Caracteristici psiho-fizice ale copiilor strazii

Caracteristici psiho-fizice ale copiilor strazii

Cu experiente traumatizante in copilarie, neglijat de catre adulti, provenind din familii dezmembrate sau institutii, evadat in strada, traind in permanenta in pericol, fugind tot timpul, avand bani sau nu, apartinand unui grup - familie surogat, recurgand deseori la agresivitate, traind intr-o permanenta incertitudine - acesta este copilul strazii.

Copiii strazii sunt adolescenti sub 18 ani, care intr-o perioada de referinta data se afla pe strada, se deplaseaza dintr-un loc in altul si au propriul grup de prieteni si propriile relatii sau contacte in strada. Domiciliul lor poate fi acela al parintilor sau al unei institutii de protectie sociala. Grupul din strada, caruia ii apartine, este un grup slab structurat, cu un lider, cu reguli nescrise de incluziune si excluziune, cu reguli de comportament, limbaj specific si sanctiuni pentru "turnatori".

Lipsa notiunilor de timp si viitor

Notiunea de viitor este quasi-absenta in cazul copiilor strazii. Pentru copiii strazii viitorul se rezuma in general, la ziua imediat urmatoare: "Ce mananci? Unde dormi? Odata rezolvate aceste doua probleme, viitorul nu-i mai preocupa; singurul lucru care mai conteaza este prezentul.

Lipsa acestei notiuni ii impiedica sa faca o proiectie in perspectiva a rezultatelor actiunilor lor, iar acest lucru se reflecta in unele dintre actiunile lor. Cu toate ca ei castiga bani, nu vor incerca niciodata sa economiseasca sau sa isi planifice cheltuielile pe termen mediu sau scurt.

Folosind toate mijloacele de care dispun (furtul, cersitul) fiecare poate obtine pe zi echivalentul unui salariu mediu pe una sau doua luni. El cerseste ignorand faptul ca inaintand  in varsta nu va mai impresiona la fel de mult pe cei din jur si aceasta activitate va deveni nerentabila.

Notiunea timpului pare sa-si piarda din semnificatia obisnuita. Pentru acesti copii, calendarul este ceva prea abstract. Din acest punct de vedere, chiar si la varsta adolescentei, ei reactioneaza ca niste copii prescolari, ca si cum ar fi atins maturitatea necesara pentru a asimila anumite notiuni.

Pun intrebari suplimentare pentru a intelege ce inseamna "luna viitoare", "la anul" etc. Cand se refera la trecut, amintirile lor sunt confuze, raportandu-se la evenimente importante, placute sau neplacute din viata lor - cand si-au schimbat locul de dormit, cand au pierdut sau castigat o suma de bani, cand au fost violenti etc.

Identitatea, demnitatea de sine

Datorita mediului din care provin, familial sau institutional, ei se simt intotdeauna "ai nimanui".

In  aceste conditii, anumite lucruri care ar putea fi considerate detalii, obtin o importanta speciala. Procurarea actelor de identitate le dau un sentiment de mandrie, ii fac sa se simta mult mai importanti: "acesta sunt eu".

Cat despre demnitate, copiii strazii nu se jeneaza sa-si cultive o stare jalnica, isi rup hainele intentionat, umbla desculti, se murdaresc intentionat pentru a impresiona oamenii si pentru a primi bani. Pot juca si rolul handicapatului (fizic sau psihic) daca asta le aduce mai multi bani.

Lipsa sentimentului de proprietate

In general ei nu au avut niciodata nimic al lor. Atunci cand primesc un obiect, un prim gand este acela de a-l valorifica. Ei nu au unde sa pastreze lucrurile. Nici nu sunt obisnuiti sa aiba grija unui lucru. In plus, exista riscul ca obiectele sa le fie confiscate de liderul grupului sau ca ei sa fie suspectati de catre oamenii "din afara" ca le-ar fi furat. Ei se vor descotorosi repede de obiecte.

