Jocul si dezvoltarea imaginatiei

JOCUL SI DEZVOLTAREA IMAGINATIEI

Jocul reprezinta o forma fundamentala de activitate care apare spontan din trebuinta de actiune si traire emotionala a oricarei persoane. Acesta, desi multa lume considera ca este caracteristic doar copiilor, se regaseste pe tot parcursul existentei individului.

Astfel, inca din primele luni de viata, copilul initiaza forme de activitate care ii provoaca placere (scuturarea jucariilor pentru a produce zgomote, schimburi de gesturi cu adultii etc).

Incepand cu varsta de 2 ani, copilul isi dezvolta capacitatea simbolica, ceea ce inseamna ca are abilitatea de a inlocui un obiect care nu este prezent, cu un SIMBOL care poate fi reprezentat de cuvinte, obiecte, imagini mintale sau actiuni. De exemplu, o bucata de lemn poate deveni un telefon mobil, o masina sau un animal, dupa preferintele copilului. La aceasta varsta (2-6 ani), premergatoare varstei scolare mici, desi copiii dau impresia ca se joaca impreuna, in realitate, de cele mai multe ori, isi construiesc individual propriile scenarii.

Dupa intrarea in scoala (6 ani), colectivul incepe sa joace un rol foarte important in viata copiilor, iar jocurile dobandesc din ce in ce mai mult o amprenta sociala. De acum, copiilor le place in mod deosebit sa initieze jocuri care sa-i implice si pe colegii lor, dandu-le sansa sa dovedeasca de ce sunt capabili. Jocurile pot sa se bazeze pe abilitatile lor fizice, pe abilitatile intelectuale sau, mai ales, pe cele verbale.

Daca, o data cu intrarea in scoala, jocurile incep sa se organizeze tot mai mult pe baza de intreceri, concursuri, de la varsta preadolescentei si adolescentei (incepand cu 12-13 ani) acest sistem competitional predomina in activitatea ludica a tinerilor. Adolescenta este varsta la care ei trebuie sa arate ceea ce au, ceea ce pot, iar acest lucru are o valoare cu atat mai mare cu cat se compara cu partenerii lor de joaca, cu colegii de la scoala (de exemplu, competitiile sportive sunt un pretext foarte bun pentru a-si etala maiestria).

O sursa importanta de amuzament la aceasta varsta o constituie "duelurile verbale', schimburile de replici. Aceasta forma verbala a jocului se va dezvolta si va predomina activitatea ludica la varsta adulta. Prin urmare si schimburile de replici, jocurile de cuvinte, glumele pot fi considerate "forme fundamentale de activitate care apar spontan din trebuinta de dinamism si traire emotionala', fiind insa specifice varstei adulte. Acestea solicita mai mult sfera intelectuala si afectiva a persoanelor implicate in activitate si implica mai putin aspecte de natura fizica (care predomina in activitatea copiilor); de,aceea avem tendinta de a le exclude din categoria jocurilor.

Intrebare: De ce atunci cand ne aflam, la o petrecere impreuna cu copiii, cei mici trebuie sa astepte pana la "spartul chefului' si nu invers, adica parintii sa plece cand copiii au terminat joaca ?

Raspuns (de 10 puncte): Doar pentru ca parintii au o autoritate mai mare, nu pentru ca activitatea lor ar fi " mai importanta ' sau " mai serioasa ' decat cea a copiilor.

Dar ce greseli suntem tentati sa facem mai frecvent, atunci cand vedem copiii jucandu-se?

"Jocul este doar o modalitate prin care copilul isi ocupa timpul'. Trebuie stiut insa ca timpul petrecut de copil jucandu-se nu este timp pierdut, ci timp castigat, in functie de natura jocului, copilul:

isi poate forma unele abilitati fizice (manipularea unor obiecte, mentinerea echilibrului, alergare, catarat etc);

- isi dezvolta gandirea, in special capacitatile de analiza si sinteza, de observare a realitatii inconjuratoare, intr-un mod organizat, sistematic (clasificarea obiectelor dupa insusiri comune, sesizarea deosebirilor dintre ele etc), de a generaliza sau particulariza etc;

isi imbogateste volumul cunostintelor despre lumea inconjuratoare;

isi dezvolta limbajul, atat din punctul de vedere al formei de exprimare (topica, structura), cat si din punctul de vedere al continutului (vocabular);

isi dezvolta imaginatia in special prin intermediul jocurilor de creatie (pe care le vom detalia in cele ce urmeaza);

poate invata lucruri noi despre relatiile sociale, despre cum ar fi bine si cum nu ar fi indicat sa se comporte cu oamenii;

isi formeaza trasaturi pozitive de caracter (perseverenta, curaj, spirit de initiativa etc).

