Metodologia cercetarii societatii rurale

METODOLOGIA CERCETARII SOCIETATII RURALE

1. Concepte metodologice generale

2. Reguli metodologice

3. Metodele de cercetare sociologica

4. Tehnici de esantionare si tipuri de esantion

5. Continutul unei monografii

1. CONCEPTE METODOLOGICE GENERALE

Cercetarea sociologica foloseste, ca orice ramura a stiintei, o anumita metodologie, care constituie de fapt un instrument indispensabil de lucru in studiul fenomenelor sociale.

1. Metodologia sociologica reprezinta o sinteza generala a metodelor, tehnicilor si procedeelor utilizabile la investigatiile sociologice, un fel de 'tehnologie' folosita in cercetarea sociologica. Ignorarea unor principii metodologice (neglijarea unor verigi ale tehnologiei de cercetare) sau reducerea metodologiei la aspectele particulare ale cercetarii, determina esecul sau nereusita unor cercetari sociologice (8).

De aceea, metodologia sociologica trebuie sa se refere cel putin la aspectele principale de organizare si efectuare a anchetei, dupa care urmeaza prelucrarea informatiilor culese din teren si redactarea concluziilor.

Organizarea cercetarii presupune:

- stabilirea temei de cercetare;

- inventarul problemelor de urmarit;

- realizarea pe teren a cercetarii;

- analiza statistica si prelucrarea datelor;

- interpretarea si prezentarea rezultatelor cu referiri precise cu privire la valorificarea rezultatelor.

2. In ceea ce priveste metoda in sociologie ea are acelasi sens ca in toate celelalte stiinte. In fond metoda (care deriva din doua cuvinte eline: meta = dupa si odos = cale, drum) stabileste calea de urmat, maniera de lucru.

Metodele fundamentale ce se preteaza la efectuarea unor cercetari din domeniul agriculturii, mai ales cand este vorba de studierea grupurilor de munca, a comportamentului profesional, a relatiilor interumane sunt:

a) Metoda observatiei sociologice;

b) Metoda monografica;

c) Metoda anchetei sociologice;

d) Metoda experimentala.

3. Un alt concept folosit in sociologie este cel privind tehnica sociologica.

Tehnica sociologica reprezinta mijloacele operationale pentru strangerea si inregistrarea informatiilor de teren (instrumente). Aceste tehnici difera in functie de tema, populatie si obiectivul urmarit. Tehnicile sunt deci instrumentele cu care echipa de cercetare opereaza in teren la culegerea informatiilor

4. Al patrulea concept folosit la stabilirea metodologiei este procedeul sociologic.

Procedeul sociologic este sistemul de operatii folosit la sistematizarea si prelucrarea materialului faptic cules.

2. REGULI METODOLOGICE DE CERCETARE

1. Metodologia sociologica trebuie sa aiba in centrul ei regula prioritatii faptelor in raport cu opiniile. Opiniile, zvonurile trebuiesc verificate si apoi explicata cauza si originea lor.

2. O alta regula fundamentala a metodologiei sociologice se refera la unitatea dintre fapte si teorie dintre datele din teren si concepte sau principii generale pe care le stabilim.

3. Orice investigatie sociologica trebuie sa parcurga, intr-o forma sau alta, cel putin urmatoarele faze:

- formularea intrebarilor de teren;

- anchete de teren - administrarea intrebarilor;

- analiza si interpretarea datelor culese de pe teren.

Daca studiem de pilda functiile ruralului, va trebui sa aratam care sunt elementele lui de natura economica, ecologica, culturala care sunt ramurile de productie, cum este repartizata populatia pe ramuri, pe nivele de calificare etc.

3. METODELE DE CERCETARE SOCIOLOGICA

Asa cum s-a aratat in capitolul anterior, momentele mai importante dintr-o cercetare stiintifica sunt: punerea problemelor, stabilirea metodelor de investigare, investigarea fenomenelor si formularea solutiilor. In cele ce urmeaza se va prezenta al doilea moment al cercetarii si anume metodele folosite in sociologie sau cum cerceteaza sociologia, realitatea sociala.

