Analiza juridica a terorismului - trasaturile specifice ale laturii obiective a terorismului

ANALIZA JURIDICA A TERORISMULUI.                                                                  

Obiectul de atentare.

Latura obiectiva

Latura subiectiva

Subiectul

Semnele agravante

Deosebirea terorismului de alte infractiuni conexe

1. Obiectul de atentare

Caracterul infractiunii, pericolul social al acesteia se determina, in primul rind, reiesind din obiectul la care atenteaza. Ca orisice alta fapta infractionala, terorismul atenteaza la unele relatii sociale ocrotite de legea penala. Se cunoaste de asemenea ca in functie de obiectul de atentare, infractiunii ii este oferit un loc in legea penala. Terorismul este infractiunea prevazuta de art.278 (CP al RM) (2002) si face parte din categoria 'Infractiunilor contra securitatii publice si ordinii publice', care in CP (1961) este inclus in capitolul 'Infractiunilor deosebit de periculoase contra statului'. Credem ca locul componentei in noua lege corespunde intocmai continutului faptei, pe cind in vechea formulare, din lipsa de alternativa, legislatorul a plasat terorismul in capitolul infractiunilor contra statului. In prezent, este binevenit includerea unui capitol aparte 'Infractiuni contra securitatii publice si ordinii publice', in care art. 278 prevede expres componenta terorismului. Nu sustinem ideea precum ca terorismul ar fi in exclusivitate o infractiune contra statului, deoarece uneori comiterea acesteia nu atinge absolut deloc relatiile statale (de exemplu: explozia provocata la oficiul unei organizatii nonstatale in scopul includerii in statut a unor revendicari personale etc.).

Obiectul nemijlocit al terorismului il constituie securitatea publica si ordinea publica. Conform opiniei unui jurist, prin securitate publica se subintelege starea de protectie a intereselor vitale ale persoanei, societatii si statului de amenintarile interne si externe. Alt jurist, de asemenea, constata ca securitatea este o stare de ocrotire a intereselor vitale ale persoanei, societatii si statului de urmarile negative ale fenomenelor sociale, naturale si tehnice, precum si mentinerea gradului de ocrotire.

Securitatea publica - ca obiect al infractiunii - este un sistem de relatii sociale in raport cu crearea si mentinerea conditiilor de securitate ale activitatii societatii, functionarea si dezvoltarea institutiilor sale. Specificul obiectului in cauza: securitatea conditiilor de existenta a societatii consta din securitatea inviolabilitatii fiecarui membru al societatii si proprietatii acestuia, securitatea activitatii institutiilor de stat si obstesti.Faptul acesta ingreuiaza distinctia terorismului de alte infractiuni contra proprietatii, persoanei etc. De aici decurge si circumstanta despre prezenta unui obiect de baza si al unuia complementar. Deoarece prin securitatea publica se subintelege asigurarea securitatii unui numar mare, nedeterminat de membri ai societatii, aceasta, in calitate de obiect juridico-penal, prin amploare, este mai complexa decit categoriile: proprietatea, sanatatea, acestea fiind cuprinse in continutul sau.

Trebuie remarcat faptul ca la survenirea unei daune materiale, nu putem vorbi despre un obiect material facultativ, deoarece in asemenea cazuri producerea unei daune materiale (unei cladiri, de exemplu) este o metoda, un mijloc de atingere a scopului infractorului.

Securitatea, drept conditie de functionare si dezvoltare a societatii, cuprinde doua elemente: criteriul obiectiv care dovedeste nivelul real de protectie a sistemului de reglementare legala a masurilor organizatorice pentru utilizarea mijloacelor materiale, realizarea acestor masuri de catre organele de drept; criteriul subiectiv al securitatii publice, ca obiect juridico-penal, tine de psihologia publica: senzatia unei stari de protectie si liniste publica, senzatia securitatii personale si obstesti, integritatea proprietatii, asigurarea unei activitati normale a institutiilor statale si obstesti. Cel de-al doilea criteriu nu este mai putin important decit primul, deoarece linistea si calmul constituie o conditie nemiilocita a functionarii si dezvoltarii societatii. Este de mentionat ca scopul primordial al terorismului constituie atacarea anume a acestui element al securitatii publice, deoarece prin daunarea reala a mijloacelor de securitate tulbura linistea publica.

Este important sa mentionam ca victima a terorismului poate deveni fie o persoana concreta, ce prezinta importanta deosebita pentru societate, fie un reprezentant al statului, diplomat, conducatorul unei navei aeriene etc., fie o persoana sau persoane care se aflau ocazional la locul comiterii infractiunii. Sustinem ideia ca ordinea publica apare ca obiect de atentare a terorismului si formeaza un tot intreg cu securitatea publica.

Am remarcat ceva mai devreme ca terorismul atenteaza la numeroase valori sociale, inclusiv la securitatea publica, indiferent de dauna adusa unei singure valori in parte.

Ordinea publica inglobeaza ordinea politica, economica si sociala, intr-un stat este asigurata printr-un ansamblu de norme si de masuri (deosebite de la o oranduire

sociala la alta), adaptate la functionarea normala a aparatului de stat, in respectarea drepturilor cetatenilor si a patrimoniului sau etc.[1]Cu alte cuvinte, ordinea publica constituie totalitatea de relatii sociale ce asigura linistea publica, conditii normale de munca, odihna, de trai ale oamenilor, activitatea normala a intreprinderilor, organizatiilor, institutiilor, precum si respectarea moralitatii sociale. Aceste relatii functioneaza in conformitate cu normele de drept si morale.

In calitate de obiect nemijlocit al terorismului, ordinea publica constituie parte componenta a securitatii publice - obiectul generic al infractiunii.

Pentru orice act de terorism, ca fenomen real, este caracteristic multipluralitatea obiectului de atentare. De fapt atentarea se realizeaza la pluralitatea obiectului unic, ceea ce tine de comiterea unor actiuni corelative unice caracteristice tipului dat de componente, cu survenirea unor numeroase consecinte.

Terorismul prezinta un pericolul social sporit indeosebi prin faptul ca realizarea atentatului este insotita de asasinarea sau intimidarea mai multor persoane, de provocarea unor daune deosebit de mari cu consecinte grave.

Deci, in sfirsit, putem concluziona ca obiectul nemijlocit de atentare al terorismului il constituie securitatea publica - categorie complexa, ce contine mai multe elemente, din cauza ca lipseste un obiect complementar absorbit de obiectul principal.

Este necesara definirea unei notiuni legal-penale a securitatii publice, pentru a exclude contradictiile privitor la prezenta sau absenta unui obiect complementar.

2 Trasaturile specifice ale laturii obiective a terorismului

Latura obiectiva a oricarei infractiuni, indiferent de faptul cum sunt formulate semnele ei in componenta, include: fapta (actiune sau inactiune), consecintele, legatura cauzala intre fapta si consecinte, timpul, locul, mijlocul si conjunctura comiterii infractiunii. Delimitarea lor in semne obligatorii si in semne facultative este posibila numai an raport cu componenta concreta si nu se reduce doar la constatarea faptului , infractiunii ca fenomen real.