In aceeasi idee, copiii strazii isi uita lucrurile, le pierd si nu le ingrijesc. Foarte rar vom intalni copii ai strazii preocupati de a-si intretine hainele. Se gandesc ori ca le pot inlocui, ori ca se pot lipsi de ele. De multe ori, vestimentatia neingrijita, murdara, constituie un indicator al adoptarii copilului la mediul de viata, la regulile/normele de convietuire sociala impuse de grupul de apartenenta, dar, raportat la cadrul social general, constituie un indicator de dezadaptare, de conflict intre copil si mediu. Periodic, acestor copii le sunt oferite haine curate, acestea odata intrate in posesia lor - le instraineaza imediat, prin vantare sau prin troc, obtinand alte bunuri materiale care constituie in acel moment prioritati in ansamblul trebuintele primare (hrana, solventi organici, tigari) sau le imbraca pentru a-ti dovedi superioritatea in raport cu copiii ce apartin altor grupuri.

Umorul

un lucru neasteptat la acesti copii frustrati este umorul si placerea sau cel putin detasarea cu care relateaza episoadele din viata lor, chiar si cand au fost agresati sau sanctionati mult prea sever si violent in raport cu vina lor. Ei obisnuiesc sa prezinte ca pe niste amintiri hazlii, fara urma de ranchiuna, episoadele in care politistul i-a batut si i-a pus sa faca curatenie la sediul institutiei, episoadele in care un violent i-a batut crunt, atunci cand au fost prinsi dormind in scara unui bloc etc.

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

De regula ei prezinta latura hazlie a episodului. Astfel de evenimente violente sunt, de fapt, traite cu mare profunzime, lasand urme adanci in personalitatea copilului, cu siguranta insa ca autorespectul este afectat negativ, sentimentul lor de excludere din societate fiind intarit.

Nevoia de afectiune - este o trasatura definitorie a copiilor strazii. Nu trebuie sa ne lasam dusi in eroare de aparente. In spatele agresivitatii pe care ei o afiseaza, nevoia de afectiune este prezenta.

Afectiunea, intelegerea, respectul, sunt lucruri de care au fost privati in familiile sau institutiile din care provin si, in acelasi timp, cauza principala a ajungerii lor in strada.

Ajunsi in strada ei cauta un grup care ii va accepta si in care se vor simti bine.

Convietuirea in acest grup, sprijinul reciproc pe care si-l acorda, compenseaza intr-o oarecare masura lipsa afectivitatii din mediul lor de provenienta. Majoritatea copiilor strazii sunt carentati din punct de vedere afectiv, au o structura usor nevrotica manifestata prin conflicte intra si interpersonale. Starile de furie, de manie ce apar in grupurile de copii ai strazii, atunci cand sunt agresati verbal/fizic de alte persoane, sunt de fapt reactii emotionale primitive, nesocializate, caracterizate prin inalta tensiune afectiva, ce limiteaza campul constiintei. Specifica este si anxietatea conjucturala legata de anumite evenimente neplacute ce s-ar putea produce in viitor, acestea fiind de fapt proiectii ale unor traume din trecut.

Ajunsi in strada, acesti copii incearca sa compenseze abandonul, nevoia de siguranta si caldura sufleteasca alaturandu-se unui grup. In strada, ei lupta pentru a primi afectiune si deci se afla implicit in competitie cu tovarasii lor pentru a capata atentia acelor persoane in care au incredere.

Veti vedea ca majoritatea simt nevoia sa fie imbratisati de un parinte - mama, tata sau alt adult semnificativ, sa spuna cuiva "mama",  "tata", tocmai pentru ca nu au fost iubiti si nu li s-a acordat prea multa atentie.

Fiecare ar dori sa fie "mai mult" ascultat, "mai mult" apreciat si sa  beneficieze de "cea mai mare" atentie. In general, ei isi povestesc problemele, cer ajutor, pun intrebari ale caror raspunsuri le cunosc sau care nu ii intereseaza, inventeaza boli, dureri, mergand pana la a accepta tratament.

Se comporta astfel pentru a-si asigura un interlocutor, pentru a-l obliga sa le acorde atentie, pentru a se ocupa exclusiv de ei.

Lipsa de incredere fata de adulti

Experienta copiilor strazii in relatia cu adultii este una mai putin placuta. Adultii reprezinta imaginea celor care i-au abuzat, incepand cu proprii parinti sau cu primul educator pe care l-au avut. Adultul este trecatorul care zilnic il abuzeaza verbal pentru ca sunt murdari, ca se drogheaza, pentru ca fura sau cersesc. Adultul este cel care ii priveste ca pe o pacoste. Adultul este cel care ii goneste cand ii surprind adapostindu-se in scara blocului. Adultul sau politistului care ii bate (pentru simplul fapt ca sunt copiii strazii) sau care ii buzunareste, avertizandu-i ca i-ar putea aresta.

