Rolul socialului in elaborarea dreptului. gurvitch: pluralismul juridic al societatii scoala jurisprudentei sociologice

ROLUL SOCIALULUI IN ELABORAREA DREPTULUI. GURVITCH: PLURALISMUL JURIDIC AL SOCIETATII SCOALA  JURISPRUDENTEI SOCIOLOGICE

Stiinta dreptului defineste jurisprudenta ca fiind totalitatea precedentelor judiciare: "judecatorul este culpabil de denegare de dreptate daca nu aplica legea".

Definim precedentul judiciar ca fiind totalitatea situatiilor si cazurilor pentru care legea nu prevedea o anume rezolvare, dar care au fost solutionate ca urmare a interventiei judecatorului care a creat o norma anume pentru situatia respectiva.

Cazul tipic de societate in care functioneaza jurisprudenta este cea anglo - americana. Britanicii nu au o Constitutie propriu - zisa, ci un drept conglomerat: Common Law si Habeas Corpus Act. Acestea statueaza principalele drepturi si libertati individuale de care se bucura cetatenii britanici. In ceea ce-i priveste pe americani, judecatorul intervine in judecarea cazurilor.

Prima lamurire a rolului socialului in elaborarea dreptului este adusa in 1913 de catre Eugen Elrich.

Ipoteza centrala de la care pleaca intreaga sa teorie este aceea ca centrul de greutate al aparitiei si functionarii dreptului nu rezida in lege, coduri si jurisprudenta, ci in insasi societatea care, prin grupurile sociale, creeaza si aplica dreptul. Elrich arata ca, in societate, alaturi de dreptul scris, pozitiv, exista si un "drept viu", spontan. Acesta din urma apare in actiunile rationale ale indivizilor: in functie de el, majoritatea indivizilor isi ghideaza comportamentele.

Ideile lui Elrich vor fi preluate de catre Gurvitch si de catre reprezentantii Scolii Jurisprudentei Sociologice (ne referim, in special, la Ross si Pound)

A. GURVITCH: PLURALISMUL JURIDIC AL SOCIETATII

Adept al ideii "dreptului social" si al "teoriei pluralismului juridic", Gurvitch considera ca, alaturi de etatismul juridic al societatii pot coexista si convietui diferite forme si tipuri de drept ce reprezinta creatia unor grupuri sociale.

Astfel, Gurvitch identifica alte patru forme de drept: dreptul social, dreptul cutumiar, cel folcloric si cel infantil. Le vom detalia.

1.- Dreptul social este intemeiat pe incredere si se afla in antiteza cu cel individual. Este un drept de integrare, comuniune si cooperare intre indivizi, grupuri si chiar societati (in acest sens, este considerat ca un drept de cooperare si integrare sociala a indivizilor si statelor, intemeiat pe incredere si solidaritate nationala si internationala)

2.- Dreptul cutumiar sau obisnuielnic se intemeiaza pe obiceiuri, uzante, traditii, moravuri. Aceste reguli elaborate colectiv si anonim devin reguli obligatorii prin recunoasterea lor de catre autoritatea publica.

Nu toate cutumele sunt  rationale si nu toate cutumele contin sanctiuni. In dreptul cutumiar se intalnesc unele cutume ce contin prescriptii lipsite de sanctiuni organizate. Altele sunt complet lipsite de justificare logica, iar altele sunt chiar arbitrare si anacronice.

3.- Dreptul folcloric este dreptul popular ce a supravietuit de-a lungul timpului. El include reguli, uzante si obiceiuri respectate cu ocazia diferitelor ceremonii sau sarbatori populare. Prin intermediul dreptului folcloric se realizeaza comuniunea spirituala a indivizilor din comunitatile rurale si urbane.

4.- Dreptul infantil a fost conceput de catre Gurvitch pe baza irevocabilitatii donatiei (de genul zicalei "mortul de la groapa nu se mai intoarce"). In opinia lui Gurvitch, dreptul infantil include regulile acceptate si recunoscute de catre grupurile de copii si tineri cu ocazia desfasurarii de jocuri, intalniri, competitii, etc.

Din dreptul infantil, Gurvitch incearca sa descopere samburele de rationalitate al "dreptului adultilor".

Concluzia lui Gurvitch este aceea ca, in cadrul aceluiasi sistem juridic al unei societati, exista o multitudine de instante si agenti care elaboreaza si aplica regulile si normele juridice (reguli ce pot imbraca forme extrem de diverse: legi, decrete, hotarari, cutume, precedente judiciare, etc.). Aceste reguli si norme juridice se afla intr-o interdependenta si o ierarhizare diferite de la o societate la alta. Majoritatea sistemelor juridice moderne se intemeiaza pe principiul suprematiei legii si pe subordonarea tuturor celorlalte acte normative Constitutiei si legii.

