Export international de terorism. Razboiul religios din Bosnia

Export international de terorism. Razboiul religios din Bosnia

O situatie speciala este reprezentata de reflectarea crizei bosniace in lumea musulmana[1], care s-a unit intr-un efort fara precedent, pentru sustinere mahomedanilor bosniaci, impotriva croatilor catolici si sarbilor ortodocsi si a reusit sa schimbe soarta razboiului.

Cauza bosniaca a cunoscut o popularitate universala in randul statelor musulmane, iar sprijinul pentru bosniaci a venit dintr-o varietate de surse publice si private, laice si religioase. Guvernele musulmane, indeosebi Iranul si Arabia Saudita au concurat in acordarea de ajutoare si implicit in obtinerea influentei subsecvente.

Fundamentalisti sunniti si siiti, musulmani arabi si ne-arabi, societati islamiste din Maroc pana in Malaiezia au sprijinit cauza bosniaca, prin mijloace mergand de la cele financiare, (150 milioane de dolari in anul 1992 si 90 de milioane de dolari adunati in anul 1993 de Arabia Saudita, la care se adauga inca 300 milioane dolari pentru arme si 500 milioane dolari cu titlu de ajutor umanitar intre 1993 - 1995), sprijin diplomatic, (in august 1992 statele islamice denunta Adunarii Generale ONU genocidul comis de sarbi impotriva musulmanilor, iar Turcia introduce un proiect de rezolutie solicitand interventia militara in baza articolului VII din Carta ONU), asistenta militara masiva, (in anul 1995 fortele de protectie ONU numarau 25.000 de persoane din care 7000 erau trupe din Turcia, Pakistan, Malaiezia, Indonezia si Bangladesh), pana la acte nemijlocite de violenta, precum asasinarea in anul 1993 a unui numar de 12 croati de catre extremistii islamisti din Algeria.

Cel mai controversat sprijin acordat musulmanilor bosniaci a venit insa din partea razboinicilor sfinti a mujahedinilor. Imediat dupa declansarea razboiului, guvernul bosniac a invitat in tara pe mujahedini, iar in scurt timp, un numar de circa 4000 de luptatori au patruns in regiune. Grupurile de mujahedinii erau alcatuite din unitati din Garda Republicana Iraniana si din numerosi luptatorii islamisti antisovietici din Afganistan. Printre acestia se numarau nativi din Pakistan, Turcia, Iran, Algeria, Arabia Saudita, Egipt, Sudan, muncitori albanezi si turci care lucrau in Germania, Austria si Elvetia. In toamna anului 1992 unitati ale gherilei libaneze siite Hezbollah au antrenat armata bosniaca.

Conform rapoartelor ONU, mujahedinii au instruit in brigazile islamiste speciale, intre 3000 si 5000 de bosniaci. Totodata, anumite rapoarte indica faptul ca aproximativ 80-90% din armamentul si munitiile in valoare de peste 2 miliarde de dolari livrate in perioada razboiului in Bosnia au ajuns la musulmani.[2] Armamentul provenea in cea mai mare parte din Iran, dar si din Turcia si Malaiezia; transporturile erau trimise direct in Bosnia, dar o mare parte ajungeau prin teritoriul Croatiei, care in schimbul dreptului de trecere a convoaielor isi insusea o treime din armament; de mentionat ca din prudenta, autoritatile croate au interzis totusi tranzitul tancurilor si a artileriei grea, in considerarea unui posibil conflict viitor cu musulmanii bosniaci.

Banii, trupele, armamentul si instructia primita de bosniaci de la coreligionarii musulmani a constituit elementul decisiv in inclinarea balantei razboiului in favoarea lor.  

Guvernul bosniac a folosit pe mujahedini pentru activitati teroriste, ilegale si ca trupe de soc, dupa incheierea razboiului multora dintre acestia acordandu-le cetatenia si chiar inroland membrii garzii iraniene in lucrari de reconstructie[4].