Ce rol joaca grupul de prieteni?

CE ROL JOACA GRUPUL DE PRIETENI?

Omul este o fiinta bio-psiho-sociala. De modul in care se integreaza in grupurile sociale, in care stabileste relatii interpersonale, de modul in care comunica cu cei din jurul sau depinde sanatatea lui mintala si nu numai. De aceea grupul (grupurile) de prieteni in care este integrat copilul constituie un element-cheie care sta la baza dezvoltarii armonioase a acestuia.

De ce este grupul atat de important? Ce rol joaca in dezvoltarea copilului?

Relatiile care apar intre copiii de aceeasi varsta ofera o sansa uriasa de a invata reguli de comportament social, norme culturale si valori promovate de mediul in care este integrat, dezvoltarea unei stime crescute fata de propria persoana etc. Acest lucru se datoreaza mai multor motive, dintre care mai importante sunt urmatoarele:

-timpul pe care il petrec impreuna. Numarul de ore petrecute cu prietenii creste o data cu inaintarea in varsta, ajungandu-se ca, pe la 11 ani, acesta sa egaleze (iar apoi sa depaseasca) timpul petrecut cu parintii.

Evident ca acest raport variaza in functie de numerosi factori (preocuparea parintilor si timpul alocat de acestia pentru educatia copiilor, conditiile socio-economice, gradul de sociabilitate al copiilor, conditiile de mediu etc).

-experienta unica de invatare pe care o ofera grupul. Daca relatia dintre parinte si copil este inegala (in sensul ca adultul oricand se poate impune in fata copilului si poate spune ultimul cuvant), relatia copil-copil este mult mai echilibrata. Copiii interactioneaza in scopul atingerii unor obiective comune, au aceleasi preocupari. De obicei, atunci cand realizeaza impreuna o activitate sunt foarte motivati si entuziasmati, situatie in care invatarea este mult facilitata.

-regulile grupului sunt foarte rigide, stricte (in special in anii mai mici ai copilariei). in cazul in care copiii nu se conformeaza acestora, ei sunt exclusi din colectiv.

Spre deosebire de adulti, in general, membrii grupurilor de copii sunt mai neiertatori in ceea ce priveste abaterile de la regula, fapt care il ajuta pe copil sa isi formeze un set de principii, (norme) morale.

-competitia care se naste intre copii, ii impinge la stabilirea unor ierarhii "de popularitate'. Aceste ierarhii au o contributie importanta la formarea unei imagini pozitive sau negative fata de propria persoana, ceea ce atrage dupa sine cresterea sau scaderea eficientei in activitatile pe care le vor desfasura in viitor.

Cand devine grupul un element important in educatia copilului? La ce trebuie sa se astepte parintele?

Preocuparea copilului pentru cei din jurul sau nu este intotdeauna la fel de mare. Ea cunoaste o evolutie spectaculoasa incepand de la varsta corespunzatoare gradinitei si atinge punctul culminant in perioada liceului. De aceea, consideram ca este util sa prezentam cititorilor in urmatoarele randuri, rolul pe care il joaca grupul in dezvoltarea prescolarului, a scolarului mic si a (pre)adolescentului.

a. Prescolaritatea

Inca de la nastere, copilul este inconjurat de diferite persoane familiare care ii ofera securitate si caldura afectiva, insa primele contacte sociale autentice apar abia dupa cativa ani. Acestea debuteaza cu initierea de activitati comune desfasurate alaturi de alti copii de aceeasi varsta.

Nu vi s-a intamplat sa asistati la o discutie intre doi copii, in care fiecare povestea ceea ce " avea pe suflet' fara sa manifeste interes fata de celalalt? Cum v-ati explicat acest fenom?

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

Gandirea centrata predominant pe propria persoana (egocentrismul) reprezinta o caracteristica a prescolarilor, iar acest lucru ii impiedica sa poata intelege ca altii pot avea sentimente, ganduri si dorinte diferite de ale lor. De aceea, o observare mai atenta a conversatiilor ce au loc intre copiii de aceasta varsta, poate scoate in evidenta faptul ca practic ei realizeaza monologuri, desi lasa impresia ca discuta unul cu celalalt.

