Violarea secretului corespondentei

Violarea secretului corespondentei

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire este incriminata in art. 195 C.pen., deschiderea unei cores­pondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta fara drept. De asemenea, este incriminata sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespon­dente, precum si divulgarea continutului unei corespondente, chiar atunci cand a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din greseala, ori divulgarea con­tinutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar in cazul in care faptuitorul a luat cunostinta de acesta din greseala sau din intamplare.

Fapta este mai grava atunci cand faptele anterioare sunt comise de catre un functionar care are obligatia legala de a respecta secretul profesional si confidentialitatea informatiilor la care are acces[1].

Exprimarea dreptului la inviolabilitatea corespondentei este o valoare sociala care a capatat si o consacrare constitutionala. Intr‑adevar, potrivit art. 28 din Constitutia Romaniei, secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbi­rilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Inviola­bilitatea corespondentei, a comunicarilor si convorbirilor de orice fel nu are caracter absolut; ea poate fi, in anumite cazuri si conditii, restransa. Aceasta posibilitate este preva­zuta tot in Constitutie [art. 53 alin. (1)], unde se prevede ca exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; preve­nirea con­secintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.[2]

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special se refera la calitatile speciale re­feritoare la libertatea persoanei de a comunica prin intermediul corespondentei cu alte persoane. Legea ocroteste secretul oricarei comunicari prin corespondenta, indi­ferent de importanta acesteia. Nu are relevanta nici daca corespondenta cuprinde sau nu date care nu ar trebui cunoscute de alte persoane, fiind suficient sa aiba ca­racter nepublic, adica sa fie destinata numai adresantului. In aceasta privinta, scri­soarea care cuprinde cea mai tainica destainuire, ca si aceea care cuprinde o banala urare, reprezinta tot o corespondenta nepublica[3].

b) Infractiunea de violare a secretului corespondentei, desi se refera la un drept personal, are ca obiect material chiar corespondenta violata prin actul de deschidere, sustragere, distrugere, retinere a corespondentei. De asemenea, constituie obiect material linia de comunicatie in cadrul careia s‑a interpus persoana care realizeaza interceptarea convorbirii sau comunicarii.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale ale raspunderii penale. Daca fapta va fi comisa, de ­exemplu, de catre un functionar, vom fi in prezenta unui concurs ideal de infrac­tiuni intre violarea secretului corespondentei si abuzul in serviciu contra intereselor per­soanelor (art. 246 C.pen.).

Infractiunea de violare a secretului corespondentei poate fi comisa in oricare din formele participatiei penale.

b) Subiect pasiv poate fi orice persoana. De fapt, subiectul pasiv este alcatuit din persoanele intre care s‑a purtat corespondenta, expeditorul si destinatarul cores­pon­dentei sau cele care au participat la convorbirea efectuata prin telefon, telegraf sau alte mijloace de transmitere la distanta.

Nu exista cerinte speciale privind timpul si locul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea se poate realiza, sub aspectul elementului material al laturii obiective, prin una din actiunile incriminate de art. 195 C.pen. In primul rand, infractiunea se poate comite prin deschiderea fara drept a unei cores­pondente adresate altuia. Nu are relevanta daca inculpatul a luat sau nu efectiv cunos­tinta de continutul corespondentei, nici modul in care este scrisa corespondenta (cu mana, cu masina, tiparita), intr‑un alfabet cunoscut sau secret (cifrat), ori modul cum este remisa (direct destinatarului, prin posta, curier), daca a fost timbrata com­plet sau este netimbrata, daca destinatarul a fost gresit sau nu. Evident, infractiunea nu poate fi comisa cand expeditorul inmaneaza personal corespondenta destinata­rului, care ia cunostinta imediat de continutul ei, ci numai cand, inainte de a ajunge la destinatar ori inainte ca acesta sa ia cunostinta de ea, corespondenta trece prin mainile altor persoane . Savarseste aceasta infractiune de pilda, seful de vagon CFR care, in scopul sustragerii a diferite sume de bani, deschide corespondenta pe care o transporta. Nu comite infractiunea prevazuta in art. 195 acela care deschide cores­pondenta in temeiul unui drept conferit de lege (de pilda, parintii pentru copii, tuto­rele pentru copil, organele judiciare conform art. 98 C.proc.pen., organele peniten­ciare etc.). Cerinta esentiala care trebuie indeplinita este aceea ca intotdeauna cores­pondenta trebuie adresata altcuiva.