3.1. Metoda observatiei sociologice

Definitie: Observatia sociologica desemneaza perceperea si inregistrarea atenta si planificata a fenomenelor, obiectelor si comportamentelor (atitudini, gesturi, cuvinte), membrilor unui grup, observarea fiind ghidata de o ipoteza de lucru, ce urmeaza a fi verificata.

Observatia sociologica prezinta o serie de particularitati:

1) sa fie obiectiva, adica nepartinitoare, exacta.

2) Observatia trebuie sa fie completa, adica sa constate fenomenul in intregime.

3) Observatia trebuie sa fie controlata, sa o repetam asupra aceluiasi subiect in momente diferite. Prin repetarea observatiei ne convingem ca n-am gresit si ca daca apar elemente noi, inseamna ca au intervenit schimbari ale fenomenului.

4) Observatia trebuie sa fie verificata, adica trebuie facuta in alta parte asupra altui fenomen sau subiect, pentru a putea obtine generalizari, pentru a identifica tendinte sau legitati ale fenomenelor studiate.

Instrumentele de lucru specifice metodei observatiei sunt in mare, asemanatoare, cu cele folosite la alte metode. Astfel, orice observatie trebuie sa se desfasoare dupa un plan (schema). In vederea inregistrarii se vor intocmi in prealabil, fise de observatii, ce vor cuprinde obiectivele avute in cercetare, transpuse sub forma de intrebari cantitative si mai ales calitative; Se vor alege tehnicile de cercetare cele mai adecvate studiilor avute in vedere si elaborarea instrumentelor de lucru adecvate (ghiduri de interviu, aparate foto, aparate de inregistrare audio-vizuale etc.).

3.2 Metoda monografica

Definitie: Metoda monografica poate fi definita ca o metoda specifica acelui tip de cercetare de teren, care presupune observarea directa a unei unitati social-teritoriale sau a unui sistem social, fara a recurge la esantionare, deci propunandu-si sa studieze exhaustiv colectivitatea respectiva. Sensul etimologic al cuvantului inseamna a descrie un singur fapt.

Eseu: Subiecte examen de licenta Referat: PROIECT DIDACTIC Limba romana - propozitia subordonata completiva indirecta

Sociologia, fiind o stiinta care studiaza fenomenul social ca totalitate, nu se poate multumi cu cercetarea unui fenomen izolat. De exemplu, pentru ca sa studiem viata rurala romaneasca unitatile sociale cele mai caracteristice pe care le vom cerceta sunt satele. Studiul sociologic direct al unei unitati sociale restranse, cum este un sat, un oras (un judet), se numeste monografie sociologica. Metoda monografica este pe larg utilizata inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea in Franta, reluata apoi si de alti cercetatori.

Intemeietorul monografiei sociologice la noi ar putea fi socotit Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae), urmat in epoca moderna de I.I. de la Brad, cu monografiile celor trei judete (Botosani, Mehedinti si Putna), ajungand la apogeu, in scoala monografica, a lui Gusti-Sthal, cu cateva sute de monografii ale satelor romanesti (800).

Uneori aceasta metoda este definita si asemuita (prin asimilare) cu metoda anchetei. Ceea ce au comun ambele metode este faptul ca permit cercetari la scara mare. Monografia este totusi mai putin extensiva decat ancheta, intrucat isi fixeaza drept obiectiv de studiu, un domeniu al realitatii mai restrans: o intreprindere, un sat, un oras, o institutie; comparativ cu metoda anchetei, care se aplica, de obicei, asupra unor ansambluri sociale, mai mult sau mai putin vaste (ex: ancheta asupra tineretului rural care cuprinde tot acest tineret dar care pentru cercetare, se esantioneaza; sau procesul de asociere in agricultura).

