REGULILE CARE GUVERNEAZA SOLUTIONAREA CONFLICTELOR DE LEGI

F conflicte de legi F in timp F in spatiu

1. Conflictul de legi in timp si spatiu

Notiune

Conflictul de legi in timp si spatiu apare in situatia in care un raport juridic cu element strain ia nastere intr-o tara, conform legilor acelei tari si urmeaza sa produca efecte in alta tara.

Conflictul de legi in timp si spatiu imbraca doua forme:

a.     simpla, in situatia in care dreptul care se naste/modifica/stinge sub legea unui anumit stat, este apoi invocat intr-o alta tara (rezulta ca nu exista conflict de legi decat in cazul in care raportul juridic respectiv este invocat intr-o alta tara); ex: o casatorie incheiata intr-o tara, creand dreptul la intretinere intre soti, invocat in alta tara, unde instanta trebuie sa aprecieze daca aceasta casatorie este valabil incheiata;

b.     complexa, in situatia in care dreptul care se naste, modifica sau stinge in cadrul DIP este invocat intr-o alta tara - conflictul apare in ambele faze; ex: doi straini se casatoresc in Romania, aparand astfel un conflict de legi in momentul nasterii dreptului, iar ulterior se stabilesc intr-o alta tara, aparand un al doilea conflict de legi legat de recunoasterea casatoriei.

Cu privire la cele doua forme ale conflictului de legi in timp si spatiu s-a pus problema situatiei dreptului dobandit. Solutia consacrata de art. 109 din Legea 105/1992 (LDIP) prevede ca drepturile castigate in tara straina sunt recunoscute in Romania, afara de cazul in care incalca ordinea publica imperativa din Romania.

Exista mai multe teorii cu privire la soutionarea conflictului de legi in timp si spatiu.

Teoria extrateritorialitatii drepturilor dobandite - considera ca judecatorul nu poate sanctiona legea straina, care are forta obligatorie putere numai in tara sa, ci sanctioneaza numai drepturile dobandite in temeiul legii straine sau a hotararilor judecatoresti straine. Extrateritorialitatea drepturilor dobandite este explicata si in baza principiului neretroactivitatii legii din dreptul intern ori prin necesitatea aplicarii legii sub imperiul careia s-au nascut drepturile, indiferent de plasarea in spatiu a partilor. Aceasta teorie a fost criticata in doctrina, aratandu-se ca se aplica in caz de legi consecutive, in timp ce in realitate conflictul apare intre legi concomitente cu domenii de aplicare diferite in tari diferite.

Teoria potrivit careia la baza solutionarii conflcitului de legi in timp si spatiu se afla normele DIP- conform careia extrateritorialitatea drepturilor dobandite presupune aplicarea legii straine competente unui raport juridic, iar solutia conflictului dintre legea sub care s-a nascut si legea tarii unde se invoca raportul juridic nu se bazeaza pe drepturile dobandite, ci pe normele conflictuale ale tarii unde raportul este invocat. Aceasta teorie este adoptata de majoritatea doctrinei.

Distinctia dintre conflictul de legi in spatiu si conflictul de legi in timp si spatiu impune solutiile in cele doua situatii diferite:

daca se poate dobandi un drept in Romania;

F Lege straina F efecte Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura F aplicare

daca dreptul normal nascut va putea fi invocat intr-o tara care nu il reglementeaza.

Conditiile eficacitatii internationale a unui drept

dreptul sa fie nascut potrivit legii competente, altfel nu exista si nu se poate pune problema eficacitatii internationale; legea competenta poate fi legea statului unde dreptul a fost creat (pentru drepturile dobandite in cadrul intern) ori legea indicata de normele DIP ale tarii in care dreptul este inovocat (pentru drepturile dobandite in cadrul international)

dreptul sa fi indeplinit cerintele prevazute de legea straina competenta

Ex: daca intr-o tara transmiterea proprietatii imobiliare se face prin remitere, iar operatiunea remiterii nu a avut loc, inseamna ca dreptul de proprietate nu este dobandit potrivit legii locului, desi, fata de legea nationala, dreptul este nascut prin simplul acord de vointa al partilor; in consecinta, acest drept nu are eficienta internationala.

dreptul care se pretinde sa fie cel dobandit, iar nu un alt drept substituit acestuia, intrucat ar fi vorba despre un drept nou, fara legatura cu cel vechi.

Efectele produse de un drept conferit de o lege straina

Se au in vedere urmatoarele reguli:

dreptul produce toate efectele pe care legea respectiva le reglementeaza; spre exemplu, capacitata deplina de exercitiu dobandita potrivit legii personale este recunoscuta intr-o alta tara, in care se cere o varsta mai mare pentru dobandirea acesteia;

dreptul nu poate produce in alta tara mai multe efecte decat cele produse in conformitate cu legea potrivit careia a fost creat; exemplu: reprezentanta unei firme straine nu poate face alte operatiuni decat cele la care este indreptatita firma in tara sa.

dreptul nu poate produce in alta tara efectele care contravin ordinii publice a acestui stat (fie nu produce nici un efect, fie isi produce efectele numai in parte).

Potrivit art. 168, 174 LDIP, o hotarare judecatoreasca nu poate fi recunoscuta ori  executata in tara noastra daca incalca ordinea publica de DIP.