Conform art. 278 CP al RM, latura obiectiva a terorismului se realizeaza prin provocarea unor explozii, incendieri sau savirsirea altor actiuni care pericliteaza viata oamenilor, cauzeaza daune materiale in proportii mari sau provoaca alte urmari grave, daca aceste actiuni sunt savirsite in scopul de a submina securitatea publica, de a intimida populatia sau de a impune autoritatile publice sau persoanele fizice de a lua unele decizii, sau amenintarea savirsirii unor astfel de actiuni in aceleasi scopuri . Din notiunea juridico-penala data de legislatorul autohton, putem conchide ca latura obiectiva se poate realiza prin doua forme:

1) savirsirea unor explozii, incendieri sau a altor actiuni, care pericliteaza viata oamenilor sau cauzeaza daune materiale in proportii mari sau provoaca alte urmari grave;

2) amenintarea savirsirii unor asemenea actiuni.

Latura obiectiva a eventualei infractiuni ce urmeaza a fi comisa, in forma ideala se creeaza in constiinta persoanei, iar apoi, intr-o forma sau alta, se realizeaza in realitate. Alegerea obiectului de atentare, timpului, locului savirsirii faptei si mijloacelor de realizare a scopului de catre infractor determina in intregime latura obiectiva de comportament a acestuia. Latura obiectiva apare ca o realizare a intentiilor subiectului.

Indeosebi aceasta se observa in infractiunile comise premeditat. Astfel de infractiune este si terorismul. Practic este imposibila comiterea unui act de terorism fara o pregatire anterioara.

Este importanta descifrarea expresiei ' explozii, incendieri sau a altor actiuni ' utilizate de legislator, deoarece aceasta constituie insasi fapta de terorism. Provocarea de explozii inseamna comiterea actelor de terorism cu utilizarea dispozitivelor si substantelor explozive. Explozia este o preschimbare chimica rapida de intensitate a substantelor explozive, care izbucneste pe neasteptate, fiind insotita de un val distrugator, incendii. Incendiere constituie provocarea intentionata a unui incendiu prin utilizarea substantelor chimice sau a altor mijloace incendiare.

Dupa parerea noastra, formularea dispozitiei in cauza sufera de un neajuns: expresia altor actiuni presupune ca terorismul poate fi comis numai prin actiuni, insa practica demonstreaza posibilitatea comiterii acestuia in mai multe faze care se pot realiza si prin inactiuni (de exemplu: prin neindeplinirea obligatiilor ce tin de deconectarea la timp la reteaua energetica a proceselor de productie sau tehnologice, in : ramura transporturilor etc.). Aici ar fi fost mai potrivita folosirea notiunii de alte fapte.

Prin alte actiuni se intelege provocarea de avalanse, inundatii; luarea prin surprindere a garilor, aeroporturilor, mijloacelor de transport; otravirea izvoarelor de apa sau rezervelor de produse; raspindirea de microbi, capabili sa provoace epidemii, epizootii; atentarea la obiectele ce necesita masuri deosebite de siguranta (centrale atomice, uzine chimice etc.); actiuni cu folosirea substantelor radioactive, atomice sau atentari la resurse informationale, energetice. Un pericol sporit emana comiterea actiunilor insotite de utilizarea armelor de distrugere in masa: chimice, nucleare, biologice. Prin 'alte actiuni' legislatorul a prevazut comiterea unor fapte social-periculoase ce se manifesta prin diverse modalitati (unele dintre ele le-am analizat la capitolul formele terorismului). De obicei, asemenea acte se comit in locurile publice

gari, subterane etc.). Au loc rapiri ale unor persoane proeminente sau ale unor grupuri numeroase de oameni, atentate si omucideri, acaparari ale mijloacelor de transport, mai des deturnari de avioane, asalturi de incaperi (sunt supuse atacurilor ambasadele, oficiile partidelor, incaperile organelor de stat), provocari de daune sanatatii si patrimoniului, atacuri asupra retelelor informatice etc. Legislatorul a lasat sa fie interpretata diferit sintagma 'alte actiuni', de aceea in practica judiciara se aplica metoda excluderii:faptele infractionale comise, diferite de cele enumerate mai sus, sunt calificate drept alte actiuni.

In urma comiterii unui act de terorism consecintele pot fi diferite, dar conform articolului in cauza, pentru calificarea lui, nu intotdeauna este necesara survenirea unor consecinte materiale, fizice etc., fiind suficient doar momentul periclitarii dreptului la viata, la integritatea fizica si libertatea individuala. Adica constructia latuni obiective pune semnul egalitatii din punct de vedere juridic intre survenirea reala a consecintelor social-periculoase si crearea pericolului survenirii acestora, cu ce noi nu putem fi de acord. Deoarece survenirea acestor consecinte si pericolul survenirii acestora in limitele unei norme unice penal-juridice nu sunt egale din punctul de vedere al gradului pericolului social. O asemenea constructie incalca principiul diferentierii la numirea pedepsei.

Legea cu privire la combaterea terorismului in defmitia terorismului, de asemenea stabileste formele posibile de realizare a laturii obiective: savirsirea unor explozii, incendieri sau a altor actiuni, insa cu talmacirea ulterioara a expresiei 'alte actiuni' formularea in cauza, in opinia noastra, ar fi mai reusita.

Prin aceeasi lege se mai prevede si o alta notiune activitate terorista care include:

actiunile de planificare, pregatire, tentativa de a savarsi si savarsirea unui act terorist;

instigarea la un act terorist, la violenta impotriva unor persoane fizice sau juridice,

la distrugerea obiectelor materiale in scopuri teroriste;

constituirea unei formatiuni armate ilegale, a unei comunitati (organizatii criminale, a unui grup organizat in scopul savirsirii unui act terorist, precum si participarea la un astfel de act;

inrolarea, inarmarea, instruirea si folosirea teroristilor;

- finantarea unei organizatii teroriste sau a unei grupe teroriste, precum si acordarea de sprijin acestora pe alte cai.

Astfel s-a efectuat un amestec de fapte cu caracter terorist, netinindu-se cont de

prevederile penale in acest sens. insa, desi CP al RM prevede faptele in cauza sub

diferite articole, iar legea le cumuleaza intr-o singura categorie, comiterea acestora va atrage dupa sine calificarea faptelor conform normelor penale.

Un element obligatoriu al laturii obiective a terorismului, prevazut de art.278 CP al RM, este crearea pericolului pentru viata oamenilor in urma comiterii faptelor expuse mai sus, cauzarea daunei in proportii mari sau provocarii altor urmari grave.

Pericolul este o consecinta specifica a faptelor social periculoase si se caracterizeaza prin semne de calitate si cantitate. De exemplu, survenirea unor consecinte grave sunt semne ale calitatii, iar probabilitatea survenirii lor sunt semne ale cantitatii pericolului.

Pericolul trebuie sa contina premisele reale pentru daunarea dreptului la viata, la integritatea fizica si libertatea individuala, patrimoniu. De asemenea, este obligatoriu de demonstrat faptul, desi pericolul se mentine o perioada de timp mai mica sau mai mare, care poate sa se transforme, in urma unor masuri speciale sau de caz, el totusi a existat o durata de timp, adica s-a atentat la drepturile fundamentale ale persoanei.

