Subiectele dreptului comercial -comerciantii

SUBIECTELE DREPTULUI COMERCIAL -COMERCIANTII

1. Notiunea de comerciant:

Potrivit Codului Comercial Roman, subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii, cat si necomerciantii. Reglementarea sa se aplica oricarei persoane care savarseste fapte de comert obiective (art. 3 C.com), indiferent daca persoana care le savarseste are sau nu calitatea de comerciant. Daca savarsirea faptelor de comert are un caracter profesional, persoana in cauza devine comerciant (art. 7 C.com). Odata dobandita calitatea de comerciant, toate actele si faptele juridice ale acestei persoane sunt prezumate a fi comerciale (art. 4. C.com).Daca insa, savarsirea faptelor de comert obiective de catre o persoana are caracter accidental, desi raportul juridic care s-a nascut este supus reglementarii comerciale, totusi, persoana care le-a savarsit, pastreaza calitatea de necomerciant (art.9 C.com).

In concluzie, ca expresie a conceptiei sale obiective, codul comercial prevede ca "sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale." (art. 7 C.com) Precizarea notiunii de comerciant prezinta un mare interes practic. Calitatea de comerciant implica un statut juridic diferit de cel al necomerciantilor, cu consecinte deosebite asupra raporturilor juridice la care participa:

a.  legea instituie anumite obligatii pentru comercianti, considerate obligatii comerciale astfel, inainte de inceperea comertului, comerciantul este obligat sa ceara inmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sa ceara inscrierea in registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege; orice comerciant are obligatia sa tina anumite registre de contabilitate (art. 22 C. com) si de asemenea sa desfasoare activitate comerciala in conditiile unei concurente loiale;

b.  legea instituie o prezumtie de comercialitate; toate actele si operatiunile savarsite de comerciant sunt prezumate a fi fapte de comert si deci supuse legilor comerciale (art.4 C.com);

c.  actele comerciale incheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale, derogatorii de la regimul actelor juridice civile;

d.  in cazul incetarii platilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fi declarat in faliment; procedura falimentului este aplicabila numai comerciantilor ea nu se aplica necomerciantilor, chiar daca s-au obligat prin acte comerciale;

e. comerciantii pot participa la constituirea unor camere de comert si industrie, ca organizatii autonome, destinate sa promoveze si sa apere interesele lor;

f.  comerciantii sunt supusi impozitului pe profitul realizat prin activitatea comerciala;

Fiecare dintre aceste categorii de comercianti se supune unor reguli specifice privind dobandirea, dovada si incetarea calitatii de comerciant.

2. Calitatea de comerciant: dobandirea calitatii de comerciant

In temeiul Codului comercial, calitatea de comerciant se dobandeste in mod diferit, dupa cum este vorba de o persoana fizica sau de o persoana juridica.

Pentru a dobandi legal calitatea de comerciant, persoana fizica trebuie sa se inmatriculeze in registrul comertului- cf. art. 1 din Legea 26/1990 prevede: "comerciantii au obligatia ca, inainte de inceperea comertului, sa ceara inmatricularea in registrul comertului". Aceasta nerespectare se sanctioneaza cu amenda civila. Pentru inmatriculare persoana fizica trebuie sa prezinte pe langa cererea de inmatriculare, actul de identitate, autorizatia executarii comertului eliberata de organul competent, declaratia privind averea si modul de evaluare, dovada drepturilor asupra sediului societatii.

Dobandirea calitatii de comerciant:

 1.     Dobandirea calitatii de comerciant de catre o persoana fizica: "sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita", potrivit art. 7 C. com. Pentru dobandirea calitatii de comerciant sunt necesare trei conditii:

- sa savarseasca anumite fapte de comert obiective; - conditia esentiala pentru dobandirea acestei calitati. Aceasta conditie trebuie inteleasa de catre comerciant, ca fiind asumarea unei raspunderi pentru urmarile actelor indeplinite direct sau indirect. Savarsirea faptelor de comert obiective, trebuie sa fie efectiva. O alta conditie este aceea ca savarsirea faptelor de comert obiective sa fie licite.

 -     sa savarseasca fapte de comert ca profesiune; - acesta presupune realizarea unui castig.

