Interventie - adresarea corespunzatoare a nevoilor emergente ale copilului

Interventie - adresarea corespunzatoare a nevoilor emergente ale copulului

1. Necesitatea interventiei

Desi problematica specifica NEN este privita ca si o curiozitate, ca un fenomen atipic, ori chiar ca o problematica aflata la limita patologiei, dincolo de materia prima pentru mass-media noile nevoi emergente chiar exista si solicita ceva mai multa atentie din partea noastra. Consideram ca este ingrijorator faptul de a acorda atentie unei problematici NEN doar cat subiectul este prezent in mass-media si apoi sa lasam uitat, neanalizat/nerezolvat un asemenea caz. Putem porni de la situatii generalizate, cum ar fi faptul ca pentru multi copii care cresc in orase, pe tot globul, joaca in fata blocului, sigura si nesupravegheata, a devenit o raritate. Mergand mai departe, ne intrebam cum invata tinerele fete notiuni de contraceptie, elemente bazale despre ce este sexualitatea, viata sexuala, responsabilitatea in viata de familie, etc. Daca adulții se limiteaza la a constata anumite evenimente, fara a acționa. Iata un astfel de exemplu:

"La Bacau, in primele noua luni ale acestui, an au nascut de doua ori mai multe adolescente decat anul trecut. Tinerele au intre 13 si 16 ani. Ancuța: "Nu sunt casatorita, am fost casatorita si m-am despartit, am ramas gravida, aveam trei luni cand m-am despartit de el." "Sunt tinerica, dar ce sa fac, viata se schimba cand ai un copilas. Cred ca ma voi maturiza cu acest copil, ma voi lua cu el". Specialistii considera ca tinerele mame sunt doar copii, care vor trebui sa creasca alti copii. Camelia Hriban, medic psihiatru: "O persoana care are varsta de 14-15 ani este imatura afectiv, emotional si cognitiv, pentru a da nastere unui copil. Este vorba despre o lipsa de responsabilitate, lipsa de constientizare a acestui eveniment extrem de important in viata unei femei." De la inceputul anului, la Maternitatea Bacau au nascut 76 de minore."10

10 http://foto.newsin.ro/bacau-minore-na%C5%9Fteri-mame.php?cid=view&nid=7442553e-bc05-4ccb-a376-ca90a73b1546&hid=video

La Suceava, tot o reflectare din mass-media:

"Peste 20% din elevele insarcinate au pastrat sarcina, renuntand la scoala si chiar la familie. Pe parcursul anului trecut 529 eleve care s-au prezentat pentru control la Sectia de Obstretica-Ginecologie au aflat ca sunt insarcinate, iar 18 dintre acestea aveau sub 15 ani. Pentru ca sarcina depistata era prea evoluata pentru a putea face avort, 122 minore au nascut in spital. Cele care pastreaza sarcina renunta la scoala si de cele mai multe ori la familie, alegand sa locuiasca in concubinaj cu tatal copilului. Statisticile ce privesc elevele care raman insarcinate inca de pe bancile scolii continua sa socheze, chiar daca numarul lor a scazut fata de anul 2007. Conform datelor furnizate de Directia de Sanatate Publica (DSP) in anul 2008, in urma unui control ginecologic la Sectia de Obstretica-Ginecologie din cadrul Spitalului Judetean Suceava 529 eleve au aflat ca sunt insarcinate. Dintre acestea, 511 aveau varste cuprinse intre 15 si 19 ani, iar 18 sub 15 ani. Comparativ cu anul 2007 - cand au fost depistate 620 de fete insarcinate cu varste intre 15 si 19 ani 40

- se inregistreaza o scadere a cazurilor de sarcina la minore".

11 http://www.obiectivdesuceava.ro

12 http://www.realitatea.net/sinuciderea--o-moda-printre-adolescenti--copilul-dumneavoastra-are-probleme-emotionale_287987.html

Aceasta știre ne transmite, printre altele, ca fața de 2007, in 2008 se inregistreaza o scadere a cazurilor de sarcina la minore. Este aceasta o nevoie emergenta? Teoretic nu, este o problema generalizata, in scadere. Totuși, daca analizam posibilitatea ca aceste adolescente sa fie informate la timp,inițiativele și proiec tele derulate pentru rezolvarea acestei probleme - este aceasta intervenție de ajuns? Are rezultatele scontate? De cele mai multe ori, in problematica nevoilor emergente, ramane la latitudinea specialiștlor sa delimiteze unde un aspect legat de copii și t ineri devine o problema generalizata sau pentru care s-au derulat suficiente acțiuni de rezolvare, respectiv unde acest aspect nu se mai incadreaza in problematica nevoilor emergente. In același timp, este desigur necesara o analiza mai in amanunt decat citirea unui simplu articol intr-un ziar, insa de cele mai multe ori mass-media ofera semnale suficiente asupra nevoilor emergente.

Alta arie ce abunda in informatii critice este cea a tentativelor de sinucidere, a consumului de substante psihoactive si din nefericire enumerarea nu se opreste aici, mai ales daca ne referim la acțiuni cu urmari grave asupra copiilor și tinerilor in cauza. Iata un alt exemplu din anul 2008:

"La sfarsitul saptamanii trecute, pe parcursul unei singure garzi, la Spitalul de Urgenta Sf. Ioan din Iasi, au ajuns sapte tineri care au incercat sa isi ia viata."12

Plecand doar de la aceste exemple, consideram ca dincolo de interesul mediatic iscat de astfel de evenimente ce nu fac decat sa evidentieze, sa scoata la lumina NEN, atat copiii cat si persoanele responsabile de cresterea, educarea sau sanatatea copilului au nevoie de abilitare pentru a se putea adapta si/sau a interveni responsabil la acele provocari ale lumii contemporane. Ar fi de preferat ca pentru NEN sesizate sa existe posibilitati de a reactiona prompt si eficient, insa cum nu se intampla acest lucru constatam ca numarul evenimentelor ce isi au sursa in NEN se afla in continua crestere.

Lipsa de perspectiva in ceea ce priveste o posibila strategie de raspuns la NEN nu face decat sa le popularizeze in randurile copiilor si adolescentilor, iar prin expunerea frecventa la acest gen de situatii, sensibilitatea fata de tematicile NEN aduse in discutie scade si astfel in foarte scurt timp o serie de comportamente atipice, anomice vor deveni acceptabile si considerate normale.

Daca ar fi sa ne gandim la cum ar arata viitorul in conditiile in care NU SE VA INTAMPLA NIMIC, scenariul, plecand doar de la situatiile anterior citate, ar putea sa fie unul in care vom putea constata ca o mare parte a elevelor de liceu deja au facut cel putin un avort sau au cel putin un copil, ori ca pe diferite paliere de varsta numarul actelor suicidale poate sa fie atat de mare incat CHIAR SA DEVINA ALARMANT sau de ce nu cazurile in care tinerii parinti raman blocati in realitatea virtuala nu vor mai reprezenta o raritate. Acestea sunt, desigur, cateva scenarii. Totusi, ele fac parte din paleta de scenarii posibile create dupa o analiza sumara a catorva aspecte asupra carora presupunem ca nu se intervine corespunzator. 11 41

Intrebari pentru cititor: Cunosc exemple de intervenție pe probleme care pot fi incadrate in aria nevoilor emergente? Exista situații pe care le cunosc deja și in cazul carora nu s-a intervenit? Care ar putea fi urmarile in cazul lipsei intervenției?

