Conceptul loialitate

CONCEPTUL LOIALITATE

Nu gasesc cuvinte mai profunde, cu un mesaj permanent actual, decat in bine­cunoscutul poem al lui Dorothy Law Nolte: 'Copiii invata ceea ce traiesc', pe care o redam spre ghidarea, in special, a parintilor:

COPIII INVATA CEEA CE TRAIESC

Daca copilul traieste cu critica,

Va invata sa condamne.

Daca copilul traieste cu ostilitate,

Va invata sa se lupte.

Daca copilul traieste cu zeflemea,

Va invata sa fie timid.

Daca copilul traieste cu rusine,

Va invata sa se simta vinovat.

Daca copilul traieste cu toleranta,

Va invata sa fie rabdator.

Daca copilul traieste cu incurajare,

Va invata increderea.

Daca copilul traieste cu nepartinire,

Va invata justitia.

Daca copilul traieste cu laude,

Va invata sa le aprecieze.

Daca copilul traieste cu securitate,

Va invata sa aiba credinta.

Daca copilul traieste cu aprobare,

Va invata sa se placa pe el insusi.

Daca copilul traieste cu acceptare si prietenie,

Va invata sa gaseasca iubire in lume.

Terapia transgenerationala de familie

Loialitatea familiala este un concept-cheie in gandirea lui Ivan Boszormenyi-Nagy. El porneste de la ideea ca exista o etica a relatiilor transgenerationale. Incalcarea acestei etici determina dezechilibre transmise peste multe generatii. Unitatea unui grup depinde de loialitatea membrilor lui. Lipsa de loialitate a unuia dintre membri grupului genereaza un dezechilibru pe care Boszormenyi-Nagy il traduce prin injustitie.

Transmisia multigenerationala. In abordarea transgenerationala a familiei un rol important l-a avut si Murray Bowen. El a scris despre procesul de transmisie multigenerationala, adica despre tendinta puternica de a repeta pattern-urile disfunctionale ale conduitei emotionale in generatii succesive . El introduce niste concepte-cheie pentru abordarea transgenerationala. Diferentierea sinelui, triangularea, scurtcircuitarea emotionala, procesul de proiectie familiala, pozitia fratilor, sistemul emotional specific familiei nucleare sunt de luat in considerare pentru analiza rolurilor, care reprezinta o etapa importanta in evaluarea transgenerationala a familiei.

Ivan Boszormenyi-Nagy, Maria Torok si Nicolas Abraham au descris fenomene ce tin de inconstientul colectiv, cum ar fi loialitatea familiala, cripta si fantoma care pot genera ceea ce in terapia transgenerationala se numeste patologia de transmisie transgenerationala. Toxicomania este vazuta de unii terapeuti ca patologie de transmisie transgenerationala.

Diferitele tipuri de experiente negative sau evenimente traumatice isi pot lasa amprenta nu doar asupra destinului individual, ci si asupra celui familial. Se poate vorbi despre o relatia stransa intre individ si grupul familial, aspect ce contribuie la imbogatirea inconstientului colectiv si la construirea mostenirii psihologice pentru descendenti.

Aparent, ceea ce mentine membri unei familii impreuna sunt miturile familiale, ritualurile si regulile, care se transmit de la o generatie la alta. Ce este, insa, dincolo de aceste mituri, ritualuri si reguli? Legaturile complexe care leaga fiecare membru al unei familii de generatia care a precedat-o isi pun amprenta pe relatiile acestuia cu cei care fac parte din spatiul sau de viata. Ele se exercita prin mecanisme in cea mai mare parte inconstiente dar si prin mecanisme constiente. Legaturile intre copii si parintii lor sunt fundamentale. Copiilor le sunt transmise problemele ramase nerezolvate in inconstientul parintilor si al inaintasilor lor.

De multe ori boala unei persoane poate fi legata de loialitatea fata de un inaintas iar cazurile descrise de Anne Ancelin Schützenberger sunt relevante in acest sens.

Umbra familiala contine toate fricile, temerile, slabiciunile si secretele legate de acestea dar contine si solutia.

Identificarea miturilor si ritualurilor specifice unei familii, identificarea tipului de loialitate familiala si a secretelor corelate cu acestea ne permit o evaluare a dinamicii inconstiente a familiei, o analiza a rolurilor si mecanismelor care permit ca scenariul familial sa se deruleze si sa se transmita transgenerational.

