vor avea pentru el mai tarziu oamenii, si perspective in care el va considera raporturile cu lumea, depend de mama. Mama este pentru el un prototip si un model. [3]. Acest rol primordial al mamei, de agent securizant, de initiator, de ghid si de model are o deosebita stralucire in primii ani de viata ai copilului. Copilul are nevoie de mama, ea ii este indispensabila.

Mama il invata pe copil ce este o femeie, ea ii ofera imaginea fundamentala a feminitatii, fapt tot asa de important pentru fata cat si pentru baiat, deoarece ea apare ca model si ca prototip pentru cea dintai, ca imagina inverse si fond de constras pentru cel de-al doilea. Prin feminitatea sa, mama il ajuta pe copil sa ia cunostinta de sexul sau. [4]

Bowyl a intreprins o cercetare ce atesta ca lipsa ingrijirilor matene provoaca in copil trauma de natura fizica, de natura intelectuala, de natura afectiva, dar si de natura sociala. Experimentele au dovedit existenta unui raport direct intre scaderea coeficientului de sociabilitate si durata despartirii de mama. Ingrijirile de natura maternal efectuate de o inlocuitoare a mamei, in institutiile de ocrotire, pot atenua, da nu remedia integral consecintele nocive ale despartirii de mama, in vreme ce readucerea copilului in ingrijirea mamei inlatura rapid aceste consecinte. Bowyl citeaza cazul a zece copii care au fost examinati la cinci ani dupa o perioada de institutionalizare si care "ramasesera intr-o stare de infantilism, erau nefericiti, fara afecte, incapabili de adaptare in contact cu alti copii, la scoala sau in alte colective." [5]. Bowyl spunea ca : "rolul mamei nu poate fi calculate in ore de prezenta : singura masura dreapta este bucuria pe care mama si copilul o simt de a fi impreuna." [6]

2. Rolul patern

Imaginea tatalui si a rolului sau nu deriva in inchipuirea copilului numai din raporturile ce se stabilesc intre ei si viata cotidiana, ci si din ceea ce asteapta de la tatal insusi familia si intreaga societate. Nici un alt rol nu este impovarat de greutatea traditiilor milenare ca cel al tatalui.

Tatal este in general dornic sa-si asume in conditiile cele mai bune rolul care i se incredinteaza si care are trei aspecte :

afectiunea - simbolizata prin prezenta lui in familie

protectia - prin intermediul sprijinului material pe care il datoreaza familiei (bani, hrana, un camin stabil) si a hotararilor salvatoare care se asteapta din partea lui in caz de dificultate

initierea in viata, in general, dar mai cu seama in viata sociala - din partea lui se asteapta sa fie un model pentru imitare si pentru identificare, sa-si exercite controlul prin autoritatea sa, sa-i daruiasca copilului cunostintele si experienta sa. [7]

In primele luni de viata ale sugarului, chipul aplecat asupra leaganului nu

este diferentiat. Din momentul in care copilul recunoste chipul mamei, tatal ii apare ca o fiinta diferita, devine un personaj central, foarte interesant si atragator, care procupa copilul, asa cum scrie Burlingram si Freud "un ingredient necesar fortelor complexe care contribuie la formarea caracterului si personalitatii sale."[8]

Pentru copil, tatal inseamna o a doua mama, mai putin prezenta desigur, dar din a carui parte se asteapta la aceleasi schimburi afective prin intermediul mecilor jocuri, In plus, tatal reprezinta dragostea si securitatea pentru mama si prin interdiul ei pentru copil. [9]

Unul din elementele increderii si admiratiei fata de rolul traditional de protector pe care il are tatal. El pleca la munca pentru a procura ce doreste, de a satisface nevoile tuturor alor sai, ceea ce-l inzestreaza cu un privilegiu care este cu atat mai mare cu cat el are o situatie mai sigura. Un studiu de M. Komarovschi arata ca privilegiul patern scade in mod considerabil in ochii adolescentului daca tatal nu castiga suficient pentru a-si intretine familia. [10]

Tot tatal este acela care, in mod tacit, este considerat ca determina prin profesiunea sa nivelul social al familiei si mediul in care aceasta evolueaza. El este cel care ii da numele, el este cel care serveste ca punct de reper permanent. In plus, fie ca mama are o meserie, fie ca nu, ea se ocupa mai mult de casa si de familie, pe cand tatal apare ca o legaura inte familie si societate. Incepand cu varsta cea mai frageda, copilul vede in tata, prin intermediul mamei, "legea" ; el este cel care in ultima instanta decide ce e rau si ce e bine si care, intorcandu-se seara acasa, este "judecatorul suprem" asteptat si de temut al evenimentelor zilei. Pentru ca regulile impuse de tatal sa fie intr-adevar respectate, ele trebuie sa fie ferme, tatal stiind sa le impuna prin autoritatea sa, dar fara a avea o atitudine tiranica fata de copil. Tatal ideal are constiinta exacta a valorilor, stie sa impuna ferm o lege, dar in acelasi timp stie sa pastraze afectiunea copiilor. [11]