2. Principii de intervenție

2.1. Ce fel de suport oferim copiilor? Și mai ales cum oferim suportul și atenția de care ei au nevoie?

Copiii sunt dependenți de adulții din mediu, iar daca aceștia nu sunt prezenți, lucrurile pot lua o intorsatura greșita. Insa prezența unui adult de incredere, intr-o situație dificila cu care se confrunta copilul (de exemplu: intrarea intr-o gașca de cartier, sarcina nedorita in perioada adolescenței etc.), il face pe acesta din urma mai cooperant și mai dispus sa colaboreze. Conteaza aici legatura personala dintre adult și copil (acel angajament din partea adultului, acea implicare personala a profesorului), iar existența ei constituie un factor predictiv, științific demonstrat, pentru soluționarea cu succes a problemelor copiilor (Bernard, 2004, Paulle, 2005) și asigurarea unei dezvoltari normale. Studiul intreprins de Garrison și Christakis (2005) privind așa-numitele jucarii educative/tehnologice (jocuri video educative, softuri educaționale, puzzle-urile) arata clar ca ele nu cresc cu nimic coeficientul de inteligența al copiilor și nici nu dezvolta abilitațile cognitive, ci cel mult, ii fac pe aceștia foarte buni in a rezolva acele jocuri-video, puzzle-uri etc. (explicabil din punct de vedere psihologic prin faptul ca dezvoltarea umana are loc multiaxial - cognitiv, social, afectiv, motric; este inegala, cu momente de continuitate și discontinuitate, dependenta de context și de domeniu). Ele s-au dovedit a fi cu atat mai ineficiente, cu cat costul, din punct de vedere al dezvoltarii socio-afective a copilului este unul ridicat. Astfel, pe termen scurt, unul din costuri este tocmai redusa interacțiune "unu la unu" cu parintele; iar, pe termen lung, dependența tot mai ridicata a copiilor de a-și petrece timpul in fața televizorului și a calculatorului.

Așadar parinții, vecinii, profesorii, comunitatea umana din imediata vecinatate a copiilor sunt mediatori indispensabili intre copii și lumea inconjuratoare.

Ajungem astfel la Paradoxul lui Baumol (1960):

"Cu cat o societate se dezvolta și devine mai bogata, cu atat mai dificil copiii primesc atenția de care ei au nevoie".

In ultimii ani, am observat cu toții apariția a numeroase cluburi, firme, programe susținute de diverse organizații neguvernamentale, care preiau de la parinți pentru cateva ore pe zi, dificila sarcina de a relationa cu copiii, de a-i socializa, de a-i invața un joc, de a-i ajuta la teme. Cu atatea oferte pentru copii și cu parinți tot mai ocupați, am creat un nou trend: "Timp de calitate cu copilul tau" sau am ajuns la reclame publicitare de genul "Tu cat timp iți petreci zilnic cu copilul tau?". Toate acestea reprezinta, de fapt, modalitați de a compensa lipsa timpului petrecut cu cei apropiați și inlocuirea lui cu perioade scurte, intense și bine focalizate pe o activitate (spre exemplu: copilul asambleaza impreuna cu parintele o jucarie noua, din multe piese). Dar pentru ca o relație/legatura sa se formeze și sa devina mai 42

puternica, mai solida e nevoie de acele momente de interacțiune "de calitate mai redusa" (atingere, discuție, strigat, contact vizual, intalniri vizibile și sonore, simpla prezența a parintelui in camera copilului sau in apropiere) și chiar de perioade mai lungi de inactivitate. Doar atunci cand interacțiunile formeaza secvențe consistente in timp tragem concluzia ca exista un anumit tip de relație.

Daca pentru multe secole "tehnologia" de creștere a copiilor era "de sus in jos", noua tendința in domeniu promoveaza interacțiunile de tip participativ: parinții discuta, negociaza, propun copiilor și invers. Ele sunt guvernate de reguli, regulamente, acorduri, și nu in mod necesar de afectivitate sau implicare iraționala (de acea "ușoara nebunie"), situație care poate conduce la conflicte intre copii și adulți pentru negocierea unor drepturi de baza ale minorilor. Schuller (2001) apreciaza ca "societații post-moderne nu ii plac copiii"; cuplurile de varsta mijlocie, cele fara copii sau persoanele in etate, solicita (chiar fac presiuni!) pentru servicii și facilitați care sa li se adreseze lor și nu copiilor si acest lucru se face in contextul in care natalitatea este in scadere in cea mai mare parte a tarilor europene. Multe locuri de joaca pentru copii au fost și sunt sacrificate pentru construirea de centre comerciale, locuri de parcare, spații de divertisment pentru adulți. In orașul olandez Almere, mamicile nu au voie sa urce in autobuzele de transport in comun cu carucioare pentru copii, intrucat ocupa prea mult loc și consuma timp la urcare și la coborare (Koelewijn, 2002). Sau, tot mai puțini copii se nasc la sfarșit de saptamana pentru a nu interfera cu timpul liber al medicilor ginecologi (NRC Handelsblad, 2002). Conflictul adulți - copii tinde sa se extinda de la țarile foarte dezvoltate (unde adulții au copii pentru ca "e bine, e placut sa-i ai in jurul tau!") la cele mai sarace, unde percepția asupra copilului s-a transformat: din viitor adult care va caștiga painea familiei și iși va ingriji parinții, intr-o "responsabilitate foarte scumpa și costisitoare" (Oudenhoven & Wazir, 2006).

Schimbarea perspectivei asupra vieții și mai ales asupra valorilor care ne guverneaza zilnic se constata la majoritatea copiilor și tinerilor din toate parțile lumii (studiul lui Chernish, 2005 pe grupuri de copii din Rusia; studiul lui Eason, 2002, NRC Handelsblad, 2005, pe populația de tineri din Olanda și Marea Britanie). Acum sunt apreciate proveniența dintr-o familie instarita, relațiile și anturajele bine poziționate socio-economic (de cate ori nu auzim exprimari de genul: "Sunt prieten cu X, fiul proprietarului de magazine", "Fiica mea face hipism de mica, chiar s-a alaturat unui cerc de amici format din fiii partenerilor noștri de afaceri"), abilitatea de a caștiga cat mai mulți bani, șarmul, chiar anumite naționalitați, in detrimentul unor "valori de-ale trecutului": o școala buna, rezultatele academice superioare, onestitatea, respectarea legii, sarguința și angajamentul in munca, inteligența etc.

Tinerii de azi au aspirații de autorealizare economica și sociala, insa se arata prea puțin dispuși sa și munceasca din greu pentru așa ceva! De aceea, opiniile lor privind educația și munca sunt diametral opuse profesorilor, politicilor și strategiilor naționale, care și acum considera ca investiția in educație, in calificari și pregatire profesionala reprezinta singura modalitate de progres, de prosperitate și dezvoltare economica pe plan colectiv (Blair, 2005, Lee Hsien Loong, 2005). Apare aici o intrebare: dar oare, in prezent, nu este mai avantajos sa lucrezi individual, chiar și fara atata educație, calificari profesionale, supunere fața de lege? Și ii putem blama?! Nu cumva, chiar societatea noastra ii impinge spre o strategie de supraviețuire, bazata pe oportunism, manipulare, inșelatorie, viclenie, ipocrizie?! Putem cere copiilor noștri sa reușeasca in lumea aceasta ghidandu-se dupa valorile tradiționale de corectitudine, munca, educație, respectarea aproapelui și a legii? Cu riscul de a parea 43

ridicoli, noi credem ca se poate și ca ar trebui sa militam pentru pastrarea și promovarea acestor valori ca mijloc de realizare a individului! E adevarat ca el trebuie inzestrat, "echipat" cu niște abilitați de viața pentru a ști cum sa faca fața vicisitudinilor vieții, pentru a infrunta provocarile și noile nevoi emergente. In loc sa acceptam noțiunile de "a fi oportunist", "de a avea relații sus-puse", "a te invarti in cercuri selecte", am putea sa ne educam copiii in spiritul construirii și menținerii unui sistem de suport social, a rețelei umane, a unui atitudini optimiste și pline de viața. Acest lucru reclama și din partea noastra, a educatorilor, o responsabilitate: mult efort, conștiința sociala și un back-ground educațional temeinic. Tinerii nu au cum sa reușeasca fara o susținere intensa, continua și provenind din toate sectoarele societații.

Da, tinerii de astazi sunt mai capabili sa lucreze la calculator, sa devina independenți financiar de la varste adolescentine, sa-și dezvolte diverse relații sociale, dar școala de pe strada nu este școala!

