Greutatea ideala - cate kilograme trebuie sa am?

Cand ne cantarim, ce evaluam? Greutatea globala a unui corp alcatuit din oase, muschi, masa grasa, organe, viscere, nervi si apa. Masa grasa constituie 15% din greutatea barbatului si din greutatea femeii.

Obezitatea se defineste ca un exces de masa grasa si reprezinta un procent mai mare de 20% fata de valorile medii. Dar cum sa apreciem cantitatea exacta de masa grasa a unui individ? Masurarea, cu compasul, a grosimii pliului cutanat este o posibilitate, printre altele, dar ramane foarte imprecisa.

Suntem nevoiti sa asociem obezitatea si excesul de greutate, chiar daca pe cantar nu ni se da raportul dintre masa grasa si masa activa (muschi, organe etc.).

Pentru a ne putea apropia de notiunea de greutate ideale, este mai simplu sa folosim formula lui Lorentz (in care inaltimea este exprimata in cm, iar greutatea in kg), decat sa recurgem la tabelele de greutate, intocmite cu severitate de societatile de asigurari americane:

Dar acest calcul nu tine cont nici de varsta si nici de marimea osaturii.

In prezent, pe plan interntional se foloseste indicele Quetelet sau BMI (Body Mass Index), care defineste raportul dintre greutate si inaltimea la patrat.

Valoarea normala a indexului este de 20-25, la barbat, si la femeie. Pana la vorbim despre o suprasarcina ponderala, dincolo de este obezitate, iar daca indexul trece de ne aflam in prezenta unei obezitati grave, care trebuie sa faca obiectul unor serioase ingrijiri medicale.

Aceasta definitie are o importanta medicala si nu estetica, dar indexul are avantajul de a fi bine corelat cu valoarea masei grase.

Indexul se poate calcula foarte simplu, cu ajutorul urmatorului tabel:

Indexul se situeaza pe o linie care leaga greutatea si inaltimea

Repartitia topografica a grasimii ne permite sa apreciem pronosticul de obezitate, prin intermediul raportului:

Valoarea normala a acestuia este de 0,85-1 la barbat si de la femeie.

In obezitatea androida: grasimea se acumuleaza mai ales in partea superioara a corpului (fata, gat si abdomen, deasupra buricului). In acest caz, raportul este intotdeauna mai mare decat Complicatiile sunt precoce si frecvente: diabet, hipercolesterol, hipertensiune arteriala, risc cardio-vascular.

In obezitatea ginoida: masa grasa predomina in regiunea inmferioara a corpului (solduri, fese, coapse si partea de jos a abdomenului). Riscurile de boli sunt mai reduse, prejudiciul este mai mult estetic, cu atat mai mult cu cat, in acest caz, femeile pot fi afectate si de celulita.

Dincolo de cifrele medicilor, care incearca sa cuantifice in mod stiintific ceea ce tine mai mult de o impresie estetica sau de o stare "neplacuta", greutatea cea mai importanta - pe care o va preciza pacientul este cea dorita de acesta, cea cu care se simte bine la urma urmei, tocmai "greutatea de forma", care constituie scopul ce trebuie atins.

Uneori, aceasta greutate este mai mare decat in normele teoretice, dar de ce sa fim mai stricti decat insusi obezul? Daca cifra i se pare un obiectiv posibil de atins, inseamna ca este mai realista decat norma teoretica impusa de corpul medical, norma care - daca este prea rigida - poate fi un motiv de descurajare chiar din plecare.

Pe de alta parte, unele femei - ametite de imaginile prezentate de mass-media trebuie sa fie atente cand isi fixeaza ca obiectiv o greutate mitica si ireala, care nu este deloc justificata, si pe care organismul, protejat de niste sisteme de reglare intelepte, nu va accepta niciodata sa o atinga.

Greutatea ideala, daca exista, va trebui sa fie un subiect de analiza lucida, pe care o va face obezul cu el insusi, si, uneori, o negociere critica intre el si medic.

CONCLUZIE

Lectura cartii de fata - indraznesc sa cred v-a oferit raspunsul la intrebarile pe care vi le-ati pus. Sper, in orice caz, ca v-a placut.

