Cum trebuie hraniti copiii - alimentatia unui copil mic

Alimentatia unui copil mic, mai ales cand este inca sugar, este principala preocupare a mamei. In timpul primelor luni de viata, modul in care copilul isi va accepta hrana ii va conditiona acestuia starea de sanatate, adica sansele de supravietuire.

Daca in cursul acestei perioade intervine o problema: lipsa poftei de mancare, voma, diaree, alergie etc., specialistul consultat, analizand situatia, va pune neindoios aceste manifestari pe seama alimentatiei copilului si o va schimba in consecinta.

Medicii stiu perfect ca, la un copil mic, problemele de sanatate au aproape intotdeauna cauze alimentare. Schimband alimentatia, ajutand-o, ei au mai multe sanse de a gasi o solutie eficace, decat prescriind un medicament.

In schimb, cand copilul este mai mare si, mai ales, de indata ce incepe sa fie hranit "normal" (adica intr-un mod mai mult sau mai putin asemanator adultului, mananca de toate), nu le mai vine in minte nici parintilor si nici medicilor sa-i schimbe modul de alimentatie, daca se imbolnaveste.

Este un fapt regretabil, deoarece majoritatea problemelor de sanatate ar putea fi rezolvate astfel.

Aparitia bolii la un copil, ca si la oricare alt individ, este mai intai un semn de slabiciune fizica.

Organismul uman este dotat, in mod normal, cu un sistem natural de aparare impotriva tuturor agresiunilor microbiene din mediul inconjurator. Despre un copil mic, care duce orice obiect la gura, se spune ca "este imunizat impotriva microbilor". Prin aceasta se subintelege ca dispune de un sistem de aparare care il inarmeaza impotriva atacurilor microbiene.

Dar nu numai bebelusii au privilegiul unei aparari imunitare; si copilul care a crescut (ca si adultul) isi pastreaza aceasta capacitate, iar organismul sau o pune in aplicare in fiecare moment, pentru a-i asigura supravietuirea in mediul microbian care il inconjoara.

Totusi, cand organismul este slabit, mijloacele naturale de aparare devin mai putin eficiente, deci mai vulnerabile.

Bolile, cu exceptia celor de origine virala, trebuie puse pe seama unei slabiciuni trecatoarea organismului.

Or, slabiciunea organismului are drept cauza, in majoritatea cazurilor, o problema alimentara.

De aceea, modul de hrana al copiilor trebuie sa ramana in permanenta preocuparea parintilor.

Din pacate, copilul din tarile noastre industrializate, daca este bine hranit cantitativ, este din ce in ce mai prost hranit din punct de vedere calitativ.

Pe de alta parte, anumite combinatii alimentare sunt prost tolerate de catre copii si, in anumite cazuri, ar trebui mai bine sa fie evitate.

O ALIMENTATIE DE O CALITATE DEPLORABILA

Evocand modul in care sunt hraniti copiii din zilele noastre, nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc la cel in care sunt hranite animalele domestice.

Cu cativa ani in urma, "faceai supa pentru caine" sau "mancarea pentru pisica". Azi, deschizi o cutie. Este cu mult mai practic!

Caci vrem sa avem animale, cu conditia sa nu trebuiasca sa ne ocupam de ele.

Iata inca o ilustrare a caracteristicii fundamentale a epocii noastre. Dorim toate avantajele fara a avea si inconvenientele. Cu alte cuvinte, si dupa expresia de acum celebra, "vrem si untul si banii pentru unt".

Toate femeile aspira sa aiba copii, nimic mai natural! Dar in epoca noastra vrem sa avem copii, cu conditia sa nu trebuiasca sa ne ocupam prea mult de ei.

Pentru a raspunde acestei tendinte, a trebuit sa organizam un fel de crescatorii industriale destinate minunatilor nostri copilasi: crese, camine, gradinite. Si, ca si in cazul animalelor, s-au gasit solutii industriale practice, pentru ca zgamboii sa fie hraniti cu usurinta. Este de ajuns sa deschizi o cutie sau "un borcanel".

