Igienizarea mijloacelor de transport pentru lapte si produse lactate

Igienizarea mijloacelor de transport pentru lapte si produse lactate

Mijloacele de transport auto pentru produse lactate si cisternele pentru transport lapte se spala si se dezinfecteaza dupa golire la fie­care transport si ori de cate ori este nevoie, in spatii special amenajate, proprii intreprinderilor de industrializare a laptelui.

Aceste operatii se executa mecanizat sau manual.

Cand statia este prevazuta cu instalatii mecanizate, spalarea si dezinfectia se realizeaza astfel:

dupa golire cisternele se clatesc cu apa pana la indepartarea resturilor de lapte, ori se face spalarea in circuit inchis cu so­lutie de detergenti 1,5%, la temperatura de 60-70sC, timp de 10-15 minute;

dupa spalare se clateste cu apa pana cand aceasta, la iesirea din cisterna, este curata si are reactie neutra;

dezinfectia se executa cu solutie clorigena cu 250mg clor activ/litru, apoi se clateste cu apa rece.

Spalarea manuala se executa in unitatile care nu au spatii pentru spalarea mecanizata. Dupa golirea si clatirea cu apa a reziduurilor de lapte, se face spalarea cu solutie alcalina 1% la temperatura de 50sC. Restul operatiilor sunt similare, ca la spalarea mecanizata. Personalul care executa spalarea manuala va fi dotat cu echipament de protectie. Evidenta executarii spalarii si dezinfectiei se va tine in registrul statiei de catre persoana care executa si raspunde de efectuarea operatiunii. La mijloacele de transport auto, spalate si dezinfectate, se aplica pe foaia de parcurs stampila cu inscriptia "dezinfectat", data si semnatura celui care atesta acest lucru.

Analiza: Paltin argintiu - specie nerezistenta la seceta, dar rezistenta la geruri Analiza: Porumbarul (Prunus spinosa)

Rezervele adipoase pot creste in cazul unui consum exagerat de grasimi bogate in acizi grasi saturati, provenite mai ales din alimente de origine animala (carnea grasa, untul, untura, ouale, etc.), determina cresterea colesterolului sanguin; depunerea lui in peretii arterelor produce sclerozarea lor, proces cunoscut sub numele de arteroscleroza. Aceasta sta la baza unor complicatii de o extrema gravitate ca infarctul miocardic, hemoragia cerebrala, hipertensiunea arteriala, etc.

Ca si aminoacizii, acizii grasi au fost impartiti, in functie de posibilitatile organismului de a-i sintetiza sau nu, in doua categorii: esentiali si neesentiali.

Acizii grasi esentiali: linoleic, linolenic, arahidonic, neputand fi sintetizati in organism, trebuie adusi prin alimentatie intr-o cantitate indestulatoare.

Lipsa sau insuficienta lor impiedica utilizarea celorlalti acizi grasi din organism. Ca surse mai importante de acizi grasi nesaturati amintim uleiul de germeni de porumb, de floarea soarelui, de soia, etc.

Acizii grasi neesentiali, cum sunt acidul palmitic, stearic, etc., se gasesc in proportie importanta in grasimile de origine animala, unt, untura, smantana, seu, etc. Ca si in cazul aminoacizilor, denumirea de 'esential' si 'neesential' se refera numai la capacitatea organismului de a-i sintetiza si nu la importanta lor. Pentru sinteza grasimilor proprii organismul are nevoie atat de acizii grasi saturati, cat si de cei nesaturati, insa in anumite proportii. Acizii grasi prezenti in alimentele de origine animala sunt principalii transportori de vitamine liposolubile ca retinolul, colecalciferolul, tocoferolul, etc.

In alimentatia rationala este necesara atat prezenta grasimilor animale, cat si a celor vegetale, in anumite proportii. Cele mai importante surse alimentare sunt: untul si margarina (80 - 85 %), smantana (20 - 30 %), slanina (70 %), untura (100 %), seul (99 - 100 %), uleiurile vegetale (100 %), carnea grasa (15 - 30 %), laptele (4 %), branzeturile grase (23 - 30 %), nucile, alunele (40 - 50 %).