Sa vedem cum ar trebui sa arate un aranjament social capabil sa sprijine copilul in fața unei noi nevoi emergente! Ca "ingrediente" potrivit lui Oudenhoven & Wazir, 2006, am avea nevoie de adulți dedicați ca element cheie, un mediu sigur și sanatos pentru toți, valori, apartenența la rețeaua sociala. Pe un astfel de aranjament, copiii pot absorbi, pot "digera" NEN, dar devin capabili sa ia decizii potrivite, sa ofere "replici" și "sa riposteze". De exemplu, pentru cei mici (pana in 2 ani) "noua lume" include concediul parental prelungit de ingrijire a copilului; iar pentru cei de 3-4 ani, centre sociale de calitate, educație integrata (Waldfogel, 2004). La acestea se adauga lanțul uman de adulți (familie, vecini, prieteni) pregatit sa-i ajute in a soluționa probleme reale și sa le reaminteasca tinerilor de potențialul fiecaruia. Altfel spus am avea "profesori care fac munca tinerilor muncitori; tineri muncitori care invața tinerii și fac munca profesorilor, membri ai familiei care devin avocați/susținatori ai tinerilor, avocați care iau cina in familie, prieteni care au speranțe pentru prietenii lor" (Pittman, 2005).

Lanțul uman de adulți ar putea fi un mod de a rezolva paradoxul lui Baumol. Intrebarea care se pune este daca acest lanțar trebui construit in mod voluntar sau pe cale obligatorie (in aceasta ultima privința s-au constatat tendințe de a introduce efectuarea obligatorie de servicii sociale, de catre cetațeni, pentru a intari angajamentul acestora fața de cauzele sociale (Benjaminse, 2005). Evident, raspunsul imediat și justificat ține de acționarea pe baza de voluntariat și din considerentul sustenabilitații. Un exemplu elocvent in acest sens este jocul de fotbal american: cea mai puternica forța de coeziune sociala din țara care aduna, prin ligi, in același loc, fete și baieți, femei și barbați, imigranți și autohtoni, la fiecare sfarșit de saptamana; o dovada de angajament spontan, impartașit, colectiv.

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

Un exemplu de ințelegere și adresare a noilor nevoi emergente, la nivel macroeconomic, l-au oferit Romania, China și alte state din fostul bloc comunist, prin dezvoltarea serviciilor de asistența maternala ca alternativa funcționala la instituționalizare (in țara noastra, incepand cu anii 1997-1998). Chiar daca, din punct de vedere al eficienței economico-financiare, noile structuri de protecție și asistența sociala aduc un volum mai mare de cheltuieli - prin personalul necesar in casele de tip familial, locuințele protejate, prin serviciile diferențiate in unitați de recuperare, terapii specifice, servicii educaționale adecvate etc. - Toate acestea merita și iși justifica "efortul" in raport cu valoarea și complexitatea "profitului" social pentru beneficiari. Așa s-a creat cadrul ințelegerii și acceptarii reciproce dintre un copil 44

marginalizat și unul dintr-o familie obișnuita, și, implicit, s-a atins obiectivul ultim, fundamental pentru adresarea acestui NEN: acel aranjament social, organizare sociala de sprijin, cu o paleta complexa de interacțiuni umane.

Recomandarile noastre nu sunt ceva nou, nu revoluționeaza abordarea copilului, dar sunt relevante pentru raportarea la obstacolele care apar in calea tinerilor. Nu putem disocia dezvoltarea cognitiva de cea sociala, fizica sau emoționala a copilului așa cum nu putem trata separat educația copiilor de contextul social in care cresc, de alimentație sau drepturile cuvenite. Așadar, devine necesar ca, pentru fiecare tanar in parte, sa abordam acești factori impreuna, pentru ca ei sunt interacționeaza permanent și se influențeaza reciproc.

Oare in mod intamplator Suedia este țara care ofera cea mai mare siguranța pentru copii și e cea mai "prietenoasa cu mamicile"? Aici drepturile copilului sunt respectate fara nicio concesie și rabat la calitate. Pe de alta parte, in state precum Olanda, Convenția Internaționala privind Drepturile Copilului se aplica mai "nuanțat" pentru a fi in acord cu alte considerente, drepturi sau solicitari ale adulților. De exemplu, agenții economici nu practica interdicția de a plasa alcool și mancare nesanatoasa la ieșirea din magazin, langa casele de marcat; plangerile privind obezitatea copiilor au ramas fara niciun ecou; sau "pentru ce atatea spații de joaca cand noi nu avem locuri de parcare suficiente!"

In America Latina zeci de copii raman cu afecțiuni neurologice permanente ca urmare a ingerarii de lipici "Resistol", utilizat in producția de incalțaminte. Producatorul nord-american al adezivului refuza inlocuirea "toluenului" cu o alta substanța, in ciuda costurilor reduse ocazionate de aceasta schimbare: "Nu-l vindem copiilor strazii, ci utilizatorilor legali, adica producatorilor de incalțaminte. Daca copiii sau adulții il obțin pe cai ilegale, ne ingrijoreaza, dar acest lucru nu e in centrul atenției noastre" (Oudenhoven & Wazir, 2006). Reformuland, copiii mai pierd o lupta in confruntarea cu interesele "celor mari". Astfel de exemple pot fi gasite in multe țari sau comunitați mai restranse.

Nu degeaba tribul Masai, un trib african recunoscut pentru inteligența și curajul luptatorilor sai, mai practica și azi stravechiul salut "kasserian ingera?"/ "cum iți sunt copiii?" Raspunsul oferit chiar și de catre luptatorii care nu au copii este "sapati ingera!"/ "toți copiii sunt bine!" (Oudenhoven & Wazir, 2006). Cata ințelepciune intr-un salut simplu și elegant! Viața e frumoasa cand copiii sunt bine, nu-i așa?! Observam și aici semnificația pe care triburi stravechi o dau copiilor. Ei sunt preocuparea cea mai de prețpentru comunitate și acest lucru razbate din fiecare gest și acțiune intreprinsa de oricare membru al ei.

2.2. Principii de interventie

Desi tendintele negative se pot manifesta diferentiat si le regasim tratate separat sau "clasificate" in multe studii, articole si lucrari, ele se intrepatrund. Mai mult decat atat, factorii care duc la aparitia lor sunt de cele mai multe ori comuni, iar metodologia de interventie care se poate dezvolta pentru a diminua aceste tendinte negative trebuie gandita intr-un mod integrat. Persoanele care lucreaza in mod direct cu copiii pot observa aceste tendinte la fiecare copil cu care lucreaza in parte.

Este de dorit ca nevoile emergente ale copiilor sa fie adresate adecvat inainte de a se 45

generaliza, tratand fiecare caz in parte, in momentul in care se observa un comportament problematic

Cand vorbim insa de interventie, intr-o societate normala, fiecare copil ar trebui sa-si aiba propriul "inger pazitor" care poarta in cele din urma responsabilitatea reactiei rapide si adaptate nevoilor individuale ale copilului.

Cum ar trebui sa se intample acest lucru?

In esenta, aceasta ar fi directia majora in care se va concretiza implicarea fiecaruia dintre dumneavoastra. Fie ca interventia se face la nivel individual (si avem aici in vedere parintele, tutorele, persoana in ingrijirea careia se afla copilul, educatorul, profesorul, mentorul, instructorul, coach-ul, asistentul social, psihologul, medicul, politistul, preotul sau alti profesionisti care interactioneaza cu copilul, ca individualitati cu rol in diverse etape de viata), fie la nivel de structuri alternative (servicii publice si private cu rol in dezvoltarea copilului, organizatii ale societatii civile, etc.) si politici publice in domeniu, interesul copilului si integrarea demersului trebuie sa primeze.

Educarea morala a copiilor, care ii ajuta sa deosebeasca binele de rau si sa aleaga binele, care le insufla valorile fundamentale, care ii invata sa ii trateze corect pe cei din jur, impreuna cu dezvoltarea abilitatilor de comunicare, relationare si socializare, care ii invata pe copii sa comunice asertiv, sa respecte si sa aprecieze diversitatea, sa lucreze in echipa, sunt unele dintre cele mai importante masuri pentru adresarea acestor nevoi emergente: nevoia de valori si modele si nevoia de comunicare care devin din ce in ce mai importante pe masura ce mass-media si internetul au o importanta din ce in ce mai mare in viata copiilor si tinerilor.

ICDI propune o serie de recomandari in domeniul mecanismelor generale de interventie pentru identificarea si reactia in fata noilor nevoi emergente ale copiilor:

Dezvoltarea unei viziuni comprehensive

Dezvoltarea unei politici coerente despre si pentru copii, care sa includa scopuri, strategii, instrumente, alocari financiare, tinte si rezultate asteptate. Conventia privind Drepturile Copiilor poate reprezenta cadrul operational pentru dezvoltarea unei viziuni holistice asupra copiilor.

