Structura normelor penale

Structura normelor penale

1.  Structura logica

Orice norma, inclusiv norma de incriminare, se compune din doua (iar nu din trei) elemente, si anume dintr-o ipoteza si dintr-un precept (un ordin, un comandament sau "o dispozitie" - cum spun, de regula, autorii romani).

In ce priveste "sanctiunea" (pedeapsa, de exemplu), asa cum arata prof. M.Djuvara, aceasta nu este un element al normei (in exemplul nostru, al normei de incriminare), ci fapt concret, un act coercitiv, care nu trebuie confundat cu dispozitia care ordona executarea lui. Acest act coercitiv este intotdeauna subsecvent unui fapt ilicit si reprezinta consecinta pe care dreptul o atribuie respectivului fapt ilicit; mai exact, sanctiunea reprezinta consecinta pe care dreptul o atribuie incalcarii de catre agent a unei obligatii prevazute de o dispozitie anterioara (de exemplu, obligatiei de a nu fura).

De unde se intelege ca, pe de o parte, dispozitiile care organizeaza sanctiunile (intre care se includ si cele de incriminare) formeaza o categorie aparte - categoria dispozitiilor sanctionatoare (sau "dreptul sanctionator") - care trebuie deosebita de o alta, anume de categoria dispozitiilor determinatoare (sau "dreptul determinator"), "care determina ce trebuie sa faca persoanele" (M.Djuvara); iar, pe de alta parte, ca fiecare dispozitie de drept sanctionator este dependenta de o alta dispozitie, de drept determinator, care, din punct de vedere logic, este anterioara. Or, intrucat aceste doua categorii de dispozitii sunt dependente una de alta, si intrucat fiecare dispozitie legala, indiferent daca este o dispozitie determinatoare sau o dispozitie sanctionatoare, se compune dintr-o ipoteza si dintr-un precept (comandament), urmeaza ca, din punct de vedere rational (logic), norma juridica este formata doua dispozitii (una, determinatoare si, alta, sanctionatoare), compuse, la randul lor, din patru elemente: doua ipoteze si doua precepte.

Intrebari:

Ce este sanctiunea penala (pedeapsa)?

Pedeapsa este:

a. un element al normei de incriminare;

b. un element al faptei concrete (al infractiunii);

c. o sanctiune specifica dreptului penal;

d. o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului;

e. un act coercitiv, atras de savarsirea unui delict civil.

Raspuns corect: c, d.

2. Structura tehnica

Din perspectiva tehnicii legislative, dispozitiile de incriminare se impart in dispozitii unitare sau complete (cuprinse intr-un singur text legal) si dispozitii de incriminare divizate sau incomplete, ale caror elemente "nu se gasesc in acelasi articol de lege, ci in articole diferite din acelasi act normativ sau din acte normative deosebite" (C. Bulai). In majoritatea lor, autorii romani de drept penal sustin ca exista trei categorii de norme (de fapt, dispozitii) de incriminare divizate, si anume: norme cadru (in alb), norme de trimitere si norme de referire.

Intrebari:

Care sunt categoriile de norme de incriminare divizate?

Categoriile de norme de incriminare "divizate" sunt:

a. categoria normelor - cadru ("in alb");

b. categoria normelor de referire;

c. categoria normelor de trimitere;

d. categoria normelor complete;

e. categoria normelor complinitoare.

Raspuns corect: a, b, c.