Metodologia cercetarii sociologice - metode si tehnici de cercetare

OBIECTIVE

Ca disciplina fundamentala in domeniul cercetarii si explicarii fenomenelor sociale, "Metodologia cercetarii sociologice" isi propune,ca obiectiv principal, insusirea de catre studenti a bazei conceptuale si operationale pentru initierea si executarea unei cercetari sociologice in general.

Prima parte a cursului este consacrata analizei continutului conceptului de metodologie si demersului metodologic specific activitatii de cercetare, accentuandu-se faptul ca cercetarea sociologica trebuie conceputa si desfasurata in baza unui program riguros elaborat, etapele derularii unei cercetarii sociologice si demersurile metodologice specifice fiecareia dintre acestea fiind esentiale.

Partea a doua a cursului realizeaza o incursiune in campul metodelor si tehnicilor de cercetare sociologica: metoda anchetei si a sondajului de opinie publica, chestionarul, interviul, analiza documentara, observatia si experimentul psihosociologic.

Dupa parcurgerea cursului, studentii vor putea intelege mai bine sistemul conceptual cu care opereaza sociologia in cercetarea faptelor sociale, specificul demersului cognitiv in cercetarea de profil, modul de selectare a metodelor si tehnicilor adecvate cercetarii concrete a unui domeniu social, natura demersurilor si regulilor metodologice necesare elaborarii si utilizarii in cercetare a diferitelor metode si tehnici de recoltare a informatiilor.

SEMESTRUL I  an1)

I. METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE

Pentru a organiza si conduce viata sociala este imperios necesara cunoasterea stiintifica a acesteia, a factorilor care stimuleaza dezvoltarea, a sensului pe care-l capata aceasta dezvoltare. O astfel de cunoastere poate fi obtinuta, in primul rand, cu ajutorul sociologiei ca stiinta.

Prin "metodologie" se desemneaza tocmai acea stiinta care ne releva modalitatile de efectuare a cercetarii; metodologia exprima si precizeaza demersul stiintific pe care trebuie sa-l intreprinda cercetatorul vietii sociale, sociologul, pentru a realiza cunoasterea stiintifica a unui fapt social.

Etimologic, metodologia inseamna "stiinta metodelor" (denumirea provine de la cuvintele grecesti methodos - drum, cale si logos - stiinta). Metodologia sociologica ghideaza intregul drum parcurs de sociolog pentru cunoasterea unei probleme sociale, de la delimitarea obiectului de studiu pina la explicatia si constructia teoretica a realitatii

sociale cercetate. Tocmai de aceea nu ramanem in definirea metodologiei cercetarii sociologice la sensul oferit de etimologia termenului; domeniile de interes ale metodologiei cercetarii sociologice sunt multiple, iar sensul pe care il atribuim metodologiei in acest context este acela de a cuprinde ansamblul demersurilor teoretice, metodico-tehnice

si epistemologice pe care le intreprinde un cercetator in vederea cunoasterii stiintifice a unor fapte, fenomene sau procese sociale.

Demersurile de natura teoretica pe care le intreprinde cercetatorul pentru a desfasura o cercetare concreta a unui anumit domeniu al vietii sociale sunt multiple. El trebuie sa-si clarifice cu exactitate nivelul la care a ajuns cunoasterea sociologica a domeniului pe care il cerceteaza; sa faca o analiza critica a aparatului conceptual in care este reflectata realitatea sociala devenita obiect al cercetarii stiintifice; sa formuleze cu claritate ipoteze generale si ipoteze de lucru in care sunt, de altfel, surprinse raporturile de cauzalitate dintre componentele structurale ale realului social cercetat si alti factori economici, politici, morali intrinseci acestui real sau exteriori acestuia.

Nivelul tehnic al metodologiei se refera la faptul ca cercetatorul trebuie sa cunoasca ansamblul metodelor de care dispune sociologia pentru cunoasterea realitatii sociale; sa stie care dintre acestea este (sunt) cea mai (cele mai) adecvata(e) pentru investigarea domeniului pe care il studiaza; sa cunoasca tehnicile pentru aplicarea fiecarei metode si sa fie capabil sa construiasca singur cele mai performante instrumente de recoltare si prelucrare a informatiilor sociale.

. Cateva precizari terminologice se impun. Prin metoda se desemneaza modul de cercetare si intreg programul de realizare a

cercetarii. In practica sociologica, cel mai adesea este intalnita sintagma: metode si tehnici de cercetare pentru evitarea unei distinctii evidente datorita legaturii extrem de stranse dintre ele. Pentru o mai buna intelegere a termenilor, vom apela la criteriul ierarhizarii (propus de I. Marginean, 2000, p.57), drept criteriu de diferentiere a metodelor, tehnicilor, procedeelor si instrumentelor de investigatie. Astfel, metoda,cea mai complexa dintre elementele enumerate, este cea care prescrie modul de a actiona in efectuarea unei cercetari (de exemplu: ancheta sociologica, sondajul de opinie publica, experimentul, observatia etc.) - unei singure metode fiindu-i subordonate mai multe tehnici de cercetare.