Copilul trebuie sa fie permanent in centrul atentiei

Asigurati-va ca fiecare activitate orientata catre copii este si benefica acestora (sau cel putin nu le face rau!); un punct de referinta la nivel guvernamental trebuie dezvoltat astfel incat sa aiba responsabilitate specifica pentru copii; toate politicile nationale si locale relevante trebuie sa-si evalueze impactul asupra copiilor.

Toti factorii interesati/responsabili trebuie implicati

Vocea copiilor trebuie auzita; trebuie ascultata si respectata pozitia adultilor aflati cel mai aproape de copii, in special parintii; colaborati cu organizatiile neguvernamentale, profesionistii, comunitatea de cercetare, media si sectorul privat si cu toate ministerele.

Problematica copiilor trebuie definita in termeni clari si detaliati

Includeti toate aspectele ce atenteaza la integritatea copilului; pregatiti definitii de lucru 46

suficient de precise pentru a putea fi utilizate in contexte practice si activitati de cercetare.

Atentie crescuta pentru masuri preventive

Dezvoltati programe la scara larga de prevenire, care sa vizeze intreaga populatie; identificati factorii de risc; identificati mecanisme de raspuns si forme de directionare pozitiva.

Cresterea constientizarii influentei culturale si a sensibilitatii

Acceptati si respectati diferentele culturale in relatia cu copiii; evitati utilizarea barierelor culturale ca si scuza pentru decizia de a nu actiona; aveti in vedere ca traditia si cultura sunt complexe si trec de asemenea prin schimbari; orientati politicile catre includerea tuturor grupurilor etnice si minoritare.

Colectarea de date intr-o maniera consistenta, sistematica si regulata

Dezvoltati sondaje regulate pe indicatori cheie privind dezvoltarea copilului; folositi date pentru monitorizarea tendintelor, impactul politicilor, stabilirea prioritatilor si alocarea resurselor si pentru informarea publicului.

Promovarea cercetarii determinate de cerere

Definiti intrebari de cercetare bazate pe probleme incluse in domeniul politicilor publice; raspundeti nevoilor exprimate de copii si de cei care ii ingrijesc si implicati-i acolo unde este posibil; stimulati cercetarea in aceste domenii.

Promovarea actiunii comunitare

Stimulati activarea grupurilor comunitare si cele ale parintilor; validati initiativele locale; implicati organizatiile comunitare.

Am mai putea adauga:

constientizarea opiniei publice asupra fenomenului NEN si nu doar limitarea la a prezenta subiecte de presa disparate. Frecvent NEN sunt prezentate ca EVENIMENTE PUNCTUALE dincolo de puterea de intelegere si acceptare a unui grup;

abordarea trans si interdisciplinara. Cauzalitatile ce duc la aparitia NEN sunt variate si provin din amplele transformari ale societatii, transformari ce au loc la mai multe nivele ale acesteia sub influenta actiunii unor factori "bio-psiho-sociali" dar si de ordin economic ori chiar militar;

caracterul preventiv al interventiei. De regula manifestarea unei NEN nu are un caracter de unicitate, destul de frecvent se constata o raspandire aproape epidemica a unor NEN (mai ales cele specifice unor curente generationale), iar din aceasta perspectiva activitatile de prevenire pot fi punctele de plecare in gestionarea NEN;

retele de suport/actiune ale intervenientilor. NEN sunt generate de cauze diferite, de regula chiar de conglomerate de factori, si atunci interventia se caracterizeaza prin complexitate si prin nevoia de sustinere a insisi intervenientilor prin punerea la comun a resurselor, expertizei disponibilitatii;

gandim global, actionam local. Este important sa avem o perspectiva cat mai larga asupra sistemelor generatoare de NEN, dar maniera in care vom concepe actiunile de interventie va tine cont de particularitatile fiecarei persoane implicate in acest proces.

și lista ramane deschisa.

3. Resurse disponibile si responsabilitati specifice

Este surprinzator faptul ca desi la nivelul oricarei comunitati exista persoane cu un nivel minimal de competente in sfera cresterii si educarii copilului, foarte multe fenomene atipice din viata copiilor trec nesesizate, nesemnalizate sau nu li se acorda atenția cuvenita de catre institutii cu competente de interventie.

In prezent la nivelul fiecarei comunitati din Romania exista cel putin referenti sociali, daca nu chiar asistenti sociali sau in cazul comunitatilor mai mari (orase, municipii) exista Servicii Publice de Asistenta Sociala. Alaturi de acest personal specializat in sfera serviciilor sociale, tinem sa evidentiem rolul pe care cadrele didactice il au in identificarea nevoilor si problemelor cu care se confrunta copiii.

O alta institutie ce poate fi punct de sprijin, dar in acelasi timp si resursa, este biserica (indiferent de forma de cult practicata), dar si o serie de ONG-uri.

Adesea aceste resurse de la nivelul comunitatilor locale nu sunt in relatii de colaborare pentru a putea identifica sau rezolva o serie de probleme cu care se confrunta comunitatile locale, multe din NEN devenind sau ramanand doar curiozitati locale, subiect de dezbatere pentru unii din membrii comunitatii.

Chiar daca in ultimii ani in cea mai mare parte a scolilor din Romania (inclusiv scoli din mediul rural) au fost infiintate cabinete de consiliere psihopedagogica, multe din aspectele acoperite de problematica NEN depasesc competentele profesorilor ce lucreaza in aceste cabinete, tinand cont si de numarul de scoli de care trebuie sa se ocupe, in unele cazuri, un consilier scolar. De asemenea, rolul cadrelor didactice este unul foarte important in depistarea si adresarea NEN.

Dincolo de aceasta prezentare generala si poate subiectiva a unor realitati actuale, consideram ca reprezentantii organizatiilor, institutiilor mai sus amintite pot si ar trebui sa se implice mai mult in viata comunitatilor din care fac parte astfel incat sa dobandeasca ei insisi o serie de abilitati si competente de identificare sau chiar si de interventie. Deosebit de util ar fi daca persoanele responsabile de cresterea, educarea, formarea copiilor ar putea si ar dori sa dobandeasca acele competente anterior amintite pentru ca apoi sa isi poata stabili un sistem de referire a cazurilor catre diferiti specialisti (psihopedagogi, psihologi, psihiatri, asistenti sociali, medici pediatri sau ginecologi, etc). O atentie sporita, spre exemplu, ar putea fi acordata cursurilor pentru parinti, atat de catre posibilii furnizori de acest tip de cursuri cat si de catre inșiși parinții.

Consideram ca dincolo de primul nivel, cel al identificarii NEN, activitatea de interventie presupune o specializare adecvata ariei de manifestare a NEN. Uneori, pentru unele domenii/arii de interventie chiar si activitatile cu caracter preventiv ar fi necesar sa fie puse in practica tot de personal calificat, capabil sa ofere informatii corecte, dar si sa integreze 48

particularitatile ariei in imaginea de ansamblu a societatii.

In functie de problematica nevoilor emergente, exista posibilitatea de interventie prin solutii simple, de exemplu: proiecte si activitati simple de promovare a alimentatiei sanatoase, acestea avand rol dublu de preventie si interventie. Aceste solutii pot fi puse in practica de catre parinti, cadre didactice, organizatii neguvernamentale, la nivel local, de scoala sau de comunitate. Un alt tip de interventie ar fi de dorit sa se faca la nivel national, prin abordarea corespunzatoare a problematicii de catre mass-media si institutiile abilitate, astfel incat aspectele identificate si, posibil, adresate cu succes la nivel local, sa fie preluate si integrate in politicile publice - fie ca vorbim de politici in domeniul social, medical, educațional.

Lipsa de resurse poate fi suplinita prin dezvoltarea unor retele de specialisti care sa actioneze proactiv, fiecare in aria lui de interventie, precum si prin atragerea de fonduri pentru solutionarea punctuala a unora dintre nevoile emergente sau pur si simplu prin promovarea unor solutii si modele de bune practici deja testate. Aceste solutii si modele speram ca vor fi create de catre dumneavoastra, cititorii acestui ghid, in functie de nevoile emergente intalnite si adresate corespunzator.

