Fainoasele si amidonul - ingrasa? (Cartoful, pastele, fasolea, orezul, prorumbul)

FAINOASELE

Fainoasele sunt constituite din amidon. Acestea sunt, in majoritate, glucide rele, iar unele vor trebui sa fie excluse.

Cartoful

Primul dintre fainoase este cartoful. Ca anecdota, va relatam ca, in 1540, cand a fost adus din lumea noua, de catre navigatori, francezii au aruncat cu buna stiinta aceasta radacina buna de dat doar la porci. Au considerat-o atat de rea, incat au refuzat s-o consume, ceea ce, nu s-a petrecut cu popoarele nordice - germani, scandinavi, irlandezi care au adoptat-o. Trebuie sa marturisim ca nu prea aveau incotro, fiindca deseori altceva de mancare nici nu prea gaseau.

Francezii au tratat cu dispret acest "tubercul pentru porci", timp de peste doua secole.

Au trebuit sa astepte publicarea, in 1789, a Tratatului privind cultivarea si folosirea cartofului, scris de Parmentier, pentru ca sa se decida sa consume tuberculul in chestiune.

Mai tarziu s-a descoperit ca acesta era plin de vitamine si de saruri minerale, dar ca isi pierdea majoritatea calitatilor prin fierbere si, mai ales, prin curatarea cojii.

Experimente recente demonstreaza ca glucoza eliberata de cartof in cadrul proceselor metabolice este foarte mare.

Dieteticienii traditionali clasifica, in general, cartoful ca "zahar lent", ceea ce este o eroare. In raport cu un indice 100, care este cel al glucozei pure, s-a putut demonstra ca indicele cartofului este ceea ce face din el unul dintre glucidele rele, in ciuda complexitatii moleculei sale de hidrat de carbon (vezi capitolul II). In afara de aceasta, s-a putut verifica faptul ca prelucrarea industriala a cartofului (piureul instant) ii face sa creasca indicele glicemic la 95.

Prin urmare, uitati-va la cartoful aburind, din farfuria dumneavoastra, cu cel mai adanc dispret!

Dar cartoful se poate si praji, iar aici simt cum hotararea dumneavoastra se zdruncina.

Cartoful prajit, in sine, este un aliment glucido-lipidic, intru-catva ca painea cu unt. El nu poate fi consumat fara riscul de a va ingrasa, deoarece uleiul de prajit care il imbiba va fi stocat sub forma de grasime de rezerva.

Friptura cu cartofi prajiti este deci o erezie!

Alungati-va din minte imaginea aceasta, care este a celei mai proaste combinatii alimentare! Lipidele din carne si glucidele rele din cartofii prajiti constituie un amestec contra naturii.

Eu stiu cat va costa abandonarea acestui fel "national", dar este pretul care trebuie platit pentru a va atinge obiectivul. Cand veti fi ajuns la rezultat, nu veti regreta.

Citind capitolul asupra digestiei, veti intelege si mai bine pericolul reprezentat de amestecul de carne si glucide si va veti da seama pentru cat de multe tulburari intestinale si efecte secundare este raspunzator. Ati putea face si singuri acest joc de cuvinte: "Nici un cartof, daca vrei sa nu fii o cartoafa".

De vreo doua ori pe an, mi se mai intampla, totusi, nu sa cedez in fata unor cartofi prajiti, ci sa hotarasc deliberat sa-i mananc (atunci cand nu mai ai nici un gram de dat jos, poti hotari orice), dar nu oricum. Pentru ca, daca tot te abati, macar sa bei cupa placerii pana la fund si sa alegi tot ce e mai bun. Daca vreti sa limitati considerabil paguba, atunci mancati cartofii prajiti cu salata. Este excelenta, dar, mai ales, fibrele de celuloza din salata permit, intr-un fel, captarea amidonului si fac din acest amestec o glucida care elibereaza glucoza intr-o cantitate extrem de limitata.

Atunci cand va comandati friptura, la restaurant, formati-va reflexul de a intreba imediat cu ce garnitura este servita. Exista intotdeauna si altceva in afara cartofilor. Luati fasole verde, rosii, spanac, vinete, telina, conopida, dovlecei. Iar daca, din nefericire, nu sunt decat garnituri care contin glucide rele; atunci luati numai salata verde.

Acasa, folositi-va de acelasi reflex, cand trebuie sa alegeti legumele cu care veti servi carnea.

Fasolea uscata

Unii se asteapta, desigur, sa condamn fara rezerve fasolea uscata, pentru ca am spus cele mai de sus, cu privire la cartof. Ei bine, se inseala! In prima versiune a cartii de fata, nu crutam nici fasolea si nici cel mai nobil mod de a o prepara: iahnia.

Astazi, imi recunosc greseala si imi cer iertare de la locuitorii din Castelnaudary, dar, mai ales, de la fratii Spanghero, pentru ignoranta mea.

Referat: Floarea la angiosperme Eseu: Ribozomii (granulele lui Palade) - importanta ribozomilor

De atunci, am descoperit cu surprindere si mare satisfactie virtutile bobului de fasole. Acesta trebuie clasificat printre glucidele bune, dat fiind ca prezinta un incide glicemic foarte scazut.[1]

Totusi, va recomand sa evitati fasolea uscata in Faza I, cu exceptia cazului in care va hotarati s-o consumati in exclusivitate, la micul dejun, in locul painii negre.

Vom reveni ulterior asupra acestui element, care va putea face obiectul unui consum - in limite rationale - in Faza II.

Orezul

Orezul, la origine si asa cum era consumat, prin traditie, de catre asiatici, este - in sine - un aliment complet, deoarece contine toate elementele nutritive indispensabile pentru mentinerea vietii.