 -     sa fie savarsite ca o "profesiune obisnuita"; sa nu fie savarsita in mod accidental, "profesiunea este starea unei persoane care face din repetarea unor acte ocupatiunea vietii si de la care se cere resursele existentei sale sociale".- Practica judiciara comerciala.

Calitatea de comerciant a unei persoane fizice se cere a fi delimitata de alte profesiuni pe care le exercita persoanele fizice. Avem in vedere pe meseriasi, pe cei care exercita profesii liberale si pe agricultori. Meseriasul este considerat comerciant in cazurile in care cumpara marfuri in vederea prelucrarii si revanzarii lor (art. 3. pct.1. C.com) sau, folosind forta de munca straina, isi organizeaza o intreprindere (art. 3 pct. 9 C.com.). Persoanele care exercita profesii liberale nu au calitatea de comerciant (exemplu medicii, avocatii, notarii publici). In cazul in care pentru exercitarea activitatii, cel care indeplineste o profesiune liberala (dentistul) cumpara si foloseste anumite materiale se considera ca aceste acte sunt accesorii si deci persoana in cauza nu devine comerciant. Intrucat vanzarea produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pamantul sau ori pe care le-a cultivat nu este fapta de comert, ci act juridic civil, inseamna ca agricultorii nu au calitatea de comercianti.

2. Dobandirea calitatii de comerciant de catre societatile comerciale: potrivit art. 7 C. com. pe langa persoanele fizice, au calitatea de comerciant si societatile comerciale. Sunt avute in vedere societatile comerciale reglementate de Legea Nr. 31/1990: societatea, in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata. Societatea comerciala are o unica finalitate; ea se constituie in scopul de a desfasura o activitate comerciala; societatea este comerciala numai daca obiectul ei, prevazut obligatoriu in actul constitutiv consta in savarsirea uneia sau mai multor fapte de comert obiective. Exercitarea activitatii comerciale este ratiunea de a fi a societatii comerciale. In consecinta, pentru a dobandi calitatea de comerciant, societatea comerciala trebuie sa se constituie cu respectarea conditiilor prevazute de lege in acest sens.

3. Calitatea de comerciant a altor persoane juridice:

1. Statul si unitatile sale administrativ teritoriale: art. 8 C. com. prevede ca: "Statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comerciant. Aceasta conceptie a codului comercial era justificata la data adoptarii sale, cand activitatea statului si a unitatilor sale administrativ teritoriale privea numai serviciile publice. Pornind de la faptul ca statul savarseste pe langa actele de autoritate necesare functionarii serviciilor publice si acte cu caracter privat, in doctrina s-a considerat ca el este subiect al raporturilor comerciale. Deci, cu toate ca nu are calitatea de comerciant, statul poate savarsi anumite fapte de comert. 

2. Regiile autonome: potrivit art.135 din Constitutie, proprietatea publica apartine statutului sau unitatilor sale administrativ teritoriale. Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate sau inchiriate. Potrivit Legii Nr.15 / 1990, regiile autonome se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale. Calitatea de comerciant a regiei autonome se dobandeste din momentul infiintarii sale, dupa caz, prin hotarare a guvernului sau prin decizia organului administratiei publice locale.

3.  Organizatiile cooperatiste: intrucat prin desfasurarea unor activitati de producere si desfacere de marfuri, de prestari de servicii, se urmareste obtinerea de profit, aceasta activitate are caracter comercial. In consecinta organizatiile cooperatiste au calitatea de comerciant.

Asociatiile si fundatiile: potrivit legii, scopul infiintarii asociatiilor si fundatiilor este desfasurarea unei activitati dezinteresate, iar nu obtinerea unui profit. Deci asociatiile si fundatiile nu au calitatea de comerciant.

Dovada calitatii de comerciant

Proba calitatii de comerciant se face de catre cel care afirma existenta acesteia, in mod diferit, dupa cum este vorba de o persoana fizica sau de o persoana juridica.