In timp ce o investigatie de tipul anchetei nu abordeaza obiectul de studiu ca atare, la toata marimea sa si nici toate problemele sociologice nu sunt urmarite in egala masura, ci il reduce la esantion, si vizeaza anumite aspecte sociale, prin metoda monografica, obiectul de cercetat este supus studiului in toata multitudinea aspectelor sale, la intreaga marime si a tuturor problemelor sociologice ce se manifesta.

Din acest motiv, ancheta ofera, indeosebi studii cantitative, in timp ce monografia permite si studii calitative.

Specificul metodei monografice este conferit de cateva particularitati:

a) nu se poate efectua in laborator, ci numai pe teren;

b) nu poate manipula variabile,;

c) poate folosi orice tehnica de recoltare a informatiilor;

d) datorita caracterului complex, al realitatii sociale studiate si a necesitatii abordarii multilaterale a acesteia, este necesara implicarea unor echipe interdisciplinare.

Cercetarea monografica trebuie sa se desfasoare dupa un plan. In acest plan, nu pot fi, de regula, cuprinse de la inceput toate problemele stiintifice pe care le poate ridica cercetarea unei unitati sociale (sat, ramura de productie, ramura profesionala etc.), intrucat fiecare segment social are particularitatile sale. De aceea, planul are la inceput un caracter general,

trebuie cercetat si care este ordinea logica a cercetarii. Problemele de amanunt le clarifica fiecare cercetator in parte, dupa cum se prezinta realitatea.

Un principiu valabil, pentru toate cercetarile monografice este recomandarea de a nota tot ce se intampla intr-o unitate sociala, si tot ce se leaga de ea, chiar daca nu este prevazut in plan de a se nota.

Sa se prefere intotdeauna un sat cunoscut, pentru ca se poate lua mai usor contact cu oamenii si putem mai usor verifica faptele culese.

In plan se vor prevedea sarcini precise de cercetare, pe oameni si pe probleme sociologice.

Planul de lucru va cuprinde toate problemele sociologice specifice. Cadrul cosmic, biologic, psihic, istoric etc., mijloacele materiale necesare, planul calendaristic etc.

4. TEHNICI DE ESANTIONARE

Esantionul este o parte dintr-o populatie data, stabilita prin diferite metode, care urmeaza a fi supusa cercetarii sociologice, cu scopul de a formula concluzii teoretice si propuneri practice valabile pentru ansamblul colectivitatii sociale din care a fost extras esantionul. Prin definitie, esantionul este reprezentativ pentru populatia din care face parte.

In vederea stabilirii esantionului, se determina mai intai universul anchetei, populatia care va fi investigata (toata populatia ce lucreaza sau numai, anumite categorii de varsta etc.).

Odata universul anchetei stabilit se trece la alcatuirea esantionului.

Esantionul se stabileste prin doua procedee: 1) procedeul cotelor si 2) procedeul probabilistic (tragere la sorti, extrageri la intamplare din urma etc.).

1) Procedeul cotelor are doua faze: a) construirea unui model redus al populatiei vizate in cercetare; b) stabilirea unor cote de subiecti pentru fiecare operator sau cercetator.

Modelul se construieste pe baza categoriilor si structurilor de subiecti care sunt specifice populatiei respective (categorii de varsta, sex, profesie, stare civila, mediul de origine etc.) sau in functie de alte variabile independente luate in studiu. Se calculeaza procentul fiecarei categorii in totalul populatiei si se obtine astfel procentele de reprezentare ale respectivelor categorii in esantion.

Daca populatia este formata din 42 % barbati si 58 % femei, esantionul va trebui la randul sau sa includa 42 % barbati si 58 % femei. Fiecare subiect ce va fi investigat trebuie sa raspunda caracteristicilor cotelor stabilite in modelul redus.

In cazul procedeului cotelor, cercetatorii (operatorii) nu primesc tabele cu numele subiectilor (ca in cazul esantionarii probabilistice), ci tabele cu caracteristicile cotei de subiecti ce urmeaza a fi anchetati (numarul celor de sex masculin, feminin, repartizarea pe varste, pe medii de origine, profesii etc.).