Evenimentele traumatice si simptomatologia aferenta acestora pot avea un impact profund prin maniera in care un supravietuitor / individ relateaza ( sau nu ) experientele personale celor din jurul sau.

Daca ar fi sa privim prin prisma reactiilor psihoemotionale ale unui individ confruntat cu un eveniment traumatic putem intelege de ce conduita acestuia face dificila mentinerea la un nivel optim a relatiilor interpersonale. Aceste modele de comportament se rasfrang initial asupra familiei. Se cunosc din literatura de specialitate cazurile copiilor unor pacienti traumatizati ce pot fi afectati direct sau indirect de simptomatologia parintilor. Autorii au utilizat termenul de traumatizare secundara pentru aceste cazuri, in timp ce altii vorbesc de transmitere transgenerationala sau intergenerationala a traumei. Indiferent de terminologia folosita, cert este faptul ca familia, implicit copiii pot fi afectati de ' sechelele ' posttraumatice ale parintilor.

Procesul de transmitere transgenerationala se exprima printr-o tendinta puternica de a repeta anumite pattern - uri disfunctionale ale conduitei emotionale in generatii succesive. Procesele disfunctionale intr-o familie se manifesta prin niveluri inalte ale intensitatii emotionale, relatii rigide sau restrictive ( dependenta sau izolarea ), cat si prin niveluri scazute de diferentiere individuala a eului.

Eseu: Ghid de redactare a proiectului de diploma - structura si cerinte de redactare a textului Document online: Probleme ilustrate - adunarea cu o unitate

Mecanismele transmiterii transgenerationale pot perpetua atat mesaje sanatoase cat si maladaptative. Specialistii identifica patru mecanisme de acest tip, si anume:

1. tacerea

2. supradezvaluirea ( dezvaluirea abuziva )

3. identificarea

4. reconstituirea.

Tacerea poate comunica mesaje la fel de puternice, de incarcate emotional ca si cuvintele. Tacerea ca ' secret familial ' se poate dezvolta in doua directii:

1. membrii familiei se armonizeaza empatic cu starea de ' rau psihic ' al unuia dintre ei. Pentru a evita aparitia unor suparari suplimentare familia se straduieste din greu sa evite discutii ce duc la disconfort.

2.comportamentul parintelui expus unui eveniment traumatic inhiba orice discutii asupra problemelor considerate a fi sensibile. Copiii invata foarte repede sa evite orice conversatie asupra acestui 'secret' sau orice situatie, emotie ce ar putea provoca astfel de reactii la unul din parinti.

Supradezvaluirea. In principiu supravietuitorii traumelor doresc sa-si protejeze membrii familiei de durerea emotionala provocata de amintiri. Totusi, sunt situatii cand se produce o dezvaluire directa abuziva ce poate traumatiza copilul respectiv. Informatiile despre evenimentul traumatic trebuie transmise copiilor intr-un mod adecvat varstei lor si in doze acceptabile, in acelasi timp primind suportul parental necesar. Abilitatea parintilor de a marturisi diverse aspecte ale traumei depinde de gradul in care fac fata simptomelor cat si de nivelul la care le-a fost alterata conceptia despre viata. Militarii care nu integrat suficient experienta traumatica au adesea dificultati in a alege cat de mult trebuie sa dezvaluie. Motivatia acestei situatii consta in nevoia parintilor de a-si pregati copiii pentru a supravietui intr-o lume nesigura, o lume unde pericolul este omniprezent.

Identificarea. Copiii ce traiesc cu un parinte traumatizat sunt expusi continuu la reactii traumatice neprevazute si terifiante. Ei au tendinta de a se simti responsabili pentru supararile parintilor, considerand ca ar trebui sa fie suficient de buni astfel incat sa nu provoace stari de tristete sau furie. In acelasi timp parintii se pot simti vinovati pentru situatia de fapt avand tendinta de a se izola, de a trai un sentiment de amorteala emotionala si de a comunica defectuos cu copiii lor. Aceasta paleta de reactii emotionale cat si sentimentul de hipervigilenta poate fi transmis cu usurinta copiilor.

Reconstituirea. Supravietuitorii unui eveniment traumatic au tendinta de a-si reconstitui trauma, angrenandu-i si pe copiii lor in aceasta situatie.