Intrebari pentru cititor: Care sunt persoanele care ar trebui sa se implice in intervenție? Cum reușiți o abordare integrata, alaturi de persoanele care ar trebui sa lucreze alaturi de dvs. la adresarea corespunzatoare a cazului? Care sunt resursele necesare? Cum gasesc alternative la resursele necesare, in cazul in care acestea lipsesc?

4. Modele de interventie

Pana in prezent nu a fost experimentata o metodologie de interventie particularizata ariei de referinta a nevoilor emergente, cu toate acestea cei ce lucreaza cu copiii ca specialisti fie in domeniul educatiei, fie in cel al psihologiei sau protectiei copilului, au deja o serie de scenarii de interventie pentru situatiile in care se pot manifesta nevoile emergente.

Mai jos propunem un scenariu de interventie prin care se raspunde unei nevoi emergente, iar acest scenariu se poate desfasura astfel:

. Un eveniment particular referitor la unele comportamente deosebite ale copiilor este mentionat de mass-media, fie intr-o maniera serioasa, fie intr-un mod senzational, cu totul iesit din comun. Ocazional urmeaza unele stiri, intrebari pot fi adresate politicienilor care pot formula reactii spontane, mai multi experti pot sa fie intervievati, etc.,

. Tematica adusa la lumina de mass-media intra intr-un con de umbra, atentia fiind deja indreptata catre alte stiri.

. Daca sunt identificate si alte situatii similare iar respectivele comportamente capata caracter de fenomen este posibil sa asistam la actiuni clare si sustinute care sunt de obicei realizate numai daca fenomenul apare foarte frecvent si proeminent, dar atunci se poate intampla sa fie prea tarziu si lucrurile sa ajunga departe.

Una din recomandarile noastre cheie este de a construi un model de analiza rapida care sa cuprinda mecanisme politice si de interventie care sa fie capabile sa semnaleze noi nevoi si sa le raspunda in conformitate cu natura lor cauzala. Aceste mecanisme ar trebui sa ia forma unor structuri locale interconectate la care sa aiba acces si alte retele si care sa includa reprezentanti ai diferitilor actori sociali, inclusiv copii si tineri. Responsabilitatea principala a acestor structuri va fi sa ataseze o explicatie la o nevoie aparuta si sa decida ce trebuie facut in continuare.

O alta responsabilitate ar fi sa se dezvolte un instrument prin care aceste nevoi pot fi detectate in fazele incipiente. Se poate bineinteles vorbi de unele sisteme de screening care functioneaza deja la nivelul retelelor de cabinete medicale sau de consiliere psihopedagogica din scoli. Astazi oriunde in lume exista o multitudine de cifre, date cantitative, indicatori masurabili sau rezultate ale unor procese care au un impact deosebit in procesul de detectare si monitorizare a elementelor specifice diferitelor etape de dezvoltare ale umanitatii. Orice organizatie cu interese in domeniul social este implicata in evaluarea trendurilor, insa cu toate acestea analizele se concentreaza pe generalizare, lasand in urma evenimentele ocazionale, sporadice, si, mai mult decat atat, nu pot garanta ca poate fi realizata o adresare adecvata pentru a preintampina sau gestiona o nevoie emergenta.

Fiecare obiectiv poate fi definit si prezentat publicului larg intr-o singura propozitie de luare de pozitie: "x% din copii sunt nascuti sanatosi din mame tinere ce sunt infectate cu HIV " sau "x% din copii au acces la locuri sigure de joaca". Succesul unei astfel de strategii va ajuta fara indoiala la cresterea implicarii comunitatii pentru dezvoltarea copiilor si tinerilor, plecand de la realitatile concrete ale lumii in care acestia traiesc. Cu toate acestea, problemele copiilor si tinerilor nu reprezinta doar punctul de vedere al unui singur grup de parinti, educatori sau politicieni, ci al tuturor segmentelor societatii, care intr-un fel sau altul vor trebui sa puna bazele unui parteneriat capabil sa faca sa functioneze aceste mecanisme de raspuns. In prezent unii pasi promitatori sunt facuti deja in zona nutritiei pentru copii, astfel, o parte din politicieni, ONG-uri, mass-media si alti actori precum cei din industria de imbracaminte par sa cada de acord ca nu mai trebuie promovate fetele foarte slabe care prezinta moda, in timp ce alte grupuri se implica in atentionarea asupra alimentelor daunatoare, care conduc la obezitate. Spre exemplu, in Spania si Italia modelele foarte slabe nu mai pot urca pe podiumurile de moda (Heckle 2007, Reuters 2007), in timp ce Uniunea Europeana interzice anunturile care indeamna copiii sa consume dulciuri (Madelin 2005), promovand consumul de legume si fructe. Aceste initiative sunt insa sporadice si nu vor putea atinge rezultate tangibile daca nu exista un efort concentrat al tuturor partilor implicate.

In mod ideal trebuie sa existe o retea de adulti, inclusiv familia si vecinii, care sunt gata sa se implice in rezolvarea problemelor copiilor, sa le re-aminteasca copiilor de adevaratul lor potential si sa ii conecteze cu adevaratele posibilitati si oportunitati de dezvoltare.

Formularea si propunerea oricarui model de interventie asupra nevoilor emergente este cu atat mai provocatoare in contextul principiilor de interventie sustinute anterior si sub presiunea nevoii de actiune corecta, in interesul copilului, cat mai rapid posibil si fara a beneficia de avantajele unor modele sau metode de interventie pilotate pe scara larga si ale caror rezultate sa poata fi estimate si masurate in mod obiectiv.

Este esentiala interventia de la nivelul celor care lucreaza sau care au direct contact sau responsabilitati asupra ingrijirii si protectiei copilului (parinti, educatori/invatatori/profesori, 50

consilieri/psihologi scolari, medici de familie, etc.). Nu poate lipsi insa si sustinem cu tarie necesitatea deschiderii, constientizarii si implicarii la nivel de factori de decizie si formatori de politica publica asupra: provocarilor constante generate de evolutia societatii si efectele acestora asupra vietii copiilor, facilitarii unor cadre de actiune care sa valorifice experientele individuale, complementaritatea actiunilor diversilor actori, flexibilizarea interventiilor astfel incat interesul copilului sa fie primordial si copiii sa fie parte din proces.

Dincolo de caracterul senzational, forma sub care de cele mai multe ori nevoile emergente atrag atentia mass-media, aceasta din urma poate deveni un actor esential in procesul de constientizare si influentare a acceptarii si asimilarii modelelor de actiune. Poate facilita procesul de descoperire si intelegere a unei nevoi emergente.

Modelul interventiei imediate si individuale a actorului implicat in viata/educatia copilului - nu vorbim aici de interventia ca raspuns la o nevoie identificata neaparat asupra unui singur copil, ci mai degraba de modelul in care motorul adresarii unei nevoi este o persoana.

Cele mai numeroase dintre studiile de caz colectate reflecta o astfel de interventie, generata primordial de: disponibilitatea de timp si resurse a actorului implicat, relatia directa a acestuia cu copilul subiect al nevoii emergente si dorinta de atingere a unor rezultate imediate care sa aduca practic credibilitate interventiei. De asemenea este relevanta lipsa exercitiului de comunicare regulata intre actori relevanti sau poate lipsa unor retele sau mecanisme de impartasire si valorificare a experientelor care ar putea simplifica sau facilita procesul, in sensul cresterii increderii si capacitatii de interventie a fiecarui actor in parte.

Mecanisme:

. analiza detaliata a cauzelor ce au generat sau sustinut aparitia nevoii emergente (metode: observatie, chestionar, discutii/dezbateri cu un grup restrans, etc.). O buna detaliere a acestor cauze permite elaborarea unui plan detaliat si adecvat de masuri de interventie, care in multe dintre situatii face referiri la activitati ce depasesc posibilitatile individuale de actiune;

. actiune imediata a actorului (lucru direct cu copiii, discutii cu parintii, implicare in activitati extrascolare, creare grupuri suport, etc);

. relationarea sau implicarea in actiune a altor actori responsabili (medic de familie, consilier, etc.)