Primejdie pentru viata oamenilor constituie:

posibilitatea reala de survenire a mortii a doua sau mai multe persoane (in cazul in care n-a survenit moartea);

survenirea mortii a unei singure persoane si posibilitatea reala de survenirea mortii a altor persoane.

Daune materiale in proportii mari ca urmare a terorismului, urmeaza a fi determinate reiesind dm prevederile art. 126 CP RM. Astfel, prin daune in proportii mari se intelege valoarea bunurilor materiale sustrase, dobindite, primite, distruse etc. sau marimea pagubei pricinuite de o persoana sau de un grup de persoane, care, exprimata in bani, depaseste de cinci sute de ori marimea unitatii in vigoare la momentul savirsirii infractiunii.

Prin alte urmari grave se inteleg consecintele care pot provoca: survenirea mortii persoanelor, vatamari intentionate ale integritatii corporale sau a sanatatii, insotite de maltratarea sau alte actiuni cu caracter de torturare care corespund scopurilor terorismului: stationarea indelungata a transportului; blocarea aeroporturilor, a incaperilor organelor de drept; intremperea functionarii institutiilor, intreprinderilor;

In cazul comiterii unui act de terorism, pericolul se realizeaza prin survenirea unor consecinte materiale (dauna fizica, patrimoniala, ecologica) si nemateriala (dauna politica, ideologica, morala).

Daca e sa ne referim la consecintele nemateriale, ele nu se reflecta in obiectele reale ale lumii inconjuratoare si de facto nu pot fi inregistrate sau masurate. Conform normelor juridico-penale, urmarile nemateriale fie ca se includ in semnele obligatorii ale laturii obiective (componenta materiala), fie ca nu se amintesc deloc, raminind in afara componentei infractiunii (componenta formala). Analizind latura obiectiva a terorismului, constatam ca componenta in cauza nu poate fi atribuita nici la prima categorie, nici la a doua, macar ca unii dintre juristi considera terorismul componenta materiala, in acelasi timp altii determinind-o drept o componenta formala.

Astfel, terorismul se atribuie la infractiunile de categorie speciala care pun in pericol viata si sanatatea oamenilor.

Deci terorismul este o componenta consumata in situatia in care sunt stabilite elementele laturii obiective: savirsirea unor explozii, incendieri sau a altor actiuni si pericolul justificat cauzal. Astfel putem conchide ca, potrivit art.278 CP al RM, terorismul constituie o componenta formal-materiala.

Referat: Inteligenta si invatarea motrica Lucrare: Conventie pentru practica studentilor

Sructura juridico-penala a componentei, in ceea ce priveste consumarea faptei, corespunde situatiei de fapt, deoarece, prin natura sa, terorismul emana pericol si spaima generala in societate. Este cunoscut ca urmarile actului de terorism sunt foarte variate, fapt datorat multiplelor modalitati de savirsire a lui. De aceea, la capitolul in cauza, la survirea consecintelor, calificarea se va face fie ca terorism cu circumstante agravante,fie prin cumul de infractiuni: art.278 CP al RM si articolul respectiv din Codul penal, in functie de fapta savarsita efectiv.   

De fapt, terorismul nu poate exista in afara aplicarii violentei sau provocarea de distrugeri - acestea constitind insasi esenta terorismului. Amenintarea cu savirsirea unor actiuni se poate exprima prin diferite forme: prin cuvinte, prin demonstrarea mijloacelor apte de a provoca violenta, diferitelor substante, a fotografiilor si peliculelor ce au inregistrate acte de violenta aplicate anterior de catre infractori fata de alte persoane etc. Este important ca amenintarea sa fie reala, adica sa se creeze o senzatie ca amenintarea in orice moment poate fi realizata. Amenmtarii poate fi supusa o singura persoana sau un grup de persoane fie determinat, fie nedeterminat.

Timpul si locul comiterii actului de terorism nu influenteaza calificarea faptei, conform art.278 CP al RM, desi, de obicei, locul comiterii terorismului este ales special -sa fie cit mai populat: subterane, gari, aeroport, scoli, spitale etc.

Tentativa si pregatirea terorismului. Practic in toata literatura de specialitate din diferite tari se sustine ideea ca pregatirea pentru infractiunea de terorism, ca etapa a

imfractiunii, este posibila. Actiunile de pregatire includ: alegerea modalitatii de comitere a actului de terorism prin stabilirea obiectului si a mijloacelor de atentare, antrenarea unor persoane in activitatea terorista etc. Durata si meticulozitatea pregatirii depind de amploarea modalitatii alese pentru realizarea laturii obiective a actului terorist. De obicei, etapa de pregatire a infractiunii de terorism constituie un lant de actiuni complexe.

Prin pregatirea infractiuilor de terorism se subintelege crearea intentionata a conditiilor necesare pentru comiterea terorismului, dar care n-a fost dus pana la capat din cauza a unor circumstante ce nu tin de vointa infractorului. Pedeapsa pentru pregatirea atentatului este mai mica decat pentru infractiunea consumata.

Aliniatul (6) art. 278 CP al RM prevede eliberarea de raspundere penala a persoanei care a participat la pregatirea unui act de terorism, insa a anuntat la timp ;organele publice sau prin alt mijloc a preintimpinat realizarea terorismului, daca intre timp nu a comisa alta infractiune, deoarece uneori, in cadrul pregatirii pentru actul de terorism, infractorul comite si alte infractiuni, de exemplu, procurarea ilegala a armelor de foc sau a substantelor explozive necesare.

Referitor la faptul daca tentativa de terorism este posibila, literatura de specialitate atesta mai multe opinii. Reiesind insa din formularea art.278 CP al RM si stabilind faptul ca momentul consumarii terorismului este savarsirea faptelor si crearea primejdiei pentru viata oamenilor, tentativa ar fi posibila numai in unele cazuri in dependenta de modalitatea de exprimare a laturii obiective.

Prin tentativa se subintelege incercarea de a comite o infractiune care a fost intrerupta pina la survenirea consecintelor social periculoase si care nu depind de vointa persoanei. Deoarece, dupa cum am stabilit, terorismul este o componenta formal-materiala si se consuma din momentul crearii pericolului asupra obiectului de atentare, practic tentativa, este posibila, dar mai rar.

Alineatul (5) art. 278 CP al RM prevede ca persoana care a realizat actul de terorism sau alt participant poate fi supusa raspunderii penale minime, prevazute de lege, daca ea a preintimpinat organele publice despre actiunile respective si prin aceasta a contribuit la evitarea mortii oamenilor, a pricinuirii leziunilor corporale sau a altor urmari grave, sau la demascarea altor faptuitori. Consideram inutila prevederea in cauza din motivul ca in prezenta circumstantelor date, indiferent daca este prevazuta reducerea raspunderii penale pentru aceasta, instanta ia in considerare aceste conditii si aplica o pedeapsa penala minimala conform articolului ce prevede fapta comisa.