2) Procedeul probabilistic. Esantionarea probabilistica respecta una din regulile fundamentale ale investigatiei si anume: atribuie fiecarui individ din populatia vizata sanse egale de a figura in esantion, regula care nu este satisfacuta de procedeul cotelor.

Esantionul probabilistic se poate stabili in felul urmator:

1) se alcatuiesc liste cu intreaga populatie, sau se folosesc cele deja existente (state de functiuni, condici, cataloage scolare, jurnale de grupe studentesti, evidenta muncii etc.);

2) se stabileste dimensiunea esantionului in functie de cerintele cercetarii si de mijloacele de care dispune;

3) se calculeaza pasul statistic (se imparte populatia totala la esantion) (N/n = P);

4) se trage la sorti numarul care va corespunde primului subiect ce va fi inscris pe lista esantionului;

5) se aplica pasul statistic, incepand cu numarul tras la sorti alcatuindu-se astfel lista cu toti subiectii. Daca populatia este numerotata in intregime pe o singura lista se utilizeaza tabelul numerelor la hazard, care a intrat in practica esantionarii.

Asigurand o reprezentativitate mai mare si eliminand subiectivitatea stabilirii subiectilor (proprie procedeului cotelor), esantionul probabilistic da rezultate mai precise, de aceea se bucura de un credit superior printre specialisti.

Prin urmare, esantionul reprezinta o parte dintr-un tot, care permite, prin studierea sa, cunoasterea intregului. Nu este nevoie sa deserti sacul cu grau, pentru a vedea cata neghina cuprinde; este suficient sa scoti la intamplare, dupa ce l-ai amestecat, un pumn si pe aceasta baza, se estimeze proportia de grau-neghina. Admitand erori de 4 - 6 % esantioanele au marimi variabile: 500 - 2000 persoane. Eroarea (marimea ei) nu depinde de raportul dintre marimea esantionului si populatia cercetata, ci mai ales de tehnica de esantionare si de volumul problematicii cercetate.

Marimea esantionului trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura reprezentativitate raspunsurilor si suficient de mica pentru ca echipa de cercetare sa poata chestiona pe toti subiectii alesi. Daca esantionul este prea mic nu are o valoare asigurata, chiar daca reprezinta 90 % din intreaga populatie. Indicatia ca esantionul reprezinta 90 %; 50 % sau 25 % din universul investigatiei este lipsita de semnificatie, daca nu este insotita in primul rand de date cu privire la dimensiunea bruta a esantionului. Marimea esantionului depinde si de marimea erorii admise, incat relatia de calcul poate fi:

pentru esantion:

1eNNn.+=, in care:

n - marimea esantionului;

N - populatia totala;

e - eroare admisa (%).

de exemplu:

=+=),(n

;nnE

pentru eroare:

pentru eroare:

nσe

de exemplu, din 1000 subiecti, 20 % au fost pentru o solutie si 80 % pentru o alta solutie.

In acest caz,

e 012063140,,,==e sau 1,2 %

Sansa de eroare este in functie de marimea esantionului. La un esantion de 600 - 800 persoane putem avea o eroare de 5 - 6 %, in timp ce la un esantion de 2000 - 3000 persoane, eroarea poate fi de numai 3 %.

TIPURI DE ESANTION

In practica esantionarii avem in vedere ca populatia supusa cercetarii este neomogena sub multiple aspecte incepand cu nivelul de cultura si terminand cu puterea economica. Pentru ca esantionul pe care-l stabilim sa fie cu adevarat reprezentativ, populatia vizata pentru studiu se grupeaza (clasifica) pe anumite tipuri de esantioane, care o fac mai omogena din punct de vedere structural, urmand ca din aceste grupe sa extragem, sa stabilim esantionul de cercetat, prin unul din cele doua procedee amintite anterior.

Esantioanele se diversifica ca tip dupa compozitia si structura grupului studiat.