In cazul persoanelor fizice, calitatea de comerciant se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din care sa rezulte ca persoana in cauza a savarsit in mod efectiv una sau mai multe fapte de comert prevazute de art. 3 C.com. ca o profesiune obisnuita si in nume propriu. Existenta autorizatiei administrative de exercitare a comertului, inmatricularea in registrul comertului, dobandirea unui fond de comert sau plata unor obligatii fiscale specifice comerciantilor nu constituie decat simple prezumtii ale existentei calitatii de comerciant, care pot fi combatute cu proba contrara. De aceea, ele trebuie folosite impreuna cu alte mijloace de proba din care sa rezulte exercitiul efectiv al comertului ca o profesiune obisnuita.

In cazul societatii comerciale, calitatea de comerciant se probeaza prin dovedirea constituirii societatii, in conditiile prevazute de lege, un mijloc de proba putand constitui copia certificatului de inregistrare a societatii in registrul comertului, potrivit dispozitiilor Legii nr. 26/1990.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

In cazul regiei autonome si al organizatiei cooperatiste, calitatea de comerciant se poate proba in mod asemanator, prin dovedirea infiintarii in conditiile stabilite de lege, putandu-se utiliza copia certificata de pe inregistrarea in registrul comertului.

Incetarea calitatii de comerciant

In cazul persoanei fizice, intrucat calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea unor fapte de comert obiective, cu caracter profesional, incetarea calitatii de comerciant are loc in momentul in care nu se mai savarsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita. Dar, pentru a avea efectul incetarii calitatii de comerciant, trebuie ca incetarea faptelor de comert sa fie efectiva si din ea sa rezulte intentia de a renunta la calitatea de comerciant. Radierea din registrul comertului sau retragerea autorizatiei administrative trebuie sa fie insotite de incetarea efectiva si definitiva a efectuarii unor fapte de comert cu caracter profesional.

Calitatea de comerciant a societatilor comerciale inceteaza in momentul cand acestea inceteaza sa mai existe ca persoane juridice. Societatea comerciala isi inceteaza existenta prin dizolvare si lichidare. Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea poate avea loc prin: trecerea termenului stabilit pentru durata societatii; imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau declararea nulitatii societatii; hotararea adunarii generale; hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice, precum neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii; falimentul societatii etc.

Dizolvarea societatii nu atrage dupa sine pierderea automata a personalitatii juridice, societatea nemaiputand face operatiuni noi, ci doar operatiunile necesare lichidarii. Practic, personalitatea juridica a societatii inceteaza odata cu ultima operatie de lichidare.

Regiile autonome isi inceteaza activitatea prin hotararea guvernului sau prin decizia organului administratiei publice locale, iar organizatiile cooperatiste isi inceteaza existenta prin hotararea adunarii generale, privind dizolvarea sau reorganizarea ca societate comerciala.

Obligatiile profesionale ale comerciantilor

Obligatiile profesionale ale comerciantilor. Consideratii generale.

Prin instituirea legala a anumitor obligatii profesionale in sarcina comerciantilor se urmareste apararea intereselor publice, in special a creditului comercial, dar si protejarea intereselor tertilor si ale comerciantilor insisi.

Principalele obligatii profesionale ale comerciantilor sunt:

a. publicitatea prin registrul comertului;

b. organizarea si tinerea contabilitatii activitatii comerciale;

c. exercitarea comertului in limitele concurentei licite.

1. Publicitatea prin registrul comertului

Publicitatea in registrul comertului este reglementata prin Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului si Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice

Potrivit dispozitiilor legale, comerciantii sunt obligati sa se inmatriculeze in registrul comertului si, totodata, sa ceara inscrierea in acelasi registru a unor mentiuni privind actele si faptele prevazute de lege.

Potrivit legii, registrul comertului se tine de catre oficiile registrului comertului, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti. La nivel national, registrul central al comertului se tine de catre Oficiul National al Registrului Comertului.

Activitatea fiecarui oficiu privind inregistrarile in registrul comertului se afla sub controlul unui judecator al tribunalului judetean, respectiv al Tribunalului Municipiului Bucuresti, delegat anual de presedintele tribunalului. Registrul comertului cuprinde:

a. registrul pentru inregistrarea comerciantilor persoane fizice;

b. registrul pentru inregistrarea comerciantilor persoane juridice.

Oficiul registrului comertului tine si dosarele comerciantilor, cuprinzand actele depuse de fiecare comerciant si evidentierea inregistrarilor efectuate in re­gistru cu privire la comerciantul respectiv.