Analiza an parte a fiecarui element al componentei de infractiune este pur conventionala, deoarece a caracteriza latura obiectiva a terorismului, fara a lua in considerare momentele subiective, este imposibil: latura obiectiva este strins legata de latura subiectiva. De fapt, legatura data este prezenta la comiterea oricarei infractiuni, deoarece, dupa cum subliniaza V.Emelianov, 'latura subiectiva determina, orienteaza si reglementeaza latura obiectiva a actiunii'.

3 Elementul subiectiv al infractiunii de terorism

Conform laturii subiective, terorismul se caracterizeaza drept infractiune intentionata, deoarece actiunile infractorilor sunt determinate de catre legislatie ca infractiuni cu scopuri speciale. De aceea, ele se savirsesc cu intentie directa, adica persoana constientizeaza caracterul social periculos al faptelor sale si prevede nu numai posibilitatea, dar si, de regula, iminenta consecintelor si doreste infaptuirea acestora (punerea in pericol a vietii, libertatii si integritatii fizice a persoanei).

Este greu de acceptat ideea unor autori care sustin ca in plan juridico-penal se presupune posibilitatea comiterii actelor de terorism si cu intentie indirecta. Asemenea teorie, de fapt, autorii o sustin atunci cind se are in vedere o categorie aparte a terorismului - atentatul comis din motiv cupidant. Insa, de obicei, in cazul in care actiunile unui participant la comiterea unui act de terorism urmaresc si un motiv cupidant, de razbunare etc., este necesar sa se demonstreze ca, indiferent de motiv, persoana a constientizat ca participa la comiterea nemijlocita a actului terorist si nu a altei infractiuni. In caz contrar el va purta raspundere nu conform art.278 CP al RM, ci conform actiunilor comise. Deci terorismul poate fi comis cu intentia directa de a pune obiectul in pericol, insa fata de consecintele survenite subiectul poate manifesta orice atitudine. Discutii aprinse se duc referitor la scopul si motivul comiterii actului de terorism ca semn al infractiunii. Dispozitia art.278 CP al RM prevede ca infractiunea trebuie neaparat sa aiba scopul incalcarii securitatii publice, intimidarii populatiei sau de a impune autoritatile publice sau persoanele fizice de a lua unele decizii.

Analizind esenta scopurilor terorismului, incluse de catre legislator in componenta, deducem ca acestea nu sunt omogene dupa continut. Este imperic necesar a recunoaste ca scopul pur terorist este impunerea autoritatilor publice sau a persoanelor fizice de a lua unele decizii necesare teroristilor, celelalte doua scopuri sunt doar intermediare cu

intentia de a atinge rezultatul final - influentarea deciziilor luate de autoritati sau persaoane fizice. Scopul infractiunii 'subminarea securitatii publice' indicat in dispozitia art. 278 CP al Republicii Moldova este prea general si prezinta prin sine o tautologie tipica: daca terorismul este situat in capitolul 'Infractiunilor contra securitatii publice si ordinii publice' este clar ca obiectul de atentare constituie securitatea publica, nefiind necesar a stabili ca obiectul se suprapune cu scopul. Suntem de parerea ca el trebuie concretizat, deoarece in viziune generala orice infractiune poate destabiliza securitatea publica.In viziunea noastra, ar fi binevenita o alta formulare a dispozitiei art. 278 CP al RM, evidentiind faptul ca infractorii savirsesc explozii, incendii sau alte fapte la fel de periculoase pentru intimidarea populatiei, incalcarii securitatii publice in scopurile de a impune autoritatile publice sau persoanele fizice, juridice, organizatiile internationale de a lua anumite decizii. In cazul in care acceptam varianta legislativa acesta s-ar exprima in urmatorul mod: savirsirea unei explozii care pericliteaza viata, cauzeaza o dauna prevazuta in dispozitie in scopul subminarii securitatii publice, dar in asemenea cazuri orice diversiune, omor cu circumstante agravante etc. pot fi calificate ca terorism, fara vreo temere. Intimidarea populatiei si impunerea autoritatilor publice sau persoanelor fizice de a lua anumite decizii trebuie privite ca semne constructive ale componentei, obligatorii pentru orice act de terorism si care servesc drept legatura intre actiunile violente si scopurile teroristilor, si nu alternative. Trebuie sa remarcam ca este necesar a include in numarul adresatilor persoanele juridice si organizatiile intemationale, fapt care a fost evidentiat de practica juridica, deseori parte vatamata fiind fie persoanele juridice, fie organizatiile intemationale. La fel, necesita modificare si faptul ca scopul impunerii serveste si refuzul luarii unor decizii, nu numai luarea anumitor decizii.

Asadar, infractiunea de acest tip poate si trebuie sa fie considerata act de terorism si prin survenirea unor consecinte grave, de rasunet, dar si datorita scopurilor crete pe care le-a urmarit infractorul.

Daca scopul in savirsirea infractiunii de terorism este o conditie obligatorie, motivul nu este neaparat sa poarte un caracter politic in sensul deplin al cuvintului. In multe izvoare de specialitate persista ideea ca terorismul are si motive politice :(complicarea relatiilor internationale, influentarea politicii interne si exteme a statului, destabilizarea linistii publice etc.), insa acestea mai degraba constituie scopul terorismului. Motivele insa, adica imboldurile personale ale participantilor, pot fi diverse: fanatismul fundament religios sau sectant, national sau social, de razbunare etc. ;

Studiind motivele savirsirii infractiunilor de catre asa-numitii teroristi aerieni, se releva urmatorul tablou al datelor: 25% erau urmariti de un motiv politic, 25% - aveau un motiv general, iar 50% constituiau persoane cu dereglari mintale.

Actele teroriste pot avea la baza diferite motive: rationale, psihologice si culturale.[2]

Motivatia rationala: teroristul gindeste dincolo de scopurile si optiunile lui, facind o analiza cost-beneficiu. El incearca sa gindeasca daca sunt si alte cai de a-si atinge obiectivul, cu mai putine eforturi, fara actele de terorism. Pentru a evalua riscurile, teroristul cintareste atit capacitatile defensive ale tintei, cit si propriile capacitati de atac. Aceasta analiza rationala a teroristului este similara cu analiza facuta de un comandant militar sau de un manager.

Motivatia psihologica: deriva din insatisfactiile personale ale teroristului, legate de viata si implinirile lui. De aceea el considera actiunea terorista drept singurul motiv al propriei existente.

Desi printre teroristi nu a fost descoperit nici un psihopat, exista totusi un aspect de care psihiatrii ar trebui sa tina seama: teroristii se considera 'unicii purtatori de adevar'. Ei nu pun la indoiala niciodata parerea lor si nu dau dreptate altora. Ei au tendinta de a impune altora propriile motivatii antisociale realizind un nucleu de tipul 'noi contra lor'.

Teroristii pun tot raul pe seama celor din afara cercului lor. Acest lucru le justifica toate actiunile de umilire a victimelor si ii libereaza de orice vina.

0 alta caracteristica a terorismului motivat psihologic este necesitatea pronuntata de a apartine unui grup. Gruparile teroriste cu motivatii inteme puternice considera necesara justificarea permanenta a existentei grupului dupa principiul 'un grup terorist trebuie sa terorizeze'. Acest grup trebuie sa comita cel putin acte violente pentru a-si mentine legitimitatea.