Tehnica, subsumata metodei, reprezinta modalitatea concreta de abordare a fenomenelor supuse cercetarii (chestionarul, interviul etc.); procedeul semnifica modul de aplicare a tehnicii - procedeul de lucru, de recoltare a informatiilor (chestionarul poate fi administrat de catre operatorii de ancheta sau poate fi autoadministrat, de tip postal); iar

instrumentul de investigatie este constituit din intreaga aparatura, unelte de care se foloseste cercetatorul pentru inregistrarea informatiilor (chestionarul tiparit - lista de intrebari, ghidul de interviu, fisa de observatie etc.).

Din punct de vedere epistemologic, nu sunt prea numeroase demersurile pe care le intreprinde cercetatorul vietii sociale, dar este suficient sa facem precizarea ca niciodata nu vom realiza o cunoastere riguroasa daca nu vom avea in permanenta in vedere natura specifica a actului cognitiv in sociologie. In aceasta stiinta nu numai ca sursele de informatii cele mai importante sunt oamenii, dar insesi faptele sociale sunt moduri de a fi ale acestora. Tocmai de aceea, un autentic cercetator

stiintific al vietii sociale va putea fi numai acela care va avea capacitatea de a distinge ceea ce sunt si fac oamenii in mod real de ceea ce spun sau ar dori ei sa fie si sa faca. In masura in care sociologul stapaneste bine teoria sociologica, metodele de cercetare proprii sociologiei, tehnicile si procedeele de aplicare a fiecarei metode, se asigura rigoarea explicatiei

stiintifice a faptelor sociale in urma cercetarilor concrete, de teren. Prin sintagma cunoastere si explicare stiintifica a realitatii sociale marcam deosebirea dintre acest tip de cunoastere stiintifica si cunoasterea

comuna (spontana, cotidiana).

Cel din urma tip de cunoastere specificat (cunoasterea comuna) desemneaza acea cunoastere pe care o realizam prin experienta noastra de zi cu zi, prin observatiile si explicatiile pe care le realizam in mod

obisnuit, prin interactiunea pe care o avem cu semenii nostri, in baza activitatilor practice si contextelor obisnuite (familie, cerc de prieteni, loc de munca etc.) si prin intermediul mijloacelor naturale (simturile,

limbajul natural, gandirea obisnuita etc.).

Desi cunoasterea comuna are o serie de caracteristici (este direct accesibila oamenilor obisnuiti, nu necesita utilizarea unor metode, tehnici si instrumente speciale, utilizeaza un limbaj viu, natural, mai

putin standardizat si riguros etc.), ea prezinta si unele aspecte negative (este puternic marcata de subiectivitatea celui care o realizeaza, are un caracter individual, personal, de cele mai multe ori este superficiala,

lipsita de precizie si exactitate, este influentata de zestrea culturala primita prin socializare etc.), neajunsuri care impun depasirea ei si trecerea la un alt tip de cunoastere, superioara, si anume cunoasterea

stiintifica

Spre deosebire de simtul comun, cunoasterea stiintifica reprezinta cunoasterea realizata de oameni cu o pregatire teoretica speciala, prin parcurgerea unui demers metodologic riguros si care utilizeaza metode si tehnici adecvate de investigare a realitatii sociale. Acest tip de cunoastere prezinta o serie de caracteristici, dintre care cele mai importante sunt:

-subiectivitatea are o pondere mica si, mai mult decat atat, exista posibilitatea de a o controla, intr-o oarecare masura, prin utilizarea unor metode specifice si respectarea unor reguli de investigare;

-are un caracter impersonal, organizat si sistematizat;

-pune in evidenta legaturi profunde intre diferite aspecte ale vietii sociale si porneste de la un set de ipoteze, cu rol de ghidare a investigatiei si a efortului de cunoastere;

-se bazeaza pe masurare etc.

Societatea umana este guvernata de o serie de regularitati si legitati pe care teoriile stiintifice trebuie sa le explice, iar metoda cea mai buna pentru a descifra si a surprinde statutul unei discipline consta in identificarea principalelor paradigme pe care aceasta le utilizeaza.

Paradigmele nu sunt altceva decat niste modele, "pattern"-uri, exemple care indeplinesc functii de cunoastere, dar care ocupa in cercetarea stiintifica un rol incontestabil.