Din aceste considerente, a stabili o relatie cu copiii strazii nu este deloc usor. Nu va asteptati ca un copil al strazii sa fie sincer din prima clipa. A-i castiga increderea, presupune o relatie de lunga durata care sa-i permita sa elimine din suspiciuni (de exemplu teama ca va fi adus inapoi in familia sau institutia din care a fugit).

La apropierea unui adult prietenos sau atunci cand sunt invitati sa participe la un program, o suspiciune comuna, se instaleaza aceea ca persoana respectiva intentioneaza sa incaseze sume de bani scriind despre el sau facandu-i poze, ca il va obliga sa vina la el sau intr-o institutie.

Dezvoltarea cognitiva

Copiii strazii prezinta deficiente cognitive generate de nestimulare si de carentele socio-educative ale familiei de apartenenta sau institutiei ce a preluat functiile familiei.

Manifesta dezinteres total fata de parintii care i-au abandonat, violentat, abuzat fizic, emotional sau sexual, in putine cazuri, reproducand modelul familiei: "Nu ma intereseaza de ei, nu as vrea sa-i mai vad niciodata, asa cum pe ei nu i-a interesat de mine si m-au alungat, asa nici pe mine nu ma intereseaza de ei" este cel mai frecvent raspuns al acestor copii la intrebarea "Tie iti este dor de cineva din familia ta?".

Emotiile copilului sunt de scurta durata, deoarece el nu se leaga de nimeni si nimic. Caracteristicile acestei categorii de copii sunt sentimentele de dragoste, atasamentul pe care il dezvolta fata de animale, de caini in mod special, pe care ii considera victime ale lumii adulte. Practic acesti copii se identifica cu cainii: si unii si altii fiind abandonati, parasiti, etichetati, stigmatizati, loviti de adulti. Cel mai mare trebuie sa preia rolul ocrotitorului, iar cel mic va fi ocrotit de acel ce nu a fost niciodata ocrotit si iubit. Este impresionant sa-i vezi pe acesti copii daruindu-si mancarea celui care il ocroteste.

Clasele sociale in perceptia copiilor strazii

Copiii strazii impart lumea in doua categorii distincte: smecheri si fraieri. Aceasta impartire a lumii reprezinta una din cauzele care duc la demotivarea copiilor strazii in a munci pentru a-si castiga existenta. Dorinta lui este sa fie smecher. "Numai prostii muncesc". Din nefericire, el vine in contact cu lumea interlopa sau cu oamenii lipsiti de educatie dar care au reusit sa-si faca o situatie materiala buna. Acestia reprezinta pentru ei modelul: "smecherii" care poseda magazine, baruri, circula cu masini luxoase, umbla imbracati bine si poarta podoabe de aur.

Delincventa juvenila

infractiunile savarsite de catre "copiii strazii" rareori capata accente grave. Pericolul social al faptelor comise nu este atat de ridicat incat sa permita caracterizarea acestor grupuri de copii, ca avand o natura delincventa. Desi mediul in care traiesc are suficiente elemente criminogene, marea majoritate a delictelor comise, constau in furturi de alimente, imbracaminte din piete sau magazine. De aceea, o informare corecta a opiniei publice si a autoritatilor despre faptul ca majoritatea acestor copii nu difera deloc de ceilati considerati "normali" sub aspect social, ar putea cu siguranta sa transforme orientarile atitudinale gresite intr-o alta perceptie a fenomenului.

Copiii strazii despre ei insisi

Copiii strazii se definesc pe ei insisi prin exact acele trasaturi care formeaza in ochii opiniei publice continutul etichetelor de "aurolaci", "boschetari" sau "vagabonzi". Acest aspect prezinta o gravitate deosebita si demonstreaza in acest fel ca orice stigmat aplicat in mod repetat conduce la o autodefinire.