Ciclitatea ar putea fi rezumata in felul urmator: expunerea intensa la situatii de lupta duce la manifestarea simptomatologiei stresului posttraumatic, consecutiv militarii manifestand un comportament violent impotriva partenerelor. Studiul, de asemenea, demonstreaza ca intensitatea simptomelor stresului posttraumatic implica probleme de relationare mai frecvente si mai severe.

Mai mult decat atat specialistii in violenta familiala vorbesc despre ciclul violentei si anume transmiterea intergenerationala a agresivitatii. Cu cat parintii sunt mai violenti cu copiii cu atat copiii sunt mai violenti cu cei din jurul lor. Cu cat sunt mai violenti sotii cu sotiile cu atat sotiile sunt mai violente cu copiii. Violenta traita ca si copil se repeta o generatie mai tarziu. Gradul de violenta consecutiva depinde de intensitatea si perioada de victimizare.

O cercetare recenta interesanta a indicat faptul ca, daca indivizii care au fost abuzati in copilarie sunt urmariti ca adulti, ei nu-si abuzeaza in mod inevitabil copiii mai frecvent ca alti parinti, desi este mai probabil sa fie arestati pentru activitati criminale. Alta cercetare indica faptul ca indivizii care au fost abuzati in copilarie au un risc de trei pana la cinci ori mai mare sa-si abuzeze proprii copii, decat cei care nu au suferit abuz.

Terapia sistemica de familie

Scoala de la Milano in frunte cu Mara Selvini-Palazzoli au facut cercetari pornind de la ipoteza ca familia este un sistem cu autoreglare, care isi creaza propriile reguli prin incercare si eroare. Insa, contributia cea mai importanta a abordarii sistemice in terapie, dupa cum spune Haley, a fost aceea de a arata pentru ce oamenii sunt cum sunt si nu schimbarea psihoterapeutica. Cu alte cuvinte, toate aceste cercetari au demascat iluzia relationala si au identificat aspecte ce tin de relatiile-capcana. Conceperea simptomului ca modalitate de adaptare la contextul de viata al individului sunt de o foarte mare importanta in identificarea si abordarea relatiilor-capcana.

Viziunea sistemica a dezvaluit numai anumite aspecte in legatura cu ceea ce se ascunde in spatele jocurilor relationale. Aceste relatii se pot aborda si sub aspectul transmisiei inconstientului familial. Bert Hellinger, terapeutul care a creat terapia numita 'constelatii familiale', abordeaza capcanele sistemului familial punandu-le in relatie cu inconstientul familial. Modelele familiale se repeta. Este importanta diferentierea clientului de

familia de origine. Anxietatea necontrolata duce la disfunctionalitati familiale.

In teoria sistemului familial, focalizarea este asupra distingerii intre ganduri si emotii, intre sine si ceilalti - Bowen sustine ca formarea unui cuplu intr-un stadiu redus al maturizarii partenerilor va conduce la mai multe conflicte, in comparatie cu un cuplu format din persoane mai mature. Cand exista neintelegeri in casatorie, partenerul mai pujin maturizat tinde sa arate un grad inalt de "fuziune' (alaturare nediferentiata a emotiilor) sau "retezare' (alaturare fizica sau psihologica). El nu se separa intr-un mod sanatos de familia de origine, astfel ca nu va avea un concept de sine stabil. Cand se raporteaza, ca persoana, la un mariaj, are tendinta de a utiliza o perspectiva triangulara, de a se concentra asupra unei a treia parti- care poate fi: casatoria in sine, un copil sau chiar o neplacere somatica - ceea ce va duce la o interacfiune neproductiva a cuplului.

Tehnicile specifice acestei abordari au in vedere diferentierea cuiva de sistemul extins al familiei de origine. In acest proces, exista intentia de a individualiza o persoana cu un concept de sine sanatos, o persoana care se poate angaja intr-un cuplu fara sa fie cuprinsa de anxietate ori de cate ori se confrunta cu o situate stresanta in respectiva relatie.

Scopul terapiei este trevenirea triangularii, ajutorarea cuplului si a individului sa relationeze la nivel cognitiv; stoparea modelelor disfunctionale care se repeta de-a lungul mai multor generatii in relatiile familiale.

Terapia de familie de tip experiential

Problemele familiale isi au radacinile in suprimarea sentimentelor, in rigiditate, negarea impulsurilor, lipsa constientizarii, moarte emotionala.

