Contractul de vanzare-cumparare comercial

Contractul de vanzare-cumparare comercial

1.1. Comercialitatea contractului de vanzare-cumparare

Vanzarea-cumpararea comerciala este asemanatoare vanzarii-cumpararii civile. Intr-adevar, si intr-un caz si in altul, este vorba de un contract prin intermediul caruia se transmite proprietatea unui lucru in schimbul unui pret.

Trasatura caracteristica a cumpararii si vanzarii comerciale o constituie intentia de revanzare; cumpararea este facuta in scop de revanzare sau inchiriere, iar vanzarea este precedata de o cumparare facuta in scop de revanzare.

1.2. Definitia si caracterele juridice ale contractului

Contractul de vanzare-cumparare comerciala este acel contract prin care o parte (vanzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparatorul), care se obliga sa plateasca o suma de bani drept pret.

Din definitia data, rezulta si caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare comerciala; contractul este bilateral, cu titlu oneros, comutativ, consensual si translativ de proprietate.

1.3. Conditiile de validitate a contractului

Ca orice contract, contractul de vanzare-cumparare, pentru a fi valabil incheiat, trebuie sa indeplineasca anumite conditii: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza (art.948 C.civ.).

Intrucat problemele generale privind conditiile de validitate ale contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt aceleasi ca si cele ale contractului de vanzare-cumparare civila, vom retine numai unele aspecte care intereseaza activitatea comerciala.

Contractul de vanzare-cumparare comerciala poate avea ca obiect lucrurile mobile corporale sau incorporale, lucrurile prezente ori viitoare, lucrurile determinate sau determinabile.

Asa cum am aratat, bunurile imobile nu pot constitui obiectul contractului de vanzare-cumparare comerciala; actele de vanzare-cumparare privind aceste bunuri sunt acte juridice civile.

Pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare, partile trebuie sa cada de acord nu numai asupra lucrului vandut, ci si asupra pretului, care este obiectul prestatiei cumparatorului.

Potrivit legii, pretul vanzarii trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil.

Un contract care cuprinde un pret determinabil este perfect valabil. In acest sens, art.60 C.com. prevede: "Vanzarea pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma".

1.4. Efectele contractului de vanzare-cumparare comerciala

Prin incheierea sa in conditiile legii, contractul de vanzare-cumparare comerciala produce anumite efecte juridice.

Principalul efect al contractului de vanzare-cumparare il constituie transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului de la vanzator la cumparator.

Totodata, din contractul de vanzare-cumparare se nasc anumite obligatii in sarcina partilor in legatura cu lucrul vandut si pretul vanzarii.

a) Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor de la vanzator la cumparator

In privinta transmiterii dreptului de proprietate asupra lucrului vandut si a riscurilor, Codul comercial cuprinde putine dispozitii care se refera la situatii specifice activitatii comerciale. In consecinta, transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor in contractul de vanzare-cumparare comerciala este guvernata de regulile generale stabilite in Codul civil si regulile specifice prevazute de Codul comercial (art.1 C.com.).

Codul civil instituie regula potrivit careia transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului vandut de la vanzator la cumparator opereaza de drept, din chiar momentul incheierii contractului (art.1295 C.civ.).

Odata cu transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului se transmit de la vanzator la cumparator si riscurile (art.971 C.civ.). Deci, in caz de pieire fortuita a lucrului vandut, chiar inainte de predare, riscul va fi suportat de catre cumparator.

Regula transmiterii de drept a proprietatii in contractul de vanzare-cumparare opereaza numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: contractul sa fie valabil incheiat; vanzatorul sa fie proprietarul lucrului; lucrul vandut sa fie un bun individual determinat.

In cazul in care lucrul vandut consta in anumite bunuri determinate generic, transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor opereaza in momentul individualizarii bunurilor. Pana la individualizare, riscurile sunt suportate de vanzator.

In Codul comercial este reglementata transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor in anumite situatii speciale. Aceste situatii privesc contractele de vanzare-cumparare comerciale al caror obiect il formeaza bunurile determinate generic.

Transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic care circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului opereaza in momentul predarii bunurilor catre caraus, in vederea transportului.

Contractul de vanzare-cumparare privind bunurile care se transporta pe apa cu aratarea vasului cu care se efectueaza transportul este considerat un contract incheiat sub conditia suspensiva a sosirii vasului in portul de destinatie. Aceasta insemna ca daca bunurile pier fortuit in cursul transportului, deci inainte de indeplinirea conditiei (sosirea vasului la destinatie), riscurile sunt suportate de catre vanzator (art.1018 C.civ.). Acesta nu va avea dreptul la plata pretului, dar nici nu va putea fi obligat sa predea alte bunuri si nici sa plateasca despagubiri.

Codul comercial reglementeaza si consecintele avarierii marfurilor in cursul transportului. Potrivit art.66 C.com., aceste consecinte sunt diferite: avariile intamplate in timpul calatoriei atrag rezolutiunea contractului, daca marfurile sunt atat de deteriorate, incat nu mai pot servi scopului pentru care fusesera destinate; daca avariile nu fac marfurile improprii intrebuintarii, cumparatorul este tinut sa le primeasca in starea in care se vor afla la sosire, insa cu o scadere de pret corespunzatoare.