Excluderea sociala a unui numar mare de copii cu caracteristici sociale specifice ca saraci, lipsurile si precaritatea adapostului, proasta reputatie a locurilor in care traiesc, consacra, din nefericire, apartenenta lor la acest grup social din ce in ce mai numeros: copiii fara adapost. Noi nu avem nici cea mai mica semnificatie, noi nu ne asemanam nici macar cu firul  de iarbp, caci si el este protejat prin semne "Nu calcati iarba", iar noi daca stam prin scarile unui bloc sau la usa unui magazin, suntem alungati atat prin vorbe urate, cat si prin lovituri. Copiii care traiesc in familii, ii definesc pe "copiii strazii" astfel.

"Care traieste prin canale, in mizerie, prin blocuri, cersind".

"N-are ce sa manance, cere; doarme prin gara".

"Un copil amarat gonit de acasa".

"Un aurolac, care sta pe strazi. Toti sunt aurolaci, ce mai!".

"Care e singur, fumeaza, se drogheaza, vrea sa aiba libertate".

"Boschetar care umbla  peste tot".

Relatiile in cadrul grupului si locul liderului

Grupul din strada este slab structurat, iar legaturile afective nu sunt in general durabile. Copilul strazii isi face prieteni extrem de repede si la fel de repede renunta la ei.

Un prieten poate deveni foarte repede dusman si la fel de repede, din nou prieten. Autoritatea intr-un grup este reprezentata de lider. El are un loc privilegiat si are toate drepturile, inclusiv dreptul de a fi violent. Ceilalti din jurul sau trebuie sa-i faca toate serviciile si mai mult, trebuie sa-i dea din bunurile lor, sa-i ofere cel mai bun loc de dormit. Atunci cand considera ca un membru al grupului nu i-a aratat destul respect il pedepseste.

Aproape fiecare dintre ei nutreste sa ajunga la fel ca liderul sau adica sa aiba supusii lui, astfel devenind rivalii liderului. Respectul ierarhic si afirmarea sinelui se fac prin violenta. Copiilor nu le este frica de violenta ba chiar o folosesc uneori. Ei devin foarte violenti cu cei mai slabi sau mai mici ca ei, ba chiar si cu animalele - acestea se datoreaza faptului ca reactiile lor sunt impulsive.

Urmand emotiile momentului, ei vor fi violenti, agresivi, tandri sau intelegatori. Ei traiesc mereu in conceptul ca fiind exclusi din societate iar prin aceste experiente si-l intaresc si mai tare. Pentru a-si castiga painea sau increderea in cineva, accepta orice munca dar de multe ori nu este una la nivelul varstei lor, dar sunt nevoiti pentru ca mai au alti frati mai mici decat ei si nu pot sa-i vada ca sufera. De obicei li se ofera munci grele iar plata nu mai vine deoarece gazda de multe ori dupa terminarea lucrului se debaraseaza de ei prin diferite mijloace.

In Constitutia Romaniei este inserat un articol (art. 45) prin care se consacra dreptul la protectie a copiilor si obligatia corelativa a statului de a asigura concretizarea si respectarea acestui drept. Paragraful 4 al acestui articol interzice angajarea ca salariati a minorilor de 15 ani, iar paragraful 3 interzice exploatarea minorilor, in activitatile care le-ar dauna sanatatii sau moralitatii. Printr-o interpretare succinta a intentiei legiuitorului se poate deduce clar ideea ca orice activitate desfasurata de un copil sub 15 ani capata automat calificativele exploatarii economice.

Premisa de a face ceva in schimbul unor bani are la baza de obicei o intentie pozitiva legata de dorinta de a-i ajuta pe ceilalti. Fara a neglija si acele situatii cand, in mod curent, diversi indivizi reusesc sa profite fara scrupule - prin amenintari cu violenta ori santaj  - de forta de munca a copiilor in schimbul unor sume de bani extrem de disproportionate in raport cu munca depusa. Ajungem la concluzia, a carui continut sa nu concorde principiilor generale de drept dar care sa fie conform cu bunul simt si spiritul umanitar, refuzand posibilitatea ca acesti copii sa munceasca pentru a se descurca cu viata cruda a strazii; asigurarea protectiei sociale a familiilor si copiilor dezavantajati prin respectarea prevederilor legale.

In cazul copiilor strazii ignorati ori refuzati de familie si societate si a carei perspectiva este libertatea nelimitata, nu se poate vorbi de o reala obtinere de profituri din munca lor.