Fiti linistiti, nu sunt atat de invechit incat sa refuz orice conserva, fiindca unele sunt foarte bune, dar eu ma revolt impotriva generalizarii lor.

Iata deci principiile de alimentatie a copiilor, pe care vi le recomand, cu scopul principal de a le asigura acestora o buna stare de sanatate, consecinta naturala a unei hrane sanatoase.

ALIMENTE SUB STRICTA SUPRAVEGHERE

Painea

Ca si adultul, nici copilul nu ar trebui sa manance paine "alba", paine obisnuita, fabricata cu faina cernuta. V-am precizat, de altfel, ca sarurile minerale, si mai ales magneziul, dispar m timpul rafinarii.

Referat: Floarea la angiosperme Eseu: Ribozomii (granulele lui Palade) - importanta ribozomilor

Vitamina B este si ea, distrusa prin acest procedeu. Or, se stie ca aceasta vitamina este indispensabila pentru metabolismul glucidelor. O carenta de vitamina B implica deci un risc de tulburari digestive si de oboseala.

Fainoasele

Cand copilul are o corpolenta normala, ceea ce inseamna ca are o buna toleranta la glucide, nu exista nici un motiv ca sa-l privati total de fainoase. Dar nici nu trebuie ca acestea -asa cum se intampla adesea - sa devina baza alimentatiei.

Recurgerea sistematica la glucidele rele si, in special, la cartofi, orez si paste fainoase, este, in majoritatea cazurilor, consecinta unei lipse de imaginatie. In realitate, felurile pot fi foarte variate, fara o cheltuiala in plus. Recititi tabelul din anexa nr. si veti vedea ca exista o cantitate impresionanta de legume, la care nu va ganditi niciodata.

Este absolut necesar sa-i invatati pe copii sa manance altceva decat glucide rele. Caci, daca ei le tolereaza, dupa toate aparentele, la varsta pe care o au, s-ar putea ca problema sa nu se mai puna in aceiasi termeni cand isi vor termina cresterea. De aceea, trebuie sa-i faceti sa aprecieze de foarte timpuriu si altceva, mai ales legumele de care am vorbit deja.

In privinta pastelor, ar fi de dorit sa fie fabricate cu faina nerafinata, dar se gasesc greu in comert. Va trebui sa nu le dati copiilor prea frecvent, deoarece, ca si painea, risca sa le provoace un deficit de vitamina B.

Cat despre orez, cel mai bine ar fi sa le dati orez nedecorticat, pregatit dupa reteta din anexa. Orezul natural, cu rosii, constituie, dupa cum stiti, un fel de sine statator.

Cand le veti da copiilor fainoase, faceti in asa fel, incat sa evitati, pe cat posibil, sa le manance in acelasi timp cu carnea.

Aceasta regula va fi usor de aplicat la paste si orez, dar mai dificil in cazul cartofilor.

Trebuie sa stiti ca unele fainoase fac parte din categoria glucidelor bune. Este cazul fasolei uscate si a lintei. Deci nu ezitati sa le preparati cu regularitate.

Fructele

Organismul copiilor are resurse pe care adultul le-a pierdut de mult. Astfel, el metabolizeaza, fara prea multe probleme vizibile, amestecurile alimentare care includ fructe.

De aceea, la copii, se poate mentine, eventual, consumul unui fruct dupa masa.

Dar de indata ce se va constata o anumita fragilitate pe plan digestiv (balonare, dureri de burta, gaze), va fi mai bine sa suprimati fructele in cursul mesei. Ca si adultul, copilul va consuma fructe pe stomacul gol sau la gustare, cu conditia sa nu manance decat atat.

Bauturile

Apa este si ramane singura bautura care convine copilului. Tot ce seamana, mai mult sau mai putin, cu sucul de fructe fabricat industrial, cu limonada sau cu cola trebuie sa fie suprimate, pentru ca este o adevarata otrava pentru copil.