Motivatia culturala.[3] Culturile impart valorile si motiveaza indivizii sa actioneze intr-un mod ce pare irationala prima vedere. Tratarea sensului vietii in general si a vietii individului in particular este o caracteristica culturala care are un impact deosebit asupra terorismului. In societatile in care indivizii se identifica ca membri ai unui grup (familie, clan, trib), apare dorinta de autosacrificare, rar intilnita in alta parte. Cu timpul, teroristii sunt gata sa-si dea viata pentru organizatie si cauza ei. Vietile altora, care nu se inscriu in sistemul de valori sunt aducatoare de rau, de aceea ele pot fi distruse fara resentiment. Un factor cultural major pentru teroristi este perceptia 'celor din afara' si anticiparea unei amenintari la adresa suveranitatii grupului etnic. Teama de exterminare culturala poate conduce la o violenta irationala. Toti oamenii devin sensibili cand le sunt amenintate valorile cu care ei se identifica: limba, religia, pamintul natal. Terorismul in numele religiei se poate manifesta extrem de violent. Intentiile de profit, oricit de arzatoare ar fi ele, fara un scop determinat de dispozitie, nu pot fi calificate drept teroriste. insa, in acelasi moment, dupa parerea noastra, revelarea motivelor va da posibilitatea de a reactiona mai eficient in scopul neutralizarii actelor de terorism. Credem ca e important sa fie evidentiat anume caracterul politic al faptei de terorism, moment ce-1 deosebeste in esenta de alte infractiuni asemanatoare. in ceea ce priveste latura obiectiva terorismul poate urmari savirsirea unor actiuni de o singura data sau in serie, poate sa se realizeze global sau local.

In comparatie cu prevederea din CP al RM (1961), formularea art. 278 CP al RM

(2002), legislatorul a stabilit un continut mai larg al scopului terorismului. In acest context trebuie sa mentionam si problema relativ la deosebirea terorismului de lupta pentru eliberarea nationala, deoarece uneori, sub pretextul unei miscari de eliberare nationala, se comit acte de terorism in scopul modificarii structurii politice, economice sau sociale a statului. Problema deosebirii terorismului de lupta de eliberare nationala este cuprinsa in majoritatea studiilor privind analiza terorismului in care, pe de o parte, sunt recunoscute unele cazuri de miscari de eliberare nationala, cu toate trasaturile lor specifice, sau prezenta de facto a unei interventii straine cu instaurarea unei tiranii sau crearea unui cadru legislativ ce injoseste demnitatea si onoarea populatiei etc., pe de alta parte, activitatea criminala care trebuie sa urmareasca modificare esentiala fie in structura politica, fie economica sau sociala.

Urmarirea, prin activitatea criminala, a unui scop marunt, de exemplu deconectarea pe un timp scurt de la reteaua electrica a unei unitati de productie de volum mic, fara a pune in pericol viata persoanelor, nu va atrage dupa sine calificarea conform art.278 CP al RM, aceasta constituind latura obiectiva a altor componente de infractiune. Latura subiectiva a terorismului urmat de moartea persoanei sau alte urmari grave din imprudenta se caracterizeaza prin doua forme de vinovatie - intentia directa de a

savirsi actul terorist si ignorarea consecintelor care au survenit din imprudenta (ambele forme).

Subiectul terorismului. Conditii preexistente

Pentru a fi trasa la raspundere penala o persoana ce a comis o infractiune social periculoasa prevazuta de legea penala, ea trebuie sa intruneasca semnele calificative ale subiectului infractiunii comise. Pentru terorism este specifica prezenta subiectului general, adica care intruneste semnele generale necesare pentru recunoasterea persoanei fizice ca subiect al terorismului. Prin urmare, conform prevederilor art.21 CP al RM subiect al infractiunii poate fi persoana fizica responsabila ce a comis intentionat fapta social-periculoasa (prevazuta de art. 278 CP al RM 'Teronsmul'), daca aceasta a atins virsta de 14 ani (deoarece terorismul este recunoscut prin norma art. 16 CP al RM ca infractiune grava, iar prin alin. (3), (4) ca infractiune deosebit de grava).

Desi in parametrii noii legislatii a Republicii Moldova persoana juridica poate aparea ca subiect in dreptul penal, pentru terorism persoana juridica nu poarta raspundere penala,deoarece terorismul nu este inclus in categoria de infractiuni pentru care ar urma atragerea la raspundere penala a persoanei juridice. Asadar, categoric nu putem accepta existenta unei teorii privind instituirea unui tip de terorism (din punct de vedere penal) -: acel de stat, deoarece in asemenea cazuri, tinind seama de specificul terorismului de stat (examinat mai devreme in contextul tipurilor de terorism), actul terorist comis este un act complex si care nu determina expres subiectul infractiunii savirsite.

Astfel, terorismul ca infractiune de sine statatoare poate fi comis de catre o singura persoana sau, in cele mai dese cazuri, de catre un grup de persoane. Este insa discutabil faptul ca dreptul penal, in normele sale, si stiinta juridico-penala, in definitiile sale, recunosc drept subiect si colectivul de subiecti prin institutia participatiei, grupul de persoane, organizatiile etc.

Grupul de persoane, organizatiile in cazul de fata denumite teroriste tebuie sa constituie forme agravante ale componentei de baza.

Cu toate ca terorismul desemneaza o infractiune cu un grad pericol social sporit, credem ca stabilirea virstei de 14 ani, necesare raspunderii penale pentru terorism, nu este adecvata, deoarece, pentru a fi trasa la raspundere penala persoana trebuie sa posede un nivel inalt de constiinta juridica, sa fie susceptibila de a aprecia nu numai latura faptica a actiunilor sale, dar si conotatia social-juridica a acestora. Dupa parerea noastra, stabilirea virstei raspunderii penale pentru terorism de la 14 ani nu poate fi admisa, chiar daca fapta de terorism prezinta un pericol social sporit.

Intentia faptuitorului in cazul comiterii terorismului este orientata la crearea unei stari generale ce insufla temere, instabilitate, astfel impunind autoritatile publice sau persoanele fizice sa actioneze in interesul teroristilor. Putin probabil ca un minor in varsta de 14 - 16 ani sa urmareasca scopurile fixate de dispozitie, de cele mai dese ori de orientare politica. El de asemenea nu este in stare sa inteleaga esenta unei tradari de patrie, diversiuni, spionaj etc., infractiuni de acelasi grad de pericol social sporit.

Cu toate acestea, daca o persoana la varsta de 14 -16 ani a luat parte la comiterea unei actiuni criminale, incadrate in dispozitia art.278 CP al RM, ea va fi trasa la raspundere penala conform actiunilor sale, daca asemenea fapte sunt prevazute in aliniatele (4) - (6) art. 16 CP al RM ca infractiuni grave, deosebit de grave sau exceptional de grave si pentru care legislatorul a prevazut o varsta redusa de atragere la raspundere penala, fiind absolvita de raspunderea penala pentru actele de terorism.