Tot la varsta prescolaritatii, se poate observa cum copiii se grabesc sa ii numeasca prieteni pe ceilalti copii cu care vin in contact, deoarece se joaca impreuna cu ei sau se afla in vecinatatea lor. Conflictele care se creeaza sunt generate de obicei de revendicarea unor drepturi ("Eu vreau sa stau langa mama!', "Eu vreau jucaria aceea!'), insa pe cat de repede apar, la fel de repede dispar.

Prin urmare, desi la varsta prescolaritatii apar primele contacte sociale, acestea se dovedesc a fi superficiale si rezulta doar in urma interesului comun manifestat fata de o anumita activitate. De aceea, notiuni ca "prieten' sau "prietenie' nu au o semnificatie prea mare pentru prescolar, iar grupul de prieteni nu exercita o influenta importanta in educatia lui.

b. Scolaritatea mica

Intrarea in scoala reprezinta pentru fiecare copil, un pas hotarator in ceea ce priveste viata sociala. Daca pana acum prietenii nu constituiau altceva decat niste indivizi cu care interactiona in anumite situatii, din acest moment incepe sa se dezvolte sentimentul de apartenenta la grup, iar scolarul incepe sa fie interesat tot mai mult de parerea celuilalt.

De ce tocmai acum? Ce schimbari se produc la aceasta varsta?

Evolutia gandirii duce la scaderea egocentrismului care il caracteriza pe prescolar. De pe la varsta de 8 ani, copilul incepe sa ii vada pe ceilalti ca fiind altfel decat el, ca pot avea dispozitii sau trasaturi de personalitate diferite de ale sale.

Daca pana la aceasta varsta copilul ii caracteriza pe ceilalti colegi ca fiind "fata cu parul galben' sau "baiatul care m-a lovit', de acum el incepe sa ii descrie in termeni psihologici (prietenos', "rau', "cuminte' etc).

Dezvoltarea vocabularului duce la formarea unor abilitati de comunicare mult mai eficiente decat cele de pana acum, iar, dupa cum bine se stie, comunicarea sta la baza relatiilor care se stabilesc intre orice indivizi. Astfel, scolarii isi pot rezolva problemele pe calea dialogului, nu doar lovind sau plangand.

Notiunea de "prieten' incepe sa dobandeasca dimensiuni noi la aceasta varsta, mult mai adecvate.

Prietenii nu mai sunt vazuti ca fiind "cineva care-mi place' sau "cineva cu care ma joc', ci au un rol mult mai insemnat: prietenii sunt persoane care ii ajuta la greu, persoane cu care isi impartasesc dorintele, sentimentele, gandurile ascunse etc.

La baza acestor relatii sta umorul, caldura, armonia, momentele de divertisment, recompensele etc. De acum, copiii se comporta frumos cu prietenii lor nu fiindca, "asa trebuie', ci pentru ca, daca nu s-ar comporta astfel, ar risca sa le piarda prietenia, iar acest lucru incepe sa doara.

O alta trasatura care se poate observa in debutul scolaritatii o reprezinta formarea grupurilor de prieteni, a caror componenta ramane relativ stabila timp indelungat. Din punct de vedere al apartenentei sexuale, in clasele primare se remarca o omogenitate a grupurilor: acestea sunt alcatuite numai din baieti si numai din fete.

In general grupurile de fete sunt mai mici (fiecare eleva avand 2-3 "cele mai bune prietene') si sunt sustinute in general de confesiuni reciproce, destainuirea si pastrarea secretelor etc. Pe de alta parte, grupurile de baieti sunt in general mai mari, iar coeziunea acestora este sustinuta de activitatile desfasurate in comun (de obicei, jocurile sportive).

