Raspunderea in dreptul administrativ

1. RESPONSABILITATEA SI RASPUNDEREA

In literatura juridica de specialitate s-a analizat in mod traditional numai fenomenul raspunderii juridice.

Sunt insa autori care fac distinctie intre notiunile de raspundere si responsabilitate, plecand de la delimitarea care se face in tezele filozofiei, sociologiei, etc., intre raspunderea sociala si responsabilitatea sociala. S-a ajuns astfel, in stiinta dreptului administrativ, sa se trateze raspunderea si responsabilitatea cu referire la autoritatile administratiei publice, la functionarii publici, ca si la raspunderea si responsabilitatea cetatenilor unii fata de ceilalti si fata de normele juridice.

In ceea ce priveste responsabilitatea sociala a functionarilor publici, aceasta a fost definita prin raportarea constienta la nevoile sociale, la sarcinile pe care le au si pe care le considera indatoriri de prim ordin. In opozitie cu atitudinea constienta de responsabilitate sociala a functionarilor publici se afla atitudinea de delasare, indiferenta si birocratism fata de problemele celor pe care trebuie sa-i slujeasca. Atunci cand functionarii publici savarsesc abateri, produc prejudicii si tulburari bunului mers al activitatii sau prestigiului autoritatilor din care fac parte, savarsesc abuzuri de orice natura sau vatama drepturile si interesele legitime ale cetatenilor, intervine ceea ce se numeste raspunderea juridica a acestora.

In conceptia autorilor care fac deosebire intre responsabilitatea sociala si raspundere, se arata ca 'responsabilitatea precede raspunderii si o poate elimina.. Cand sistemul de valori este negat, omul inceteaza sa mai fie responsabil, el devine raspunzator pentru comportamentul sau ilicit' . Prin urmare, in comportamentul functionarului public trebuie sa primeze responsabilitatea, indeplinirea cu o convingere reiesita din intelegerea rationala a fenomenelor, a sarcinilor sale' , convins ca slujirea cu credinta a interesului public este baza comportamentului sau profesional si moral.

Dupa cum se cunoaste, administratia publica pune la baza activitatii ei principiul legalitatii, aplicarea legii in litera si spiritul ei. Abaterea de la lege prin savarsirea unor fapte ilicite, atentarea la valorile juridice ocrotite, atrage raspunderea juridica in diversele sale forme.

Raspunderea juridica, indiferent de ramura de drept la care ne raportam are atat un scop preventiv-educativ cat si sanctionator, intelegand prin acest ultim aspect si caracterul reparator in cazul in care s-au produs daune materiale si/ori morale.

Prin oricare dintre formele raspunderii se restabileste ordinea incalcata ca urmare a savarsirii faptei ilicite, iar aplicarea sanctiunii si stabilirea despagubirii il face pe autorul faptei sa constientizeze consecintele faptei savarsite si sa nu mai savarseasca astfel de fapte.

2. RASPUNDEREA POLITICA SI RASPUNDEREA JURIDICA A AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE

Normele de drept ce stabilesc cadrul juridic al organizarii si functionarii autoritatilor administratiei publice fac referiri exprese la raspunderea pe care o au acestea in vederea infaptuirii sarcinilor ce le au si care constituie ratiunea existentei lor.

Constitutia Romaniei, in art.108(1) stabileste raspunderea politica a Guvernului fata de Parlament pentru intreaga sa activitate, precizand ca 'Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia'. Mai mult, in alineatul 2, al art.108, Constitutia face precizari si cu privire la raspunderea penala a membrilor Guvernului, stabilind ca 'Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru fapte savarsite in exercitarea functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea din functie a acestora. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie'. In sfarsit, art.108(3) stipuleaza: 'Cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministeriala'.

O modalitate speciala de angajare a raspunderii Guvernului o constituie 'motiunea de cenzura', prevazuta de art.112 si 113 din Constitutie.

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

Desi Constitutia nu cuprinde o prevedere expresa cu privire la natura juridica a formelor de raspundere a autoritatilor administratiei publice locale, acestea sunt stabilite prin Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala, in care se arata: 'Primarii, primarul general al Municipiului Bucuresti, presedintii consiliilor judetene, consilierii si functionarii din serviciile locale si judetene, raspund, dupa caz, material, civil, administrativ sau penal, pentru faptele savarsite in exercitarea atributiilor care le revin'.

In ceea ce priveste raspunderea autoritatilor de specialitate ale administratiei publice, aceasta nu poate cadea pe seama intregului organ - ca in situatia autoritatilor administrative cu competenta generala - Guvern, consilii locale - care sunt organe colegiale. Expresia raspunderii autoritatilor administratiei publice este pe de o parte obligativitatea acestora de a prezenta informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare (art.110 - Constitutie), cat si de autoritatile administrative superioare iar, pe de alta parte, obligatia de a se supune controlului parlamentar sau al autoritatilor administrative ierarhic sau functional superioare.

Pe langa aceasta raspundere de natura politica, autoritatile administratiei publice au, asa dupa cum aminteam, si o raspundere juridica, atunci cand prin acte ilegale, inactivitate sau tacere ori prin fapte si operatiuni materiale ale lor se produc pagube sau daune cetatenilor.