Realitatea sociala este descrisa in cadrul disciplinelor socioumane printr-o serie de "binoame conceptuale", dublete ce releva foarte bine dualitatea acestei realitati (T. Rotariu, P. Ilut, 1997). Astfel, intalnim cuplurile:

● teoretic - empiric ("teoretic" se refera la toate ideile, explicatiile, interpretarile, ipotezele elaborate asupra realitatii, in timp ce "empiric" se refera la studierea concreta a realitatii sociale, utilizand metode si tehnici specifice);

● cantitativ - calitativ (modelul cantitativist apeleaza la descrieri si explicatii ale realitatii obiective si se bazeaza pe metode si tehnici structurate, in timp ce modelul calitativist pune accentul pe subiectivitatea umana, pe intelegerea realitatii sociale si utilizeaza metode si tehnici nestructurate).

Aceste "dublete conceptuale" se regasesc in literatura de specialitate si sub forma de "principii metodologice ale cercetarii

sociologice

Cercetarea stiintifica trebuie conceputa si desfasurata in baza unui program riguros elaborat, tocmai pentru a se realiza o cunoastere stiintifica a realitatii sociale. In cadrul acesteia se disting mai multe etape, fiecare etapa presupunand un ansamblu de demersuri metodologice specifice. In literatura de specialitate exista mai multe modalitati de

a clasifica etapele unei cercetari sociologice; importanta este, insa, respectarea cu rigoare a logicii generale de desfasurare a cercetarii stiintifice, astfel incat sa nu se omita nici unul din demersurile care ar putea sa afecteze calitatea analizei intreprinse.

Elaborarea cercetarii sociologice presupune o anumita procesualitate, desfasurata pe parcursul a trei stadii esentiale:

1. Proiectarea cercetarii.

2. Cercetarea de teren propriu-zisa.

3. Analiza informatiilor si formularea concluziilor.

Fiecarui stadiu al cercetarii sociologice ii corespunde o serie de demersuri metodologice specifice (etape).

1. Proiectarea cercetarii

1) Delimitarea domeniului, a temei cercetarii (delimitarea obiectului de studiu).

2) Informarea si documentarea.

3) Fixarea obiectivelor specifice temei de cercetare.

Lucrare: 'lectura- sursa de informare" -literatura pentru copii Referat: Fisa de recapitulare - toamna - gasește cuvinte cu ințeles asemanator

4) Analiza conceptelor (operationalizarea conceptelor).

5) Elaborarea ipotezelor de cercetare.

6) Delimitarea populatiei supuse cercetarii.

7) Stabilirea metodelor si tehnicilor de cercetare; elaborarea instrumentelor necesare pentru recoltarea informatiilor.

2. Cercetarea de teren propriu -zisa

► Vizeaza aplicarea propriu-zisa a instrumentelor construite in vederea recoltarii informatiilor.

► Presupune contactul direct dintre cercetator si realitatea sociala supusa cercetarii.

► "Produce" date, informatii, idei inovatoare.

In acest moment al cercetarii pot aparea distorsiuni datorate fie relatiei dintre anchetator si anchetat, fie modului de construire a tehnicilor si instrumentelor pe baza carora se culeg informatii (intrebari rigide, care pot influenta raspunsurile etc.).

3. Analiza informatiilor si formularea concluziilor

8) Sistematizarea informatiilor obtinute in cercetarea empirica (cercetarea de teren); prelucrarea statistica a datelor.

9) Analiza informatiilor; interpretarea si explicarea faptelor sociale studiate.

10) Formularea concluziilor.

. Demersurile intelectuale si practice intreprinse de cercetator de-a lungul celor trei stadii, prin trecerea de la unul la altul, sunt numeroase si variate. Ele se afla in interdependenta, apar ca o inlantuire a unora de altele, dupa schema logica prezentata, chiar daca aceasta nu este rigida si ireversibila.

4. Detalii privind schema de desfasurare a activitatii de cercetare (etapele cercetarii sociologice)

Delimitarea domeniului, a temei de cercetare (delimitarea problemei de cercetare si a obiectului de studiu).Cu aceasta prima etapa debuteaza orice cercetare, ea conditionand intr-un fel derularea intregului ciclu al cercetarii.

. Pentru elaborarea unei cercetari, sociologul va trebui sa circumscrie mai intai domeniul, apoi tema si in fine problema de cercetare. El trebuie sa opereze o serie de selectii succesive care il vor conduce spre formularea precisa a problemei ce urmeaza a fi investigata;

"Problemele" de cercetare sunt nu numai aspecte teoretice sau practice necunoscute sau investigate pana la un moment dat, ci si cele foarte bine cunoscute, mult investigate si teoretizate, insa insuficient, neconvingator sau unilateral abordate. De asemenea, ideile, punctele de vedere si conceptele controversate constituie probleme de cercetare.