Dupa cum am mai mentionat, o a doua conditie de tragere la raspundere penala conform art.278 CP al RM este responsabilitatea subiectului. Prin responsabilitate se intelege starea psihica a omului in momentul comiterii infractiunii de terorism, capacitatea lui de a constientiza sensul ei si a-si dirija actiunile, demonstrind astfel ca este apt de responsabilitate pentru actiunile sale. Problema responsabilitatii intotdeauna se rezolva in raport cu actiunile concrete.

Infractiunea, de obicei, se comite sub influenta unui complex de circumstante exteme determinante pentru cauzele si conditiile comportarii criminale, insa nici una dintre ele nu va influenta persoana, fara a tine seama de starea acesteia. Responsabilitatea este dictata de factorul intelectual si factorul volitiv. In orice caz, daca apar dubii referitor la responsabilitatea sau iresponsabilitatea infractorului terorist, el trebuie supus unei expertize medico-psihiatrice in vederea examinarii starii lui. Practica juridica internationala arata ca deseori subiecti ai terorismului sunt persoane cu dereglari psihice, care, prin urmare, nu pot fi responsabile pentru faptele comise. Insa activitatea acestora de obicei este organizata si dirijata de catre alte persoane, responsabile, deci si raspunderii penale vor fi supuse ultimele, acestea fiind considerate autori ai infractiunii, persoanele iresponsabile fiind recunoscute drept mijloace de realizare a laturii obiective a terorismului.

Conform art. 278 CP al RM, in calitate de subiect al terorismului poate aparea fie un cetatean al Republicii Moldova, fie un cetatean strain sau apatrid care domiciliaza pe

teritoriul ei. In asemenea cazuri se tine cont si de prevederile normelor internationale fixate in conventiile incheiate intre state in vederea sanctionarii infractorilor fie conform normelor statului in care s-a comis infractiunea, fie conform normelor juridice ale statului al carui cetatean este infractorul terorist.

Deci reiesind din cele constatate cu privire la analiza subiectului terorismului (art.278 CP al RM) putem conchide ca autorul actului terorist este un subiect general,adica trebuie sa corespunda normelor penale ce prevad conditiile generale ale subiectului: persoana fizica, responsabila, ce a implinit varsta de 14 ani la momentul comiterii infractiunii. Alte conditii speciale ce ar caracteriza persoana infractorica, din punct de vedere juridico-penal, legislatorul nu a prevazut.Semne speciale pentru subiectul terorismului sunt stabilite m art. 24 al Codului infractiunilor contra pacii si sigurantei omenirii (pregatit de catre ONU), care recunoaste ca subiect persoana cu calitatea de agent sau reprezentant al statului care comite sau dispune comiterea actelor de terorism.

In general, suntem, pentru pastrarea statutului, de subiect reglementat de catre norma art.278 CP al RM in formularea care exista la moment, cu o singura obiectie

legislatorul sa modifice virsta de tragere la raspunderea penala de la 14 la ani, luind in considerare specificul infractiunii de terorism.

Semnele agravante ale terorismului.

Semnele agravante ale terorismului sunt analogice, de regula, circumstantelor altor infractiuni de violenta: savirsite in mod repetat, cauzarea vatamari grave sau medii a itegritatii corporale sau a sanatatii, cauzarea unei daune materiale in proportii dosebit de mari, savirsite de un grup criminal organizat, sairsite cu aplicarea armelor de foc sau a mijloacelor explozive (alin. 2 art. CP al RM); cauzarea de deces unei persoane din imprudenta, savirsite de o organizatie criminala (alin. art. CP al RM); terorismul insotit de omor intentionat (alin. art. CP al RM)

Conform normelor penale repetare de infractiune constituie savirsirea a doua sau mai, multor fapte identice sau omogene, prevazute de aceeasi norma penala, cu conditia ca persoana nu a fost condamnata pentru vreuna din ele si n-a expirat termenul de prescptie. Prin urmare, terorismul va fi considerat repetat daca a fost precedat de doua sau mai multe acte de terorism, prevazute de art. CP al RM. Deoarece referitor la latura obiectiva terorismul are tangente cu atacul asupra persoanelor sau institutiilor care beneficiaza de protectie intemationala (art. CP al RM), diversiunea art. CP al RM) consideram ca notiunii 'repetare' sa i se atribuie o interpretare mai larga, indicind faptul in cauza nemijlocit in nota art. CP. Cu alte cuvinte, terorismul ar fi putut fi recunoscut repetat in cazul in care acesta a fost precedat de comiterea: unui act de terorism; atentat asupra unei persoane sau institutii care beneficiaza de protectie intemationala; diversiune.

Textul notei ar trebui sa cuprinda urmatoarea formulare: repetare in sensul acestui articol se recunoaste comiterea infractiunii, daca aceasta a fost precedata de comiterea unei sau mai multor infractiuni prevazute de prezentul articol, fie de art.142,art. 343 CP al RM.

Repetare a terorismului se va considera si in cazul in care fapta anterioara a constituit un act de terorism calificat, indiferent de circumstanta agravanta care a survenit, iar actul prezent este calificat conform alin. (1) art. 278 CP al RM . Trebuie specificat si faptul ca calificarea faptei conform semnului dat, va avea loc doar in cazul in care persoana ce a comis fapta anterior n-a fost trasa la raspundere penala, iar termenul de prescriptie de urmarire penala n-a expirat. Daca unul dintre actele comise constituie o infractiune consumata, iar altul este un caz deosebit constituind o tentativa de terorism conform regulilor generale, faptele trebuie calificate ca cumul de infractiuni.

Terorismul urmat de cauzarea unei vatamari grave sau medii a integritatii corporale sau a sanatatii este recunoscuta fapta prevazuta de alin. (2) art. 278 CP al RM daca formele de exprimare a laturii obiective a avut drept consecinta unul din semnele stabilite in art. art. 151, 152 CP al RM.

Astfel, art. 151 CP al RM enumera semnele vatamarii grave a integritatii corporale sau a sanatatii: periculoasa pentru viata sau care a provocat pierderea organului vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori incetarea functionarii lui, o boala psihica sau o alta vatamare a sanatatii, insotita de pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca, sau care a condus la intreruperea sarcinii, sau la o desfigurare iremediabila a fetei si/sau a regiunilor adiacente.

Norma art. 152 CP al RM enunta semnele vatamarii intentionate medii: care nu este periculoasa pentru viata si n-a provocat urmarile prevazute m art. 151 din prezentul cod, urmata insa fie de dereglarea indelungata a sanatatii, fie de pierderea considerabila si stabila a mai putin de o treime din capacitatea de munca. In contextul circumstantelor agravante nu este necesara dezvaluirea semnelor ambelor tipuri de vatamari. Important este a stabili atitudinea psihica a faptuitorului privind fapta comisa. Pentru calificarea faptei conform semnelor date nu vom lua in considerare forma vinovatiei. Ea poate sa se exprime atit prin intentie fata de survenirea consecintelor in cauza, fie prin imprudenta.

In literatura de specialitate se remarca ideia ca, deoarece obiectul, continutul si intensitatea terorismului presupun un pericol social sporit, vatamarea medie nu trebuie indicata in contextul circumstantelor agravante, fiind cuprinsa de aliniatul (1). Cu atit mai mult ca legislatorul stabileste vatamarea medie ca infractiune mai putin grava, iar terorismul il atribuie la categoria infractiunilor grave (art.16 CP al RM).

