Analiza cimpului social: putere, dominare, acces

Cimpul social, o sintagma foarte des folosita in studiile sociale, este constituit din mai multe elemente, cele mai importante fiind prezentate in continuare.

Puterea sociala este o proprietate a relatiilor dintre grupurile sociale, caracterizata de controlul membrilor unui grup sau institutii asupra actiunilor altui grup. Puterea sociala se bazeaza pe accesul la resursele valorizate social: forta, bunastarea, venitul, statutul sau cunoasterea. Este foarte importanta sa subliniem ca nu numai in cazul grupurilor puterea trebuie inteleasa ca o relatie, ci si in cazul indivizilor. Dupa cum arata cele unele studii fundamentale[1], puterea nu este o calitate intrinseca a indivizilor, ci o calitate a relatiei dintre ei. Puterea sociala nu se exercita numai prin constringere, ci si prin persuasiune, deoarece actele indivizilor pot fi controlate, indirect, prin influentarea conditiilor mentale ale actiunii: planuri, intentii, cunoastere sau credinte. In cadrul cimpului social (care poate fi vazut, ca in fizica, drept un cimp de forte), fiecare domeniu confera o putere specifica (in politica, mass-media, educatie s.a.). In acest sens, se vorbeste, spre exemplu, de puterea de influentare a mass-mediei, care are capacitatea de a fixa temele de dezbatere publica (agenda setting), promovindu-le intens pe unele si lasindu-le deoparte pe altele.

Dominarea reprezinta un abuz de putere sociala, ceea ce inseamna o deviere de la normele acceptate ale interactiunii dintre grupuri, in interesul grupului mai puterinc, rezultind in numeroase forme de inechitate sociala. Spre exemplu, aparatele statale de mentinere a ordinii (cum este politia, in mai multe tari) pot abuza de puterea cu care au fost investite. In acest sens, trebuie in permanenta apreciate, prin dezbatere (comunicare) sociala, cazurile in care folosirea fortei este legitima si cazurile in care aceasta este ilegitima sau abuziva. Aceasta se si intimpla, de altfel, ori de cite ori, politia intervine in forta in cadrul unei manifestatii de strada sau al unui meci de fotbal, in discutie aducindu-se argumente din partea ambelor tabere (a agresorilor si  a agresatilor), care incearca sa demonstreze, facind apel la fapte, dar mai ales la interpretari ale faptelor, ca actiunea proprie este justificata. De fapt, exista expresii cum este "legitima aparare" al caror sens este eminamente construit social, iar modul in care se incearca incadrarea unor anumite actiuni in aceasta definitie este un exemplu evident de comunicare sociala (legala).

Dominarea implica, de asemenea, accesul selectiv la diferite forme ale discursului sau ale situatiei de comunicare. Trebuie accentuat totusi ca nu orice ingradire a accesului la discurs sau la o situatie de comunicare reprezinta, automat, un abuz. Spre exemplu, este acceptat, astazi, ca o persoana nu poate ocupa o functie decit daca demonstreaza anumite calitati, ceea ce reprezinta, de fapt, o ingradire legitima a accesului la respectiva functie: pentru a fi senator, trebuie sa ai cel putin 35 de ani, pentru a fi prezentator de stiri trebuie sa ai o dictiune buna s.a.m.d. Desigur, exista o multime de situatii in care accesul la exprimare sau la situatia de comunicare este ingradit pe nedrept, cum ar fi prezentarea privilegiata a perspectivelor sau a intereselor numai ale unui grup asupra realitatii sociale, mai ales atunci cind exista o perspectiva bine intemeiata sau un interes legitim contrare acestora, dar trecute sub tacere. Din grija pentru respectarea corectitudinii unei dezbateri (comunicari) sociale se pretinde jurnalistilor sa asigure accesul la media al ambelor parti aflate intr-o situatie conflictuala.