Eseu: Decizie - model Referat: Contract de colaborare pentru prestari servicii

b) Obligatiile partilor

b¹) Obligatiile vanzatorului

Vanzatorul are doua obligatii: sa predea lucrul cumparatorului si sa raspunda pentru lucru, adica sa il garanteze pe cumparator in privinta lucrului dobandit.

Obligatia de a preda lucrul vandut este reglementata prin dispozitiile Codului civil.

In anumite cazuri, termenul de predare a lucrului vandut poate fi considerat esential de catre cumparator sau de ambele parti (de exemplu, lucrul vandut il constituie o cantitate de brazi pentru pomul de iarna).

Deoarece termenul este considerat esential, predarea lucrului trebuie sa se efectueze la termenul convenit de partile contractante.

Obligatia de garantie a vanzatorului are un dublu aspect: garantia linistitei folosinte a lucrului, adica obligatia de garantie contra evictiunii, si garantia utilei folosinte a lucrului, adica obligatia de garantie contra viciilor lucrului.

Vanzatorul raspunde pentru evictiunea totala sau partiala a lucrului, precum si pentru sarcinile care greveaza lucrul vandut si care nu au fost declarate la incheierea contractului.

In absenta oricarei dispozitii in Codul comercial, conditiile cerute pentru existenta obligatiei si efectele garantiei contra evictiunii sunt cele prevazute de art.1337-1351 C.civ.

Codul comercial cuprinde putine dispozitii privind obligatia de garantie a vanzatorului pentru viciile lucrului vandut. Aceste dispozitii sunt derogatorii de la dispozitiile generale ale Codului civil.

Potrivit art.70 C.com., in contractul de vanzare-cumparare comerciala, vanzatorul raspunde nu numai pentru viciile ascunse, ca in materie civila, ci si pentru viciile aparente.

Raspunderea vanzatorului pentru viciile aparente priveste bunurile care se transmit de pe o piata pe alta. Deci, legea are in vedere cazurile cand cumparatorul nu preia direct bunurile de la vanzator, ci de la caraus. El poate sa constate viciile aparente ale bunurilor numai la primirea efectiva a bunurilor in cauza.

Cumparatorul trebuie sa aduca la cunostinta vanzatorului viciile aparente constatate, in termen de doua zile de la primirea bunurilor. Legea permite prelungirea acestui termen cand el nu este suficient pentru cunoasterea viciilor aparente, datorita conditiilor exceptionale in care s-ar afla lucrul vandut ori insusi cumparatorul.

Potrivit legii, dupa expirarea termenului, cumparatorul nu mai poate reclama viciile aparente ale bunurilor primite.

In privinta viciilor ascunse, Codul comercial reglementeaza numai termenul inauntrul caruia cumparatorul trebuie sa aduca la cunostinta vanzatorului viciile ascunse ale bunurilor. Acest termen este tot de doua zile, socotit de la descoperirea viciilor. Si in acest caz, expirarea termenului decade pe cumparator din dreptul de a mai reclama viciile lucrului vandut.

Conditiile si efectele raspunderii pentru viciile ascunse ale lucrului vandut sunt cele prevazute de Codul civil si Decretul nr.167/1958.

Prin O.G. nr.21/1992 privind protectia consumatorilor a fost instituit un nou cadru juridic al asigurarii calitatii produselor si serviciilor.

Consumatorii au dreptul de a pretinde agentilor economici remedierea sau inlocuirea gratuita a produselor obtinute, precum si despagubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate.

Termenul de garantie este definit ca limita de timp, stabilita de producator, in cadrul careia produsul achizitionat trebuie sa-si pastreze caracteristicile calitative prescrise, iar cumparatorul are dreptul la remedierea sau inlocuirea gratuita a acestuia, daca deficientele nu-i sunt imputabile.

Termenul de valabilitate priveste anumite produse care pot fi folosite numai intr-un anumit termen (produse alimentare, farmaceutice, cosmetice). El este definit ca o limita de timp stabilita de producator, in care produsul poate fi consumat si in care acesta trebuie sa-si mentina caracteristicile calitative prescrise, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si consum.

Consumatorul (cumparatorul) care constata in termenul de garantie anumite deficiente ale produselor are dreptul sa ceara agentului economic (vanzator) remedierea sau inlocuirea produselor ori restituirea pretului.

In cazul produselor cu termen de valabilitate, consumatorul poate cere inlocuirea produselor sau restituirea pretului.

Dupa expirarea termenului de garantie, consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse aparute pe durata medie de utilizare a acestora.

O atare raspundere este exclusa pentru produsele pentru care exista un termen de valabilitate.

Viciile ascunse sunt deficiente calitative ale unor produse, care, existand in momentul predarii, nu au fost cunoscute si nici nu puteau fi cunoscute de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare.