. Cu cat problema de cercetare va fi mai bine si mai exact circumscrisa, cu atat in finalul cercetarii se va ajunge la explicatii cu valoare de adevar stiintific.

. Problema poate avea un grad mare de specificare chiar de la inceput sau il poate capata pe parcurs, mai ales in urma celui de-al doilea ciclu al cercetarii.

Informarea si documentarea Consta, mai intai, in localizarea (identificarea) informatiilor utile cercetarii problemei propuse si, apoi, in lecturarea si asimilarea ei.

. Presupune rezolvarea urmatoarelor aspecte de catre cercetator:

a) Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informatiilor necesare ? (De exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor etc.).

b) De unde recolteaza informatiile ? (Publicatii, comunicari stiintifice, lucrari de popularizare, rapoartele unor cercetari realizate anterior etc.).

c) Care sunt formele recenzarii informatiilor ?

. Contribuie la stabilirea stadiului atins in adordarea si solutionarea problemei respective, la conturarea punctelor "nevralgice", la identificarea dezacordurilor dintre cercetatori, a cailor posibile de investigare.

Documentarea efectuata poate conduce cercetatorul la continuarea investigatiei pe tema de la care a plecat initial sau documentarea il poate determina sa reformuleze tema. Astfel, documentarea il ajuta pe cercetator in parcurgerea urmatoarelor etape de cercetare si acesta isi clarifica in ce masura se poate acoperi, prin respectiva cercetare, intreaga problematica a temei propuse.

Fixarea obiectivelor specifice temei de cercetare Este etapa in care cercetatorul specifica scopul si obiectivele pe care le urmareste in cercetare. Sunt propuse o serie de obiective particulare, specifice temei cercetate si scopului propus de catre cercetator. Aceste obiective specifice sunt urmarite pe tot parcursul cercetarii.

Obiectivele unei cercetari reprezinta ghiduri sau principii calauzitoare ale intregii investigatii, ele justificand, in mare parte,

insasi cercetarea.

. Cercetarea nu are un scop in sine (nu cercetez de dragul de a cerceta!), obiectivul general este fie asigurarea avansului cunoasterii stiintifice (scop teoretic), fie optimizarea actiunilor si activitatilor umane (scop practic).

Analiza conceptelor (operationalizarea conceptelor) Constituie un demers metodologic deosebit de important ce presupune analiza aparatului conceptual. Caracterul abstract al unor concepte impune o serie de demersuri care sa le faca operationale in cercetarea sociala. Aceasta reclama descrierea partilor componente ale proceselor psihosociale

care sunt exprimate in conceptele ce fac obiectul analizei.

Definitia operationala consta in prescrierea operatiilor empirice necesare trecerii de la teorie la cercetarea concreta. Presupune clarificarea intelesului conceptelor prin definire si analiza riguroasa; sunt definite acele concepte in care este reflectata realitatea supusa cercetarii. Prin incorporarea definitiei operationale in contextul

cercetarii stiintifice se asigura trecerea de la nivelul teoretic la cel empiric printr-o procedura sistematica de indicare a operatiilor de masurare ce urmeaza sa fie efectuate asupra domeniului cercetat.

Prin operationalizarea conceptelor se desemneaza intregul process de evidentiere a dimensiunilor si indicatorilor unui anumit domeniu, de transpunere a temei intr-o procedura de investigare concreta.

P.F. Lazarsfeld este cel care elaboreaza paradigma operationalizarii conceptelor in cercetarea sociologica. Aceasta paradigma cuprinde:

. reprezentarea imagistica a conceptului;

. specificarea conceptului prin stabilirea dimensiunilor;

. alegerea indicatorilor;

. constructia indicilor empirici.

Desi aceasta schema este larg acceptata in literatura, se cuvine sa facem o precizare care vizeaza un neajuns esential : nu putem accepta ideea potrivit careia o cercetare poate fi incununata de succes daca se porneste de la o reprezentare imagistica a conceptului. In realitate, trebuie sa realizam o definire cat mai riguroasa a domeniului supus

cercetarii, ceea ce se constituie intr-o premisa favorabila efectuarii celorlalte etape ale operationalizarii.

Etapele operationalizarii conceptelor Dupa definirea conceptelor pe cale nominala se trece la stabilirea dimensiunilor conceptului, ca prima operatie pe care o face cercetatorul pentru a apropia formele gandirii abstracte (conceptele) de manifestarile concrete ale lumii reale pe care urmeaza s-o cerceteze cu ajutorul unor metode stiintifice.

