Liberalismul, in acceptiunea data
acestui termen in secolul al XIX-lea, este o doctrina politica. El nu
este o teorie, ci o aplicatie a teoriilor dezvoltate de praxeologie [p.154]
si indeosebi de stiinta economica, la anumite probleme
care privesc actiunea umana in societate.
Ca doctrina politica, liberalismul
nu este neutru fata de valorile si scopurile ultime
urmarite de actiune. El presupune ca toti oamenii, sau cel
putin o majoritate a lor, urmaresc atingerea anumitor teluri. El
le furnizeaza informatii despre mijloacele adecvate necesare
realizarii planurilor lor. Adeptii doctrinelor liberale sunt pe
deplin constienti de faptul ca recomandarile lor sunt
valide doar pentru cei ce accepta aceste principii valorice.
In vreme ce praxeologia, deci si
economia, intrebuinteaza termenii de fericire si de
indepartare a neplacerii intr-un sens pur formal, liberalismul le
atribuie un sens concret. El presupune ca oamenii prefera
viata mortii, sanatatea bolii, hrana inanitiei,
abundenta saraciei. El il invata pe om cum sa
actioneze in conformitate cu aceste valori.
Exista obiceiul de a numi aceste
preocupari materialiste, si de a imputa liberalismului un asa
zis materialism rudimentar si o nesocotire a telurilor "mai inalte"
si "mai nobile" ale omenirii. Omul nu traieste doar cu paine
spun criticii, plini de dispret fata de mediocritatea si
josnicia minabila ale filozofiei utilitariste. Dar aceste diatribe
infierbantate sunt gresit directionate, deoarece
rastalmacesc grav invataturile liberalismului.
In primul rand, liberalii nu afirma
ca oamenii ar trebui sa urmareasca telurile
enumerate mai sus. Ceea ce spun ei este ca imensa majoritate prefera
o viata sanatoasa traita in
abundenta, mizeriei, inanitiei si mortii.
Corectitudinea acestei afirmatii nu poate fi pusa la indoiala.
Demonstratia ei o furnizeaza faptul ca doctrinele antiliberale -
tezele teocratice ale diverselor partide religioase, etatiste, nationaliste
si socialiste - adopta aceeasi atitudine fata de
aceste probleme. Ele promit fara exceptie adeptilor lor o
viata traita in abundenta. Ele nu s-au hazardat
niciodata sa le comunice oamenilor ca realizarea programelor lor
va dauna bunastarii lor materiale. Dimpotriva, ele
insista asupra faptului ca, in vreme ce realizarea planurilor
rivalilor lor va provoca saracirea majoritatii, ele insele
sunt destinate sa le asigure abundenta suporterilor lor. Partidele
crestine nu sunt mai putin dornice sa promita maselor un
nivel inalt de trai, decat nationalistii si socialistii.
Bisericile contemporane predica adesea mai mult ridicarea ratelor salariale
si a veniturilor agricultorilor decat dogmele crestine.
In al doilea rand, liberalii nu
dispretuiesc aspiratiile intelectuale si spirituale ale omului.
Dimpotriva, ei sunt animati de o ardoare febrila pentru
perfectiunea intelectuala si morala, pentru
intelepciune si pentru excelenta estetica. Insa
perspectiva in care vad ei aceste lucruri nobile este departe de reprezentarile
rudimentare ale adversarilor lor. Ei nu impartasesc opinia
naiva ca vreun sistem de organizare sociala poate avea succes in
incurajarea directa a gandirii filozofice si stiintifice, [p.155]
a producerii de capodopere artistice si literare, sau in iluminarea
maselor. Liberalii inteleg faptul ca tot ce poate realiza societatea
in aceste domenii este sa furnizeze un climat care nu ridica
obstacole insurmontabile in calea geniului, si care-l face pe omul de rand
suficient de liber de grijile materiale pentru a deveni interesat de altceva
decat simpla castigare a painii. In opinia lor, principalul mijloc social
de umanizare a omului este lupta impotriva saraciei.
Intelepciunea, stiinta si artele gasesc un mediu de
dezvoltare mai favorabil intr-o lume a afluentei decat printre oameni
nevoiasi.
A acuza epoca liberala de un asa-zis
materialism este o distorsionare a faptelor. Secolul al XIX-lea n-a fost doar
un secol de ameliorari fara precedent ale metodelor tehnice de
productie si ale bunastarii maselor. El a facut cu
mult mai mult decat sa prelungeasca durata medie de viata.
Realizarile sale stiintifice si artistice sunt
nepieritoare. A fost o epoca a muzicienilor, scriitorilor, poetilor,
pictorilor si sculptorilor nemuritori; a revolutionat filozofia,
teoria economica, matematicile, fizica, chimia si biologia. Si,
pentru prima oara in istorie, a facut ca marile capodopere si
marile nestemate ale gandirii sa devina accesibile omului de rand.