Registrul comertului este public, conform Legii nr. 26/1990. Orice persoana interesata poate lua cunostinta de inregistrarile cuprinse in registrul comertului, in acest sens, oficiul registrului comertului este obligat sa elibereze, pe cheltuiala solicitantului, copii certificate de pe inregistrarile efectuate in registrul comertului, ca si de pe actele prezentate la efectuarea acestora. Totodata, oficiul registrului comertului are obligatia de a elibera certificate care sa ateste ca un anumit act sau fapt este sau nu inregistrat.

a. Inmatricularea in registrul comertului

Potrivit legii registrului comertului, inmatricularea se efectueaza in temeiul unei cereri care se adreseaza oficiului registrului comertului din municipiul Bucuresti sau din judetul in care comerciantul va avea sediul.

In cazul comerciantului persoana fizica, inmatricularea va cuprinde:

a) mentiuni privind numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul, cetatenia, data si locul nasterii, starea civila si activitatea comerciala anterioara

b) mentiuni privitoare la firma comerciala si sediul acesteia;

c) obiectul comertului, cu precizarea domeniului si activitatii principale, astfel cum sunt prevazute in autorizatia pentru exercitarea comertului;

d) numarul, data si organul emitent al autorizatiei pentru exercitarea comertului.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 26/1990, inmatricularea unei societati comerciale in registrul comertului va cuprinde, dupa caz, datele continute in mod obligatoriu in actul sau constitutiv.

b. Inregistrarea mentiunilor in registrul comertului

In cursul exercitarii comertului, pot interveni anumite modificari ale elementelor consemnate in registrul comertului, respectiv anumite acte si operatiuni noi. Toate acestea trebuie aduse la cunostinta persoanelor interesate, prin inscrierea in registrul comertului a anumitor mentiuni.

Art. 21 din Legea nr. 26/1990 prevede ca se vor inregistra in registrul comertului mentiuni privitoare la:

a) donatia, vanzarea, locatiunea sau garantia reala mobiliara constituita asupra fondului de comert, precum si orice alt act prin care se aduc modificari inregistrarilor in registrul comertului sau care face sa inceteze firma ori fondul de comert;

b) numele si prenumele, cetatenia, codul numeric personal, pentru cetatenii romani, seria si numarul pasaportului, pentru cetatenii straini, data si locul nasterii imputernicitului sau a reprezentantului fiscal, daca este cazul; daca dreptul de reprezentare este limitat la o anumita sucursala, mentiunea se va face numai in registrul unde este inscrisa sucursala;

c) brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora societatea comerciala, regia autonoma, organizatia cooperatista sau comerciantul persoana fizica sau asociatie familiala are un drept;'

d) hotararea de divort a comerciantului, precum si cea de impartire a bunurilor comune, pronuntate in cursul exercitarii comertului;

e) hotararea de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum si hotararea prin care se ridica aceste masuri;

f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau de faliment, pre­cum si inscrierea mentiunilor corespunzatoare;

g) hotararea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care il fac nedemn sau incompatibil sa exercite aceasta activitate;

h) orice modificare privitoare la faptele sau mentiunile inregistrate.

Totodata, la incetarea activitatii comerciale, comerciantul este obligat sa ceara oficiului registrului comertului radierea inmatricularii din registrul comertului.

c. Procedura efectuarii inregistrarilor in registrul comertului

In ceea ce priveste inmatricularea comerciantului, cererea de inmatriculare in registrul comertului trebuie facuta in 15 zile (daca legea nu prevede alt termen): (a) pentru comercianti, persoane fizice (vezi Procedura de inregistrare in registrul comertului pagina 36); (b) pentru societatile comerciale, de la data incheierii actului constitutiv; (c) pentru regii autonome, companii nationale, societati nationale si organizatii cooperatiste, de la data actului de infiintare.

Cererea de inmatriculare a comerciantului persoana fizica va fi facuta personal sau prin imputernicit cu procura speciala si autentica.

