Stiinta dreptului penal

STIINTA DREPTULUI PENAL

1. Stiinta dreptului penal - ramura a stiintelor juridice

Notiune. Stiinta dreptului penal este o ramura a stiintelor juridico-penale si reprezinta un sistem de teorii, conceptii, principii, privitoare la dreptul penal si destinate sa explice si sa fundamenteze necesitatea, scopul si sarcinile dreptului penal, sa stabileasca metodele de investigatie a fenomenelor juridico-penale si sa elaboreze mijloacele juridice de prevenire si combatere a fenomenului infractional cu ajutorul dreptului penal.

Obiectul stiintei dreptului penal. Obiectul stiintei dreptului penal
il constituie dreptul penal ca sistem de norme juridice ce reglementeaza
relatiile de aparare sociala.

Sarcinile stiintei dreptului penal. In doctrina penala, se evidentiaza ca stiinta dreptului penal studiaza in partea introductiva, caracterele dreptului penal, scopul si functiile acestuia, principiile si izvoarele dreptului penal, raportul juridic penal, legea penala, principiile de aplicare a legii penale in raport cu spatiul si timpul; in partea generala, stiinta dreptului penal studiaza reglementarile juridice cu privire la institutiile fundamentale ale dreptului penal; iar in partea speciala, are ca obiect de studiu circumstantele particulare in care diferitele acte de conduita , individual determinate, sunt incriminate  de legea penala, precum si conditiile speciale in care are loc tragerea la raspunderea penala a infractorilor.( Gheorghe Ivan, Drept penal, Partea generala, editura C.H. Beck, 2008 p. 7)

Se apreciaza ca o definitie trebuie sa fie cat mai concisa, clara fara posibilitatea de a fi interpretata in diverse feluri si sa cuprinda acele elemente esentiale care o fac specifica si definesc ramura juridica in cauza in raport inclusiv cu alte ramuri ale dreptului. In acest sens dreptul international public este definit ca 'un ansamblu de norme scrise sau nescrise, avand ca scop reglementarea conduitei statelor in relatiile dintre ele.' Aceasta definitie exprima esenta dreptului international public, aceea de a reglementa raporturile juridice dintre state, reglementand implicit conduita acestora in relatiile dintre ele, astfel ca se subintelege caracterul de putere al acestor relatii spre deosebire de cele care sunt specifice altor ramuri de drept.

3. Obiectul dreptului international public

Atunci cand tratam aspectele referitoare la obiectul dreptului international public, este evident ca similar si celorlalte ramuri ale dreptului, ne referim la raporturile sociale care iau nastere intre subiectii acestei ramuri, raporturi care sunt reglementate prin norme juridice specifice. Aceasta specificitate rezida nu numai in natura speciala a subiectilor ci si in alte elemente pe care le vom analiza mai jos. In acest context trebuie sa precizam de la inceput ca spre deosebire de dreptul intern, raporturile sociale reglementate de dreptul international public nu sunt raporturi 'interne', din interiorul statului ci dimpotriva raporturi 'externe', adica ceea ce numim in limbajul nostru zilnic, relatiile internationale ale statelor. Asadar prima concluzie este logica si se desprinde cu usurinta din cele de mai sus si anume ca nu fac parte din sfera de reglementare a dreptului international public, relatiile sociale care privesc persoanele fizice ori juridice din cadrul statelor. In acelasi timp exced acestei sfere de reglementare si raporturile cu alte caractere decat cele dintre state si care au la baza tocmai aceste relatii cu caracter international si pe care le-am numit ca avand caracter de putere - deci exercitate in virtutea atributelor conferite de suveranitate si independenta nationala. Este cazul, aminteam, al relatiilor comerciale, culturale, obstesti, stiintifice, etc.

In acelasi timp, asa cum de asemenea am amintit mai sus, pot exista relatii internationale care sa nu faca parte din domeniul de reglementare al dreptului i

Pentru a observa si analiza concordanta  dintre solutiile practice cu principiile exprimate in normele juridice penale, stiinta dreptului penal cerceteaza practica judiciara. Stiinta dreptului penal isi propune, de asemenea, sa descopere legile de evolutie ale fenomenului juridico-penal, sa puna in evidenta cauzele care determina crearea, modificarea si disparitia din dreptul pozitiv a normelor si institutiilor dreptului penal.

Stiinta dreptului penal are cele mai stranse legaturi cu stiinta drep­tului procesual penal si cu stiinta dreptului executional penal, stiinte ce au ca obiect ramurile de drept respective. Legaturile foarte stranse dintre aceste trei ramuri de drept si stiintele ce le apartin, au condus in literatura juridica de specialitate la formularea opiniei ca sub denumirea de "drept penal' ce "disciplineaza integral reactia represiva' se cuprind ramurile de drept penal, drept procesual penal si drept executional penal, impreuna cu stiintele acestor ramuri de drept (C. Mitrache, Cr; Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, editia a IV-a, revazuta si adaugita, Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2005, p.15)