Desi cele doua categorii de grupuri nu interactioneaza decat intamplator si, de cele mai multe ori interactiunile apar sub forma de "hartuieli', "cicaliri', atat baietii, cat si fetele incep sa cheltuie din ce in ce mai multa energie incercand sa demonstreze cat sunt de "dezinteresati' de ceilalti. Astfel iau nastere primele semne ale preadolescentei.

O caracteristica specifica grupurilor de scolari o reprezinta normele care stau la baza lor. incercarea de a incalca regulile care sunt impuse de membrii grupului atrage dupa sine sanctionarea celui vinovat prin excluderea din grup. Aceasta forma de penalizare este deosebit de dureroasa, iar importanta ei creste o data cu inaintarea in varsta, atingand apogeul pe la mijlocul adolescentei.

c. (Pre)Adolescenta

Perioada preadolescentei si a adolescentei este considerata, pe de o parte, ca fiind "varsta de aur', iar, pe de alta parte, perioada cea mai dificila din punctul de vedere al relatiei parinte-copil.

Grupul de prieteni incepe sa capete acum rolul cel mai important pe care il va juca vreodata; la aceasta varsta, tinerii cu cat devin mai autonomi fata de parinti, cu atat devin mai dependenti fata de grup, iar aceasta dependenta se poate observa prin "imprumutarea' valorilor si gusturilor in materie de imbracaminte, muzica etc.

Adolescentii au o sensibilitate crescuta fata de parerile pe care le au ceilalti despre ei si de multe ori interpreteaza atitudinile acestora la limita extrema ("imi zambeste, inseamna ca ma iubeste', "ma ignora, inseamna ca ma uraste'). Aceasta preocupare majora pentru opinia celuilalt justifica timpul indelungat pe care il petrec in fata oglinzii pentru a-si aranja tinuta, parul sau pentru a se machia.

De aceea, este ironic sa observi uneori o adolescenta si un adolescent care se duc la intalnire gandindu-se cat de mult vor fi admirati, insa atunci cand intalnirea are loc, fiecare va fi mai preocupat de el insusi decat de felul cum arata celalalt.

Astfel, specific acestei varste este faptul ca tinerii considera lumea ca fiind o scena, iar ei sunt principalii actori care au intotdeauna o audienta foarte interesata de rolul lor. Aceasta impresie ramane valabila pana pe la varsta de 16 ani, cand treptat realizeaza ca de fapt oamenii ("spectatorii') sunt mai interesati de propria persoana decat de altii (decat de "actori'). Acesta este momentul in care opinia grupului incepe sa isi piarda din importanta (Shroufe A., Coper R., DeHart G., 1992).

Concluzii:

Dupa cum am vazut, o data cu intrarea in scoala (si mai precis, incepand de pe la varsta de 8 ani) grupul devine un factor tot mai important in viata copilului. Parintii, de obicei, devin constienti de acest aspect, insa reactiile pe care le au sunt diferite si uneori pot fi neinspirate:

unii neglijeaza importanta grupului, iar, cand copilul vine acasa suparat ca a fost "penalizat' de ceilalti membri, ei il "consoleaza': "Mare lucru! Pentru atata esti necajit? Acestea nu sunt probleme!'

altii manifesta gelozie "Cum adica? Pentru tine conteaza mai mult ce zic prietenii tai, decat ce iti spun eu?'

o alta categorie de parinti incearca sa forteze integrarea copilului in grup: "De ce nu vreti sa va jucati cu copilul meu? Primiti-1 si pe el in echipa, ca daca nu, va arat eu voua! "

De aceea, consideram ca este util ca parintele sa inteleaga faptul ca, in anumite momente ale vietii, grupul de prieteni poate exercita o influenta mai mare decat a lui si ca este util sa manifeste respect fata de decizia copilului. De asemenea, e bine ca parintele sa inteleaga "tragedia' pe care o traieste copilul cand, de exemplu, nu a fost invitat la o zi de nastere sau nu a fost ales in echipa preferata. El nu poate sa compenseze golul aparut, insa poate fi alaturi de copil si il poate ajuta sa isi formeze strategii de recastigare a popularitatii si a acceptarii sale de catre grup.