Durata medie de utilizare a produselor este intervalul de timp, stabilit in documentele tehnice normative sau declarat de catre producator ori convenit de parti, in cadrul caruia produsele, altele decat cele cu termen de valabilitate, trebuie sa-si mentina caracteristicile calitative prescrise, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare.

In cazul cand apar vicii in cursul duratei medii de utilizare a produselor, consumatorul (cumparatorul) are dreptul sa pretinda agentului economic (vanzator) remedierea sau inlocuirea produselor, daca acestea nu mai pot fi folosite potrivi scopului pentru care au fost realizate.

Termenul de prescriptie pentru reclamarea viciilor ascunse este de 6 luni, afara de cazul cand viciile au fost ascunse cu viclenie.

Termenul incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, dar numai daca acestea au fost descoperite in cadrul duratei medii de utilizare a produselor.

b²) Obligatiile cumparatorului

Fiind un contract bilateral, contractul de vanzare-cumparare da nastere la obligatii si in sarcina cumparatorului. Potrivit Codului civil, principala obligatie a cumparatorului este aceea de a plati pretul vanzarii (art.1361). Pe langa aceasta obligatie, cumparatorul are si obligatia de a primi lucrul vandut si, in anumite cazuri, obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii.

Obligatia de plata a pretului este principala obligatie a cumparatorului. Cumparatorul datoreaza pretul prevazut in contract.

O actualizare a pretului este posibila.

Cat priveste criteriul de actualizare a pretului, el nu poate fi decat coeficientul cresterii inflatiei pe perioada intarzierii in executarea obligatiei, iar nu cursul leu/dolar.

Potrivit legii, cumparatorul datoreaza, pe langa pretul vanzarii, si dobanda pretului in caz de intarziere la plata.

S-a decis ca repararea integrala a prejudiciului cauzat prin nerestituirea sumei de bani datorate se realizeaza prin actualizarea ei cu indicele inflatiei la care se adauga dobanda legala.

Cumparatorul are si obligatia de a lua in primire lucrul vandut.

Luarea in primire a lucrului vandut se face la data si locul convenite de parti in contract.

1.5. Consecintele nerespectarii obligatiilor contractuale

Obligatiile partilor trebuie executate in stricta conformitate cu clauzele contractului. Nerespectarea obligatiilor contractuale produce consecintele reglementate de Codul civil si Codul comercial.

Potrivit legii, in cazul cand una dintre parti nu isi executa obligatiile asumate, cealalta parte este indreptatita sa uzeze de exceptia de neexecutare, sa ceara rezolutiunea contractului ori sa ceara executarea obligatiei in cauza.

a) Rezolutiunea contractului

Cerintele activitatii comerciale reclama existenta unor reguli speciale privind rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare comerciala.

Potrivit art.67 C.com., cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea contractului, una din parti a oferit celeiIalte predarea lucrului vandut sau plata pretului si aceasta nu isi indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci contractul se considera desfiintat in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa.

Prin urmare, rezolutiunea contractului se produce de drept (ope legis) cand o parte ofera executarea, iar cealalta parte nu isi executa obligatia sa.

Astfel, daca in contract s-a stabilit un termen de predare a lucrului cu plata pretului la acelasi termen, contractul se desfiinteaza in cazul cand, inainte de implinirea termenului, cumparatorul ofera pretul, iar vanzatorul nu preda lucrul la termenul convenit.

Tot astfel, contractul se desfiinteaza in cazul cand inainte de indeplinirea termenului convenit pentru predarea lucrului si plata pretului, vanzatorul ofera lucrul iar cumparatorul nu plateste pretul la termenul stabilit.

Un alt caz de rezolutiune a contractului reglementat de Codul comercial priveste rezolutiunea pentru expirarea termenului esential. Nerespectarea termenului esential atrage rezolutiunea de drept a contractului in favoarea partii in folosul careia s-a stipulat termenul esential.

b) Executarea coactiva

Intrucat executarea pe cale silita, in conditiile dreptului comun, nu satisface cerintele de executare prompta a obligatiilor din contractul de vanzare-cumparare comerciala, Codul comercial a reglementat un mijloc mai eficient de executare, cu participarea partii interesate in obtinerea executarii obligatiei. Acest mijloc de executare este denumit in doctrina executare coactiva.

Daca vanzatorul nu isi executa obligatia de predare a lucrului, cumparatorul are dreptul "a face sa se cumpere lucrul de catre un ofiter public insarcinat cu asemenea acte". Deci, cumparatorul are dreptul sa-si procure bunul de pe piata prin intermediul unui agent oficial.

In cazul in care la cumpararea efectuata prin intermediul agentului oficial s-a platit un pret mai mare decat cel convenit prin contract, cumparatorul are dreptul sa pretinda diferenta de la vanzator.

Cand cumparatorul nu isi executa obligatia de a lua in primire bunul, vanzatorul are dreptul, fie sa depuna bunul la o casa acreditata de comert pe socoteala si cheltuiala cumparatorului, fie sa vanda bunul.

Daca pretul la care s-a vandut bunul este mai mic decat cel prevazut in contract, vanzatorul are dreptul sa pretinda diferenta de la cumparator.