Avantaje:

. de cele mai multe ori actiunea imediata sustine inregistrarea unor efecte pozitive pentru copii, impiedicand poate acutizarea problemelor si aparitia fenomenului de contagiune comportamentala, fenomen specific acestei etape de dezvoltare - evitam aparitia unor fenomene de masa;

. costurile sociale pentru gestionarea problemei sunt mult mai reduse decat daca interventia ar fi amanata sau nu s-ar efectua.

Limitari (care intervin tocmai din cauza capacitatii restranse de a pune in practica masuri concrete):

. Din perspectiva necesitatii interventiei integrate a diversilor actori, se constata absenta unor retele functionale de interventie si suport pentru copii. Necesitatea relationarii este esentiala mai ales atunci cand sunt vizate actiuni pe termen mediu si lung;

. Nu exista mecanisme de monitorizare si masurare pentru a putea sustine valoarea si eficienta modelului de interventie propus;

. Interventiile au adesea un caracter punctual, simptomatic neactionand la nivel cauzal profund.

Modelul intervenției prin rețele și politici publice: acest model ar trebui corelat cu intervenția individuala; semnalele de la nivel local și cercetarile de la nivel național pot fi corelate și pot da naștere unor masuri aplicate centralizat.

In Romania putem veni cu un model de buna practica legat de eficienta corelare a politicilor publice cu cele ale ONG-urilor, sistemului medical si a unui tip anume de clienti (copii la inceputul acestui program): cazul copiilor infectati HIV. Astfel, in anii '90 apelandu-se la mecanismele de sustinere din partea societatii civile, a unor organisme de la nivel national, international dar si sub actiunile constante, repetate ale parintilor copiilor infectati HIV au fost elaborate o serie de acte legislative menite sa faciliteze accesul acestora la medicatie gratuita, la o serie de ajutoare materiale si banesti din partea statului, etc. Cu ajutorul unor fundatii precum Romanian Angel Appeal, in anii '98-'99 s-au intensificat eforturile ce presupuneau crearea unei retele de asistenta multidisciplinara, medico-psiho-sociala, pentru persoanele HIV+, retea ce a fost apoi preluata treptat de autoritatile publice. Desi modelul amintit mai sus a fost extrem de concis prezentat, el ar putea fi un punct de plecare si in acelasi timp o sursa de inspiratie pentru a putea sa initiem si apoi sa extindem un model de buna practica viabil ce a raspuns unei nevoi stringente (in perioada respectiva) a copiilor infectati HIV si a familiilor acestora.

Implicarea in procesele de prognoza a evolutiei unei comunitati sau a unei tari a politicienilor si decidentilor din domeniul educatiei, sanatatii mintale sau al protectiei copilului contribuie la cresterea sanselor de succes al potentialelor interventii. Adesea viziunile specialistilor se afla la distante foarte mari de credintele sau perspectivele celor ce iau decizii legate de politicile educationale sau politicile ce pot sa influenteze dezvoltarea armonioasa a copiilor. Din acest motiv este important ca noi sa identificam punctele de intalnire ale intereselor tuturor partilor implicate astfel incat viziunea ce se poate contura asupra serviciilor destinate copilului sa fie una de tip integrativ si cu un caracter coerent.

Chiar daca schimbarea de perspectiva asupra abordarii unor aspecte ce tin de cresterea si dezvoltarea copilului cer timp, efort, implicare, atitudine de tip activist, credem cu tarie ca ea poate sa asigure accesul la o serie de organisme ce ar putea sa asigure, intr-un anumit timp, posibilitatea unei reactii rapide si caracterizate de profesionalism astfel incat frecventa si intensitatea fenomenelor atipice in care sunt implicati copiii sa scada semnificativ.

Intrebari pentru cititor: Este oare in puterea noastra sa ne implicam mai activ si voluntar in identificarea si gestionarea NEN? Cum oare? Cand? Pot fi realizate in Romania retele eficiente de specialisti care sa lucreze in interesul copilului? Daca da suntem pregatiti sa ne implicam in aceste retele? Putem noi influenta chiar si o serie de decizii politice? 52

Metode de intervenție și posibile planuri de actiune

Vom prezenta cateva metode si posibile planuri de actiune in studiile de caz anexate prezentului ghid. Acestea sunt adaptate contextului, tipului de nevoie emergenta adresata, numarului de copii implicați etc. Si pot fi clasificate pe mai multe paliere:

- La nivel personal (ex. Cresterea increderii de sine)

- La nivelul familiei (ex. Consultanta de specialitate primita de la medic, consilier scolar)

- La nivelul scolii/colectivului de elevi (ex. Consilierea psihopedagogica, implicare in activitati scolare/proiecte educative de tipul concursurilor)

- La nivelul comunitatii locale (ex. Implicarea societatilor comerciale)

Intre nivelul general pe care am dorit sa il aiba acest ghid și caracterul concret al studiilor de caz prezentate, dorim sa oferim o opinie asupra masurilor ce se pot lua la nivel general pentru marea masa a copiilor, astfel incat sa prevenim apariția sau raspandirea unora dintre nevoile emergente. Vom oferi in randurile de mai jos trei idei prin care consideram ca, in societatea actuala, se poate face prevenirea si interventia asupra unora din nevoile emergente existente sau posibile. Actiunile corespunzatoare acestora pot fi aplicate de catre orice persoana implicata in viata unui copil si deja exista parinti, ONG-uri, cadre didactice care au luat masuri in aceste privinte.

Sprijinul adultilor:

S-a constatat ca in ultimul timp copiii isi rezolva din ce in ce mai multe probleme singuri sau cu ajutorul prietenilor, fara a mai apela la mediatorii traditionali - adultii (in special parintii). Concomitent, exista politici de marketing care vizeaza in mod direct copiii, care inoculeaza dorinte pe care acestia sa le transmita parintilor. Si nu in ultimul rand, parintii sunt depasiti de schimbarile din jurul lor, avand si din ce in ce mai putin timp liber pe care il pot petrece cu copiii, astfel incat de multe ori sunt slab pregatiti pentru a oferi suportul necesar copiilor.

Asadar, una dintre masurile care se pot lua este a oferi copilului sprijinul adult. Este esential pentru copil sa aiba acces usor si sa poata relationa cu un adult previzibil si stabil, caruia sa-i impartaseasca sentimentele si gandurile. In mod normal, aceasta persoana ar trebui sa fie unul dintre parinti.

Implicarea in comunitate:

Invinuim copiii de lipsa de responsabilitate, de implicare; copiii din ziua de azi sunt mai 53

puțini atrași de invațatura și munca și sunt axați pe modalitati de a-si petrece timpul liber intr-un mod distractiv, pe experimentarea unor lucruri noi. Ii consideram imaturi și nepregatiti de a lua decizii. De multe ori, aceștia iși creeaza ei inșiși o realitate alternativa, fiind destul de puțin conectați la lumea reala. Insa cat de mult incercam sa ii responsabilizam, sa ii pregatim pentru viața reala, sa le oferim provocari care sa ajute la dezvoltarea lor personala?

Este important pentru copii sa le fie date responsabilitati sociale; sarcini pe care sa le poata indeplini, care sa le dezvolte abilitațile si pentru care ei pot fi considerati responsabili. Implicarea lor treptata in viața comunitații prin participarea la diverse proiecte și implicarea in luarea deciziilor ce ii privesc ofera ancorarea in comunitatea din care fac parte.

Relația cu natura

Mediul virtual are o pondere din ce in ce mai mare in viața copiilor. Școala ofera de multe ori o educație unidirecționala, de la cadru didactic catre elev, și ofera procentual foarte puțin timp in care copilul sa experimenteze singur. Copiii au din ce in ce mai multe dificultați in a deosebi tipurile de animale și plante, dezvolta o reticența in a ieși din casa (vezi curentul "hikikomori", Japonia). Sau, in cazul in care ies din casa, o fac uneori pentru a participa la cursuri suplimentare (de invatare a unei limbi straine sau a canta la un instrument muzical). Pretindem de multe ori ca invața despre viața, cand majoritatea timpului și-o petrec intre patru pereți. Ponderea in crestere a copiilor crescuti in aglomerari urbane si transformarea societatii in general intr-o societate de "consumatori" ne ofera un semnal de alarma ingrijorator: cum le aratam copiilor nostri ce inseamna viata in ansamblul ei? De ce ne asteptam ca in aceste conditii sa se transforme in adulti responsabili?