1.3. Glucidele sau hidratii de carbon

Sunt substante organice alcatuite din carbon, hidrogen si oxigen. Denumirea de glucide vine de la cuvantul grecesc 'glikis' care inseamna dulce, calitate comuna majoritatii reprezentantilor acestei clase. Cele mai importante glucide sunt glucoza si fructoza (cu molecula mica), numite si monozaharide, zaharoza (zaharul), galactoza (glucidul din lapte), amidonul (glucidul din legume si cereale), celuloza si hemiceluloza (din vegetale) si glicogenul (din muschi sau ficat).

Glucidele reprezinta o sursa importanta de energie pentru organism; un gram de glucide furnizeaza prin ardere circa 4 calorii. In comparatie cu alte surse energetice ale organismului, arderea glucidelor elibereaza rapid energia.

De aceea, glucidele (mai ales sub forma de glucoza si zaharoza sau fructoza) sunt recomandate indivizilor care trebuie sa faca eforturi mari intr-un interval de timp mic (sportivi).

In afara de rolul lor energetic, glucidele sunt indispensabile pentru metabolizarea lipidelor si a protidelor. Unele glucide, ca celuloza si hemicelulozele, nu sufera degradari in organism datorita consistentei fibroase, dar stimuleaza miscarile intestinului gros (peristaltismul) favorizand evacuarea fecalelor.

Desi glucidele au o pondere insemnata in hrana omului, consumarea lor in cantitati excesive poate fi daunatoare organismului. Boala cunoscuta sub numele de diabet zaharat, caracterizata prin cresterea anormala a zaharului din sange, poate fi uneori consecinta consumului exagerat de produse bogate in glucide (dulciuri concentrate). In ultima vreme, cercetarile in domeniul alimentatiei au demonstrat stransa corelatie intre consumul crescut de glucide si aparitia unor boli metabolice ca obezitatea, arteroscleroza etc. Aceasta impune pastrarea unei proportii bine stabilite in privinta aportului de glucide in alimentatie, chiar daca ele sunt o sursa de energie ieftina. Dintre sursele mai importante de glucide amintim: zaharul (100 %), produsele zaharoase (50 %), pastele fainoase (70-75 %), leguminoasele uscate (50-60 %), legumele si fructele (10-20 %).

1.4. Apa

Este un element indispensabil vietii; este mediul in care se desfasoara toate reactiile biologice, pierderea a 10 % din apa organismului ducand la moartea acestuia. Daca fara hrana un om poate rezista si timp de o luna, fara apa moare in cateva zile.

Apa indeplineste in organism o serie de roluri importante si anume:

- dizolva substantele nutritive din hrana, le transporta la celule (unde sunt metabolizate) si apoi transporta reziduurile pentru a fi eliminate prin rinichi, piele, plamani etc.;

- intervine in mentinerea constanta a temperaturii corpului, eliminand caldura ce prisoseste in organism prin transpiratie, evaporare;

- constituie solventul in care sunt dizolvate substantele minerale, facand posibila astfel actiunea acestora.

Apa este adusa in organism fie ca atare, fie prin alimente. Proportia de apa din alimente este variabila. Exista de asemenea o cantitate de apa care rezulta din arderea protidelor, lipidelor si glucidelor in organism, numita apa de combustie sau apa metabolica, pe care organismul o foloseste pentru nevoile sale hidrice. Intre aportul si eliminarea apei exista un echilibru, dependent atat de sistemul nervos central, cat si de unii hormoni ai glandelor endocrine.

1.5. Elementele minerale

Desi se gasesc in proportii mici comparativ cu celelalte principii nutritive, au totusi o importanta deosebita pentru organism. Unele elemente cum sunt: calciul, fosforul, sodiul, potasiul, magneziul se gasesc in cantitati mai mari, de ordinul gramelor; altele ca: fierul, iodul, fluorul, cuprul, sulful se gasesc in cantitati foarte mici si de aceea au fost numite pe drept cuvant, oligoelemente.

Elementele minerale care participa la structura celulelor se gasesc dizolvate in mediul apos al citoplasmei; de asemenea ele intra in constitutia unor enzime, vitamine si hormoni sau faciliteaza functionarea acestora in organism.