Referat: Floarea la angiosperme Eseu: Ribozomii (granulele lui Palade) - importanta ribozomilor

In ceea ce ma priveste, mi-a facut multa placere s-o scriu, pentru ca mi-a permis sa-mi limpezesc si sa-mi ordonez in minte lucruri pe care le inmagazinasem claie peste gramada, timp de multi ani.

Aceasta lucrare de sinteza mi-a intarit ideea care se desprinsese treptat din cercetarile mele si care, astazi, a devenit o profunda convingere: "suntem ceea ce mancam".

Altfel spus, capitalul fizic pe care il avem sau ceea ce ramane din el, este rezultatul alimentatiei noastre din trecut. Sanatatea si durata vietii noastre sunt consecinta alimentatiei din trecut. Si pot afirma - dar dumneavoastra ati inteles deja acest lucru ca forma, tonusul, vitalitatea, eficienta, dinamismul depind in stransa masura de modul de alimentatie.

Daca veti reusi sa stiti cum sa va gestionati alimentatia va veti gestiona, de fapt, "propria viata".

Omul modern nu mai este din pacate o fiinta rationala, pentru ca si-a pierdut toata intelepciunea. In ziua de azi, este in stare sa mearga pe luna, dar nu mai stie sa se hraneasca.

Cea mai importanta activitate a zoologilor este legata de preocuparea pentru hrana animalelor, deoarece ei stiu ca tocmai la acest nivel se gaseste cheia supravietuirii speciilor.

De indata ce o maimuta nu mai este fecunda, de indata ce blana unui urs naparleste, de indata ce leul devine bland, iar elefantul isi pierde memoria, zoologul incepe prin a le verifica si a le modifica mancarea.

Cand omul de rand din secolul XX se scoala, intr-o dimineata, cu o eruptie pe fata, cu o migrena de-i vine sa se dea cu capul de pereti sau cu o respiratie mai urat mirositoare decat o gura de canal, este foarte probabil ca medicul care il va consulta nici macar nu-l va intreba cum se hraneste. Animalele si masinile au dreptul sa primeasca toata atentia, fiinta umana nici una.

Daca la benzinarie vi s-ar pune, din greseala, benzina ordinara in BMW, ati face scandal. Pentru ca stiti ceea ce i se potriveste masinii dumneavoastra.

Daca ii veti servi un antricot unei girafe, exista toate sansele sa fiti refuzat, chiar daca nu a mancat de opt zile. Pentru ca animalele stiu din instinct ceea ce le convine. Omul, acest mamifer superior, dotat cu inteligenta si limbaj articulat, este de fapt singura fiinta vie care poate fi hranita cu orice sau aproape cu orice, fara ca sa-si dea seama si fara sa-si manifeste retinerea ori dezaprobarea.

Obisnuintele alimentare care s-au statornicit in tarile industrializate de cateva decenii - ar fi trebuit sa fie de mult principala preocupare a guvernantilor lor.

Ma gaseam, cu catva timp in urma, la Disney-World, in Florida, si, in mijlocul acestei multimi reprezentative pentru populatia americana, am fost cuprins din nou de un profund sentiment de spaima, vazand cat este de mare numarul obezilor din Statele Unite. Circa 18% din locuitorii acestei tari sunt obezi sau pe cale de a deveni obezi, ceea ce inseamna un american din cinci.

Obezitatea din SUA a devenit in asemenea masura un fenomen social, incat este perfect integrata m viata de toate zilele, lucru ilustrat de faptul ca, la intrarea in "Disney-World", exista un numar de scaune rulante pentru invalizi, egal cu cel al carucioarelor de copii puse la dispozitia publicului.

Natiunea americana, care este cea mai puternica din lume, paradoxal, se afla de-a binelea intr-un proces de degenerescenta. Daca progresul trebuie platit cu un asemenea pret, atunci iti poti pune intrebari foarte serioase in privinta valorii lui.