Este esential pentru copil sa dezvolte o relatie intensiva si regulata cu natura: copaci, apa, pamant, animale, anotimpuri, fenomene naturale. Natura este o școala in sine!

Toate aceste trei directii de actiune, impreuna, pot preveni multe din nevoile emergente, macar pentru simplul fapt ca oferim copiilor cunostintele, abilitatile si dezvoltarea de caracter necesare pentru a lua decizii fundamentate si nu influentate de anturaj, mediu sau mass-media. 54

Capitolul 6. Concluzii

Unde se afla Romania pe acest drum al dezvoltarii unui mecanism de interventie integrat si eficient? Ne putem asuma urmarirea functionalitatii unui astfel de mecanism? Putem sa ii determinam pe cei cu responsabilitati in dezvoltarea copilului sa incerce intotdeauna sa vada dincolo de problema imediata?

Acest ghid este unul exploratoriu, fiind primul document de acest fel creat in Romania si chiar in lume. Putem spera ca el se va imbogati treptat cu rezultate concrete si planuri de interventie pe termen lung, devenind un adevarat manual care sa ghideze specialistii in identificarea si adresarea nevoilor emergente. Am dorit sa oferim acestui ghid un caracter de generalitate pentru a lasa libertatea specialistilor sa observe, sa identifice nevoile emergente si sa gaseasca solutii specifice cazurilor identificate. Am incercat de asemenea sa nu oferim exemple foarte detaliate, din aceeasi dorinta de a nu "induce" pareri gata formulate de catre autori. Speram ca am reusit sa fim echidistanti si speram ca am reusit asadar sa-i oferim acest grad de generalitate care sa nu conduca spre idei preconcepute sau solutii "model".

In randurile de mai jos vom reda doua mesaje din partea autorilor conceptului de "nevoi emergente", din partea carora am primit un sprijin si un ghidaj excelent si ale caror ganduri se reflecta si in continutul acestui ghid, iar apoi va invitam sa lecturati o colectie de studii de caz, primii pasi in identificarea si adresarea nevoilor emergente la nivel local.

Așadar, iata ce ne transmit Nico van Oudenhoven, respectiv Rekha Wazir, autorii conceptului de "nevoi emergente":

"Noile nevoi emergente ale baietilor si fetelor: Si acum?

Frumusetea proiectului multilateral implementat prin Leonardo da Vinci - Transfer de Inovație"

"S-a ajuns intr-un punct critic. Cu totii stim faptul ca copiii nostri se confrunta cu multe provocari, amenintari, oportunitati si riscuri, cu totul necunoscute pentru ei, si pentru care noi nu avem experienta necesara care sa ne ghideze, lasandu-i pe ei la o parte, in tratarea acestor noi nevoi emergente. In acest caz, noi suntem adultii, in orice postura ne-am afla: ca profesori, ca parinti, ca invatatori, factori de decizie, dar in acelasi timp si ca proprietari de magazin, functionari, fermieri, sau in ultima instanta ca persoane care au trait 20 de ani sau mai mult. Prin simplul fapt ca suntem adulti, avem inclinarea innascuta, precum si obligatia morala de a fi preocupati in legatura cu bunastarea si dezvoltarea sanatoasa a generatiilor care vor urma.

Daca mai este inca posibil, intensitatea si varietatea necunoscutului vor creste si mai mult. Mai mult ca niciodata, viitorul se prezinta ca un teritoriu neexplorat pentru acesti tineri. In timpul ultimelor optsprezece luni, ne-am implicat in discutii intense, ne-am impartașit emotii, idei politice si de interventie, experiente, retele si exemple de practici relevante, 55

toate acestea au avut loc intr-un efort comun de a stapani aceasta problematica. In acest caz, am fost un grup fix de persoane provenind din Olanda, Romania si Slovacia, din partea organizatiilor neguvernamentale, autoritatilor nationale si locale, institutiilor de cercetare, mass-mediei si altor persoane care, dintr-un anume motiv, sunt preocupate de modul in care tinerii ar putea fi sprijiniti in procesul de maturizare.

Conceptul, sau mai degraba notiunea vaga si global definita ca "nevoi emergente", a fost explorat mai indeaproape, gasindu-se noi intelesuri in diferitele contexte locale ale tarilor participante si posibil dincolo de acestea. Acum avem un ghid care ar trebui sa ne fie de ajutor in identificarea grabnica a acelor NEN, cum le numim, si in stabilirea unor mecanisme de reactie rapida si semnificativa. In acest fel, proiectul Leonardo a fost un succes si pe deasupra unul frumos.

Este evident ca am ajuns intr-un punct critic. Am obtinut mai mult sau mai putin din ceea ce am sperat sa realizam cand am plecat in aceasta aventura si, pragmatic vorbind, ne putem opri in acest punct si ne putem indrepta atentia asupra altor chestiuni. Dar intr-un fel sau altul, simtim ca ar trebui cel putin sa mai facem cativa pasi, ca miscarea pe care am creat-o sa nu dispara. In special, am dori sa facem doua recomandari, prima se refera la o posibila cercetare, cealalta la modul in care am putea crea un tip de mediu care i-ar pregati pe tineri, baieti si fete, sa infrunte NEN intr-o maniera mai sanatoasa.

Viitoare cercetari?

In originalul text mama al cartii "Newly Emerging Needs of Children", au fost listate sase domenii ale nevoilor emergente; acestea erau:

- Conceptul in permanenta schimbare al Copilariei

- Cresterea inegala a puterii fetelor

- Ocolirea intermediarilor traditionali

- Fuziunea intre Realitate, Virtualitate si Imposibil

- Acces la noi domenii

- Expunerea la moduri de viata globale

Inca avem sentimentul ca sunt relevante, dar in acelasi timp ca atat de multe schimbari noi au aparut dupa ce au fost mentionate la inceput. Așadar, sugeram aprofundarea cercetarilor pe aceste domenii, cat și pe cele trei domenii subliniate de studiul exploratoriu din Romania:

- Real vs. Virtual

- Totul precoce

- Modele si valori contemporane

In demersul nostru de a face aceste recomandari, speram sincer ca revizuirea sa fie indeplinita nu doar de cercetatorii de profesie, ci si de o selectie hibrida de oameni: profesori, parinti, copii, specialisti din media, lideri ai comunitatii.

Un mediu pentru baieti si fete

Pe durata acestui proiect, a devenit evident faptul ca fiecare nevoie emergenta necesita un tip special de intelegere si raspuns. Din moment ce sunt sute si sute de astfel de nevoi noi, 56

aceasta pare o sarcina aproape imposibila. In acelasi timp, diferitele discutii purtate intre noi sau impreuna cu parintii si copiii, similar cu genurile in literatura, ne fac sa credem din ce in ce mai mult ca la multe din NEN s-ar putea raspunde intr-un mod prin care sa fie usor pentru copii sa absoarba noutatile si sa le faca fata intr-o maniera echilibrata.

Consideram ca:

- Este important pentru copii sa le fie date responsabilitati sociale; sarcini pe care sa le poata indeplini, sa-si imbunatateasca abilitațile si pentru care ei pot fi considerati responsabili.

- Este esential ca baietii si fetele sa aiba acces usor si sa poata relationa cu un adult interesat, previzibil si stabil, caruia sa-i impartaseasca sentimentele si gandurile. In mod normal, aceasta persoana ar trebui sa fie unul dintre parinti, dar la fel de bine poate fi un vecin, un profesor sau un comerciant.

- Este esential ca copiii sa dezvolte o relatie intensiva si regulata cu natura: copaci, apa, nisip, pamant, animale, nu numai cu hamsterul din dormitor sau pisica din bucatarie.

Cum am afirmat, avem convingerea ca aceste trei conditii ii vor ajuta pe copii sa treaca cu bine peste problemele pe care NEN le-ar putea crea, evitand riscurile cele mai daunatoare si profitand de oportunitatile cele mai promitatoare.

Astfel, ce urmeaza?