Cererea de inmatriculare a unei societati comerciale va fi semnata de cel putin un administrator sau, dupa caz, de reprezentantul acestuia ori, in conditiile legii, de oricare dintre asociati, iar pentru regii autonome, companii nationale, societati nationale sau organizatii cooperatiste, de catre persoanele imputernicite, potrivit legii, sa le reprezinte.

Pentru dovedirea specimenului de semnatura, comerciantul persoana fizica, administratorii si, dupa caz, reprezentantii societatilor comerciale, precum si persoanele imputernicite in conditiile legii sa reprezinte regiile autonome sau organizatiile cooperatiste, vor semna in registrul comertului, in prezenta judecatorului delegat sau a conducatorului oficiului ori a inlocuitorului acestuia, care va certifica semnatura, in absenta, semnatura poate fi inlocuita prin prezentarea unui specimen legalizat de notarul public.

Infiintarea in Romania a unei sucursale sau filiale de catre comerciantul care are sediul principal al comertului in strainatate este supusa tuturor dispozitiilor referitoare la inmatricularea, mentionarea si publicarea actelor si faptelor cerute pentru comerciantii din tara.

Cererile de inmatriculare vor indica si:

a) denumirea sucursalei si numele/denumirea filialei, forma si sediul comerciantului din strainatate;

b) numele si calitatea persoanelor care pot reprezenta fata de terti si in justitie comerciantul din strainatate, precum si ale celor dintre ele care se ocupa nemijlocit de activitatea sucursalei;

c) ultima situatie financiara a comerciantului din strainatate aprobata, verificata sau publicata potrivit legislatiei statului in care comerciantul are domiciliul/sediul.

Daca este cazul, se vor inregistra si mentiuni referitoare la:

a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de insolventa asupra comerciantului din strainatate;

b) dizolvarea societatii din strainatate, numele si puterile lichidatorilor;

c) inchiderea sucursalei.

Toate aceste formalitati se vor face la sediul oficiului registrului comertului de la sediul sucursalei.

In ceea ce priveste inregistrarea mentiunilor, cererea de inregistrare in registrul comertului a mentiunilor trebuie facuta de comerciant in termen de cel mult 15 zile de la data actelor si faptelor supuse obligatiei de inregistrare.

Pentru faptele si actele prevazute de art. 21 lit. d, e si g din lege, inregistrarea mentiunilor se face din oficiu.

In scopul simplificarii formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, prin Legea nr. 359/2004 a fost instituita o procedura unica de inregistrare si autorizare a functionarii comerciantilor (persoanele fizice care exercita in mod obisnuit acte de comert, asociatiile familiale, societatile comerciale, societatile si companiile nationale, grupurile de interes economic, regiile autonome si organizatiile cooperatiste). Inregistrarea, potrivit art. 6 din Legea nr. 359/2004, semnifica atat inmatricularea persoanelor fizice si juridice in discutie, inscrierea de mentiuni, precum si inregistrarea altor operatiuni care, potrivit legii, se mentioneaza in registrul comertului. Totodata, prin autorizarea functionarii comerciantilor se intelege obtinerea avizelor, a autorizatiilor si a acordurilor strict necesare pentru inceperea activitatii acestora dar, aceasta nu se face inainte de atribuirea codului unic de inregistrare de catre Ministerul Finantelor Publice.

Prin efectuarea inregistrarilor in registrul comertului se asigura opozabilitatea actelor inregistrate fata de terti, cu exceptia cazurilor in care legea prevede conditia cumulativa a publicarii acestora in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.

La inmatriculare, solicitantilor li se elibereaza certificatul de inregistrare continand numarul de ordine in registrul comertului si codul unic de inregistrare atribuit de catre Ministerul Finantelor Publice.

La inregistrarea modificarilor actului constitutiv se elibereaza certificatul de inscriere de mentiuni, insotit de incheierea judecatorului delegat, precum si alte acte prevazute de lege.

Termenul de eliberare a certificatului de inregistrare si a celui de inscriere de mentiuni este de cel mult 10 zile de la data inregistrarii cererii, daca prin incheieri pronuntate de judecatorul delegat nu se dispune altfel.