4.1. Esantionul stratificat se foloseste atunci cand populatia ce face parte din universul anchetei este neomogena sub aspect demographic profesional, economic etc. In acest caz, populatia se grupeaza mai intai pe structuri omogene de varsta, profesii etc., iar apoi se stabilesc pe esantioane pentru fiecare strat in parte si fiecare strat se studiaza separat.

4.2. Esantioane pe grupuri se preteaza la studierea grupurilor de populatie adecvate populatiei studiate: familii, echipe de munca, clase scolare, etc. In acest caz, nu se extrag indivizi pentru a fi inclusi in esantion, ci grupuri intregi, ai caror membri sunt studiati. De exemplu, vom studia un esantion de 20 clase scolare reprezentative dintr-un judet si nu 600 - 800 elevi extrasi din toate clasele si scolile judetului sau 20 de asociatii extrase din cele 600 de sate ale judetului. De asemenea, putem stabili esantioane din comunele unui judet, din sate sau chiar din ulitele (sectoarele) unei comune si sate, in loc de a alege persoane care locuiesc in satele respective.

4.3. Esantioane areolare (arii-spatii) sunt adecvate studiilor rurale. Zona studiata este impartita in sectoare care sunt supuse apoi esantionarii. Esantionarea areolara (spatiala) vizeaza indeosebi spatiile sociale deci, esantionam mai intai spatiile sociale si apoi grupurile de populatie din aceste spatii. Se intocmeste un esantion pe cote si arii sociale.

4.4. Esantioane multistadiale constau in aplicarea succesiva a mai multor procedee de esantionare. De exemplu, dupa ce am stabilit un esantion areolar (spatial) vom trage la sorti si stabilim un esantion probabilistic pentru populatia zonei din primul esantion (spatial, areolar). De exemplu, in cazul unui sondaj in randul studentilor din Romania procedam astfel:

a) se stabilesc principalele structuri ale studentilor pe grupe de facultati (tehnice, pedagogice, arta etc.).

b) in cadrul fiecarui strat (grupe de facultati) se stabilesc esantioane pe centre universitare si ani de studiu.

c) se trag la sorti studentii care vor fi chestionati din cadrul esantionului pe grupe de facultati si ani de studiu. In acest caz avem de a face cu un esantion tristadial.

4.5. Esantioane multifazice nu sunt esantioane propriu-zise si nu trebuiesc confundate cu esantioanele multistadiale intrucat, nu presupun aplicarea succesiva a mai multor procedee, ci combinarea mai multor sondaje succesive asupra unor fractiuni din populatia totala. Se va proceda astfel:

a) se stabileste mai intai un esantion cu o talie importanta (ca marime);

b) se realizeaza apoi o ancheta rapida (prima faza);

c) din primul esantion se extrage un esantion mai mic;

d) se efectueaza pe acest ultim esantion o ancheta mai amanuntita (faza a II-a).

Esantionul multifazic poate fi si multistadial daca populatia este numeroasa si deosebit de complexa.

Alegerea tipului de esantion depinde de mai multi factori, printre care mentionam:

a) natura datelor disponibile asupra populatiei totale: daca exista liste, jurnale de evidenta a prezentei, state de functiuni atunci putem aplica 'pasul statistic' pentru populatii omogene;

b) daca populatia nu este omogena, atunci se impune a stabili un esantion stratificat;

c) daca zona studiata este foarte intinsa iar populatia foarte dispersata in teritoriu vom stabili esantioane areolare si esantioane pe grupuri;

d) talia esantionului, zonele de ancheta etc. se stabilesc si in functie de mijloacele materiale de care dispunem pentru cercetarea respectiva.

e) tipul de esantion depinde si de natura anchetei, daca urmarim sa aflam opinia studentilor cu privire la practica este suficient un esantion stabilit prin metoda cotelor.

De problema esantionarii este legata si problema identificarii, calcularii si eliminarii erorilor care apar in cazul utilizarii chestionarului.