A stabili dimensiunile unui concept inseamna, de fapt, a nominaliza domeniile sau elementele structurale esentiale care compun procesul sau realitatea desemnata de conceptul respectiv.

Stabilirea variabilelor Termenul "variabila" exprima fenomene sau relatii proprii realitatii desemnate de dimensiunile conceptului operationalizat (M. Constantinescu, 1972). Prin identificarea variabilelor se vor

identifica, de fapt, factorii care influenteaza sau care determina schimbari, directii de evolutie ale fiecarei dimensiuni a conceptului operationalizat.

Stabilirea indicatorilor Termenul de indicator este utilizat in sociologie pentru a desemna o particularitate elementara a unei teme, o trasatura caracteristica a realitatii sociale (M. Constantinescu, 1972).

. Indicatorii sociologici (indicatori obtinuti prin operationalizarea conceptelor) sunt "semne observabile si masurabile cu ajutorul carora pot fi caracterizate unitatile sociale si calitatile acestora" (S. Chelcea, 2001).

De regula, in studiile exploratorii se porneste de la un numar mai mare de indicatori, iar pe parcurs sunt eliminati indicatorii nesemnificativi si sunt retinuti doar aceia care se dovedesc relevanti in raport cu obiectul analizat si obiectivele urmarite.

De mentionat este si faptul ca intre indicatori si indicatul lor se stabileste o relatie statistica, iar legatura dintre ei are un caracter probabilist; in cercetarea sociologica retinem acei indicatori care coreleaza

puternic cu indicatul.

Determinarea relevantei indicatorilor pentru tema si obiectivele cercetarii se poate realiza prin doua modalitati:

. Teoretica - analiza teoretica si, totodata, specificarea semnificatiei datelor ce se obtin in cercetarea empirica;

. Tehnica - analiza puterii de discriminare - propusa de St. Nowak (I. Marginean, 2000, p. 179). In acest sens, trebuie specificat faptul ca vom retine, pentru cercetarea sociologica, acei indicatori cu o putere mare de discriminare, respectiv putere de continere si putere de respingere a indicatorilor fata de indicat. Puterea de continere reprezinta acea putere detinuta de indicator de a retine toate obiectele care poseda proprietatea specificata de acesta, chiar daca sunt retinute si obiecte care nu contin indicatul. Spre deosebire de aceasta, puterea de respingere este data de capacitatea indicatorilor de

a respinge toate obiectele care nu poseda indicatul; sunt retinute astfel doar obiectele care se caracterizeaza prin detinerea indicatului.

. Nu se intalnesc indicatori care sa se caracterizeze atat prin putere de continere, cat si prin putere de respingere maxima; cele doua proprietati se refera la intreaga lista de indicatori obtinuti prin operationalizarea conceptelor.

Concluzii Formularea indicatorilor desavarseste operationalizarea conceptului analizat. In acest moment, cercetatorul are in fata sa descrierea detaliata a tuturor sau cel putin a principalelor caracteristici ale procesului sau domeniului realitatii care constituie obiectul cercetarii concrete proiectate. In metodologia sociologica, totalitatea elementelor componente, ori, altfel spus, a dimensiunilor, factorilor de schimbare (variabile) si a caracteristicilor (indicatorii) unui fenomen sau

proces socio-economic poarta denumirea de spatiu (camp) de atribute.

Componentele schemei operationale (caracteristicile realitatii) se constituie, la randul lor, in criterii pentru stabilirea surselor din care ne vom recolta informatiile si in functie de care vom redacta instrumentele adecvate acestui scop.

. Definitia operationala (sau operationalizarea conceptelor) consta in prescrierea operatiilor empirice necesare trecerii de la teorie (exprimata in concepte) la cercetarea concreta (de teren).

. Trecerea de la concepte generale la cele apropiate de concretul social se realizeaza prin elaborarea de scheme operationale de cercetare.

. Elaborarea dimensiunilor, variabilelor si indicatorilor presupune o buna cunoastere teoretica a domeniului cercetat; definirea riguroasa a realitatii sociale supuse cercetarii constituie premise efectuarii celorlalte etape ale operationalizarii.

. Indicatorii sociologici servesc la intocmirea instrumentelor de cercetare pe baza carora se culeg informatii necesare atingerii obiectivelor cercetarii si, implicit, verificarii ipotezelor de cercetare.

5. Elaborarea ipotezelor de cercetare (ipotezele de lucru)

Ipoteza constituie un element indispensabil al constructiei teoretice stiintifice si, in acelasi timp, al investigatiei de teren. Stabilirea ipotezelor stiintifice - moment-cheie al cercetarii stiintifice - pune in evidenta interdependenta dintre abordarea teoretica si cercetarea concreta, care se conditioneaza reciproc.

