Dreptul Securitatii Sociale

Dreptul Securitatii Sociale

Dreptul Securitatii Sociale are in vedere regrementarea de ansamblu a raporturilor juridice de asigurari sociale si asistenta sociala.

Termenul de "securitate sociala" a devenit un termen legal pt prima data in Legea Americana a Securitatii Sociale, "Social Security Act" in 1935 (Franklyn Roosevelt). Astfel au fost puse in aplicare politici sociale in speranta cresterii economice dupa marea criza economica americana din perioada 1929-1933.

Politica de securitate sociala - set de principii si valori prin care se asigura acoperirea unor anumite riscuri.

Riscurile sociale au fost definite prin legi nationale dar si documete juridice internationale:

Conventia 102 din 1952 a Organizatiei Internationale a Municii le enumera: boala, maternitatea, invaliditatea, batranetea, accident de munca, deces, protectia juridica a urmasilor, sarcinile familiale, somajul.

Codul Social European al Consiliului Europei

Carta Sociala Europeana revizuita

Carta Drepturilor Sociale ale muncitorilor europeni.

Raport securitate sociala si securitate economica a indivizilor: obiectivul securitatii sociale il reprezinta prevenirea efectelor daunatoare asupra securitatii economice a indivizilor, producerea de riscuri sociale.

A fost materializat prin aratarea elementelor constitutive a conceptului de securitate sociala:

1. Securitatea sociala presupune mecanisme de garantare

2.Ocrotirea juridica a activitatii profesionale impotriva evenimentelor care o o pot afecta - asigurarea obtinerii unui venit suficient pentru sustinerea familiei din desfasurarea unei activitati profesionale.

3.Politici de stabilire a salariului minim - se au in vedere indici legati de consumul zilnic al unui individ.

Securitatea Sociala are in vedere acordarea de venituri de inlocuire a salariului (pensii, somaj) si reglementarea unui cadru juridic a insertiei si reconversiei profesionale.

Extensiune orizontala si verticala a securitatii sociale:

1.Orizontala: pe masura trecerii timpului se acorda o atentie din ce in ce mai mare riscurilor sociale acoperite.

2.Verticala: consta in largirea spectrului de indemnizare a asigurarii pentru acelasi risc social si specializarea serviciilor si personalului prin cursuri si recunoasterea acestor activitati specializate. Astfel creste gradul de interes si nivelul prestatiilor oferite.

Reglementarea si Sistemul de Securitate Sociala

Evolutia incepe cu finalul sec. XIX.

Primul stat care a creat institutii si mecanisme de securitate sociala a fost Germania ( sub Otto Von Bismarck - primul cancelar al Imperiului German) promovand in 1883 Legea privind Asigurarile de boala, in 1884 Accidentele de munca si in 1889 Asigurarile de Invaliditate si batranete. Mecanizarea din industrie a dus la cresterea numarului de accidente de munca.

Legea pensiei germane din 1889 are mai multe aspecte:

1. asigurarea cu pensii de batranete a muncitorilor industriali

2. cuantumul indemnizatiei se stabileste prin raport proportional cu venitul salarial.

Se considera ca pensia e un procent din salariu.

3.Caracterul obligatoriu al asigurarii persoanelor stabilite de lege.

4. Alocarea unei sume de bani pentru subventii de la bugetul public.

Aceasta este conceptia comutativa.

Alte modele de securitati sociale: neozeelandez 1938 si britanic 1942 in timpul lui Winston Churchill.

In Marea Britanie exista un sistem distributiv: societatea e obligata sa asigure tuturor cetatenilor un nivel minim de viata. Oricare cetatean britanic care a implinit varsta de 62 de ani beneficiaza de pensie forfetara, pentru o pensie mai mare acesta poate cotiza.

Sistemul distributiv a aparut dupa Al Doilea Razboi Mondial - Raportul Beveridge.

Daca in sistemul comutativ fondurile sunt formate de contributiile indivizilor, la sistemul distributiv fondul este parte din bugetul public.