Exista doua tipuri de erori:

- erori de esantionare, care depind de gradul de reprezentativitate al esantionului, adica de fapt de talia (marimea) lui, aceasta depinzand, la randul ei, de gradul de omogenitate al populatiei esantionate;

- erori de masurare care isi au originea in imprecizia chestionarului sau a operatorilor 'Aceste erori pot fi accidentale sau sistematice. Accidentele se datoreaza de regula operatorului care face greseli de inregistrare pe teren si sistematice atunci cand chestionarul are anumite intrebari eronat formulate, incat toti operatorii fac aceeasi greseala in teren.

La esantionul probabilistic dupa ce se stabileste lista celor din esantion care in final va cuprinde, numele si prenumele, adresa completa, varsta, profesia, starea civila etc. Listele vor fi impartite pe operatori care urmeaza sa administreze pe teren formularul chestionar. Totodata, se stabilesc si liste de rezerva din esantion, care cuprind eventualii subiecti ce vor fi anchetati in locul celor ce refuza sa raspunda, care si-au schimbat domiciliul etc.

5. PRINCIPALELE PROBLEME CE SE ABORDEAZA INTR-O CERCETARE SOCIOLOGICA, FOLOSIND METODA MONOGRAFICA

S-a aratat ca sociologia este stiinta care studiaza realitatile sociale si cauta sa explice cauzele ce determina un anumit comportament al grupului social studiat.

Sociologia fiind tot o stiinta, procedeaza asemanator cu alte stiinte in sensul ca nu-si fixeaza problemele la intamplare, ci dupa realitatea sociala insasi, incepand cu mediul inconjurator si mergand pana la societate.

1) O prima sarcina a sociologiei este sa stabileasca si sa studieze unde sunt amplasate teritorial, geografic, formele de convietuire sociala. Studiind aceste asezari (catune, sate, targuri, orase etc.), primul lucru care ne izbeste este legatura lor cu mediul inconjurator. Sociologul este obligat sa constate, chiar de la inceput, legatura ce exista intre societate si mediul geografic si sa studieze natura acestor legaturi, cum se influenteaza ele reciproc.

Iata prin urmare, o prima problema a sociologiei, este cea a cadrului natural, geografic (cosmic), in care se regaseste societatea. Obiectul nostru de studiu fiind viata rurala, se impune de la inceput, sa cunoastem conditiile de sol si de clima in care se desfasoara viata sociala, intrucat, acestea influenteaza structurile de productie agricola, randamentele in productie si rezultatele economice generale.

2. In cercetarea vietii sociale, un alt lucru care ne izbeste sunt oamenii, realitatea lor fizica. Acesti oameni sunt de varste, inaltime, ocupatie, sex diferite, ceea ce poate naste intrebarea: daca exista vreo legatura si care este aceasta, dintre natura fizica a oamenilor si societate. Astfel, apare cea de-a doua problema sociologica, a raporturilor dintre societate si viata biologica a oamenilor, problema cadrului biologic. Se va stabili in acest caz, numarul total al populatiei, miscarea populatiei, cu toti indicatorii demografici ce o caracterizeaza, starea de sanatate a populatiei: care sunt bolile mai frecvente din sate, starea de igiena a locuintelor si a satului. In acest mod putem desprinde concluzia privind gradul de influenta a vietii sociale de catre viata biologica si invers.

3. Apropiindu-ne de oameni, oamenii ne impresioneaza nu numai prin prezenta lor fizica, ci si prin viata lor sufleteasca. Observam astfel, mentalitati si atitudini deosebite. Chiar daca fiziceste oamenii de la tara se aseamana cu cei de la oras si sunt de aceeasi etnie nationala, felul lor de infatisare, atitudinile lor, mentalitatea lor difera. Deosebirile sufletesti apar si mai evidente cand e vorba de popoare diferite. Prin urmare, se pune o a treia problema sociologica, problema cadrul psihic.

Se cerceteaza in acest caz, legaturile dintre viata sufleteasca a ruralilor si viata lor sociala. Se urmareste gradul de solidaritate sufleteasca a satului, constiinta lui sociala; cum se comporta fata de semenii sai si fata de straini, fata de intelectuali. In ce masura este prezenta cooperarea sociala, cat de dezvoltata este aceasta.