Nu ne ramane decat sa speram ca cel putin unii dintre noi vor purta torta mai departe si se vor angaja in cercetarile descrise mai sus, ajutand la crearea unui mediu in care credem ca copiii nostri ar trebui sa creasca. Poate ar trebui sa spunem, avand in vedere rezultatele obtinute pana in acest moment, ca suntem increzatori cand privim spre viitor."

Nico van Oudenhoven

"Imi face mare placere sa ma adresez voua la finalul proiectului Leonardo - "Newly Emerging Needs of Children" - ce a insemnat un efort de colaborare intre FDSC si organizatia mea, ICDI din Olanda.

Incep prin a va oferi cateva informatii de baza in ceea ce priveste nevoile Emergente sau NEN cum le voi numi de acum inainte. La inceputul cercetarii noastre la ICDI, era un concept nou si indraznet. Un coleg de la UNICEF, New York, l-a descris ca semanand cu un "Star Trek" al lucrului in educatie. Imi amintesc de faptul ca a trebuit sa lucram din greu pentru a-i face pe oameni sa fie atenti la NEN, nemaivorbind de munca depusa pentru a-i convinge de importanta NEN pentru activitatea de cercetare, politica si actiune. De obicei ni se pun intrebari precum: exista intr-adevar noi nevoi? Ce este nou la ele? Nu ar trebui sa le rezolvam mai intai pe cele vechi? As dori așadar sa va felicit intai pe toti pentru faptul ca ati 57

luat un concept ce ar fi putut sa para unul futuristic si i-ati dat o forma concreta si realista in contextul din Romania.

Cea mai des intalnita cauza a NEN o reprezinta provocarile pricinuite de globalizare, puterea mass-media si a tehnologiei informatiei, schimbari demografice, poluarea mediului, interventii medicale, cultura de consum si moduri noi de comunicare sociala. Aceste procese, luate individual sau combinate, creeaza o varietate de situatii diferite, fiecare dintre ele reprezentand o provocare "originala" pentru copii, creeaza noi nevoi specifice si necesita atentie speciala. Au schimbat in mod profund modul in care copiii interactioneaza unul cu celalalt, au schimbat notiuni precum sine, grup si sentimentul de apartenenta si au creat confuzie și deseori alegeri si hotarari tulburatoare sau periculoase pentru copii. Poate ca niciodata prapastia dintre generatii nu a fost mai mare ca acum, ceea ce inseamna ca copiii sunt si mai mult pe cont propriu in procesul de a strabate aceste noi spatii.

Am observat in decursul cercetarii noastre ca NEN ii afecteaza atat pe baieti cat si pe fete, pe cei bogati si pe cei saraci, copii din mediul rural sau urban din societati dezvoltate, in dezvoltare sau in tranzitie - in moduri diferite insa. De asemenea, NEN apar la varste fragede, sunt mai intense si frecvente. De exemplu: copiii sunt activi sexual la varste mult mai mici, abuzeaza de substante toxice, au de-a face cu crima, violenta, jocurile de noroc iar fetele au inceput sa manifeste atitudini care erau inainte asociate cu comportamentul baietilor. In plus, NEN sunt semnalate cu o frecventa mult mai mare in comparatie cu perioada cand a fost inceputa cercetarea. De fapt, se intampla rar sa citesti un ziar sau o revista fara sa nu iei la cunostinta cateva exemple de NEN.

Tinand cont de cele afirmate anterior, este important sa localizam NEN in interiorul cadrului general al nevoilor copiilor. Atentia acordata noilor nevoi nu implica o atentie scazuta fata de vechile nevoi legate de saracie sau subdezvoltare sau faptul ca ele nu mai sunt importante. Multi copiii traiesc inca in saracie, malnutritia la copii ramane o problema serioasa, un numar mare de copii nu merg la scoala si nenumarati altii lucreaza de cand sunt mici. In multe zone ale lumii, abuzul asupra copiilor este in continuare o problema grava, dar care se ascunde, la fel ca dizabilitatea copiilor. Clar, aceste chestiuni sunt foarte importante pentru dezvoltarea copiilor si domina in mod just cercetarea si agenda politica. Dar schimbarile care matura lumea aduc in prim plan provocari noi care nu pot fi ignorate. Cercetatorii, factorii de decizie si practicienii trebuie sa fie flexibili, sa gandeasca pe termen lung si sa fie tot mai pregatiti pentru situatii noi si nefamiliare, inca neformate, dar care prezinta potentialul sa devina amenintari majore pentru copii in viitorul imediat. De aceea, este la fel de important sa fim capabili sa privim in viitor si sa evaluam domeniile care prezinta riscuri pentru copiii nostri. In realitate, o abordare holistica a bunastarii si a dezvoltarii copiilor necesita o atentie din partea noastra atat fata de nevoile noi, cat si fata de cele vechi - in mod continuu si simultan. Am observat ca lucrurile se misca atat de rapid cand este vorba de copii, astfel incat nu ne mai permitem sa rezolvam mai intai vechile probleme pentru ca apoi sa fim atenti si la cele noi.

Cercetarea in profunzime a tarilor si temelor selectate este o prioritate pentru a intelege mai bine cauzele si implicatiile Noilor Nevoi Emergente. Dar cercetarea nu este suficienta. Trebuie sa fie urmata de politici si actiuni. Avem nevoie de mecanisme capabile sa semnaleze rapid aparitia acestor nevoi, sa le evalueze si sa dezvolte optiuni de politici si de raspuns. Proiectul Leonardo ne-a dat posibilitatea sa ducem conceptul de NEN la un alt nivel 58

in aceasta directie. Am fost capabili sa conducem o cercetare de profunzime in Slovacia si Romania si in continuare sa organizam un training pentru un grup de traineri, care la randul lor i-au instruit pe indivizii cheie de la nivel local. In acest mod, in ambele tari, avem in acest moment o retea de indivizi apartinand unei palete de agentii inter-conectate, care si-a internalizat conceptul de NEN si care va putea sa-l foloseasca in munca zilnica cu copiii. Ne asteptam ca aceasta retea inter-conectata sa formeze cadrul pentru schimbul de informatii, cunostinte si actiune comuna in domeniul NEN in viitor.

Alta mostenire de durata a proiectului Leonardo este acest Ghid de interventie, un ghid aplicat, practic pentru oricine isi va dori sa faca cercetari in privinta identificarii si prioritizarii nevoilor emergente, si de asemenea in a dezvolta politici si masuri de interventie in relatia cu acestea. Acest ghid este scris intr-o maniera accesibila pentru diferite persoane care lucreaza cu copiii. Relatia dintre teorie si cercetare, pe de o parte si politici si practici pe de alta, este in mod fundamental reflexiva si interactiva. Si asa a si fost in cadrul proiectului nostru. Acest lucru ne-a permis sa transformam concepte inovative in intrebari de cercetare practice, care au fost testate pe teren. Apoi, cercetarea din teren a fost folosita in mod creativ in alcatuirea politicii si conceptualizarea interventiilor concrete. In mod sigur, colegii mei de la ICDI si cu mine am invatat noi lectii si am aflat noi informatii in urma muncii depuse si in urma provocarilor pe care le-am intampinat pe parcursul derularii proiectului NEN si am dori sa va multumim pentru faptul ca ati fost profesorii nostri in aceasta privinta.

Principala noastra provocare in acest moment este sa depasim retorica si sa ne asiguram ca dezbaterea privind nevoile copiilor ramane de actualitate, in derulare si de viitor. In acest demers, as dori sa atrag atentia asupra unei dimensiuni importante, in opinia mea. Este vital sa nu alunecam intr-un cadru unde NEN sunt percepute exclusiv ca semne negative - amenintari, riscuri sau pericole. Multe dintre noile schimbari cu care ne confruntam au doua fatete, riscuri si pericole pe o parte, si oportunitati de dezvoltare pe cealalta. Ca profesionisti care lucreaza cu copiii, avem responsabilitatea sa nu cadem in capcana negativismului, ci sa identificam potentialul care are cele mai mari sanse sa sporeasca capacitatile emotionale, intelectuale si de dezvoltare ale copiilor. As vrea sa inchei prin a va ura tuturor succes in acest demers. Sunt convinsa ca proiectul NEN va continua mult timp dupa incheierea acestui proiect!"