Terorismul care a cauzat o dauna materiala in proportii deosebit de mari. Pentru calificarea conform semnului agravant dat, este necesar a stabili legatura cauzala dintre actul de terorism si survenirea in urma acestuia a daunelor in proportii deosebit de mari. Reiesind din prevederile art. 126 CP al RM, prin daune in proportii deosebit de mari se intelege valoarea bunurilor materiale sustrase, dobindite, primite, distruse etc. sau marimea pagubei pricinuite de o persoana sau de un grup de persoane, care, exprimata in bani, depaseste de o mie cinci sute de ori marimea unitatii in vigoare la momentul savirsirii infractiunii. Conform aceluiasi articol, la stabilirea valorii daunei pricinuite trebuie luata in considerare numai dauna reala directa.

Terorismul savirsit de un grup criminal organizat. Acest semn va fi considerat agravant in conditiile in care comiterea terorismului a fost realizata de un grup criminal organizat. Prin grup criminal organizat se intelege o reuniune stabila de persoane care ,s-au organizat in prealabil pentru a comite una sau mai multe infractiuni (art. 46 CP al RM). Din enuntul dat desprindem urmatoarele semne ale grupului criminal organizat:

reuniune din doua sau mai multe persoane;

caracterul stabil al reuniunii;

organizarea prealabila de savarsire a faptelor;

scopul de a comite doua sau mai multe infractium, in cazul dat mai mult acte de terorism.

Terorismul comis in cadrul participatiei simple sau compuse nu formeaza semnul agravant si urmeaza a fi calificat conform alin. (1) al articolului in cauza.

Prin grup terorist, potrivit Legii cu privire la combaterea terorismului[5], se intelege doua sau mai multe persoane care s-au asociat cu scopul de a desfasura activitate terorista.

Organizatia terorista constituie organizatia creata in scopul desfasurarii activitatii teroriste sau organizatie care admite in activitatea sa recurgerea la terorism. Organizatia se considera terorista daca macar una din subdiviziunile sale structurale desfasoara o aclivitate terorista[6].

Comiterea unor fapte care pot fi recunoscute ca pregatire a unui act de terorism, de catre un grup organizat, daca insesi actele n-au fost comise, asemenea fapte vor fi calificate drept pregatire de savirsire a infractiunii, prevazute de art. 278 CP al RM.

Terorismul savirsit cu aplicarea armelor de foc sau a mijloacelor explozive. Specificul semnului dat consta in faptul ca infractiunea prevazuta de alin. (2) art.278 CP al RM este insotita de utilizarea armelor de foc sau a substantelor explozive, ceea ce intensifica pericolul social al faptei.

Aplicare a armelor de foc sau a substantelor explozive inseamna utilizarea calitatilor distructive ale acestora pentru a cauza daune sanatatii sau a nimici oamenii in cazul survenirii urmarilor, sau tentativei asupra vietii sau sanatatii oamenilor, precum si utilizarea lor cu scopul de a influenta psihologic in cazul demonstrarii acestora, insa, concomitent trebuie sa existe posibilitatea reala de survenire a consecintelor.

Credem ca ar fi fost rationala includerea in contextul dat agravant utilizarea substantelor otravitoare si radioactive, deoarece in practica au fost incercari de aplicare a acestora, ele emanind un pericol sporit pentru comunitate.

In literatura de specialitate se constata lipsita de temei recunoasterea ca semn agravant aplicarea armelor de foc sau a mijloacelor explozive. Motivatia consta in faptul ca legislatorul in acest caz foloseste o tautologie: in dispozitie prevede savarsirea unor explozii(cum altfel ar putea comise decit cu folosirea unor mijloace explozive), iar in alin. (2) punctul (c) art. 278 CP al RM precizeaza: savarsirea exploziei cu aplicarea mijloacelor explozive. Este discutabil si faptul daca pericolul social survenit in urma exploziilor, incendiilor (acestea formind latura obiectiva a terorismului) ar fi mai mic decit terorismul insotit de aplicarea armei (fiind in calitate de semn agravant). Faptul in cauza ramine a fi discutat de catre specialistii in materie in scopul inbunatatirii prevederilor penale.

Alin. (3) cuprinde doua semne agravante: terorismul care a cauzat decesul unei persoane din imprudenta sau care a fost savirsit de o organizatie criminala.   Decesul persoanei in urma comiterii terorismului va cadea sub incidenta alin. (3) art. 278 CP al RM, daca latura subiectiva va imbraca forma vinovatiei intentionate fata de savirsirea exploziilor, incendierilor sau altor actiuni, iar fata de survenirea decesului persoanei faptuitorul a manifestat imprudenta. In contextul dat trebuie sa amintim ca legea penala in art. 19 CP al RM stabileste categoria de infractiune savirsita cu doua forme de vinovatie prin care se intelege ca daca drept rezultat al savirsirii cu intentie a actiunii survin urmari mai grave, de care legea penala leaga sporirea pedepsei penale nu erau cuprinse de intentia faptuitorului, raspunderea penala pentru atare urmari poate fi aplicata numai in cazul daca persoana a prevazut urmarile periculoase dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate sau persoana n-a prevazut posibilitatea survenirii acestor urmari desi putea si trebuia sa le prevada. In consecinta, infractiunea se considera intentionata.

Alin. art 278 CP prevede, in calitate de circumstanta agravanta, savarsirea terorismului insotit de omor intentionat, fapt ce imprima infractiunii de terorism un caracter complex, fara a fi nece­sara calificarea suplimentara prin concurs a actiunilor de terorism si omor intentionat atunci cand se constata comiterea acestora in acelasi scop.

Latura subiectiva a infractiunii de terorism se realizeaza prin intentie directa caracterizata prin prezenta unui scop special -de a submina securitatea publica, de a intimida populatia sau de a impune autoritatilor publice sau persoanelor fizice luarea unor anu­mite decizii.Subiect al infractiunii de terorism poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de 16 ani.

Alin. art. 278 prevede, in calitate de circumstanta atenu­anta speciala, imprejurarea in care persoanele care au participat la comiterea infractiunii de terorism au preintampinat autoritatile des­pre comiterea infractiunii, contribuind prin aceasta la evitarea urma­rilor grave si deosebit de grave care s-ar fi putut produce, inclusiv moartea posibilelor victime.

Alin. art. 278 prevede, in calitate de modalitate speciala de liberare de raspundere penala, imprejurarea in care o persoana a participat la pregatirea actului de terorism, dar prin anuntarea la timp a autoritatilor sau prin alt mijloc a contribuit la preintam­pinarea realizari actului de terorism, iar actiunile ei nu contin o alta componenta de infractiune. Prin alte mijloace prin care faptuitorul a contribuit la preintampinarea actului de terorism se are in vedere neutralizarea mijloacelor de comitere a actului de terorism, influenta psi­hica sau fizica asupra altor participanti in sensul renuntarii la comiterea de mai departe a infractiunii planificate etc.