Infractiunea se poate realiza, in al doilea rand, prin interceptarea, adica prin surprinderea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta. A intercepta o convorbire sau comunicare inseamna a surprinde, a asculta o convorbire intre doua persoane sau o comunicare pe care o persoana o face altcuiva. Nu are relevanta daca subiectul activ a inter­ceptat total sau partial convorbirea si continutul acesteia.

Pentru existenta infractiunii interceptarea trebuie sa fie efectuata fara drept.

Ascultarea din greseala a unei convorbiri nu va constitui infractiune.

De asemenea, violarea secretului corespondentei se poate realiza prin sustra­gerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente. Prin sustragere se intelege lua­rea corespondentei din detentia unei persoane fizice sau juridice. Daca cores­pondenta sustrasa continea bani sau alte valori, pe care autorul si le‑a insusit, va exista un concurs de infractiuni intre infractiunea de violare a secretului cores­pondentei si cea de furt. Prin distrugerea corespondentei se intelege suprimarea, desfiintarea acesteia in materialitatea sa. Prin retinere se intelege pastrarea cores­pondentei, inainte de a fi predata destinatarului, pe o durata suficienta pentru ca ea sa apara nejustificata.

In ultima modalitate, infractiunea se poate realiza si prin divulgarea continutului unei corespondente sau a convorbirii ori a comunicarii, chiar daca corespondenta a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din greseala sau daca faptuitorul a luat cunos­tinta de continutul convorbirii sau al comunicarii, din greseala sau din in­tam­plare[6]. Divulgarea continutului unei corespondente ori continutului unei convorbiri sau al unei comunicari reprezinta aducerea la cunostinta altora. Nu are relevanta daca divulgarea se face catre una sau mai multe persoane, indirect sau mai tarziu fata de aflarea continutului corespondentei sau convorbirii .

b) In toate modalitatile de comitere a faptei, actiunea faptuitorului are ca urmare o stare de incalcare a libertatii de comunicare a persoanei cu alti oameni, prin mijloace de transmitere la distanta, fara nicio interventie externa. In savarsirea oricareia din actiunile incriminate se prevede implicit urmarea imediata a infractiunii.

c) Din natura actiunilor descrise in norma de incriminare rezulta si legatura de cau­zalitate[8].

B. Latura subiectiva. Infractiunea de violare a secretului corespondentei se comite cu intentie directa sau indirecta. Deschiderea din greseala a unei corespondente sau interceptarea din culpa a unei convorbiri, comunicari sau distrugerea, retinerea unei corespondente ori divulgarea din culpa nu constituie infractiune. Motivul si scopul actiunii nu au nici o relevanta pentru existenta infractiunii.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea de violare a secretului corespondentei se consuma in mo­mentul cand, ca urmare a actiunii faptuitorului, s‑a produs urmarea imediata ceruta de insasi natura actiunii. Tentativa infractiunii, desi posibila, nu este pedepsita.

B. Modalitati. Violarea secretului corespondentei este incriminata intr‑o varietate de modalitati normative (care constau in deschiderea, fara drept, a unei corespon­dente adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf, sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, in sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente, precum si in divulgarea continutului unei corespon­dente, chiar atunci cand a fost trimisa deschisa sau a fost deschisa din greseala, ori divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar in cazul in ca­re faptuitorul a luat cunostinta de aceasta din greseala sau din intamplare). In raport cu fiecare din aceste modalitati normative pot exista variate modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Violarea secretului corespondentei se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.

Actiunea penala este pusa in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.