Fundamentarea juridica a obligatiei pe care o au autoritatile administratiei publice de a repara paguba pricinuita si, prin urmare, a raspunde patrimonial, se regaseste in continutul a trei principale constructii teoretice juridice, si anume : teoria echitatii si egalitatii in fata sarcinilor publice, teoria riscului si teoria relei functionari a autoritatilor administrative.

Teoria echitatii si egalitatii in fata sarcinilor publice porneste de la necesitatea de a nu se aduce daune unui cetatean, nici atunci cand masurile adoptate de administratie (si care sunt cauza daunei cetateanului) vizeaza solutionarea unor interese ale intregii colectivitati. In caz contrar, inseamna ca autoritatile administratiei publice ar putea - prin activitatea lor - sa puna un cetatean in stare de inegalitate fata de ceilalti membri ai colectivitatii si, astfel, s-ar produce un dezechilibru in ordinea sociala, ceea ce ar fi contrar principiului solidaritatii si egalitatii tuturor cetatenilor in fata legilor si a obligatiilor publice .

Teoria riscului are in vedere stabilirea unei legaturi, cauzale, intre activitatea autoritatii administrative, actele si faptele acesteia si paguba. Chiar daca actul sau fapta autoritatii administrative nu constituie erori ale acesteia in activitatea administratiei publice trebuie admis riscul unor consecinte nedorite (pagube).

Teoria relei functionari a autoritatii administratiei publice este construita pornindu-se de la necesitatea functionarii legale a acesteia. Normele juridice care stabilesc organizarea, functionarea, competentele si atributiile autoritatilor administratiei publice constituie criteriul pe baza caruia se apreciaza daca functionarea autoritatii administrative este legala sau nu. Orice abatere de la prevederile sau scopul legii determina reaua functionare a autoritatii administratiei publice, care consta in savarsirea de acte juridice nelegale, activitate necompetenta, erori, omisiuni etc., ceea ce presupune o culpa in urma careia cetateanul este pagubit, paguba ce nu s-ar fi produs daca functionarea autoritatii ar fi fost normala. Asadar, functionarea defectuoasa, in afara cadrului legal, este cauza aparitiei pagubei in dauna cetateanului, stiut fiind faptul ca functionarea normala, legala, nu poate conduce la consecinte negative pentru cetateni - spre folosul carora au fost constituite aceste autoritati (servicii publice).

Rezulta din cele de mai sus ca aceste teorii apar ca o consecinta logica a raporturilor de drept public ce exista intre autoritatile administratiei publice (care sunt create pentru a functiona normal, legal) si cetateni (care, atunci cand sunt vatamati printr-o activitate administrativa anormala, nelegala, pot pretinde anularea actelor nelegale si repararea pagubelor).

Trebuie, de asemenea, sa observam ca raspunderea apartine direct si imediat (nemijlocit) autoritatilor administratiei publice, iar nu functionarilor sai, ca in conceptia civilista, unde raspunderea directa, nemijlocita, o are prepusul si numai in anumite conditii comitentul. Asadar, raspunderea autoritatilor administratiei publice este cu precadere o raspundere primara, directa, nemijlocita, nefiind absolut necesara identificarea functionarului care a savarsit greseala (abaterea) - deoarece conditiile principale care atrag raspunderea sunt existenta abaterii si culpa autoritatii administratiei publice - chiar atunci cand cauza savarsirii ei ramane necunoscuta. Ca o exceptie de la aceasta regula generala, ne apare obligatia autoritatilor administratiei publice de a repara in unele cazuri - expres prevazute de lege - chiar si pagubele create prin acte si fapte legale neculpabile. De exemplu, prin act normativ se stabileste obligatia autoritatii administratiei publice de a despagubi pe cetatenii ale caror animale au fost sacrificate in vederea lichidarii unui focar de boala infecto-contagioasa.

Referindu-ne la conceptia insusita in dreptul romanesc contemporan, putem mentiona ca raspunderea autoritatilor administratiei publice pentru pagubele cauzate prin fapte ilicite isi gaseste sediul in normele dreptului civil, pe cand raspunderea pentru daunele create prin acte administrative ilegale face obiectul de reglementare pentru dreptul constitutional si administrativ.

Conditiile in care administratia publica raspunde patrimonial pentru daunele cauzate prin actele sale ilegale, sunt cele rezultate din prevederile legii contenciosului administrativ, si anume: a) actul administrativ cauzator al daunei sa fie ilegal; b) existenta unei pagube determinate de actul administrativ ilegal; c) raportul de cauzalitate dintre actul ilegal si paguba; d) reaua functionare a autoritatii administrative si, prin urmare, culpa acesteia.

In ceea ce priveste raspunderea autoritatilor administratiei publice pentru consecintele daunatoare ale unor fapte ilicite, trebuie subliniat ca, in dreptul nostru, aceasta raspundere revine in final functionarului vinovat de savarsirea respectivelor fapte ilicite. In acest sens, autoritatea administrativa - obligata fata de persoana vatamata - se indreapta cu actiune in regres, in limita si in conditiile stabilite de lege, impotriva functionarului care a savarsit fapta ilicita.