Trebuie mentionat faptul ca nu toate jocurile reprezinta activitati constructive!

- "Un elev trebuie sa invete, nu sa se joace'. Din pacate, pentru multi adulti, jocul reprezinta o activitate "puerila', "neserioasa', care ar impiedica procesul de maturizare al copilului lor. Trebuie avut insa in vedere ca aceasta forma de activitate provoaca o deosebita placere. Nimeni nu trebuie sa recompenseze copilul pentru ca se joaca, deoarece jocul reprezinta in sine o rasplata. Acest lucru este foarte important deoarece se stie ca orice individ invata mai bine atunci cand ii face placere forma de activitate pe care o desfasoara, orice persoana are o productivitate mai mare la lucru atunci cand face ceva cu placere.

Deci, ceea ce invata copilul prin joc, retine mult mai bine si se intipareste pentru mai mult timp decat daca ar invata din obligatie. De aceea, in activitatile de invatare pe care le desfasoara copiii la scoala e preferabil sa se utilizeze cat mai multe jocuri didactice.

- "N-are rost sa-i mai cumpar jucarii, ca pe toate le strica'. E bine de stiut ca un baiat care dezmembreaza masinutele pe care tocmai le-a primit in dar sau o fata care scoate hainele unei papusi noi, nu face acest lucru pentru a le face in ciuda parintilor, ci o face de cele mai multe ori din curiozitate. Prin urmare, uneori este total nepotrivita atitudinea parintelui: "Tu strici tot ce-ti cumpar! iti bati joc de munca
mea!'.

Pe de alta parte, s-a constatat ca uneori parintii le cumpara copiilor jucarii fara a se preocupa daca copilul isi doreste neaparat acea jucarie sau daca poate aprecia la adevarata lui valoare gestul facut de catre parinte. De aceea, e bine sa evitam sa-i facem copilului exagerat de multe daruri, daca dorim ca acesta sa aiba grija de ele.

De asemenea, daca dorim ca el sa se bucure de jucariile primite cadou, e bine ca ele sa fie oferite cu ocazii speciale, prin care sa-1 "premieze' pentru un motiv clar explicat (zi de nastere, castigarea unui concurs, o fapta buna). In consecinta, e contraindicat ca primirea de catre copil a cadourilor sa se transforme intr-o obisnuinta.

In concluzie, jocul are un rol fundamental in dezvoltarea armonioasa a copilului, in special prin intermediul jocurilor de creatie, copilul isi poate dezvolta imaginatia, proces psihic complex care are o importanta foarte mare in dezvoltarea capacitatii de cunoastere. Orice om normal poseda imaginatie; putem spune insa despre un copil ca are o imaginatie mai bogata sau mai saraca (mai putin dezvoltata).

Jocurile de creatie (Ozunu D., 1995) pot avea subiecte din viata cotidiana (de-a familia, de-a scoala), subiecte din povesti, din filme artistice ori desene animate

(Robocop, Scooby-Doo) sau pot fi jocuri de constructie (din cuburi). Toate aceste jocuri permit copiilor sa intre in lumea personajelor pe care le interpreteaza, sa aiba atitudini, sentimente similare cu ale personajelor respective, sa gandeasca din perspectiva acestora, sa anticipeze anumite activitati si chiar sa joace diferite roluri in acelasi timp.

Copilul isi poate construi astfel un univers prin intermediul caruia sa aiba acces la normele si valorile promovate de societate, care sa constituie o punte de legatura intre lumea sa interioara si lumea inconjuratoare. Prin intermediul jocului, copilul se poate exprima cel mai bine, asa cum nu poate sa o faca prin cuvinte, cu conditia sa-l remarce si sa-l inteleaga cineva.