4. Luand contact cu satul vom observa diferentieri in ce ceea ce priveste tehnicile de lucru, obiceiuri, imbracaminte pe care satenii le-au mostenit de la strabuni. Din studiul acestor aspecte rezulta o a patra problema sociologica si anume, cea istorica. In cadrul acestei probleme este bine sa se incerce o descriere a istoricului satului, a modului sau de formare.

Cele patru probleme care au fost prezentate pana in prezent, cunoscute si sub numele de cadre sau conditii, pot fi grupate numai in doua genuri de realitati: realitatea naturala (conditii naturale si respectiv biologice) si realitatea omeneasca (respectiv problemele psihice si istorice).

Dupa ce am cercetat asezarile sociale, cu realitatea fizica si sufleteasca a oamenilor care le compun, lamurim multe aspecte legate de grupul social studiat dar, nu ne explicam suficient care sunt cauzele ce determina o anumita viata sociala. Din acest motiv suntem nevoiti sa patrundem mai bine in miezul vietii sociale.

5. Cea dintai activitatea de viata a unei comunitati sociale, care ne atrage atentia, este activitatea economica. Deci, a cinci-a problema de studiu sociologic este viata economica. La manifestarile economice se cerceteaza tot ce tine de nevoile materiale ale satului. Se stabilesc ramurile de activitate economica: ramuri vegetale si animale, comert, mica industrie, structura pamantului pe categorii de folosinta, suprafata totala, numar de proprietari pe structura de marime, dotarea agriculturi, randamentelor si rentabilitatea agriculturii. Se studiaza fondul locativ, gradul de dotare a acestuia cu bunuri de folosinta curenta si indelungata. In sfarsit ne intereseaza productia marfa ce o furnizeaza satul altor ramuri economice si altor sate etc. De mare interes pentru cercetarea conditiilor economice din sat sunt bugetele taranesti in care atunci cand sunt tinute corect, se evidentiaza tot ce castiga si ce cheltuieste un rural (taran) etc.

6. A sasea problema sociologica a satului este problema activitatii spirituale. pe aceasta linie se va cerceta in ce consta viata spirituala a grupului social studiat, starea culturala generala. Se intocmesc statistici cu gradul de scolarizare al populatiei, se evidentiaza prezenta bibliotecilor publice si personale, care sunt activitatile caminului cultural, al scolilor, se evidentiaza numarul de abonamente la presa si TV sau a celor ce se vand prin reteaua comerciala. Se va studia ce segment al populatiei se ocupa de diverse activitati culturale etc.

7. In orice grup social, inclusiv in sat, apar si conflicte sociale: certuri pentru proprietate, furturi, fraude, insulte, calomnii. Din acest motiv se poate pune intrebarea: cum de nu se destrama, nu se prabuseste o astfel de unitate sociala. Aceasta se datoreaza activitatii etico-juridice care asigura conditiile de desfasurare a celorlalte doua activitati sociale: economica si spirituala. Deci, cea de-a saptea problema sociologica, ce trebuie studiata intr-un grup social este activitatea etico-juridica. Se va studia in acest caz, comportarea locuitorilor, abaterile de la regulile de convietuire sociala, abaterile civile si penale (furturi, talharii, omoruri etc.).

Manifestarile politice se vor studia sub raportul politicii si administratiei de stat si existenta ideilor politice in sat. Se va cerceta daca exista curente politice in sat, de ce natura, cum se manifesta si daca satul se dezbina pe chestiuni politice. Se va studia cum functioneaza primaria, cum isi fac datoria functionarii primariei.

9. A noua problema sociologica o constituie problema unitatilor sociale, a segmentelor ce formeaza societatea. Activitatea economica dintr-o comunitate rurala nu se efectueaza de fiecare membru al colectivitatii izolat, ci ea are loc pe familii si gospodarii, deci pe comunitati mai mici de viata.