In mod exceptional, la o aniversare sau o sarbatoare m familie, il puteti lasa pe copii sa bea cateva pahare din aceste bauturi, dar spuneti-va ca este la fel de rau ca si cand i-ati da sa bea alcool. Iar in ceea ce priveste bauturile cu cola, s-ar putea spune ca, pentru copil, este si mai rau decat daca ar bea alcool.

Siropurile diluate cu apa nu sunt nici ele recomandabile, pentru ca au o concentratie prea mare de zahar. Deci il obisnuiesc pe copil cu gustul dulce, creandu-io adevarata dependenta.

Nici laptele nu este recomandat in timpul mesei. Ati vazut, in capitolul despre digestie, ca este o mare greseala sa bei lapte la masa, pentru ca, ajuns in stomac, acesta se coaguleaza, formand cocoloase care imbraca, apoi, particulele de alimente, pe care le izoleaza astfel de sucurile gastrice. Laptele baut la masa va asigura niste tulburari digestive.

Copiii pot sa bea, totusi, lapte in cursul zilei, dar va trebui sa verificati daca o fac pe stomacul gol.

La micul dejun, problema se pune diferit, pentru ca laptele cald este mult mai digerabil, iar fenomenele prezentate mai sus nu se mai petrec in acelasi mod.

Zaharul si dulciurile

N-am sa merg pana acolo, incat sa recomand eliminarea totala a dulciurilor si, totusi, aceasta ar fi cea mai rezonabila masura. As insista, totusi, asupra unei mari rigori in consumul lor.

In afara de zaharul de la micul dejun, de cel adaugat la branza de vaci sau la iaurt ori de cel pe care il contin deserturile (prajiturile, inghetatele), ceea ce inseamna deja o cantitate mare, nu-i lasati pe copii sa manance zahar, sub orice forma s-ar prezenta el.

Trebuie deci interzise toate dulciurile, bomboanele, pastele de fructe ori "tabletele caramelizate acoperite cu ciocolata" (acestea din urma contin aproape 80% zahar).

Recititi, daca este necesar, capitolul consacrat acestui subiect (Capitolul IX) pentru a va convinge o data pentru totdeauna ca, daca zaharul este otrava, el este la fel, si mai ales, pentru copii.

Pe de alta parte, este important sa feriti copiii de a deveni dependenti de gustul dulce. Este necesar pentru sanatatea lor imediata si indispensabil pentru sanatatea lor viitoare.

Eu stiu, totusi, ca este greu sa-i fortezi pe copii sa se comporte, ca niste consumatori marginali, in timp ce traiesc intr-un mediu care-i solicita permanent. Dar acesta nu este un motiv pentru a abdica, declarand ca n-aveti ce sa le faceti.

Ceea ce puteti face, in orice caz, este sa stabiliti un control riguros, cel putin acasa, si sa-i paziti pe copii, de la cea mai frageda varsta, de obisnuinta cu gustul dulce, pentru a evita sa devina, cu timpul, sclavii acestuia.

De aceea, contrariu spuselor unor medici, nu este recomandat sa le dati sugarilor apa zaharata. Ii puteti obisnui foarte bine cu apa curata. Cand copiii dumneavoastra primesc cadouri sub forma Ide dulciuri (pachete de bomboane, caramele etc.), faceti in asa fel incat sa dispara cea mai mare parte, pe care o veti elimina de tot, ulterior.

Totodata, chiar si daca dulciurile sunt consumate in cantitate modesta, trebuie sa le interziceti cu desavarsire inaintea mesei. In acest caz, zaharul nu numai ca le taie copiilor foamea, dar contribuie si la perturbarea metabolizarii putinei hranei pe care ar putea-o, totusi, manca.

Trebuie sa va amintim inca o data ca zaharul consumat provoaca un deficit de vitamina B. Aceasta, asa cum am subliniat deja, este indispensabila pentru metabolismul glucidelor. O carenta de vitamina B obliga, prin urmare, organismul sa ia din rezervele sale, creand astfel un deficit, ale carui consecinte sunt oboseala, dificultatile de concentrare, de atentie, de memorie, adica o anumita forma de depresie. Este evident ca activitatea scolara va avea, din aceasta pricina, mult de suferit.