Fructele de catina - POLIVITAMINE

 Catina este o resursa naturala a regiunilor muntoase in special din China si Rusia. Este un arbust intalnit adesea si in tara noastra. 

 Arbust  spinos,  cu fructe de la galben la rosu, creste pe sol nisipos si la  altitudini ce pot atinge 4500-5000 m.  Poate fi aclimatizata si in zone mai putin inalte.

 Catina  a fost intensiv plantata in nordul Chinei, dar si alte tari pentru prevenirea eroziunii solului,  dar si pentru beneficiile ei medicinale. Astfel Canada a investit in plantarea catinei aduse din Siberia in 1930, sperand in dezvoltarea unei piete de desfacere. In America este folosita adesea si ca arbore ornamental.

Contine la 100 g de fructe proaspete:

-  400-1500 mg de vitamina C, continut superior celui din capsuni, kiwi, portocale;

 - pana la 180 mg vitamina E;

- aproximativ 30-40 g de caroteinoizi, inclusiv beta caroten, licopen care dau fructelor culoarea galben-roscat.

Analiza: Paltin argintiu - specie nerezistenta la seceta, dar rezistenta la geruri Analiza: Porumbarul (Prunus spinosa)

Carnea provenita de la amfibii si nevertebrate acvatice se caracterizeaza prin continutul ridicat de apa si proteine de calitate superioara. Contine in cantitati variabile vitamine A, B₁, B₂, iar dintre elementele minerale se remarca bogatia in fosfor, potasiu si fier. Digestibilitatea acestor carnuri este mai redusa (exceptie facand pulpa de broasca - pui de balta).

In afara de carne se mai consuma: viscere rosii (ficatul, splina, rinichii, inima, limba, plamanii) si viscerele albe (creierul, pancreasul, glandele salivare, intestinul, stomacul, ugerul si maduva spinarii). Dintre acestea, ficatul este bogat in proteine si glicogen, saruri minerale (fier, fosfor, cupru etc. ) si vitamine lipo si hidrosolubile. Pe drept cuvant, ficatul a fost numit 'o adevarata camara de vitamine'.

Creierul si maduva spinarii contin importante cantitati de fosfolipide si mici cantitati de proteine. In structura lor se gasesc cantitati importante de vitamine liposolubile si hidrosolubile (riboflavina, tiamina, nicotinamida) si unele minerale ca fosforul (cel mai bogat reprezentant fiind potasiul si sodiul).

O sursa importanta de vitamine o reprezinta rinichiul, mai ales cand provine de la animale tinere.

Inima este bogata in potasiu, fier si fosfor. Inima de porc si limba de vaca contin calciu in proportie mai crescuta.

Preparatele de carne sunt obtinute prin prelucrarea industriala a carnii si subproduselor comestibile, introduse in membrane naturale sau artificiale, cunoscute sub denumirea de salamuri (mezeluri). Cand preparatele de carne se introduc in containere (cutii, borcane) si sunt pasteurizate, poarta denumirea de semiconserve, iar cand sunt sterilizate se numesc conserve.

Preparatele de carne in membrana, in functie de tehnologia de obtinere se clasifica in:

- prospaturi: parizer, crenvursti, safalade, polonez, Lebarvurst, Blutvurst etc.

- semiafumate: salam Bucuresti, Italian, rusesc, Victoria, salam de vara etc.

- salamuri de durata, crude si afumate: salamul de iarna (tip Sibiu)

- produse crude si uscate: ghiudemul si babicul.

Acestea se obtin prin diverse operatii: sarare, tocare, afumare, fierbere etc., care le maresc digestibilitatea si valoarea nutritiva, asigurandu-se concomitent o anumita conservabilitate.

Valoarea nutritiva a diferitelor tipuri de produse de carne variaza in raport cu sortimentul si materia prima utilizata. De obicei aceasta este mai ridicata fata de carne.

Digestibilitatea este mai buna la preparatele de durata scurta de pastrare comparativ cu cele care au durata lunga de pastrare.

In alimentatia rationala a omului sanatos se pot folosi toate tipurile de preparate de carne cu conditia sa fie salubre si pastrate in mod corespunzator.

1.1.1. Valoarea nutritiva a carnii si preparatelor din carne

Alimentele din grupa carne si peste se aseamana. Reprezentand tesuturi animale, compozitia produselor alimentare din aceasta grupa se apropie mult de a corpului uman si valoarea lor nutritiva este foarte ridicata.

Aportul de trofine

Carnea si pestele fiind bogate in proteine (17-22 g % in muschi si 15-20 g % in viscere) reprezinta alaturi de lapte si branzeturi, sursa principala de material azotat cu mare valoare biologica.

Valoarea nutritiva a materialului azotat din carne si peste depinde de proportia de colagen si de elastina, intrucat acestea sunt lipsite de triptofan, contin cantitati foarte mici de metionina si de izoleucina, iar ceilalti aminoacizi esentiali se gasesc in proportii de 2 ori mai reduse decat in restul proteinelor.

In carnea slaba, proportia de proteine extracelulare reprezentate in cea mai mare parte (90-95 %) prin colagen este de 2-5 %. Insa in tesutul fibros (aponevroze, cartilaje, tendoane, etc.) proportia proteinelor extracelulare se poate ridica la 20-25 % din azotul total. Daca prin fierbere prelungita, cea mai mare parte din colagen se hidrolizeaza in gelatina usor digerabila, elastina rezista la prelucrarea termica obisnuita si nefiind digerata, se elimina prin fecale.

