Transmiterea drepturilor asupra marcii prin contractul de cesiune a marcii

Transmiterea drepturilor asupra marcii prin contractul de cesiune a marcii

Prin contractul de cesiune a marcii intelegem actul juridic prin care titularul unei marci, in calitate de cedent, transmite unei persoane, numita cesionar, in tot sau in parte, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul exclusiv de exploatare a marcii.

Dupa cum observam transmiterea dreptului subiectiv de proprietate industriala asupra marcii este de esenta contractului de cesiune¹.

Cesiunea dreptului subiectiv de proprietate industriala asupra marcii poate imbraca forme diferite astfel:

a)Dupa intinderea dreptului transmis cesiunea poate fi totala, cand dreptul este transmis in intregime sau partiala daca dreptul este transmis numai in parte.

In acest sens, a se vedea R.-R. Popescu, R Dinca, "Transmiterea, incetarea si apararea drepturilor asupra marcilor. Note de prelegere pentru cursul de  Dreptul proprietatii intelectuale predat la Facultatea de Drept auNiversitatii din Bucuresti. Cesiunea partiala reprezinta acel contract limitat fie din punct de vedere geografic, fie din punct de vedere profesional, fie conventia poate avea in vedere doar o cota-parte din dreptul de proprietate asupra marcii.

b) Dupa scopul urmarit de parti la incheierea contractului, cesiunea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Cesiunea cu titlu gratuit are natura juridica a unui contract de donatie, astfel incat pentru incheierea valabila a acestuia este necesara respectarea formei prevazute de art 813 Cod Civil.

In cazul contractului de cesiune cu titlu oneros, contractul va fi supus regulilor generale inscrise in Codul Civil pentru contractul de vanzare cumparare sau de schimb, in functie de natura contraprestatiei, o suma de bani sau un alt bun.

c)Dupa raportul cu transmiterea unui alt bun, cesiunea poate fi principala sau accesorie.

Cesiunea de marca este principala atunci cand este independenta de transmiterea altui bun.

Articolul 40 alin.3 al legii 84/1998 include in partea finala posibilitatea de transmitere a unor elemente de activ ale patrimoniului, adica atat transmiterea unor bunuri privite ut singuli, cat si transmiterea unui fond de comert. In asemenea situatie opinia majoritara e in sensul ca in lipsa unei stipulatii exprese contrare, marca va fi considerata un element intrinsec al fondului de comert transmis, astfel incat transiterea fondului de comert va atrage si transmiterea dreptului asupra marcii. In aceste situatii cesiunea de marca este accesorie.

Vointa contrara a partilor poate fi expresa, atunci cand partile au enumerat limitativ elementele fondului de comert transmise si nu au inclus in enumerare si dreptul la marca.

Contractul de cesiune a marcii este un contract solemn, in acest sens art.40 alin. 1 teza finala prevede obligativitatea incheierii in forma scrisa. Legea impune ad validitatem conditia incheierii in forma scrisa si semnarea de catre partile contractante. In situatia in care contractul este incheiat prin mandatar, procura acestuia trebuie sa imbrace forma scrisa.

Nerespecatrea oricarei forme prescrise de lege atrage sanctiunea nulitatii absolute. Regula are in vedere situatiile in care marca este transmisa independent de fondul de comert. In situatia in care transmiterea marcii opereaza in cadrul transmiterii fondului de comert, forma aplicabila este aceea prevazuta de lege pentru categoriile de transmisiuni respective.

Pentru asigurarea opozabilitatii contractului de cesiune este necesara inscrierea in Registrul National al Marcilor si publicarea in Buletinul Oficial al Proprietatii Industriale. Astfel de la data inscrierii in Registrul National al Marcilor cesiunea este opozabila si tertilor. Regula este aplicabila si in cazul in care marca este instrainata in cadrul transmiterii fondului de comert.

Contractul de cesiune a marcii are ca principal efect transmiterea dreptului exclusiv asupra marcii , transfer ce se realizeaza exclusiv prin incheierea valabila a actului.Contractul va genera pentru cesionar obligatia de plata a pretului si obligatia de plata a cheltuielilor necesitate de incheierea contractului de cesiune.