B. SCOALA JURISPRUDENTEI SOCIOLOGICE.

In opinia lui Edward A. Ross si Roscoe Pound - reprezentanti ai sociologiei americane - ordinea sociala nu este spontana, ci apare atat ca efect al presiunilor psihologice directe, cat si ca o consecinta a actiunii dirijate a institutiilor cu rol de reglare a comportamentelor. Punctul de plecare al teoriei lor   l-a constituit ideea ca, in orice societate, ordinea sociala este un produs al controlului social care consta atat in influente sociale, cat si in institutii reglatoare. Astfel, cei doi sociologi americani introduc pentru prima data in sociologie notiunea de control social.

Pentru Ross si Pound, controlul social reprezinta "forma indulcita a constrangerii sociale". El reprezinta "ansamblul mijloacelor prin care se asigura mentinerea comportarii adecvate a membrilor unei societati sau a unei comunitati in cadrul modelelor permise, fiind respinse si reprimate conduitele nepermise sau deviante". 

In opinia lui Ross si Pound, comportamentul deviant este acel tip de comportament ce perturba ordinea sociala, amenintand stabilitatea si echilibrul societatii.

Controlul social include, pe de o parte, mijloacele si modalitatile considerate spontane si difuze (moravurile, etica, arta, recunostinta, flatarea, dispretul, batjocura, oprobriul) si, pe de alta parte, mijloacele directe si specializate (justitia, politia si armata).

In opinia celor doi sociologi americani, legea reprezinta fundamentul ordinii sociale, "cel mai specializat si mai perfect mecanism de control social utilizat in societate".

In consecinta, instrumentul important al controlului social il reprezinta dreptul. Dreptul include trei elemente:

a.- Ordinul legal reprezentat de catre regimul politic ce dirijeaza si coordoneaza conduitele. Ordinul legal se realizeaza prin aplicarea sistematica a mijloacelor coercitive de control social.

b.- Baza pe care se sprijina autoritatea legala: include prescriptiile si regulile obligatorii, regulatorii intr-o societate organizata politic.

c.- Procesul judiciar si administrativ ce include solutiile pronuntate de agentii specializati ai dreptului.

Concluzia lui Ross si Pound este aceea ca, prin sistematizarea si contopirea diferitelor solutii pronuntate de-a lungul timpului, se poate alcatui o masura unitara pe care sociologii au denumit-o standard juridic.

Astfel, standardul juridic este definit ca masura medie a conduitei, susceptibila de a fi aplicata tuturor situatiilor nou aparute sau neprevazute.

Acest standard juridic constituie, dupa parerea lui Ross si Pound, un instrument eficace de aplicare efectiva si creatoare a dreptului de catre judecator.

Mai mult, considera cei doi sociologi americani, in orice societate exista doua tipuri de fenomene ce concura la elaborarea si aplicarea dreptului: fenomenele de putere sau de autoritate si, respectiv, fenomenele aflate sub putere.

a.- Fenomenele de putere sau de autoritate sunt fenomenele aflate in sfera politicului. Ele se fundamenteaza pe o serie diversa de reguli, de la expresii, gesturi si indemnuri (tacite sau expresive) si pana la ordine si hotarari, la legi, decrete si acte jurisdictionale.

b.- Fenomenele aflate sub putere sau sub autoritate sunt cele care se manifesta in sfera celor guvernati. Ele se fundamenteaza pe comportamentele, conduitele si reactiile diversilor indivizi si grupuri: pe de o parte, acte si comportamente de ascultare, obedienta si conformism, iar pe de alta parte, acte de represiune si transgresare a normelor.

Pentru Ross si Pound, norma este un fenomen sociologic inainte de aplicarea sa si independent de aplicarea sa deoarece presupune atat acceptarea sa cat si respectarea sa (nerespectarea normei atrage dupa sine suportarea consecintelor sociale). Respectarea normei se infaptuieste prin presiunea coercitiva realizata prin intermediul agentilor dreptului. 

Atat E. Ross, cat, mai ales, R. Pound (ce regandeste dreptul in esenta sa, considerandu-l ca un element de totalitate al controlului social in orice societate) exagereaza rolul dreptului de unic creator al ordinii in societate. Ei eludeaza baza si sursele controlului social, privind societatea ca pe un ansamblu de indivizi izolati, reuniti doar prin intermediul controlului social. Ei ignora pluralismul factorilor ce pot actiona intr-o societate si considera ordinea creata prin controlul social ca fiind o ordine sociala unica.