In schimb, orezul alb, consumat - in general - astazi, este foarte rafinat. Si asta intr-o asemenea masura, incat nu-i mai ramane aproape nici un fel de elemente nutritive, cu exceptia unuia de care te-ai lipsi bucuros: amidonul.

Orezul obisnuit (decorticat) trebuie, prin urmare, exclus, pentru ca - la fel ca si faina cernuta - este o glucida rea, care elibereaza o mare cantitate de glucoza.

Dimpotriva, orezul complet si, chiar mai bine, orezul salbatic canadian vor putea intra in meniul dumneavoastra, cu conditia de a nu le manca impreuna cu lipidele (unt sau branza). Asociat cu rosiile (scazute prin fierbere) si cu ceapa, poate constitui un fel complet, bun pentru intreaga familie si apreciat de toata lumea (vezi reteta din anexa).

La restaurant se intampla sa gasesti foarte rar orez neprelucrat, ceea ce este, cu adevarat, un mare pacat.

Probabil ca aceasta absenta se datoreaza aspectului sau gri-maroniu.

Prorumbul

Porumbul este cultivat de secole si, totusi, este mancat doar de cateva decenii.

Acum patruzeci de ani, nu gaseai o cutie cu porumb in toata Europa, pentru ca era un aliment rezervat exclusiv animalelor.

In Statele-Unite, porumbul a fost folosit - pana in 1929 - la ingrasatul animalelor.

Dar seceta din acel an a decimat turmele si i-a ruinat pe fermierii din Middle-West. A urmat o perioada de adevarata foamete si pentru ca nu se mai puteau manca vitele, care murisera, populatia infometata a mancat hrana acestora sau ceea ce mai ramasese din ea.

Astfel, America a inceput sa consume porumb, obisnuinta care a fost adusa si in Europa, o data cu ocupatia americana de dupa razboi.

Cum sa te mai miri, astazi, ca porumbul are un indice glicemic ridicat ceea ce-l clasifica printre glucidele rele - de vreme ce a folosit secole intregi la ingrasatul vitelor? Dar mai interesant de stiut este faptul ca prelucrarea industriala a porumbului ii mareste considerabil indicele glicemic, ceea ce face ca pop-corn-ul si corn-flakes-urile sa aiba o putere hiperglicemica, altfel spus, de ,,supraingrasare".

Pastele

Chiar daca este vorba de paste fainoase proaspete, este mai bine sa le excludeti din alimentatie. Prin natura lor, pastele sunt glucide rele, fabricate, aproape intotdeauna, din faina cernuta, cu adaos de lipide: unt, oua. branza, uleiuri etc. Si, sa ne scuze creatorii faimoaselor slogane publicitare, dar, cu, cat sunt mai "bogate", cu atat pastele devin mai glucido-lipidice si, astfel, contrarii principiilor noastre.

Va inteleg amaraciunea la gandul ca trebuie sa suprimati pastele, pentru ca - atunci cand sunt proaspete si bine facute - sunt de-a dreptul delicioase.

Totusi, daca din nefericire sunteti serviti cu paste proaspete (pentru ca celelalte nu merita decat un profund dispret), aveti forta de a nu va atinge de ele, cat timp sunteti in Faza I, adica in faza de pierdere in greutate. Atunci cand ati atins "ritmul de croaziera" din Faza II, gustati-le, daca sunteti siguri ca merita acest sacrificiu.

Cat despre pastele integrale, adica acelea fabricate din faina necernuta, vor putea face parte din alimentatia normala a Fazei II si va voi spune mai tarziu in ce moment al zilei este mai convenabil sa le mancati.

Pastele complete sunt clasificate in categoria glucidelor bune, in masura in care indicele lor glicemic este numai de 45.

Trebuie, totusi, sa deplangem faptul ca acest produs este clasificat (in Franta), in mod abuziv, printre produsele dietetice. Comerciantii pot, astfel, sa le vanda de 2-3 ori mai scump decat pastele normale, ceea ce este cu atat mai scandalos, cu cat pretul lor de cost este mai mic, dat fiind ca materia prima sufera mai putine prelucrari industriale.

In tarile nordice, si mai ales in Germania, pastele integrale sunt vandute la acelasi pret ca si celelalte. Putem deci spera ca deschiderea definitiva a frontierelor europene sa reglementeze aceasta situatie intr-un mod fericit.

Celelalte "glucide rele"

M-am extins, in mod deliberat, asupra celor mai importante, a celor pe care le consumati cu regularitate si la care va trebui sa renuntati cel putin temporar.

Exista si alte glucide rele: veti gasi o lista exhaustiva la sfarsitul capitolului II. Este mai bine sa le cunoasteti, ca sa le puteti evita cat nu e prea tarziu, cand le intalniti intr-un meniu, intr-o mancare sau in farfuria dumneavoastra. Sa citam, la gramada cus-cusul, ca si toate celelalte cereale prelucrate si imbogatite cu grasimi, zaharuri si caramel, pe care le mancati deseori la micul dejun, ca sa avem constiinta impacata.

Cat despre linte, naut, mazare uscata, v-ati fi asteptat sa le vedeti figurand in aceeasi lista. Le vom rezerva insa un tratament de favoare, pentru ca, desi sunt fainoase, au avantajul de a nu elibera decat o cantitate redusa de glucoza. Vor fi excluse, totusi, din Faza I, dar vor putea fi integrate dupa aceea in meniu, in cadrul fazei de stabilizare.

In afara de acestea, mai exista un fel deosebit de glucide, despre care vreau sa vorbesc in continuare: fructele.