2. Organizarea si tinerea contabilitatii activitatii comerciale. Rolul si reglementarea contabilitatii activitatii comerciale

Obligatiile ce le revin comerciantilor privind evidenta activitatii comerciale sunt stabilite prin Legea contabilitatii nr. 82/1991 cu modificarile si completarile ulterioare, care insa nu abroga expres dispozitiile Codului comercial referitoare la aceste obligatii (cuprinse in Cartea I, Titlul IV ,Despre registrele comerciantilor', art. 22-34). Pe cale de consecinta, dispozitiile acestuia sunt aplicabile, in masura in care nu sunt contrare Legii nr. 82/1991.

Registrele de contabilitate reprezinta principalul instrument de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului comerciantului si al rezultatelor obtinute in activitatea comerciala.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Cartea mare. Intocmirea, editarea si pastrarea registrelor de contabilitate se efectueaza conform normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Totodata, aceste registre pot fi folosite ca mijloc de proba in litigiile dintre comercianti, in ceea ce priveste raporturile comerciale.

De asemenea, prin intermediul acestor registre se poate exercita un control asupra corectitudinii desfasurarii activitatii comerciantilor, iar organele fiscale stabilesc, pe baza inregistrarilor din aceste registre, obligatiile fiscale ale comerciantilor.

Comerciantul nu este obligat sa conduca personal contabilitatea. Art. 50 C. com. permite comerciantului sa tina contabilitatea prin reprezentantul sau. Contabilitatea comerciantilor poate fi tinuta si de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil.

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului, in cazul in care contabilitatea nu se tine de persoane autorizate, raspunderea revine comerciantului, potrivit Legii nr. 82/1991.

Nerespectarea de catre comerciant a obligatiilor care ii revin cu privire la organizarea si conducerea contabilitatii se sanctioneaza, in functie de gravitatea faptei, cu amenzi contraventionale ori sanctiuni penale (infractiunea de fals intelectual), in conditiile Legii nr. 82/1991.

3. Concurenta comerciala. Exercitarea comertului in limitele concurentei licite.

In economia de piata, exercitarea concurentei (confruntarea intre comercianti pentru castigarea si conservarea clientelei) constituie un drept al oricarui agent economic. Acest drept, ca orice alt drept subiectiv, trebuie exercitat cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti agenti economici, cu respectarea legii si a bunelor moravuri. Numai daca exercitarea concurentei are loc in aceste limite, concurenta este licita si, deci, ocrotita de lege, potrivit art. 135 din Constitutie.

Limitele in care trebuie sa se manifeste concurenta si sanctiunile pentru nerespectarea acestora sunt stabilite prin legi speciale (Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale cu modificarile si completarile ulterioare). Potrivit prevederilor Legii nr. 11/1991, comerciantii sunt obligati sa-si exercite activitatea cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite. Orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala sau industriala, constituie concurenta neloiala. Incalcarea obligatiei de exercitare a activitatii cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite atrage raspunderea civila, contraventionala ori penala.

Fondul de comert

Notiunea si natura juridica a fondului de comert

Orice activitate comerciala implica utilizarea unor bunuri si drepturi adecvate operatiunilor respective.

Legislatia in vigoare contine dispozitii privind anumite operatiuni si acte care privesc acest ansamblu de bunuri (spre exemplu, prevederile art. 21 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, potrivit carora sunt supuse inregistrarii mentiunile privind donatia, vanzarea, locatiunea sau garantia reala imobiliara asupra fondului de comert).

In literatura de specialitate fondul de comert a fost definit ca ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care comerciantul le afecteaza desfasurarii activitatii comerciale, in scopul atragerii clientelei si al obtinerii de profit; jurisprudenta a definit fondul de comert drept universalitate de fapt de bunuri corporale si incorporale.

Fondul de comert nu trebuie confundat cu patrimoniul (totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului, care au o valoare economica); intrucat nu contine creantele si datoriile comerciantului. De asemenea, exista deosebiri de esenta intre fondul de comert si intreprindere, care reprezinta o organizare sistematica a tuturor factorilor de productie (inclusiv capitalul si munca), nu numai a bunurilor din patrimoniul comerciantului.

II. 4. 2. Elementele fondului de comert

Fondul de comert nu are un continut unitar, ci variabil, in functie de specificul activitatii comerciantului respectiv. Totodata, continutul sau nu este stabil, elementele componente putand suferi modificari sau inlocuiri, in functie de necesitatile comertului.