Aceasta situatie, dupa cum o denunta unii rari experti, este rezultatul unei intoxicatii colective prin absorbtia de glucide rele si de grasimi in exces. Iar lucrul cel mai nelinistitor este ca cea mai mare proportie de obezi din SUA se gaseste in randul tinerilor.

Aceasta dovedeste cat se poate de bine ca fenomenul este legat de jalnicele obisnuinte alimentare adoptate dupa al doilea razboi mondial.

In Franta, slava Domnului, inca nu am ajuns acolo si cred ca, multumita resurselor noastre culturale si traditiilor noastre culinare, avem mijloacele de a rezista.

Totusi, chiar daca astazi acest fenomen este inca in faza embrionara in tara noastra, el tinde sa se dezvolte. Si pentru a ne convinge, este de ajuns sa notam numarul impresionant de localuri "fast-food" care s-au instalat, in ultimii ani, in marile noastre orase. Totodata, cand privesti statisticile consumului national de bauturi dulci si, mai ales, curba lor ascendenta, ai toate motivele sa crezi ca procesul de intoxicatie colectiva, din pacate, a inceput de-a binelea.

Cedand la indemnurile publicitatii si, mai ales, ale superficialitatii, ne incurajam, fara sa vrem, copiii sa adopte obisnuinte alimentare pe care nu le-am accepta pentru noi insine. Peste cativa ani, poate ca va fi prea tarziu ca sa mai putem actiona.

Unii or fi stiind sa va explice, cu sumedenie de detalii, cum sa pastrezi motorul masinii pana la 200.000 km. Dar pana la ce varsta vor sti sa lungeasca viata copiilor lor? Drama este ca nici macar nu le sta mintea la asta.

Organismul uman este o ,,masina" extraordinara, capabila sa suporte atatea excese, incat omul nu stie niciodata in ce moment a depasit linia rosie.

Femeile sunt mai rezistente decat barbatii, pentru ca sunt inzestrate cu o sensibilitate mai mare. Si nu vorbesc aici despre sensibilitatea fizica. Ele pot, prin urmare, sa adopte mai usor o conduita rezonabila si, astfel, sa-si menajeze organismul pe toata durata vietii.

<?>Barbatul pe durata vietii sale, nu-si cunoaste propriile limite.

De aceea, are tendinta sa intinda coarda la maximum, atat cat rezista aceasta. El suporta, cu rezistenta unei stanci, toate excesele de care se face vinovat. Si, apoi, intr-o buna zi, se prabuseste intocmai ca un colos cu picioarele de lut.

Toate greselile alimentare pe care le-ati facut incepand din copilarie, au fost inregistrate de organism, care, de fiecare data, a pus in miscare o procedura exceptionala, pentru a le trata.

Deseori, ati vazut aparand efectele secundare ale "tratamentului", sub forma unor simptome diverse dureri de cap, tulburari gastrice, tulburari intestinale etc.).

Acesta este un semn de saturatie, din partea organismului, dar si de slabiciune, care se traduce printr-o sensibilitate crescuta.

Tulburarile, deci simptomele, sunt diferite de la un individ la altul. Dar cauza este mereu aceeasi, adica proasta gestiune a alimentatiei.

Fiti bucurosi, pentru ca, in nefericirea voastra, aveti totusi, o sansa. Prin aceasta inteleg ca, incercand sa rezolvati, poate, problema greutatii in exces, ati gasit si solutia tuturor celorlalte afectiuni de care ati putea suferi.

Este exact ceea ce mi s-a intamplat mie acum cativa ani.

Cand eram student, eram inscris la un Institut al carui program de invatamant ma indruma, prin natura iui, catre inalta administratie, adica spre politica; ceea ce nu s-a intamplat, in cazul meu.

In prima zi de curs, directorul ne-a adunat ca sa ne comunice urmatorul mesaj:

"Ca director al acestui institut, nu am - in ceea ce priveste toata perioada dumneavoastra de studii decat o ambitie: sa va invat sa cititi, sa scrieti si sa vorbiti."

Scriind aceasta carte, eu nu am avut, in ceea ce ma priveste, alta ambitie decat sa va invat sa mancati.