In proteinele din carne si peste se gasesc toti aminoacizii esentiali. Comparativ cu cele din lapte, proteinele din tesutul muscular si din viscere contin cantitati mai mari de metionina si de lizina, dar sunt ceva mai sarace in leucina, izoleucina si in valina.

Desi in ierarhia valorii biologice, proteinele din carne si din peste se situeaza dupa acelea din lapte, totusi aceste produse au o importanta preponderenta ca surse de material azotat, deosebit de eficace pentru procesele de proteinogeneza care au loc in timpul cresterii si in cursul ciclului reproductiv.

Prin bogatia lor in lizina (aminoacid cu rol capital in procesele anabolice, proteinele din carne si peste exercita cel mai puternic efect de suplimentare si de ridicare a valorii nutritive a proteinelor din produsele cerealiere, care sunt sarace in acest aminoacid. Un regim cu 9 % proteine provenite exclusiv din cereale (grau, secara, orz, ovaz) este incapabil sa promoveze cresterea sobolanilor tineri, insa daca aceeasi proportie de material azotat (9 %) este format din 2/3 de proteine din cereale si 1/3 proteine din carne, cresterea devine satisfacatoare.

Carnea si mai ales viscerele reprezinta cea mai buna sursa de fier. Pe langa faptul ca sunt bogate in acest element (3-5 mg % in musculatura si 10-14 mg % in ficat si in rinichi), carnea si preparatele de carne, provocand secretia unui suc gastric hiperacid, favorizeaza utilizarea sa digestiva si prin continutul lor in alte trofine cu rol eritropoetic, realizeaza conditiile metabolice necesare incorporarii sale in hemoglobina.

Pestele este cel mai bogat aliment in iod (100-500 g %) si ocupa locul al doilea dupa ceai in fluor.

Atat carnea, cat si pestele contin cantitati mari de fosfor (200-350 mg %) care este foarte bine folosit de om.

Carnea si pestele sunt bogate in vitamine din grupul B (niacina, riboflavina, piridoxina, tiamina, acid pantotenic, acid folic).

In contrast cu uniformitatea compozitiei in aminoacizi a carnii diferitelor specii, continutul in vitamine variaza mult, atat de la o specie la alta, cat mai ales in functie de natura carnii, cea mai grasa fiind mai saraca in vitamine decat cea slaba. Spre deosebire de celelalte specii, carnea de porc este exceptional de bogata in tiamina (0, 5-1, 4 mg %), iar pestele in general este sarac in aceasta vitamina deoarece, in cazul multor specii (crap, hering, scrumbie etc.) se gaseste o enzima, tiaminaza, care descompune vitamina B₁ in substante inactive.

Pestele gras constituie o buna sursa de axeroftal (1000-2000 U.I. %) si de colecalciferol (1500-4000 U.I. %), insa continutul pestelui slab in aceste vitamine nu depaseste pe cel din musculatura animalelor de abator.

Preparatele din carne sau peste reprezinta surse de vitamine tot atat de bune ca si alimentele naturale din care provin, intrucat pierderile de aceste trofine prin sarare, afumare celelalte metode folosite pentru fabricarea lor sunt putin importante (5-10%) si in general ele sunt compensate procentual prin scaderea proportiei de apa.

In functie de continutul lor in grasimi, carnea si pestele contribuie la acoperirea trebuintelor energetice ale organismului.

Carnea slaba de peste si carnea slaba de la animalele de macelarie furnizeaza numai 90-130 calorii la 100 g; cele foarte grase in cantitati egale aduc de 3-4 ori mai mult (360-420 de calorii).

Continutul in acid oleic este de circa 2-3 % in grasimea de bovine si ovine, 15-16 % in grasimea de porc si 22-25 % in grasimea de pasare.

Avantaje in alimentatia cu carne

Pri

Bogata si in acizi grasi nesaturati (linoleic si linolenic) cu rol trofic. Vitaminele B 1,  B 2, PP, F, provitamina D se regasesc in compozitia fructelor de catina. La fel si mineralele calciu fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, fier.

 Fructele se pot recolta din august pana la primul inghet si se folosesc pentru prepararea ceaiurilor, siropurilor, marmeladelor, gemurilor, dulceturilor.

 Catina aduce un aport important de vitamine, antiinflamator gastric, antiinflamator pulmonar eficient. Are efecte antioxidante si antitumorale.

Poate fi administrata inclusiv copiilor cu apetit scazut. Eficienta in astenie fizica si psihica. Datorita efectului anticoagulant si antiaterosclerotic este indicata in afectiuni cardiovasculare, in special hipertensiune arteriala, ateroscleroza, sindrom Raynaud, arteriopatie obliteranta.

 Folosit extern uleiul de catina are efect de regenerare  a tesuturilor datorita vitaminelor A si  E. Eficient in cazul arsurilor, dermatozelor, degeraturilor. Extractele de catina sunt adesea  folosite in industria cosmetica.

Si afectiunile oculare pot fi tratate cu preparate farmaceutice pe baza de extract de catina. Alte afectiuni tratate cu ulei de catina sunt cele ginecologice - eroziunile cervicale.