Elementele fondului de comert sunt:

- corporale, cum ar fi: imobilul in care se exercita comertul, daca el este obiect al dreptului de proprietate al comerciantului; masini, unelte, instalatii, marfurile si ambalajele impreuna cu dotarile care sunt destinate sa le pastreze sau sa le prezinte, inclusiv mobilierul, materiile prime, materialele etc.;

- incorporale, cum sunt: drepturile asupra numelui comercial (firma), asupra emblemei sau a altor semne distinctive, drepturile asupra marcilor de fabrica, de comert si de serviciu, asupra brevetelor de inventii, a denumirilor de origine, a indicatiilor de provenienta; drepturile asupra contractelor de locatiune pentru spatiile destinate activitatii de comert; clientela si vadul comercial; drepturile de autor etc.

Firma

Este un element de identificare a comerciantului in campul activitatii comerciale. Ea consta, potrivit Legii nr. 26/1990, in numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant este inmatriculat in registrul comertului, isi exercita comertul si sub care semneaza.

In cazul comerciantului individual (persoana fizica), firma se compune din numele comerciantului, scris in intregime, adica numele de familie si prenumele (sau numele si initiala prenumelui). Legea interzice adaugarea altor elemente care ar putea induce in eroare asupra naturii sau intinderii comertului ori situatiei comerciantului, fiind admise, insa, mentiunile care sunt menite sa arate mai precis persoana comerciantului sau felul comertului.

In cazul societatilor comerciale, continutul firmei difera, in functie de forma juridica de societate.

Verificarea disponibilitatii firmei se face de catre oficiul registrului comertului, inainte de intocmirea actelor constitutive sau, dupa caz, a modificarii firmei.

Prin inregistrarea unei firme (care se realizeaza prin inmatricularea in registrul comertului), comerciantul dobandeste un drept de folosinta exclusiva asupra ei.

Ca element incorporal al fondului de comert, firma poate fi instrainata, dar numai o data cu fondul de comert, in conformitate cu prevederile Legii nr. 26/1990.

In cazul incalcarii dreptului asupra firmei, prin inmatricularea unui comerciant cu aceeasi firma, titularul dreptului se poate adresa instantei judecatoresti, cerand radierea inmatricularii in cauza, in conditiile Legii nr. 26/1990, iar pentru eventualele prejudicii, titularul dreptului incalcat poate cere despagubiri, potrivit dreptului comun.

Emblema

Emblema este un alt atribut de identificare a comerciantului in activitatea comerciala, definita de Legea nr. 26/1990 ca fiind semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen. Emblema asigura un supliment de individualizare intre comerciantii care isi desfasoara activitatea in acelasi domeniu. Spre deosebire de firma, emblema are un caracter facultativ.

Prin inregistrare in registrul comertului, emblema devine obiect al protectiei legii, iar comerciantul dobandeste un drept de folosinta exclusiva asupra acesteia.

Ca element al fondului de comert, emblema, spre deosebire de firma, poate fi instrainata nu numai in cadrul fondului de comert ci, si separat.

In cazul instrainarii fondului de comert, dobanditorul va putea folosi emblema numai cu consimtamantul transmitatorului.

Clientela si vadul comercial

Clientela este definita in doctrina ca fiind totalitatea persoanelor fizice si juridice care apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant, adica la fondul de comert al acestuia, pentru procurarea unor marfuri si servicii. Clientela constituie o valoare economica, datorita relatiilor ce se stabilesc intre titularul fondului de comert si persoanele care apeleaza la el pentru procurarea marfurilor si serviciilor.

Clientela se afla in stransa legatura cu vadul comercial, definit ca o aptitudine a fondului de comert de a atrage publicul, fiind rezultatul unor factori multipli care se particularizeaza in activitatea fiecarui comerciant, cum sunt: locul unde se afla amplasat localul, calitatea marfurilor oferite clientilor, preturile practicate de comerciant, comportamentul personalului comerciantului in raporturile cu clientii, abilitatea in realizarea reclamei comerciale etc.

Prin natura sa, vadul comercial nu este un element distinct al fondului de comert, ci numai impreuna cu clientela.