Ipoteza este "enuntul unei relatii cauzale intr-o forma care permite verificarea empirica" (Th. Caplow, 1970, dupa S. Chelcea, 1998).

Modalitatea cel mai frecvent utilizata de elaborare a ipotezelor de lucru o constituie deducerea acestora din teorie, astfel:

. Teoria stiintifica este constituita dintr-o multitudine de ipoteze elaborate si organizate asemenea unui sistem logic deductiv, in care unele ipoteze, de nivelul cel mai inalt (ipoteze cu grad maxim de generalitate - numite ipoteze teoretice), servesc ca premise initiale ale teoriei, in timp ce celelalte enunturi urmeaza logic (constituind ipotezele cu nivel minim de generalitate - ipoteze de lucru). Ipotezele teoretice (ipoteze fundamentale) sunt generale si indirect testabile; ipotezele de lucru (sau ipoteze empirice de cercetare), derivate din primele, reprezinta enunturi direct testabile sau verificabile empiric (in cercetarea empirica de teren).

Trebuie subliniat faptul ca justificarea teoretica a problemei sociale in discutie, respectiv prezentarea obiectivelor de cercetare sunt momente ale cercetarii stiintifice anterioare elaborarii ipotezelor de lucru - primele reprezentand un sistem de ipoteze indirect testabile (teoretice) din care sunt derivate logic enunturi direct testabile (ipoteze

de lucru) a caror confirmare sau infirmare va fi redata de datele empirice (informatiile furnizate de cercetarea de teren).

Formularea ipotezelor de cercetare Ipotezele de lucru iau forma unor implicatii logice, tocmai de aceea apare restrictia formularii lor in termenii:

► "Daca A atunci B"

Exemplu: "Daca in familie exista un climat conflictual, violent atunci tendinta spre devianta comportamentala a copiilor este mare."

► "Cu cat A cu atat B"

Exemplu: "Cu cat nivelul de trai al populatiei scade, cu atat rata comportamentelor delincvente creste".

Aceste formulari orienteaza activitatea de testare empirica a ipotezelor.

Enunturile astfel exprimate trebuie sa aiba o formulare clara si concisa, sa fie coerente logic si noncontradictorii.

Observatii privind validitatea ipotezelor. In cercetarea sociologica, nu orice enunt despre relatia probabila dintre fenomene constituie ipoteza stiintifica. Pentru a fi valida, ipoteza empirica trebuie sa fie direct testabila, respingand inca de la inceput acele enunturi pentru care nu exista posibilitatea de verificare a adevarului lor. Numai prin testare, prin confruntare cu realitatea sociala, se ajunge, in investigatia sociologica, la confirmarea sau infirmarea ipotezelor stiintifice. Se impune o precizare: in cercetarea socioumana nu se pleaca de la premisa doar a confirmarii (sau doar a infirmarii) ipotezelor empirice.

Cercetatorul formuleaza enunturi ce urmeaza a fi verificate. Numai datele empirice (date ce vor fi recoltate in cadrul cercetarii empirice cu ajutorul metodelor si tehnicilor de investigatie sociologica) vorconfirma (sau infirma) ipotezele cercetarii; acest aspect urmand a fi analizat in etapa cercetarii sociologice de analiza si interpretare a

datelor recoltate pe teren.

Exprimand adevaruri probabile si indeplinind un dublu rol: metodologic si cognitiv-explicativ, ipotezele stiintifice constituie, in esenta, explicatii plauzibile bazate pe teorii explicative validate stiintific, care urmeaza a fi verificate (testate) prin faptele de observatie.

Determinarea populatiei cuprinse in investigatie In cercetarile psihosociale se utilizeaza ca sursa de informatii oamenii, care sunt, de fapt, integrati ei insisi in procesele analizate.

◙Cine sunt subiectii de la care se vor recolta informatiile necesare verificarii ipotezelor de cercetare? Ce caracteristici trebuie sa aiba acestia? Cum vor fi selectionati?