Rolul terapeutului este evidentierea dezvoltarea, schimbarea, creativitatea, flexibilitatea, spontaneitatea si posibilitatea de joe; deschide ceea ce este inchis; mareste apropierea emotionala si inlatura rigiditatea; deblocheaza apararea; imbunatafeste stima de sine.

Experientialistii sunt preocupati in aceeasi masura de individ si de sistemul familial, considerand problemele intrapsihice cele mai potrivite in explicarea psihopatologiilor. Spre deosebire de alti terapeuti familiali, experientialistii descriu modelele disfunctiilor familiale utilizand unitati de analiza individuate sau diadice. Ei considera ca disfunctionalitatile familiale sunt provocate de oameni care nu sunt capabili sa fie autonomi sau sa aiba o intimitate reala - persoane care sunt alienate de ele insele sau de altii. Din punct de vedere emotional, acesti oameni sunt morti. Astfel scopul consilierii este dezvoltarea si deschiderea membrilor familiei catre noi experiente.

Satir ajuta familiile invatind membrii procesul de "nivelare': impartasirea sentimentelor personate si exprimarea lor clara. Pentru a promova intimitatea, clientul este invatat cum sa-i asculte pe ceilalti. Satir accentueaza importanta obtinerii si a oferirii de feedback, a negocierii diferentelor. atunci cand acestea apar. Concentrarea este, in prima etapa, pe abilitatile de comunicare. Ea utilizeaza exercitiile experientiale, propunandu-si sa ajute familiile si membrii acestora sa devina mai constienti.

Whitaker, care a preferat o modalitate mai pu{in structurata de a lucra cu famiiiile. se afia la o extrema a scolii experientiale. El sustine experientele nonrationale, creative si lasa ca metoda de lucru sa se formeze pe parcursul interventiei. Este neconventional si utilizeaza uneori absurditatile (o afirmatie pe jumatate adevarata sau chiar fara sens este urmarita uneori pentru a ajunge la concluzii). Pentnru a fi eficient, Whitaker apeleaza la un co-terapeut. Acesta pleaca sa doarma, sa viseze si vine apoi sa impartaseasca familiei visul avut. Mesajele care provin din astfel de evenimente sunt greu de suportat sau de refuzat de catre membrii familiei. Ca rezultat, membrii familiei incep sa isi modifice modelele de comportare, devenind mai onesti, mai deschisi, mai spontani. Whitaker subliniaza viata descoperita si inconstienta a familiei.

Tehnicile specifice acestei abordari au in vedere diferentierea cuiva de sistemul extins al familiei de origine. In acest proces, exista inten|ia de a individualiza o persoana cu un concept de sine sanatos. o persoana care se poate angaja intr-un cuplu fara sa fie cuprinsa de anxietate ori de cate ori se confrunta cu o situate stresanta in respectiva relatie.

Bibliografie

1. Mitrofan, Iolanda, Stoica, Cristina, Denisa - Umbra ca vehicul transgenerational, Revista de Psihoterapie Experientiala, nr.22, SPER, Bucuresti, 2004
2. Mitrofan, Iolanda, Vasile, Diana - Terapii de familie, Ed.SPER, Bucuresti, 2001
3. Mitrofan Iolanda, Ciuperca C. - Psihologia vietii de cuplu, intre iluzie si realitate, Editura sper, 2002
4. Mitrofan, Iolanda - Terapia Unificarii, Abordare Holistica a Dezvoltarii si Transformarii Umane, Ed.SPER, Bucuresti, 2004
5. Mitrofan, Iolanda, Stoica, Cristina, Denisa -Genograma ca suport de analiza in Terapia Unificarii., Revista de Psihoterapie Experientiala, nr.28-29, 2005
6. Mitrofan, Iolanda, Stoica, Cristina, Denisa -Analiza transgenerationala in T.U.,O noua abordare experientiala a familiei-Iolanda Mitrofan, colectia Anim, Ed. SPER , Bucuresti, 2005
7. Mitrofan, Iolanda (coord.) -Terapia Toxicodependentei. Posibilitati si Limite, Ed. SPER, 2003
8. Mendelshon, Napier , ' Cartea de terapie de familie ', 1972
9. Mitrofan, Iolanda (coord.), Psihopatologia, psihoterapia si consilierea copilului, Bucuresti, Ed.SPER, 2001.
10. Michael P. Nicholas, Richard C. Schwartz, " Terapia de familie -concepte si metode',Editia a VI-a, 2005