Conditiile de liberare de raspundere penala in baza temeiurilor indicate sunt identice conditiilor descrise in art. 56 CP.

6 Deosebirea terorismului de alte infractiuni conexe

1. Terorismul (art.278 CP al RM) si luarea de ostatici (art.280 CP al RM).

0 alta infractiune, care in unele cazuri concrete se poate manifesta ca modalitate a terorismului, este luarea de ostatici, prevazuta de art. 280 CP al RM. Luarea de ostatici, pe plan international, constituie o infractiune calificata drept manifestare a terorismului, deoarece normele penal-intemationale nu disting, ca in cazul legii penale a Republicn Moldova, infractiunea concreta de terorism, ci determina numai care infractiuni pot fi interpretate ca teroriste.

Trebuie mentionat ca ambele infractiuni au multe puncte de tangenta, fapt ce ingreuiaza incadrarea lor in normele penale:

- Obiectul de atentare este identic: si la luarea de ostatici, ca si in cazul terorismului, se atenteaza la siguranta conditiilor de viata a mai multor persoane, a societatii in general, adica la securitatea publica.

- Prin latura obiectiva: terorismul poate fi comis si prin luarea de ostatici .

Momentul consumarii la fel coincide, determinind ambele componente ca formale, in cazul in care terorismul se consuma din momentul comiterii faptelor.

Totusi intre aceste tipuri de infractiune exista o deosebire evidenta: latura subiectiva adica scopul acesteia - teronsmul se comite cu scopul incalcarii securitatii publice, intimidarii populatiei sau de a constringe autoritatile publice sau persoanele fizice sa ia unele decizii; luarea de ostatici se savirseste in scopul de a sili statul,organizatia intemationala, persoana fizica sau juridica sau un grup de persoane sa savirseasca sau sa se abtina de la savirsirea vreunei actiuni, ca o conditie, pentru eliberarea ostaticului.

In ultimul caz, caracterul cerintelor inaintate este strict determinat,altul decit cel indicat in art. 280 CP al RM. Noi presupunem ca asemenea cerinte incluse in articolul dat nu are semnificatie politica (de exemplu - abtinerea de la o afacere care, eliberarea unui detinut, asigurarea cu bani, mijloace de transport etc.), de altfel, in prezenta scopului indicat de art.278 CP al RM luarea de ostatici va fi calificata ca terorism. Dupa parerea noastra, legislatorul trebuie sa dispuna clar chiar in dispozitia art.280 CP al RM ca luarea de ostatici nu urmareste un scop prevazut in art.278 CP al RM in caz contrar componentele s-ar suprapune.

Dezvaluirea formelor si metodelor in pozitia art.280 CP al RM, credem ca nu este intemeiata, deoarece, dupa sensul sau jiologic, luarea de ostatici intotdeauna constituie o fapta violenta. Cu atat mai mult impotrivirea ostaticului sau a altor persoane poate fi paralizata nu numai cu amenintarea violenta, dar si cu amenintarea deteriorarii sau distrugerii averii, divulgarea unor informatii

detaimatoarea despre victima etc. Astfel, credem ca dispozitia art.280 trebuie modificata in vederea determinarii clare a scopului infractiunii, adica stabilirea faptului luarea de ostatici are alt scop decit cel aratat in art.278 CP al RM.

Terorismul si deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale (art.275 CP al RM). Ca si in cazurile precedente, infractiunea in cauza este o infractiune de orientare terorista recunoscuta astfel de normele internationale[7].

Latura obiectiva a art.275 CP al RM se poate manifesta prin: modalitatea de comitere a terorismului (art.278), precum si prin faptul ca ambele sunt componente formale, in cazul in care terorismul se consuma odata cu savirsirea faptelor. Nu putem spune ca principala deosebire intre aceste infractiuni consta in prezenta unor scopuri diferite.

Dispozitia art.275 indica comiterea faptei fara scop de insusire. Prin urmare,poate fi prezent orice scop, chiar si cel indicat in dispozitia terorismului. Este de remarcat ca nici metoda comiterii nu le deosebeste, deoarece amenintarea cu violenta recurgerea la ea este o circumstanta agravanta la detumarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale. Ca si in cazul luarii de ostatici,sustinem ca in dispozitia art.275 CP al RM este necesara precizarea:prezenta altor scopuri decit cele indicate in terorism.

BIBLIOGRAFIE

Constitutia R.M.

Codul Penal al R.M.,adoptat la 13 septembrie 2002.

Comentariu la Codul Penal al R.M.

Ion Bodunescu, Dan-Romeo Bodunescu, Relttii interntionale, problematici si prioritati pentru mileniul III, Editura Tipoalex, 2000, p. 17

Victor Duculescu, Diplomatia secreta, Editura Europeana, Bucuresti, 1992, p. 47-60.

Ionel Closca, Le droit humanitaire a l'aube du troisieme millénaire, in volumul Problemes humanitaires a la fin du siecle et du millenaire, Bucuresti, 1998, p. 31-32.

Grigore Geamanu, Dreptul international penal si infractiunile internationale, Editura Academiei, Bucuresti, 1977, p. 168.

General de divizie (r) Gh. Aradavoaice; general de divizie (r) Dumitru Iliescu; maior L.D. Nita, Teorism, antiterorism, contraterorism (TAC), Editura Antet, 1997.

Zamfir C., Vlasceanu L., coord., Dictionar de Sociologie Babel (DSB), Editura Babel, Bucuresti, 1993.

Le Petit Larousse (LPL), Paris, 199

Boudon R., Besnard Ph., coord., Dictionnaire de la Sociologie Larousse (DSL), 1993.

Tamas S., Dictionar Politic (DP), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1993

Trasnea Ov., Kollos N., coord., Mica Enciclopedie de Politologie (MEP), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977.

McLean Iain, coord., The Concise Oxford Dictionary of Politics, O.U.P., 1996.

Boutros Boutros-Gali, Rapport sur l, activite de l;Anssemblee generale, Nations Unies, New-Yorck, 1992, p.4

.Martian I.Niciu, Dreptul international public, v. II, Editura Fundatiei "Chemarea", Iasi, 1996, p.7.

Adrian Nastase, Drepturile omului - religie a sfarsitului de secol, IRDO, Bucuresti, 1992, p.38.

Definitia data de Asociatia Internationala de Drept Penal in cadrul celui de-al X-lea Congres al sau din 1969, citat de Grigore Geamanu, Drept international public, v. I, Bucuresti, 1981, p.389.

Raluca Miga-Besteliu, Drept international (introducere in dreptul international public), Editura ALL, Bucuresti, 1997, p.35

Grigore Geamanu, Dreptul international penal si infractiunile internationale, Bucuresti, 1977, p.129-130.

Oleg Balan, Terorismul - crima internationala, Chisinau, 1998, p.7 .

Vasile Cretu, Drept international penal, Editura societatii Tempus Romania, Bucuresti, 1996, p.24

Constantin Andronovici, Drept international public, Editura Graphnix, Iasi, 1996, p.189.

Art.6 din Conventie prevede posibilitatea judecarii persoanelor acuzate de genocid de catre Curtea Internationala de Justitie.

Victor Duculescu, Protectia juridica a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994, p.8