Alegerea acestora se va face in functie de natura problemei studiate si de intentiile cercetatorului. Pentru ca informatiile recoltate in cercetarea de teren sa aiba valoare stiintifica si, implicit, pentru a putea fi generalizate, trebuie sa se respecte cateva cerinte metodologice. Astfel, determinarea populatiei supuse investigatiei sociologice presupune realizarea a trei operatii metodologice:

a) Stabilirea colectivitatii statistice generale - criteriul de referinta pentru efectuarea acestei operatii metodologice il constituie problemele sociale care constituie obiectul cercetarii de teren.

b) Gruparea populatiei (stratificarea populatiei) - in functie de:

- caracteristici socio-demografice: varsta, sex, stare civila etc.;

- caracteristici socio-profesionale: tipul profesiei, forma de calificare, vechimea in munca etc.;

- caracteristici sociale: mediul social de provenienta (rural/urban), apartenenta la grupul social etc.;

- caracteristici economice: venituri, bugete familiale, tipul si structura locuintei etc.

c) Esantionarea:

● Conditia fundamentala de realizare a unei cercetari stiintifice complexe este ca esantionul calculat dupa scheme de esantionare elaborate in cadrul statisticii sociale sa fie reprezentativ.

● Un esantion este reprezentativ atunci cand subiectii retinuti in esantion sunt purtatorii tuturor sau, cel putin, ai principalelor caracteristici ale populatiei totale. Reprezentativitatea esantionului exprima, deci, capacitatea acestuia

de a reproduce cat mai fidel structurile si caracteristicile populatiei din care a fost extras.

Pentru a satisface aceasta cerinta, esantioanele trebuie sa fie calculate dupa scheme de esantionare elaborate in cadrul statisticii teoretice sau in cadrul metodologiei cercetarilor sociale.

6. Stabilirea metodelor si tehnicilor de cercetare; elaborarea instrumentelor necesare pentru recoltarea informatiilor

Natura specifica a diverselor tipuri de fapte sociale impune utilizarea unor metode adecvate pentru studierea lor. De regula, intr-o cercetare sociologica, aplicarea unei singure metode este incompleta, deoarece se situeaza si se finalizeaza intr-un singur nivel analitic (cel mai frecvent descriptiv). Tocmai de aceea se recomanda dublarea metodelor cantitative prin metode calitative de recoltare a informatiilor.

. Modelul cantitativ :

- presupune realitate sociala exterioara, obiectiv-structurata, bazata pe descrieri de tip pozitivist: pe cercetare efectiva, pe inregistrare, numarare si masurare ( vezi T. Rotariu, P. Ilut, 1997);

- se bazeaza pe tehnici de cercetare structurate, standardizate: chestionarul, interviul standardizat (pe baza de ghid de interviu), plan observational riguros, standardizat etc.

. Modelul calitativ:

- se fundamenteaza pe subiectivitatea umana, pe realitatea sociala construita si interpretata prin interactiunea motivatiilor, asteptarilor, reprezentarilor individuale si de grup (T. Rotariu, P. Ilut, 1997);

- se bazeaza pe tehnici nestandardizate (nestructurate, intensive, de profunzime): interviul intensiv, interviul de grup, studii de caz, analiza biografiilor.

. Cunoasterea stiintifica riguroasa trebuie sa conduca la imbinarea celor doua abordari.

. In practica, unitatea dintre metodele si tehnicile cantitative si cele calitative apare astfel:

- in cazul unor probleme sociale mai putin cunoscute, elaborarea propriu-zisa a tehnicilor cantitative (a chestionarului, de

exemplu) ar trebui precedata de studii pregatitoare (in care sa se foloseasca interviurile intensive, de profunzime, analize documentare, observatii).

. Benefic pentru cercetare este ca in urma aplicarii propriu-zise a chestionarului (a metodelor si tehnicilor cantitative) informatiile sa fie completate de date obtinute prin utilizarea metodelor intensiv-calitative.

Trebuie selectate metodele cele mai adecvate cercetarii, in functie de conceptia general-teoretica, de obiectivele si ipotezele cercetarii.

Intrebarile din chestionar, ghid de interviu, ghid de observatie etc. vor fi construite pe baza indicatorilor obtinuti prin operationalizarea

conceptelor

Atat metodele si tehnicile de cercetare stabilite, cat si elaborarea propriu-zisa a instrumentelor de lucru nu au valoare decat in masura in care, prin intermediul acestora, se ating obiectivele cercetarii si sunt verificate ipotezele de cercetare.

Ancheta "pilot" si cercetarea de teren propriu-zisa Toate demersurile descrise mai sus sunt premergatoare deplasarii "in teren", contactului nemijlocit cu realitatea ce urmeaza sa fie cercetata. Avand in vedere ca viata sociala este in permanenta schimbare, se recomanda ca inainte de a declansa cercetarea propriu-zisa sa se procedeze la o ancheta "pilot". In aceasta faza, cercetatorul testeaza validitatea instrumentelor de cercetare.

Dupa ce avem convingerea ca problemele asupra carora solicitam informatii sunt si problemele reale ale oamenilor, ca intrebarile sunt formulate clar, ca oamenii sunt efectiv interesati in a coopera cu noi, putem considera ca se poate trece la activitatea de recoltare a informatiilor de la intreaga populatie din esantion.