2. Aplicarea legii straine

Notiunea de "lege straina" si domeniul sau de aplicare

Prin "legea straina" se intelege, in sens larg, dreptul strain, indiferent de izvoarele sale: norme juridice, cutume, practica judiciara, iar in sens restrans se refera la legea propriu-zisa; in DIP se are in vedere sensul larg.

Corecta aplicare a dreptului strain constituie pentru statul forului o obligatie juridica pe care el insusi si-a asumat-o in cadrul unor concepte ale dreptului si in virtutea unei curtoazii internationale. Aceasta vizeaza temeiurile juridice, legea straina producand efecte in calitatea sa de sistem de drept si nu ca o conditie aplicata legii forului.

Titulul cu care se aplica legea straina

Normele conflictuale ale unui sistem de drept, indiferent de motivul care justifica existenta lor, lasa in sfera dreptului forului dreptul strain, pentru ca instantele locale sunt supuse legii statului carora la apartin, iar daca aplica legea straina, o fac in temeiul propriei legi nationale, a normelor conflictuale ale forului, in conditiile si limtele impuse de aceasta.

Autoritatea legii straine nu are un caracter originar, ci unul derivat, de imprumut.

Aplicarea legii straine prezinta dificultati privind titulul cu care judecatorul face acest lucru, fiind formulate mai multe teorii:

o prima teorie porneste de la ideea ca legea straina este un element de drept, instanta trebuind sa determine continutul legii straine. S-a observat insa ca legea straina nu inseamna o componenta a lex fori. Legea si doctrina noastra accepta aceasta teorie;

o alta teorie se intemeiaza pe considerarea legii straine ca element de fapt, pentru stabilirea continutului sau aplicandu-se regulile de proba pentru faptele juridice; astfel, partile fac dovada continutului sau, iar judecatorul nu se poate intemeia pe cunostintele sale despre legea straina;

teoria drepturilor castigate considera ca aplicarea legii straine se bazeaza pe respectul drepturilor dobandite in strainatate, sub imperiul legii competente acolo, neluandu-se in considerare deci legea straina, ci drepturile concrete dobandite in strainatate;

teoria receptiei dreptului strain, ce considera ca legea straina se incorporeaza legii forului si se aplica cu titul de drept propriu.

Aplicarea legii straine si luarea in considerare a legii straine

Prin aplicarea legii straine se intelege ca un raport juridic cu element de extraneitate - care naste, modifica sau stinge drepturi si obligatii - este supus, guvernat legii straine a carei competenta este data de normele conflictuale ale forului.

Legea straina se aplica diferit de la un sistem de drept la altul, in functie de determinarile din normele conflictuale ale tarii forului, dupa ce a fost calificata ca lex causae asupra raportului de drept international privat. Luarea in considerare a legii straine nu inseamna ca efectele juridice privind cauza analizata se stabilesc conform dispozitiilor acestei legi, ci ca se tine seama doar de legea straina fie pentru aplicarea propriei legi, fie pentru a defini un raport juridic.

De exemplu, in DIP roman, legea straina este luata in considerare pentru aplicarea legii proprii in cazul chestiunilor incidente, a invocarii drepturilor dobandite in strainatate sau privind incuviintarea exequatur-lui (art.167 si 173 din lege).

Proba legii straine

In dreptul intern, se porneste de la prezumtia ca toti sunt obligati sa cunoasca legea, normele juridice neconstituind obiect de proba, deoarece judecatorul se presupune ca le cunoaste. Fac obiectul probei numai faptele generatoare de drepturi si obligatii.

In cazul legii straine insa, ea trebuie cunoascuta pentru a fi aplicata, existand urmatoarele solutii in acest sens:

partile au obligatia de a stabili continutul legii straine in fata jurisdictiei forului, legea straina constituind un element de fapt; este conceptia dreptului anglo-saxon, unde instanta analizeaza problema prezentata si aplica legea straina astfel cum a fost dovedita de parti, exsitand posibilitatea de deformare a legii;

instanta aplica legea straina daca o cunoaste, iar daca nu o cunoaste, poate cere partilor, sub sanctiunea respingerii pretentiilor, sa faca dovada continutului acesteia (sistemul german);

instanta stabileste continutul legii straine ca si pentru legea proprie (dreptul italian).

In dreptul romanesc, legea straina este element de drept, iar instanta trebuie sa ia masuri din oficiu pentru determinarea continutului acesteia.

Art. 7 alin. 1 LDIP dispune ca stabilirea continutului legii straine se face de catre instanta de judecata, prin atestari obtinute de la organele care au edictat legea, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat. Instanta poate cere concursul partilor pentru determinarea legii straine. Sprijinul autoritatilor in stabilirea continutului legii straine se concretizeaza in adresele emise de instanta catre Ministerul de Justitie si Ministerul de Externe, pentru a primi informatii necesare despre legea straina.

Conform Legii nr.189/2003 privind asistenta juridica internationala in materie civila si comerciala, se reglementeaza o procedura de obtinere a informatiilor asupra deptului strain, sens in care instanta poate cere sprijinul autoritatilor, respectiv Ministerului Justitiei care transmite ori primest de la ministerele de justitie din alte tari informatii privind dreptul intern in materie civila si coemrciala, precum si in domeniul procedurii civile si coemrciale si al organizarii judiciare, pentru cazuri judiciare determinate.

F

Legea forului