Lucrul cu formule in Excel

Marea facilitate de care dispune insa programul o reprezinta introducerea si folosirea formulelor si functiilor in diverse calcule de diverse complexitati. Pentru inceput sa dam un exemplu. Sa presupunem ca intr-o coloana avem urmatoarele trei valori:

Celula activa de dedesubt este cea in care vom introduce formula de calcul si unde vom obtine raspunsul. De exemplu poate fi vorba de 321 de bonuri de masa repartizate la 33 de angajati dupa care au ramas 55. Se pune problema sa calculam numarul total de bonuri. Pentru aceasta se introduce in ultima celula semnul „=” dupa care vom selecta prima celula

	Selectarea primei celule apare specificata in primul membru al ecuatiei. Conform intentiei de calcul trebuie sa inmultim acest prim termen cu cel de al doilea si apoi sa adaugam 55. Aceste operatii le adaugam pe rand ca la primul pas iar operatiile sunt usor identificate pe tastatura.

deoarece numerele alese sunt „la rand” dar se poate urma aceeasi strategie si pentru domenii „discontinue”. Alteori se poate prefera inserarii semnului = iar formula de adunare este scrisa manual, sa spunem = SUM (A20:A34) deci trebuie sa urmarim atent respectivele celule pe care le-am indicat in formula.

t In formula de mai inainte am folosit ca operator semnul „+” dar se pot folosi multe alte semne. Pe langa cele uzuale adaugam si unele inedite:

Procentaj, ^ Exponentiala, >, < Mai mare sau mai mic, >=, <= Mai mare/mai mic sau egal, <> Nu este egal cu, &-simbol care ajuta la alaturarea textului din doua locatii invecinate. De asemenea trebuie amintit ca in toate aceste calcule trebuie folosite si parantezele pentru a avea siguranta unor rezultate corecte.

t Toate formulele folosite in calcule prin generalizare devin functii! Cu alte cuvinte exista in program o serie de functii standard care pot fi apelate. Pentru aceasta se actioneaza butonul sau se folosesc comenzile Insert→Function dupa care va apare o caseta de dialog:

Pentru inceput se selecteaza celula in care intra functia. Cautarea unei functii se poate face in mai multe moduri. Daca nu stim pe care o dorim putem sa ii facem o mica descriere si apoi programul o poate cauta. De asemenea putem alege categoria in care se include respectiva functie. Putem alege si direct functia respectiva din tabelul din josul ferestrei. Dupa ce functie este aleasa va apare si o scurta descriere a acesteia.

Categoriile de functii sunt foarte diverse: functii financiare, temporale, matematice si trigonometrice, statistice, functii logice etc. Vom exemplifica aici cateva dintre ele*:

1. Functii logice

AND (log1, log2,) „si” –returneaza TRUE daca toate argumentele sunt adevarate si FALSE in caz contrar

FALSE () „fals”-returneaza valoarea logica FALSE

Analiza: Solutii software pentru arhivarea datelor - oferta actuala pe piata de software Eseu: Comenzi SET - introducerea datelor de la tastatura

IF „daca” (log-test,val_if_true, val_if_false): alege varianta care indeplineste o conditie

NOT (log) „negatie”: returneaza true daca valoarea este FALSE si reciproc

OR (log1, log2,) „sau”: returneaza TRUE daca macar un argument este astfel

TRUE () „adevarat”: returneaza valarea de adevar

2. Functii matematice sau statistice (cele cu bold sunt mai des folosite):

ABS(nr): calculeaza valoarea absoluta a unui numar; functia modul

AVERAGE () calculeaza media artimetica

EXP(): calculeaza valoarea exponentiala a unui nr.; functia exponentiala=e^x

FACT(nr): calculeaza factorialul unui nr.; P(n)=n!=1*2*3*.*n

INT (nr): calculeaza parte intreaga a unui nr; Int (n)= [n]

LN(nr): calculeaza logaritmul natural din acel numar; lna=b [ baza „e”]

LOG (nr): calculeaza logaritmul intr-o baza la alegere

LOG10 (nr): calculeaza logaritmul in baza 10; lga=b

MIN/MAX: afla cel mai mic/ mai mare numar din diverse celule

MOD (nr, divizor): calculeaza restul impartirii

PI(): genereaza valoarea lui π

POWER (nr, putere): ridica un numar la o anumita putere

PRODUCT (nr1, nr2) calculeaza produsul numerelor

RAND () genereaza aleator 0 sau 1

ROUND (nr, nr_cifre) rotunjeste un nr. zecimal la un numar specificat de cifre

SIGN (nr) returneaza semnul unui nr.

SQRT(nr) calculeaza radacina patrata a unui numar

SUM () aduna numerele din doua sau mai multe celule; idem pentru butonul

SUMIF(range; criteria; sum_range) face suma respectand anumire criterii

TRUNC(nr): trunchiaza partea zecimala a numerelor.

2. Functii financiar-bancare:

FV (rate, nper, pmt, pv, type) calculul ratelor la o dobanda anume.

IPMT (rate, per, nper, pv, fv, type) calculeaza dobanzile

NPER (rate, pmt, pv, fv, type) calculeaza numarul de perioade necesare obtinerii unei sume daca avem o anumita rata si dobanda.

PMT (rate, nper, pv, fv, type) genereaza sumele planificate a fi platite periodic in functie de un avans initial si o rata a dobanzii

SLN (cost, salvage, life) calculeaza uzura unui activ.

Acestea sunt doar o parte din functiile atasate programului. Vom indica de exemplu functia putere POWER:

Sa presupunem ca avem doua celule cu doar doua numere, celula activa este cea ingrosata si este locul unde va apare viitorul rezultat, apoi cu dublu clic pe pictograma putem alege functia POWER→OK. Va apare fereastra Function Arguments unde trebuie sa introducem numele celulei cu numarului 7 (pe linia Number) si aceeasi operatie cu numarul 5 (pe linia Power):

Rezultatul semnifica formula 16807=7⁵=7*7*7*7*7!
t Foarte utile sunt aplicatiile care sunt de fapt combinatii de functii: argumentele devin functii. Sa presupunem de exemplu ca dorim sa calculam valoarea absoluta (de fapt modulul) unui numar care este rezultatul unor adunari succesive ale unor numere dispuse pe urmatoarea coloana:

Pentru aceasta vom apela in primul rand functia ABS si vom ajunge la urmatoarea fereastra de dialog in care in loc de numere am trecut de fapt noua functie SUM. Intre paranteze sunt specificate pozitiile numerelor care vor fi adunate. Practic s-a ajuns la formula:

ABS (SUM (G22: G25)).

Rezultatul obtinut este reflectarea unor operatii simple:

371= | -535-434+256+342 |

Aceste operatii reclama practic compunerea a doua functii!