7. Sistematizarea informatiilor obtinute in cercetarea de teren;

prelucrarea statistica a datelor

In cadrul cercetarilor sociologice se recolteaza, de obicei, un mare volum de informatii. Pentru ca acestea sa poata fi analizate este necesara o prelucrare prealabila a lor.

Prelucrarea informatiilor rezultate din ancheta sociologica solicita un efort mult mai mare si o cunoastere exacta a cerintelor

teoretico-metodologice pe care le presupune aceasta etapa a cercetarii. Prelucrarea statistica a datelor recoltate devine posibila numai dupa sistematizarea si ordonarea informatiilor.

Principalele momente ale unei astfel de prelucrari sunt: verificarea si validarea informatiilor care urmeaza sa fie retinute pentru prelucrare; totodata, in ansamblul prelucrarii, un loc deosebit il ocupa codificarea informatiilor.

◙ Verificarea si validarea informatiilor presupune:

- Lecturarea fiecarui chestionar pentru a stabili daca este sau nu valid pentru prelucrare.

- De regula, nu se valideaza acele chestionare care au un numar mare de intrebari fara raspuns sau cand lipsesc raspunsurile la intrebarile de date factuale (intrebarile de identificare).

◙ Codificarea informatiilor reprezinta:

- Operatia de reprezentare conventionala a unei informatii.

- Codul stabileste o corespondenta riguroasa intre natura calitativa a informatiei si cifrele (in cazul unei codificari numerice) sau literele (codificare alfabetica) atribuite.

- Simbolurile (codurile) sunt introduse in memoria calculatorului, astfel incat fiecare chestionar, respectiv, fiecare raspuns la intrebari sa devina unitati distincte in baza unui program de corelatii statistice.

○ In cercetarea socio-umana, se impune utilizarea unor metode

statistice

- se calculeaza ponderea diverselor caracteristici;

- se calculeaza medii si indici ale valorilor acestora;

- se efectueaza corelatii statistice;

- se realizeaza analiza statistica a gradului de semnificatie a rezultatului obtinut prin aplicarea formulelor (teste de semnificatie).

Analiza informatiilor; interpretarea si explicarea faptelor sociale studiate Se raporteaza la obiectivele si ipotezele cercetarii - este momentul in care se argumenteaza confirmarea / infirmarea fiecarei ipoteze de lucru.

► Este evidentiat urmatorul aspect: precizarea modului in care orice aspect al datelor recoltate moduleaza sau completeaza explicatii referitoare la ipoteze.

► Corelarea si integrarea tuturor informatiilor rezultate in urma analizei fie in vederea formularii de noi ipoteze de cercetare, fie a sugerarii de noi demersuri de abordare a obiectului supus analizei.

► Sunt subliniate reprezentativitatea informatiilor obtinute si semnificatia lor sociologica.

8. Formularea concluziilor

In urma analizei si interpretarii datelor recoltate, a stabilirii semnificatiei lor in raport cu problema abordata si, mai ales, cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea concluziilor intregii cercetari (concluzii finale).

Concluziile

○ Sunt exprimari sintetice care contin sau rezuma esenta rezultatelor obtinute in cercetare.

○ Pot avea un caracter mai general sau mai particular in functie de generalitatea sau specificitatea obiectivelor si ipotezelor initiale.

○ Releva gradul de originalitate a cercetarii, daca s-a ajuns la idei noi care le depasesc sau continua pe cele deja cunoscute sau daca ideile deja cunoscute sunt doar confirmate sau intarite.

○ Contin, uneori implicit, sugestii pentru viitoarele cercetari (este de dorit insa formularea explicita a acestor sugestii).

9. Redactarea raportului de cercetare

Este ultima etapa a unei cercetari sociologice si implica prezentarea cerintelor redactarii acesteia:

. Se elaboreaza mai intai o schita a raportului - aceasta permite punerea in ordine logica a tuturor informatiilor de care dispunem.

. Se procedeaza la redactarea propriu-zisa a raportului, care trebuie sa fie concis.

. Dupa ce raportul a fost redactat, se procedeaza la o analiza critica a acestuia de catre autori, cu participarea si a altor specialisti sau colaboratori.

. Realizarea fiecarui demers metodologic mentionat presupune implicarea totala si responsabila a cercetatorului, utilizarea experientei acumulate in alte cercetari, folosirea unor metode rezultate din cercetari similare desfasurate de alti autori etc. Intre etapele prezentate exista o legatura indisolubila, iar actul cunoasterii se realizeaza ca rezultat al activitatii desfasurate de cercetator pe intreg parcursul activitatii sale.